Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Paraliziile cerebrale pot fi clasificate in functie de etiologie (genetica sau metabolica; vasculara,
infectioasa sau traumatica), in functie de momentul afectarii(prenatal, perinatal, postnatal), de tipul
anomaliei de miscare, de topografia manifestarilor, de gradul severitatii afectarii motorii.
Caracteristic formei spastice a paraliziei cerebrale estesindromul spastic: muschii afectati sunt
spastici, cu hipertonie piramidala, contracture predomi- nant pe muschii flexori la membrele
superioare sip e extensori la membrele inferioare mai ales la nivelul musculaturii distale. Semnul
characteristic este“fenomenul lamei de briceag”. Starea de hipertonie poate evolua in timp catre
fixare, devenind permanenta cu aparitia retracturilor musculare. Retracturile pot genera anomalii de
postura si deformari ale membrelor afectate.
Tetrapareza spastica este forma cea mai severa de paralizie cerebrala, frecvent asociata cu
microcefalie, epilepsie, retard mental, sunt afectate toate cele patru member, mersul chiar asistat de
multe ori este imposibil si depinde de nivelul inteligentei copilului.
Caracteristici:
Nume:D
Prenume: I
Varsta:11 ani
Evaluarea neurological
-spasticitata
Evaluarea functionala s-a facut prin teste functionale care urmaresc dezvoltarea motorize a
copilului, coordonarea, functiile senzoriale, gradul si calitatea miscarii.
Reducerea spasticitatii
Prevenirea retracturilor musculare
Cresterea amplitudinii de miscare
Reeducarea controlului motor si echilibrului
Reeducarea prehensiunii
Modalitati terapeutice
In decizia terapeutica se utilizeaza gradat metodele de le cele conservative pana la cele radicale
chirurgicale, uneori combinandu-le in functie de nivelul functional si gradul de severitate al
spasticitatii. Progresia terapeutica esteurmatoarea:
Evaluarea echilibrului functional al copilului, calculand scorul scalei functionale a echilibrului Berg, a
demonstrate o crestere importanta a valorii acesteia.
Dupa 2 ani de recuperare copilul a reusit sa se ridice in ortostatism , sa-si mentina pozitia
ortostatica sis a mearga cu carjele cu minima asistenta. Eficienta programului de recuperare a
fost posibila si datorita colaborarii foarte bune cu familia copilului ,aceasta continuand programul de
kinetoterapie la domiciliu, precum si respectarea indicatiilor terapeutice(posturare, purtarea ortezelor
pet imp de noapte si purtarea ghetelor ortopedice.
Mai sunt definite ca un grup de afectiuni caracterizate prin tulburare persistenta, fara sa fie fixa, a
motricitatii si posturii, aparuta de la nastere sau in primii ani de viata, corelataa cu o atingere
netumorala si nedegenerativa a creierului, survenind in cursul dezvoltarii sale normale, inainte, in
timpul sau dupa nastere.
Intrucat leziunile sunt de origine centrala, afectarea motorize este insotita de alte tulburari ale
sistemului nervos central: cognitive, senzoriale, de comunicare.
Leziunea corticala interfera cu dezvoltarea motorie normala a copilului, asa explicandu-se sechelele
variata ale encefalopatiilor motorii:
- rigiditatea;
- hipotonia;
- atetoza;
- miscarile involuntare;
- ataxia.
Desi prin definitie IMC este neprogresiva, manifestarile clinice se pot modifica in timp, ceea ce
reflecta efectele procesului de cresteresi dezvoltare la copil.
Tot mai mult este demonstrate idea ca leziunea cerebrala nu constituie suportul etiopatogenic
preponderant al traumatismului obstetrical ci acesta este reprezentatprin contextual global al
fenomenelor patologice din cursul sarcinii, asupra carora actioneaza traumatismului obstetrical. Astfel:
- cauzele care intervin in cursul dezvoltarii intrauterine ( cauzele prenatale) au cea mai mare
pondere in producerea IMC-44%; Freud considera ca anomaliile sistemului nervos central
preced nasterea la cei mai multi dintre copiii cu IMC;
- cauzele perinatale – sepsis, infectii ale SNC, prematuritatea, hypoxia intervin in 8%;
- cauzele variate care intervin la copii in primii 3-5 ani de viata (cause postnatale) – meningita
purulenta, traumatisme cranio-cerebrale, intoxicatii – reprezinta 5%;
Prematuritatea (scaderea greutatii la nastere) este corelata cu riscul de IMC, cu cat greutatea este
mai mica cu atat creste riscul.
Asfixia
La copii premature exista o relatie stransa intre diplegia spastica si hipoxie-ischemie, care induce
leucomalacia periventriculara.
