UNIVERSITATEA ,,DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI, ROMÂNIA

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE ȘTIINȚE UMANISTE, ECONOMICE ȘI

INGINEREȘTI
SPECIALITATEA: EDUCAȚIA FIZICĂ ȘI SPORT

REFERAT
Tema: Componența dansurilor sportive

Coordonator științific: Olga Craijdan

A elaborat: Coadă Maxim

Chișinău 2022
 Cuprins
Introducere
Componenta motrica
Implicarea capacitatilor motrice in dansul sportiv - capacitati
conditionale
Capacitatile coordinative
Componenta estetico-artistica
Componenta teoretica
Componenta psihica
Bibliografie
 Introducere
Dansul este un sport accesibil pentru o gama foarte variata de varste,
deoarece el trebuie sa aiba ca principal motiv de realizare placerea de a
dansa, de a ne misca pe muzica. Din punct de vedere biologic, criteriile
de selectie a tipului de dansator si dansatoare nu sunt foarte pretentioase.
Se cer proportii somatice normale, preferabil tipul longilin, infatisare
placuta. Tesut adipos redus, membre inferioare armonios dezvoltate, mai
lungi decat trunchiul, bazin ingust, mobilitate buna la nivelul coloanei
vertebrale si coxo-femural. Fetele pot avea o alura normosoma, cu indici
normali intre inaltime si greutate, cu mobilitate buna la nivelul
articulatiilor mari (scapulo-humerala, coloana vertebrala, coxo-
femurala).

Din punct de vedere functional sa fie in stare buna de sanatate, sistemul

cardio-respirator sa fie sanatos, sa aiba un sistem neuro-psihic cu indici
buni de functionare si un sistem neuro-muscular rezistent la efort
(excitabilitate neuro-musculara, atentie concentrata de durata, atentie
distributiva, simt al ritmului, simt al echilibrului, simt chinestezic,
orientare spatatiala).

Componenta motrica

Comportamentul motric in dansul sportiv are un continut specific care se

concretizeaza prin varietate si complexitate in cele doua sectiuni :
standard si latino-americane.

Imbinarea deprinderilor si priceperilor motrice tehnice, realizeaza

caracteristici specifice impreuna cu acompaniamentul muzical
caracteristic fiecarui dans si sectiune. Acestea ii confera
comportamentului motor o serie de particularitati care evidentiaza inaltul
nivel de manifestare al capacitatii motrice cu unele din componentele
sale mai mult accentuate, precum si caracterul estetico-artistic particular
al fiecarui dans in parte.

Caracteristici generale ale comportamentului motor:

- tehnica pasilor de dans specifici fiecarui dans este standardizat si
evaluata in competitii;

- tehnica pasilor este caracterizata prin varietate si complexitate;

- continutul motric care constituie coregrafia dansului trebuie sa

redea caracterul muzical, fiind o disciplina sportiva “scrisa” pe
muzica;

- din punct de vedere al solicitarilor psihomotrice, se evidentiaza

componentele coordinative, finetea reglarilor si controlului neuro-
muscular, finete si suplete in realizarea comportamentului motric;

- continutul motric are un pronuntat caracter artistic, fiind sport si arta in

acelasi timp, fara a putea face o delimitare intre cele doua caracteristici;

- comportamentul motor se subordoneaza caracteristicilor muzicale fiind

apreciata interpretarea si divizarea pasilor pe muzica;

- tehnica pasilor este invatata si exersata mai intai individual si apoi in

pereche, aprecierea figurilor de dans realizandu-se numai in aceasta
colaborare permanenta.

2.2. Implicarea capacitatilor motrice in dansul sportiv - capacitati

conditionale

In cadrul acestora sunt incluse de mai multi autori din domeniu

(Manno, R., 1992, Weineck, J., 1992, 1994, Ardelean, M. - Roman,
1996), forta, rezistenta si viteza.

Discutarea lor separata se realizeaza doar din considerente didactice,

deoarece manifestarea lor este simultana, existand doar diferente in
ponderea implicarii lor.

