PARALIZIA CEREBRALA INFANTILA

Definitie:
- paraliziile cerebrale infantile inglobeaza un grup de tulburari cerebrale
neprogresive, caracterizate prin anomalii ale motilitatii si posturii, datorate unor
cauze care actioneaza prenatal, internatal sau in primii 3-5 ani de viata.
Incidenta:
- variabila in diverse studii in functie de zona geografica si grupa de varsta studiata
- este de aprozimativ 2 la varsta scolarizarii
Etiologie:
- nu este pe deplin elucidata
- relativ frecvent la copii afectati se intalneste istoric de travaliu prelungit, nastere
prematura sau prezentatie craniana cu convulsii in primele zile de viata
- dupa Sigmund Freud aceste tulburari sunt rezultatul unor anomalii preexistente la
fat
- intr-un studiu pe 38000 de sugari s-a stabilit preponderenta cauzelor ce intervin:
o in cursul dezvoltarii intrauterine 44% din cazuti;
o in timpul travaliului si expulziei fatului 19%;
o cauzele perinatale ( sepsis, infectii ale SNC, hypoxia, prematuritatea)
8%;
o in primii 5 ani de viata ( meningita purulenta, traumatismele craniocerebrale, intoxicatii) 5%;
o cause nedeterminate 24%
Clasificare:
Exista trei tipuri majore de paralizii cerebrale; spastice, diskinetice si ataxice.
1. Sindroamele spastice;
-

sunt cele mai frecvente

paralizia ocupa un teritoriu intins determinand hemiplegii sau paraplegii
muschii paralizati in urma leziunii neuronului motor central sunt spastici
spasticitatea se traduce prin rezistenta la executarea miscarilor pasive
contractura predomina la membrul superior pe muschii flexori, iar la membrul
inferior pe mischii extensori
contractura se insoteste de existenta unui grad de pareza, exagerarea reflexelor,
clonus, semnul Babinski pozitiv
atrofiile musculare lipsesc sau sunt discrete

Forme clince:

Hemiplegia:
pierderea motilitatii voluntare a unei jumatati de corp si se datoreaza leziunii
unilaterale a caii piramidale, la un nivel oarecare de-a lungul traiectului ei;
apare hipertonie musculara si exagerarea reflexelor osteotendinoase;
membrul superior este afectat :
o flexia si pronatia antebratului
o flexia degetelor care acopera policele
la membrul inferior:
o contractura in extensie;
o piciorul in equin sau varus equin;
o mers forfecat cu genunchiul rigid.
Diplegia spastica:

afectarea membrelor inferioare si intr-un anumit grad a membrelor superioare;

coapsele sunt in adductie prin contractia muschilor adductori;
genunchii sunt incrucisati in timpul mersului;
gambele in semiflexie si rotatie interna;
piciorul in pozitie de equin.
Tetraplegia:

spasticitatea celor 4 membre aproape in acelasi grad;

intarzierea psihica marcata;
se asociaza frecvent cu epilepsia;
frecvente crize de opistotonus;
tulburari de vorbire si deglutitie;
aspect inexpresiv al fetei.

2. Sindroame diskinetuce;
Cuprind atetoza dubla ( coreoatetoza ) si sindromul distonic.
Coreoatetoza:
- are drept cauza icterul neclear si hipoxia;
- miscari coreoatetozice lente, de amplitudine mica, necoordonate, fara scop, cu
tendinta de repetare stereotipa care predomina in special la degetele de la o mana,
interesand rar bratul, antebratul si umarul;
- intarziere psihica frecventa;
- tonus muscular normal sau diminuat;
- reflexele osteotendinoase si reflex cutanat plantar sunt normale.