Scorul Apgar a fost folosit ca indicator al asfixiei perinatale; s-a constatat ca nou-nascutii cu
greutate normala la nastere si cu scor Apgar la 5 minute mai mic sau egal cu 3 au o probabilitate de
5% de a prezenta IMC: acelasi scor la 10 minute creste riscul la 17%, iar la 20 minute acelasi scor se
asociaza cu un risc crescut de IMC – 57%.
Anomaliile prenatale
Anomaliile biochimice
Cauzele genetice
Infectii congenitale
Cauzele postnatale
Tetrapareza spastica reprezinta forma cea mai grava de diplegie spastica. Are o frecventa crescuta
la nou-nascutii cu encefalopatie hipoxic-ischemica, infectii intrauterine (Citomegalovirus, rubeola,
rujeola etc.), malformatii structurale cerebrale grave.
Clinic boala afecteaza toate membrele, insa mai accentuat pe cele superioare.
In pozitia supino (cu fata in sus) schema motorie este in extensie: bolnavul tine capul
hiperextensie cu retractia umerilor si uneori toracele este retractat, membrele inferioare sunt in
extensie, incrucisate, in adductie, intrarotate, chiar forfecate, se observa flexia plantara a piciorului,
contractia adductorilor (ceea ce determina, in timp, luxatia de sold) .
In pozitia prono (cu fata in jos) schema motorie este in flexie. Copilul bolnav NU ridica si nu
roteste capul (nici macar pentru a respira), are bratele blocate sub torace, membrele inferioare fiind
adesea in flexie.
In pozitie sezand copilul cade pe spate sau anterior deoarece are reflexele tonice cervicale
asimetrice, acestea persistand si dupa varsta de 6 luni si nu achizitioneaza aceasta pozitie. Mana este
inchisa in pumn, ceea ce impiedica copilul de a duce mana sau alte obiecte la gura, pozitia policelui
este strans in pumn si degetele flectate.
Simptomatologia asociata consta in strabism, atrofie optica, crize epileptice, retard grav, complicatii
ortopedice (cifoscolioza, luxatie de sold) .
In forma usoara de tetrapareza spastica retardul este mediu, iar deplasarea se poate face dar
patologic.
Sunt afectate atat membrele superioare cat si cele inferioare, existand posibilitatea ca unul
dintre segmente sa fie mult mai sever afectat.
Daca membrele superioare sunt mai afectate se foloseste termenul de hemiplegie dubla.
Tonusul musculaturii extensoare a coloanei vertebralenu este sufficient dezvoltat, capul copilului
cade in fata, extensia facandu-se cu multa dificultate, pentru putin timp.
Membrele superioare sunt flectate, pumnii foarte stransi, membrele inferioare sunt in flexie sau
in extensie, cu contracture intense a musculaturii adductoare a coapselor si picior echin accentuat.
La copii tetraplegici cu spasticitate moderata, exista uneori sansa dobandirii unor reactii de
ridicare si echilibru in sezand, in patrupedie, darn u in ortostatism sau mers.
Copilul prezinta intarziere psihica marcata, tulburari de vorbire (vorbire dificila, scadata),
tulburari de deglutitie, frecvent se asociaza crize de epilepsie.
Echipa medicala care asigura asistenta medicala a copilului cu IMCtrebuie sa evalueze complex
si complet copilul, evaluare care cuprinde:
- evaluarea clinica
- evaluarea functionala: prin intermediul testelor functionale adaptate varstei copilului, care
include si testarea psihologica (pentru functia intelectuala) si testele pentru inteligenta (se apreciaza
coeficientul de inteligenta al copilului, deseori diminuat la cei cu IMC).
- evaluarea paraclinica :probele screening, EEG ( indicate la copii cu IMC si convulsii), EMG
(ajuta la diferentierea IMC de o miopatie), tomografie computerizata, rezonanta magnetica nucleara (
pun in evidenta anomaliile cerebrale- mai ales atrofia corticala), teste metabolice ( necesare in
afectiunile demielinizante).
● 0-3 luni
- prezinta tresariri ale membrelor, spontan sau la stimuli minori, senzitivi ( luarea in brate a
copilului, atingerea sa) sau senzoriali ( zgomotul, lumina);
- asimetria gesturilor: un membru ( frecvent membrelor superioare) sau mai multe member
par mai putin active; un pumn poate fi inchis anormal si mjult timp in raport cu celalalt;
● 4-6 luni (tulburarile neurologice au valoare cand sunt associate cu nasterea dificila)
- retardul achizitiilor tonusului axial ( absenta sau instabilitatea sustinerii capului, hipotonia
trunchiului – copilul nu poate sta in sezut),
● peste 8 luni
- anomalii diverse ale prehensiuniicu sau fara pozitie atetozica:
- miscari atetozice,
- distonii.
● peste 1 an
◊ 70% din copii sunt pur spastici ( dintre acestia 35-40% prezinta hemiplegie),
◊ 35% tetraplegie,
● dismorfiilor,
● anomaliile congenitale,
● simetriei manifestarilor.
