UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE

SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

REFERAT
-KINETOTERAPIA ÎN PEDIATRIE-

Profesor,
Asist. Univ. Dr. Dumitru Cristea

Student,
Matei Aurelian Virgil

Târgoviște 2020
 UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIȘTE
FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

EXAMINAREA TONUSULUI ACTIV

Profesor,
Asist. Univ. Dr. Dumitru Cristea
Student,
Matei Aurelian Virgil

Târgoviște 2020

2
Cuprins

EXAMINAREA TONUSULUI ACTIV……………………………………………………………………………….4

Examinarea mişcării active…………………………………………………………………………………………..5
Dezvoltarea copilului de la 0 la 12 luni………………………………………………………………………………5
Examinarea reflexelor posturale……………………………………………………………………………………..7
Reflexele labirintice…………………………………………………………..……………………………………….7
Reflexul Landau……………………………………………………………………………………………………….8
Acceleraţia verticală…………………………………………………………………………………………………..8
Reflexul de pregătire pentru săritură (reflexul paraşutei)…………………………………………………………9
Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………….10

3
 EXAMINAREA TONUSULUI ACTIV

Examinarea tonusului activ cuprinde tonusul postural şi tonusul în cursul mişcărilor active declanşate de
copil.
Se execută prin inspecţia copilului, după schema aşa numită "strategia axului central", studiindu-se pe
rând zonele şi segmentele: cap, gât, trunchi - membre superioare şi membre inferioare.
Are caracter permanent, ocazional sau preferenţial, localizând unele posturi în diferite perioade ale
manifestării copilului. Se pot observa şi determina în stare de somn, linişte, agitaţie şi joc, următoarele aspecte:
lhipotonia sau hipertonia axială
lanormalitate la nivelul extensorilor cefei şi gâtului, eventual opistotonus1, antrenând
întreaga musculatură a rahisului
lla nivelul membrelor: posturi specifice patologiei paraliziilor (hemi, tetra, parapareză, diplegie)
-mâinile pot prezenta pumnul strâns sau semnul smochinei
lla copilul hipoton, un tonus scăzut atât axial cât şi al membrelor – hiperlaxitate articulară (flopy infant)
lîn timpul plânsului se pot evidenţia asimetrii şi paralizii faciale, grimase specifice
lîn timpul jocului: mişcări şi posturi anormale, tresăriri frecvente, tremor continuu, dezechilibrări, mişcări
permanente de masticaţie sau supt, hipersalivaţie etc.
lîn general, la copiii cu hiperreflexivitate, la MI, poate să apară genuflexum uni sau
bilateral şi picior echin addus uni sau bilateral
lprezenţa sau absenţa reflexului pentru săritură la căderi, mişcarea bruscă de aplecare
lmotricitatea spontană poate să fie simetrică sau asimetrică, excesivă şi săracă în exprimări şi stereotipii
lexistenţa unui dezechilibru permanent între lanţurile musculare de extensie şi flexie (la nivelul capului,
trunchiului şi membrelor)
lsprijin inegal la nivelul feselor sau al MI (aşezat sau ortostatism)
lpot fi observate reacţii de extensie cu sau fără încrucişare la nivelul MI
ltripla flexie a MI ca răspuns în cazuri predominant pe flexie a sindromului piramidal
ldificultăţi privind obţinerea sprijinului pe antebraţe şi pe coate simultan cu menţinerea capului
ldificultate în orice formă de prehensiune şi locomoţie

Teste pentru examinarea tonusului activ

1.Kinetoterapeutul suspendă copilul vertical, punându-i mâinile sub axile pentru a observa menţinerea
capului în planurile vertical şi frontal;
2.Copilul este aşezat apoi pe mâna examinatorului, pentru a observa apariţia reflexului Landau;
3.Copilul este aşezat în decubit ventral şi se va urmări comportamenta motorie, sprijin pe antebraţe sau cu
membrele flectate, mâna şi degetele extinse;
4.Copilul este aşezat în decubit dorsal, pentru a observa eventualele devieri laterale ale capului, apariţia acţiunii
RTCA2 şi RTCS3, chiar eforturile depuse de a ridica/mişca, cât de cat capul, gâtul;

