TEORIA ŞI PRACTICA

GIMNASTICII RITMICE

CURS AN II
 GENERALITĂŢI
 G.R. este o formă de gimnastică care s-a dezvoltat ca disciplină
sportivă şi s-a conturat în arena competiţională mondială la o dată
relativ recentă, respectiv în a doua jumătate a secolului XX;
 De la debutul ei s-a adresat sexului feminin, fiind până la finalul

sec. XX un sport practicat exclusiv de femei şi aceasta pentru că

imprimă mişcării graţie, armonie şi frumuseţe, fiind în acelaş timp
o forma de educaţie estetică, creativă şi muzicală;
 G.R. este o discipliă sportivă exclusiv estetică, care de-alungul

anilor a condus la transformarea unei forme de educaţie fizică

pentru expresie şi ritm adresată laturii feminine într-o disciplină
olimpică (într-un stat bine definit);
 Se poate considera că G.R. este o artă în care sportiva are
posibilitatea de a capta interesul publicului, folosindu-şi
în mod original şi creativ supleţea, coordonarea şi puterea;
 Totul pare şi apare ca un dans, însoţit de o jonglerie în

care obiectul devine o prelungire în spaţiu a segmentelor

corporale. Prezenţa muzicii ca factor de dirijare temporală
a mişcărilor şi de educaţie cultural-estetică îmbracă tot
acest joc între corp şi obiect, într-o mantie estetică, care
contribuie la educarea aspectelor creativ- estetice şi
apropie G.R. de domeniul artei.
 Gimnastica ritmică nu este doar o îmbinare de dans,
artă şi sport şi nu combină doar elemente de balet,
acrobatică, dans cu mânuirea a celor cinci obiecte
specifice: coarda, cerc, minge, măciuci şi panglică, ci
gimnastica ritmică este o manifestare sublimă a
sufletului, unde sportiva îşi pune emoţiile, talentul şi
desăvârşirea pe covor, asemeni unei lebede.
 DENUMIRI DE-A LUNGUL TIMPULUI
Gimnastica Ritmică, a avut de-a lungul timpului mai multe
denumiri care au fost stabilite de F.I.G:
- Gimnastică Artistică 1948 în cadrul J.O. de la Londra

- Gimnastică Modernă 1963 în cadrul C.M. de la Budapesta

- Gimnastică Ritmică Modernă 1972 în cadrul Congresului de
la Munchen
- Gimnastică Ritmică Sportivă 1975 Comisia de Gimnastică
Modernă din F.I.G îi schimbă denumirea
- Gimnastică Ritmică 1998 septembrie devine denumirea
oficială stabilită de FIG
 DEFINIŢIE

Gimnastica ritmică este o disciplină sportivă distinctă, care

prin conţinutul său se adresează cu prioritate
particularităţilor psihomotrice ale corpului feminin,  în care
se pune accent pe frumuseţe, eleganţă, graţie, având ca scop
să imprime mișcărilor armonie și expresivitate cu ajutorul
obiectelor specifice şi a acompaniamentului muzical.
 MUZICĂ

GIMNASTICĂ
RITMICĂ

CORP OBIECTE

◦ Activitatea din G.R. este definită prin relaţia şi interacţiunea dintre corp, obiect
şi muzică. Între aceste 3 aspecte există o unitate, o intercondiţionare reciprocă,
care conferă acestei discipline atât atributele sportului cât şi cele ale artei;
◦ G.R. urmăreşte perfecţionarea dezvoltării fizice armonioase şi a capacităţii
motrice specifice femnine.
 PARTICULARITĂŢILE GIMNASTICII
RITMICE