- reeducarea proprioceptiei,
- sa fie specializat pentru recuperarea kinetica a copilului in diferite etape de varsta ( nou-nascut,
sugar, copil mic, copil scolar),
1.relaxarea,
3.miscarile passive,
4.miscarile active
- reactii de echilibru,
1.relaxarea – pentru obtinerea careia copilul este pozitionat in pozitiile “reflex inhibitorii”, si
anume:
- pozitia fetala asociata cu incrucisarea membrelor superioare la nivelul toracelui anterior ( cand
spasticitatea este intense),
- pozitia fetala asociata cu intoarcerea capului de partea opusa ( cand spasticitatea este
asimetrica), reliefandu-se rolul reflexelor tonice cervicale,
● din pozitia decubit ventral, copilul trebuie sa se mentina pe antebrate, cu palmele si degetele
deschise, cu articulatiile coxofemurale in extensie, pozitie asemuita cu postura papusii;
● daca extensia capului este dificila, kinetoterapeutul face un tapotament sub Barbie, apoiu copilul
se rostogoleste in decubit dorsal, prin flexia si rotatia capului, cu extensia ulterioara;
● daca copilul are un control acceptabil al capului, rostogolirea se poate face prin manevrarea
membrelor inferioare, si anume:
- se flecteaza membrele inferioare, se rotesc intern, apoi se antreneaza rotatia bazinului si in final a
trunchiului;
- urmeaza din decubit ventral flexia membrelor inferioare, rotatia externa care antreneaza
rotatia inverse a intregului corp;
4.miscarea de tarare se efectueaza cu copilul din decubit ventral, dupa ce a fost mentinuta
cateva secunde postura “papusii”; kinetoterapeutul efectueaza flexia asociata cu rotatia externa a unui
membru inferior, celalalt membru inferior fiind impins usor, astfel incat copilul inainteaza tarandu-se
pe burta; se face miscarea alternative pentru celalalt membru inferior; copilul parcurge astfel de 4-5
ori lungimea mesei kinetice de lucru;
● daca spasticitatea este foarte mare, copilul este sustinut pe sub axile sau kinetoterapeutul trece
antebratul sau sub pieptul copilului, care nu poate sa isi mobilizeze membrele superioare astfel incat
sa se sprijine pe ele;
● rotirea spre dreapta se realizeazaprin flectarea membrului inferior drept din articulatia coxo-
femurala si genunchi cu rotatia externa a coapsei, acest ansamblu reprezentand pasul de tarare;
8.mersul in patrupedie se realizeaza cu copilul sustinut initial pe sub torace, altern cu ambele
picioarele ( nicidecum sarind); este stimulat prin rotirea toracelui alternant stanga/dreapta ( la rotatia
spre stanga se flecteaza membrul inferior drept, cu avansare, iar la rotirea spre dreapta se flecteaza
membrul inferior stang); din patrupedie se stimuleaza echilibrul; se cere copilului sa se sprijine pe un
singur membru superior si pe membrele inferioare, apoi sa se sprijine pe doua member superioare si
un membru inferior, cu extensia celuilalt membru inferior din sold;
9.trecerea la pozitia sezanda – initial, copilul sta pe masa , cu cifozarea regiunii lombare cu
membrele inferioare flectate si se stimuleaza reactiile de echilibru;
10.transferul din sezand in decubit si invers – ridicarea din sezand la marginea mesei de lucru si
adoptarea pozitiei culcat pe masa kinetica; initial miscarile sunt asistate, ajutate, apoi se deruleaza
activ, apoi active cu rezistenta, din partea kinetoterapeutului;
● din pozitia de decubit dorsal pe masa, se efectueaza miscari passive ale membrelor inferioare (
abductie, flexie, rotatie externa pentru coapse, care diminua contracture muschilor adductori) si
reeducarea contracturii muschiului triceps sural
● din sezand se reeduca reactiile de echilibru – se executa presiuni usoare – inainte, inapoi, intr-o
parte la nivelul umerilor, cu supravegherea reactiei corecte a membrelor superioare:
- se impinge copilul inainte , ceea ce determina opozitia din partea sa prin contractia muschilor
abdominali si ducerea membrelor superioare in fata;
- daca presiunea este mai mare, copilul duce mainile la spate si se sprijina cu ele pe masa;
- se efectueaza presiuni laterale, copilul se opune cu ridicarea bratului de partea unde se executa
presiunea, spijinindu-se pe masa cu celalalt membru superior ( mana cu degete abduse);
- din sezand, copilul ridica membrul superior pe umerii sau bratele kinetoterapeutului, care il ajuta
sa se ridice;
- din genunchi copilul flecteaza un membru inferior, cu adoptarea posturii cavalerului, postura greu
de realizat la copii spastici;
- imbunatatirea motilitatii,
- hiperextensia gatului,
- imobilizarea pelvisului,