5.Copilul aflat în decubit dorsal este apucat de mâini şi tras uşor incet dar cursiv în poziţia aşezat. Se apreciază
nivelul menţinerii capului în planul mişcării, participarea copilului la mişcare, activ din trunchi sau membrele
superioare. Se poate observa şi poziţia membrelor inferioare;
6.Din poziţia asezat, copilul este dirijat în ortostatism, la fel ca în proba precedentă încet şi cursiv. Proba este utilă
4
 pentru aprecierea strategiei trunchi - pelvis - şold - membre inferioare - control motor, ridicarea la verticală -
control muscular, tonusul membrelor inferioare. Se pot observa concomitent mişcările capului şi acţiunile
trunchiului şi a membrelor superioare.
7.Trecerea copilului în ortostatism (poziţia verticală) ajutat sau nu. Se pot observa foarte multe gesturi şi erori ale
controlului motor, sau a activităţilor în această fază (echilibrul, pregatirea pentru cădere, baza de susţinere, extensia
membrelor inferioare, hipertonia doar la un membru inferior, încrucişarea membrelor inferioare, imposibilitatea
realizării ortostatismului, dar şi posibilitatea de deplasare).

Evaluarea şi examinarea tonusului muscular la nou-născut, sugar şi copil mic

1.De la naştere se poate evidenţia controlul tonusului postural cefalic: ţinut ridicat, copilul balansează capul o scurtă
perioadă, după aceea capul cade în faţă.
2.În caz de hipotonie la naştere, copilul treaz stă nemişcat şi când este suspendat, nu îşi flectează membrele, care au
aspect inert sub influenţa gravitaţiei.
3.Examinarea tonusului muscular este inclus obligatoriu în examenul clinic general al nou-născutului.
4.Chiar când nou născutul stă liniştit, fie că este culcat sau suspendat, mobilizarea pasivă a membrelor dă impresia
unei hipertonii, dar aceasta este egală şi bilaterală, cu condiţia menţinerii capului pe linia mediană, cu nasul spre
zenit.
Astfel, vor fi limitate efectele reflexelor tonice cervicale. Deci, lupta contra gravitaţiei este esenţială în
dezvoltarea tonusului postural.
Examinarea mişcării active
Acest examen clinic nu poate fi realizat decât la copiii mai mari, capabili să înţeleagă şi să execute după ce i
se comandă o anumită mişcare.
Mişcarea activă nu se poate executa din mai multe motive:
-muşchiul este neexersat să execute mişcarea
-grupul muscular este impiedicat să execute mişcarea:
-de o contracţie puternică a antagoniştilor în spasm sau în contracţie,
-datorită diformităţilor osoase sau retracţiei musculo-tendinoase.
-execuţia poate fi defectuoasă datorită faptului că:
-încercarea de a executa mişcarea activă se face cu o amplitudine exagerată, bruscă,
incomodă.
-mişcarea activă mai poate fi afectată prin tulburări de coordonare, de reprezentare (apraxie), de
selecţie (paratonie) şi prin lipsă de maturaţie (sincinezie).

Dezvoltarea copilului de la 0 la 12 luni

Primul an de viata este cea mai importanta etapa din dezvoltarea copilului. In aceasta perioada, achizitiile motorii,
cognitive sau antropometrice sunt unice in raport cu alta varsta. Copilul cu varsta intre 0-12 luni se defineste medical
ca sugar, dar termenul larg folosit este de bebelus. Fiecare bebelus are un ritm propriu de crestere si, implicit, o curba
individuala a acesteia , influentata de factori multipli.

Pentru evaluarea dezvoltarii fizice a bebelusului se folosesc graficele de crestere, care inregistreaza date privind
greutatea, lungimea si perimetrul cranian in functie de sex si varsta.

Graficele de crestere au fost elaborate si folosite ca metoda de screening in SUA din 1977, ulterior fiind acceptate si
adaptate de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii si utilizate in intreaga lume.