 G.R. - reprezintă o disciplină specific feminină

G.R. este una dintre puţinele discipline în care conţinutul se adresează în
special femeilor (dar nu numai).
Prin natura conţinutului său e perfect adaptată specificului de manifestare a
capacităţii motrice feminine, corespunzând cerinţelor de dezvoltare fizică
feminină.
 G.R. - activitate cu un grad mare de accesibilitate:
Prin conţinutul ei corespunde înclinaţiilor naturale ale femeilor spre mişcarea
plastică, elegantă.
Conţinutul e adaptat tuturor categoriilor de vârstă de la 5-6 ani până la vârsta
a treia.
 G.R. –activitate motrică care presupune prezenţa şi mânuirea obiectelor
potrivite în strânsă legătură cu tehnica corporală şi particularităţile muzicii;
Prezenţa acompaniamentului muzical (AM) atât în antrenamentele din etapa
instruirii cât şi în activităţile competiţionale constituie una dintre cerinţele
indispensabile practicării G.R.;
Coordonarea mişcărilor (corporală şi cu obiectul) cu muzica impune subordonare
totală şi conştientă a particularităţilor pieselor muzicale fiind o cerinţă de bază şi
obliatorie.
Pentru activităţile competiţionale oficiale obiectele portative sunt stabilite şi
standardizate de către comitetele tehnice de G.R. din cadru FIG;

Obiectele portative sunt de două categorii:

a) Oficiale;
b) Demonstrative
Obiecte oficiale sunt recunoscute de regulametul FIG:
coardă
cerc
minge
măciuci
panglică
Obiecte demonstrative:
Sunt foarte variate, ele pot fi reprezentate prin reamenajări ale obiectelor
oficiale sau din obiecte cum ar fi:
 eşarfe

 steaguri,

 ghirlande,

 umbreluţe,

 bastoane,

 evantaie, etc.
 G.R. cu caracter de dans:
Prezenţa AM oferă G.R. un puternic caracter de dans pus în evidenţă de
uşurinţa în execuţie, expresivitate, dar şi de concordanţa mişcării cu
diversitatea nuanţelor emoţionale ale muzicii.
Gestul motric capătă astfel cracter de dans, este elegant, artistic,
prezentând caracteristici specifice de plasticitate, expresivitate şi abilitate
motrică.

 Manifestarea complexă şi simultană a calităţilor motrice:

În G.R. această particularitate reprezintă condiţia fundamentală prin care
se asigură tehnica corectă de execuţie corporală, de mânuire a obiectelor
portative şi de susţinere a efortului fizic;
Efortul în G.R. este de tip mixt, preponderent anaerorb laclativ, ceea ce
presupune o dezvoltare a rezistentei specifice care este solicitată în
manifestarea complexă şi simultană a celorlalte calităţi motrice.
 CAPACITĂŢI CONDIŢIONALE

VITEZA FORŢA REZISTENŢA

- execuţie - susţinere la nivel - locală pe zone musculare

- deplasare (pe segmentar în în regim aerob/anaerob,
distanţe scurte) unghiuri foarte static/dinamic
- repetiţie variate - funcţională
- explozivă

În regim de:
- ritmicitate variată impusă de AM
- coordonare multiplă
- mare amplitudine articulară
 CAPACITĂŢI COORDINATIVE

 Coordonarea generală, segmentară şi plurisegmentară

(capacitatea de a combina diferite mişcări)
Coordonarea statică şi dinamică – echilibru
Diferenţiere chinestezică:
- alternare rapidă a tipurilor de contracţii
- precizie în relaţia F +V la tipul de mişcare şi la amplitudinea formei
- control în acţionarea obiectelor
Orientarea spaţială şi temporală:
- plasament segmentar şi al obiectului
- sensuri, direcţii şi traiectorii (corp şi/sau obiect)
 ritmicitate motrică – adaptarea la ritmul exterior oferit de AM
 CAPACITĂŢI INTERMEDIARE

SUPLEŢEA

AGILITATE
AMPLITUDINE PLASTICITATE FLUIDITATE
în execuţia
articulară mare a formelor a mişcărilor
tehnică
RAMURILE GIMNASTICII RITMICE
Având un conţinut bogat şi un grad mare de adaptabilitate G.R. îmbracă
următoarele ramuri:
 
1. Gimnastica ritmică de bază:
Este o gimnastică formativă care are ca obiective finalităţile următoare:
 asigurarea dezvoltării fizice armonioase specific feminine;
 educarea esteticii corporale şi motrice
 dezvoltarea şi educarea unor aptitudini psihomotrice, procese psihice adresându-se
prioritar laturilor coordinative şi creativ – artistice;
 dezvoltarea unor calităţi motrice generale şi specifice;
G.R. de bază are la rândul ei o formă de manifestare şi anume G.R. ŞCOLARĂ,
care e practicată în toate lecţiile de educaţie fizică, fiind disciplină prevăzută în
programa şcolară.
2. Gimnastica cu caracter de loisir (întreţinere):
 E gimnastica practicată de diferite colectvităţi feminine în scopul întăririi

şi menţinerii sănătăţii.
 Această formă de practicare se încadrează în domeniul sportului pentru

toţi.