2.2.1. Forta prezenta in specificul dansului sportiv, nu se situeaza la

parametrii de forta maxima. Avand in vedere specificul efortului din
dans, precum si caracteristicile de tehnica de lucru in pereche, se pot
nominaliza urmatoarele forme de manifestare:

- forta segmentara si generala;

- forta exploziva – atat la nivelul trenului inferior cat si superior;

- forta dinamica (izotonica);

- forta statica (izometrica);

- forta mixta (auxotonica) unde se imbina contractiile dinamice cu cele

statice;

- forta in regim de viteza – in functie de tempoul muzicii si coregrafiei

- forta in regim de rezistenta.

2.2.2. Rezistenta o putem caracteriza tinand cont de faptul ca

durata fiecarui dans in competitiile de gen este de 1,15 – 1,30 minute, iar
o repriza de dans din sectiunile latino sau standard inseamna 5x1,30 min.

Putem spune, tinand cont de durata si de repertoriul motric ca

efortul de rezistenta este de tip mixt (anaerob lactacid si aerob).

2.2. Viteza se manifesta in regimul celorlalte capacitati si este

influentata in mod special de acompaniamentul muzical prin variatiile
ritmului si tempoului.

Astfel avem:

viteza in regim de forta exploziva: ex, passo doble;

viteza in regim de ritmicitate variata a dansurilor: cha-cha, samba;

 viteza in regim de coordonare neuro-musculara: rumba, vals lent;

viteza in regim de rezistenta anaerob-lactacida: jive;

viteza de deplasare: vals vienez, quickstep, slowfox;

viteza de executie – dependenta de tempoul muzical: tango.

2.2.4. Capacitatile coordinative

Sunt cele mai solicitate in dansul sportiv, avand ponderea cea mai mare
dupa parerea noastra fata de celelalte capacitati. Bineanteles ca sunt in
relatie de interconditionare cu capacitatile conditionale, slaba dezvoltare
a fortei, rezistentei sau vitezei atrage dupa sine capacitate de coordonare
mai slaba.

Dansul sportiv este caracterizat printr-o coordonare la nivel inalt, cele

mai importante componente ale coordonarii, dupa parerea noastra sunt:

coordonare segmentara, plurisegmentara si generala;

capacitate de diferentiere kinestezica – simtul partenerului(ei);

coordonare statica si dinamica (echilibru);

capacitate de orientare spatio-temporala;

capacitate de percepere si redare motrica a ritmului si tempoului

muzical.

Supletea – capacitate motrica controversata, este prezenta in dansul

sportiv prin caracteristica ei generala referitoare la miscarea corporala in
exterior – amplitudine, plasticitate, fluiditate, agilitate motrica.

Supletea este intalnita in fiecare miscare din dans, contribuie la

expresivitatea miscarilor, la calitatea miscarilor, la mesajul pe care
trebuie sa-l transmita perechea in timpul derularii partiturii coregrafice.
Componenta tehnica

Aceasta componenta are o importanta majora in dandul sportiv. Prin

definitie dansul urmareste rigorile executiei motrice din punct de vedere
tehnic, ca si celelalte discipline sportive estetico-artistice este apreciat
prin capacitatea partenerilor de a realiza miscarile cat mai aproape de
idealul de perfectiune. Punctele acordate de arbitrii in competitiile de
gen, reprezinta pe langa alte criterii, tehnicitatea pe care o demonstreaza
partenerii in coregrafiile executate.

Executia figurilor trebuie sa fie cat mai buna din punct de vedere tehnic
pentru ca arbitrii sa recunoasca cu usurinta componentele figurilor care
alcatuiesc coregrafiile impreuna cu realizarea lor pe muzica.

Se urmareste pentru fiecare dans ca miscarile corpului in intregime cat si

segmentele acestuia sa realizeze figurile de dans cu o anumita precizie,
coordonare si un anumit caracter la fiecare dans.

Prin tehnica corporala corecta se intelege:

pozitionare corecta a corpului in totalitate si a segmentelor sale la

inceputul, in timpul si la finalul figurilor de dans;

lucrul corect al talpilor, labelor picioarelor – in functie de pasii

executati se poate calca pe calcai, pe pingea, pe varf, se ruleaza
talpa de la calcai spre varf sau invers, se poate sta pe partea
interna a labei piciorului, se poate pivota pe calcai sau pe varf,
etc.

lantul triplei flexii si extensii a picioarelor lucreaza diferit de la un

dans la altul de la o sectiune la alta;

miscarea bazinului, cu rol important in echilibrul partenerilor si in

realizarea miscarilor specifice ale dansurilor in figurile din
latino;
 pozitia trunchiului si a capului in dansurile standard, miscarile
acestora in latino si standard;

bratele cu pozitii specifice in standard, miscari cat mai variate in

latino;

lateralele corpului (dreapta si stanga) trebuie sa fie active.