Sindromul distonic:
- cresterea anormala a tonusului muscular cu accese de rigiditate, de decerebrare
( sindromul de tonus muscular crescut, sindrom rigid)
- refexele arhaice (Moro) pastrate;
- intelectul este normal
3. Sindroame ataxice
- incapacitatea de coordonare a miscarilor voluntare, mers cu baza de sustinere
largita
- tremur intentional.
Manifestari asociate:
- din copii au retard mintal:
o Cea mai buna evolutie intelectuala este intalnita la copiii cu hemiplegie
(60% au inteligenta normala)
o In tetrapareza spastica sub 30% din copii au inteligenta normala
- deficite senzoriale: anomalii de vedere si auz
- anomalii de vorbire sunt comune in paraliziile cerebrale extrapiramidale
(dizartrie)
- din copii prezinta convulsii: 55% in hemiplegie si 23% in sindroame ataxice.
Diagnostic pozitiv:
- foarte dificil de pus in primele 3-4 luni de viata;
- se contureaza de cele mai multe ori dupa aparitia semnelor clinice
Diagnostic diferential:
- cu alte anomalii neurologice:
o boli nedegenerative;
o leziunile maduvei spinarii;
o bolile neuromusculare;
o bolile genetice de metabolism;
o retardul mintal.
Tratament:
- interdisciplinar, multimodular:
A. Terapie ocupationala,fizioterapie,kinetoterapie:
- utilizate in tratamentul anomaliilor de tonus si postura, urmareste:
- modificarea posturii anormale a copilului;
- reducerea hipertoniei si a spasticitatii;
- deprinderea miscarilor uzuale zilnice.
Se recomanda; sport, exercitii, terapia vorbirii si a limbajului.

B. Tratamentul medicamentos:
- anticonvulsivante;
- medicatie decontracturanta;
- medicatie cu actiune relaxanta ( Mydocalm, Beclofen)
- administrarea locala periodica a SNC ( lecitina, piracetam, acid glutamic)
C. Tratamentul ortopedic si chirurgical:
- corectarea pozitiilor anormale ale membrelor say segmentelor de membre;
- reducerea spasticitatii prin tenotomii, neurorectomii, etc.
Recuperare
Obiectivele majore ale recuperarii copilului cu paralizie cerebrala infantila au fost
autonomia de deplasare si capacitatea de autoservire.
Factorii ce au contribuit la alegerea tipului de terapie au fost:
Tipul anomaliei motorii (spsticitate/distonie)
Nivelul spasticitatii si cauzele sale
Starea fizica generala si nivelul de dezvoltare al copilului
Alte dezordini motorii ce afecteaza mobilitatea
Forta si controlul muscular
Echilibrul si balansul
Abilitatile functionale
Vrsta copilului.
Dupa stabilirea obiectivelor terapeutice, s-au recomandat optiunile (metodele)
terapeutice:
Fizioterapie si kinetoterapie
Terapie ocupationala
Logopedie
Ortezare
Obiectivele fizio-kinetoterapiei au inclus:
Prevenirea deformarilor osoase
Ameliorarea mobilitatii
Mentinerea supletei musculare si a amplitudinii de miscare
Reducerea durerii
Reducerea spasticitatii
Prevenirea hipotoniei (slabirii) si deteriorarii musculare datorate neutilizarii
Cresterea amplitudinii de miscare
Reeducarea proprioceptiei si stimularea senzoriala
Reducerea pattern-urilor de miscare anormala
Combaterea posturilor anormale

Promovarea pattern-urilor normale de miscare

ntrzierea sau prevenirea, prin terapie, a interventiilor chirurgicale
Amelioarea functionala globala
Ameliorarea abilitatilor de autongrijire a pacientului total dependent.
Trebuie depuse toate eforturile n programul de recuperare, n masura posibilitatilor, de
reabilitare globala a copilului, n strnsa corelatie cu mediul sau familial si social. n ceea
ce priveste dezvoltarea metodologiei de recuperare, problema de baza ramne elaborarea
si implementarea unor modele de recuperare orientate pe dezvoltare (sau a unor modele
alternative, cum ar fi abordarea sistemica), precum si a unor modele care ar cuprinde
toate nivelurile de asistenta medico-sociala, ncepnd cu cel comunitar si terminnd cu
cel mai performant, consultativ. Evident, aceasta poate avea loc doar n cazul alocarii
resurselor financiare corespunzatoare si a pregatirii unui numar suficient de specialisti n
domeniu.