Paralizie cerebrala infantilă(PC)

Reaizat:Coadă Maxim
 Ce este paralizia cerebrală ?

Reprezintă un grup de tulburari cerebrale neprogresive,

caracterizate prin anomalii ale mobilitații și posturii, datorate
unei dezvoltări anormale sau distrugerii neuronilor motori
centrali (scoarta cerebrală) în perioada:
• prenatale
• perinatale
• postnatale
 Cauzele PC
• Erori variabile genetice ce afectează dezvoltarea structurilor
cerebrale (malformații cerebrale congenitale, anomalii de
migrare neuronală disgenezia cerebrală)
• Infecții congenitale – infecții ale mamei (rubeola,
toxoplasmoza, herpes- TORCH) afecțiuni materne – hemoragii
uterine anormale
• Infarctizări placentare care afectează nutriția/oxigenarea fetala
normală coagulopatii care pot duce la accidente vasculare
(hemoragii sau infarctizări cerebrale, embolii) substanțe
teratogene (care produc malformații) administrate mamei
(factori toxici) si iradierile femeii însarcinate;
• Prematuritatea și sarcina multiplă
• Asfixia la nastere a copilului
• Incompatibilitatea Rh mama-copil determină icter sever la copil
(icter nuclear).
 Clasificarea Paralizia Cerebrală Infantile

În funcţie de etiologie:
• Genetică
• Metabolică
• Vasculară
• Infecţioasă
• Taumatică

După forme:
• Forma spastică
• Forma atetozica
(diskinetică)
• Forma ataxică
• Formă mixtă
 Caracterizarea formei diskinetice
Atetoza reprezintă o forma de paraliziei cerebrale caracterizată prin mișcari
necoordonate, lente, stereotipe, vermiculare sau ondulante, cu sau fara
hipertonie musculară (rigiditate), care afectează frecvent mâna/piciorul,
membrul superior/inferior și uneori mușchii feței și ai limbii. Aceste mișcări
sunt accentuate de stări emotive și efort fizic, ele disparând in timpul somnului
și diminuându-se în decubit. Dacă sunt afectați și mușchii necesari vorbirii
avem dizartrie.
Distonia este o hipertonie musculară datorată afectării structurilor subcorticale şi ganglioni bazali.
Musulatura prezintă un tonus scăzut în repaus sau somn, crescut la mişcarea voluntară. Apar mișcări
necoordonate, lente, tonice, de mică amplitudine, fara scop, repetate stereotip, vermiculare, asociate
uneori cu mișcări coreice. La membrele superioare predomină la nivel distal (degetele de la mana),
rar interesează umarul, brațul, antebrațul. Degetele prezinta mișcări alternative de flexie,extensie,
abducție, aducție, se lovesc și se incurca intre ele.
Rigiditatea reprezintă o rezistenţă musculară crescută la mişcarea pasivă pe întreaga amplitudine de mişcare; rigiditate
(tonus muscular crescut la agoniști și antagonisti, cu rezistenta uniforma, neelastica, la mișcări pasive
Spre deosebire de spasticitate, rigiditatea nu depinde de viteza întinderii musculare, fiind prezentă şi la întinderea lentă.
Pot să apară fenomene de cocontracție musculară cu rezistență crescută la întindere şi la mișcarea în direcție opusă. La
pacienţii cu PC, rigiditatea este de obicei absentă în primii ani de viaţă dar tinde să se accentueze cu vârsta. Rigiditatea
poate fi prezentă ca unică manifestare sau alături de spasticitate şi coreoatetoză. Rigiditatea are ca substrat leziuni
mixte corticale şi ale nucleilor bazali.

Coreo-atetoza este rezultatul leziunilor extrapiramidale, clinic pacienţii prezintă anomalii posturale ale membrelor,
trunchiului sau capului, mișcări involuntare, neregulate, vermiculare, lente (atetoza) sau mișcări involuntare neregulate,
de scurta durată, rapide (coree). Mişcările atetozice dispar în somn. Tonusul extensor este în general mai accentuat
decât cel flexor, mişcările involuntare fiind mai accentuate distal la nivelul membrelor.
 Tratamentul paraliziei cerebrale
Nu există leac pentru paralizia cerebrală, dar există abordări pentru ameliorarea simptomelor și pentru a ajuta
copilul să fie cât mai independent posibil.
Tratamentul de reabilitare trebuie început din timp, deoarece creierul copiilor are capacități compensatorii mari. În
primii ani de viață, copiilor li se prescriu măsuri terapeutice care ajută la dezvoltarea corectă a diferitelor părți ale
sistemului nervos. În viitor, pentru îmbunătățirea funcției motorii la copiii cu paralizie cerebrală, se poate
recomanda tratamentul chirurgical în combinație cu terapia conservatoare.
Asistența pacienților cu paralizie cerebrală se acordă în secțiile de neurologie și ortopedie, sanatoriile specializate
pentru copii și școlile cu internat. Unele dintre principalele tratamente sunt descrise mai jos.
Fizioterapie pentru paralizie cerebrală
De regulă, kinetoterapie este începută imediat după diagnosticul de paralizie cerebrală, deoarece aceasta este una
dintre cele mai importante modalități de a ajuta copilul să gestioneze boala.
Cele două obiective principale ale terapiei fizice pentru paralizia cerebrală sunt:
•preveniți slăbirea mușchilor pe care copilul dumneavoastră nu o folosește în mod normal;
•împiedică mușchii să se contracte și să-și piardă intervalul normal de mișcare (fenomen numit contractură
musculară).
Riscul de a dezvolta contracturi este crescut la copiii cărora le este greu să frământe mușchii din cauza rigidității
(rigidității). Dacă mușchii nu se pot întinde, ei nu pot crește la fel de repede ca oasele. Acest lucru poate duce la
curbura corpului, provocând durere și disconfort copilului.
Kinetoterapeutul îl învață pe copil o serie de exerciții fizice de întărire și întindere a mușchilor care urmează să fie
efectuate în fiecare zi. De asemenea, pot fi folosite atasamente ortopedice speciale pentru brate sau picioare pentru
a intinde muschii si a corecta postura.