Dansul foloseste deprinderile motrice de baza – mersul, alergarea,

saritura. Ele sunt adaptate la specificul fiecarui dans in parte, deoarece
realizarea mersului de passo doble este diferit de cel de samba, sau
alergarea din quickstep are alte caracteristici fata de tango.

4. Componenta estetico-artistica

Muzica, elementul esential al dansului, a creat caracterul acestuia si felul

in care trebuie sa fie executate miscarile (figurile). Este un sport estetic,
alcatuit din elemente tehnice specifice, care sunt evaluate, impreuna cu
prezentarea sportivilor, costumatia si machiajul.

Pentru incepatori interpretarea ritmului se rezuma la probleme strict

legate de caracterul dansului, deoarece este dificil de realizat si necesita
deja deprinderi consolidate si perfectionate din dansul respectiv,

Dansul sportiv aduna la un loc frumusetea fizica reprezentata prin

miscarile expresive ale dansatorilor in concordanta cu muzica, cat si
frumusetea spirituala si morala reprezentata de sentimentele si trairile pe
care le redau prin dans.

Este in acelasi timp sport si arta deoarece delimitarea dintre ele nu se

poate face. Impresia estetica placuta pe care o lasa dansatorii este legata
de cativa factori:
 aspectul fizic placut al partenerilor, proportii segmentare frumoase
si armonioase;

costume si incaltaminte asortate care sa avantajeze perechea;

machiaj placut si asortat cu culorile costumelor de dans;

coafura nu foarte elaborata, dar sa avantajeze fizionomia

dansatorilor;

coregrafii realizate in functie de temperamentul si caracterul

partenerilor, coregrafii care sa le puna in valoare aptitudinile
fizice cat si personalitatile;

colaborarea dintre parteneri, impresiile vizuale si sentimentele pe

care le degaja in timpul dansului;

interpretarea caracterului muzical prin expresivitate motrica si

faciala.

5. Componenta teoretica

Ca orice alta disciplina sportiva, dansul sportiv are un limbaj specific

care pe parcursul anilor s-a dezvoltat si a devenit un limbaj international,
deoarece denumirile figurilor care alcatuiesc repertoriul fiecarui dans
sunt omologate si standardizate. Asa cum dansul clasic are un limbaj
comun provenit din limba franceza, asa dansul sportiv are un limbaj
comun in mare parte provenind din limba engleza si denumiri din limba
spaniola, dupa originile de apartenenta a pasilor.

In afara denumirilor, exista o descriere teoretica a fiecarui pas realizat

intr-o figura sau coregrafie pentru a usura invatarea cat si memorarea
practica a cursantilor. Aceasta descriere minutios realizata pe timpi
muzicali s-a elaborat sub forma grafica printr-un limbaj codificat sau sub
forma de tabel.
Pentru o invatare si memorare mai rapida folosim si termenii tradusi in
limba romana.

Componenta teoretica nu se rezuma la transmiterea denumirilor si

explicitarea lor, ea are importanta majora in lectiile cu continut practic,
deoarece, profesorul explica, informeaza, corecteaza, constientizeaza,
motiveaza dansatorii pentru o mai buna invatare si pentru o mai buna
intelegere a continutului practic.

6. Componenta psihica

Gradul de solicitare psihica este destul de mare deoarece este nevoie de

o coordonare motrica buna realizata pe baza rigorilor muzicale. Astfel
parametrii coordonarii vizual-auditiv-motrice trebuie sa fie buna,
reactivitate psihica buna, excitabilitate nervoasa buna, vointa corelata cu
motivatie pentru exersare si realizare cat mai buna a structurilor invatate,
grad de sociabilitate bun, indemanare si precizie in executie, simt
muzical bun. Pe langa aceste aptitudini psihice, dansul la randul sau,
determina buna dispozitie, refacerea energiilor psihice, relaxare si
placere de socializare si colaborare.

Bibliografie
https://www.scrigroup.com/diverse/muzica/Componentele-
structurale-ale-d21398.php