3. Gimnastica ritmică de iniţiere:

 Este practicată în asociaţii şi cluburi sportive în scopul iniţierii copiilor în

G.R. şi orientarea celor talentaţi spre sportul de performanţă.

4. Gimnastica ritmică cu caracter scenic (demonstrativă):

 Este o formă de manifestare artistică care se exprimă în cadrul

spectacolelor sau demonstraţiilor cultural-artistice.

5. Gimnastica ritmică de performanţă:
 Este o ramură competiţională, oficializată, cea care a introdus şi reprezintă

G.R. în familia sporturilor olimpice;

 Se practică în unităţile sportive specializate, unde e organizată pe nivele

performanţa sportivă, care ţin cont de particularităţile de vârstă şi pregătire

ale gimnastelor.
 Are nivele şi sisteme organiztorice şi competiţionale de nivel naţional şi

internaţional.
LOCUL GIMNASTICII RITMICE ÎN SISTEMUL
DE EDUCAŢIE FIZICĂ DIN ŢARA NOASTRĂ
 G.R. prin conţinutul ei contribuie atât la realizarea obiectivelor generale
ale educaţiei fizice şcolare cât şi pe cele ale sportului de performanţă. În
acest sens G.R. ocupă un rol important în următoarele tipuri de activităţi:
◦ Lecţiile de educaţie fizică din învăţământul preuniversitar;
◦ Lecţiile de educaţie fizică la nivelul de învăţământ universitar;
◦ Lecţiile de activităţi sportive organizate la nivelul diferitelor trepte de
învăţământ;
◦ Activităţi organizate în cadrul unităţilor speciale pentru copii şi tineret
( ex.: Palatul Copiilor);
 Activităţi organizatorice cu colective feminine în vederea oraganizării şi
pregătrii diferitelor activităţi cultural-artistice;
 Activităţi de performanţă şi înaltă performanţă la nivelul cluburilor şi
asociaţiilor sportive.
OBIECTIVELE GIMNASTICII RITMICE
Obiectivele activităţii de G.R. sunt structurate în funcţie de
specificul activităţii şi de sistemul organizatoric în care se
încadrează.
Pentru unităţile de învăţământ obiectivele G.R. se subordonează
obiectivelor generale ale educaţiei fizice şcolare:

 Dezvoltare fizică armonioasă specific feminină;

 Educarea esteticii corporale şi motrice caracterizată prin:
- ţinută şi execuţie artistică;
- educarea simţului artistic în mişcare;
- educarea capacităţii de exprimare prin mişcare a unor idei, stări afective,
mesaje, etc.
 Educarea capacităţii de a percepe şi a reda prin mişcare particularităţile AM
concretizat prin dezvoltarea ritmicităţii şi muzicalităţii;
 Vizează perfecţionarea pregătirii fizice prin acţionarea asupra unor indici
ai calităţilor motrice (viteza de reacţie, de execuţie, coordonarea
segmentelor corporale cu mânuirea obiectelor portative, precizie, simţul de
apreciere al distanţei, etc.);
 Învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea conţinutului motric al G.R.
Acest obiectiv urmăreşte:
- formarea bazelor generale ale tehnicii;
- însuşirea unui repertoriu de procedee tehnice din toate grupele de mişcări
corporale cu obiecte portative;
- formarea ansamblului de priceperi care să confere posibilitatea de a folosi
cunoştinţe şi deprinderi motrice însuşite în condiţii variate;
- formarea capacităţii de realizare a dialogului dintre corp-obiect-muzică;
 Dezvoltarea imaginaţiei creatoare;
 Depistarea, selecţionarea şi iniţierea celor cu calităţi deosebite pentru
practicarea sportului de performanţă.