0-2 luni
In primele 2 saptamani de viata, nou-nascutul poate pierde intre 5-10% din greutatea de la nastere, ca apoi, sa
recupereze pierderea si sa aiba la sfarsitul primei luni de viata un spor ponderal de 700-800 g.
Activitate preponderenta - suptul si somnul.
5
 La 2 luni
Apar elemente de motricitate: asezat pe burtica isi tine capul fara balans
Miscarile membrelor sunt mai frecvente
Isi duce des mainile la gura
La 3 luni
Apare reflexul tonic cervical (isi sustine capul in plan vertical in pozitia sezand)
Cresterea in greutate este de aproximativ 25 g/zi
La 4 luni
Isi dubleaza greutatea de la nastere
Dispare complet balansul capului
Daca este sprijinit poate sta cateva momente in pozitie sezand
Cand este pozitionat pe burtica isi ridica la 90° capul
Se rostogoleste pe spate
Tine un obiect in mana, prehensiunea (apucarea) se face cu toata palma
Se joaca cu o jucarie, dar nu o poate ridica daca a scapat-o din mana
Poate sa apuce obiecte cu ambele maini si le baga in gurita
Doarme intre 9 si 10 ore noaptea si mai are inca doua reprize de somn in cursul zilei.
La 5 luni
Sta in sezut cu sprijin (poate fi plasat in scaunul de masa, in scaun de masina rabatabil sau in patul sau)
La 6 luni
Se intoarce de pe spate pe burtica si invers
Sta in sezut fara sprijin
Cand este in pozitie sezanda se poate inclina in fata si poate reveni la pozitia anterioara
Se misca in pat in directii diferite
La 7-8 luni
Poate incerca sa se ridice in genunchi cu sprijin
Isi balanseaza corpul in pozitia de flotari
La 9-11 luni
Sporul ponderal este de aproximativ 15 g/zi
Creste in lungime cu 1,5cm pe luna
Se catara si ajunge fara sprijin in picioare
Are reflexul “parasutei”: cand are capul aplecat in jos isi intinde mainile inainte pentru a preveni caderea
Cauta obiectele din jurul sau, le loveste intre ele, le arunca
Are prehensiune digitala (apuca obiecte intre police si index)
Se poate hrani singur apucand cu degetele bucatele de alimente
La 12 luni
Isi tripleaza greutatea de la nastere
Cresterea in lungime este cu 50% fata de valoarea de la nastere
Perimetrul cranian devine egal cu cel toracic
Sta in picioare fara sprijin cateva momente sau tinandu-se de mobilier
Paseste singur sau tinut de mana
Apuca obiectele si le tine cu varful degetelor
Loveste doua jucarii una de cealalta si le muta dintr-o mana in alta

Dezvoltarea motorie a sugarului trebuie evaluata personalizat, fiecare copil avand ritmul sau de dezvoltare
antropometrica si motorie

Medicul este cel care, coroborand datele anamnestice privind antecedentele personale fiziologice si patologice ale
sugarului, tipul de alimentatie ca si antecedentele heredocolaterale (patologia familiala), este in masura sa evalueze
starea de dezvoltare.

Examinarea reflexelor posturale

6
 Reflexele tonice cervicale

La copiii sub vârsta de 4 luni predomină reflexele tonice ale gâtului. Aceste reflexe pot fi demonstrate prin
mişcări pasive şi active ale capului în raport cu poziţia corpului, datorându-se mişcărilor lichidului endolimfaic
din canalele semicirculare.
Reacţia de redresare a gâtului: în acest test, rotaţia pasivă sau activă a capului copilului
aflat în decubit dorsal, într-o parte sau alta faţă de linia mediană, va determina răsucirea întregului corp în direcţia
spre care s-a întors capul.

Reflexele tonice asimetrice ale gâtului

Acest reflex se obţine cu copilul în decubit dorsal, cu capul pe linia mediană. Rotarea activă sau pasivă a capului
într-o parte va determina flexia membrului superior şi inferior de partea occiputului şi extensia membrelor de partea
feţei.
Apare la feţii între 8 şi 20 săptămâni şi scade în luna 4-6. Menţinerea
reflexului înseamnă întârziere în dezvoltare şi împiedică formarea
patternurilor de mişcare, nu se poate menţine postura simetrică (nu poate
duce mâna pe linia mediană, să se joace, să ducă degetele la gură).
Postura persistentă are ca şi consecinţa scolioza,subluxaţia/ dislocarea
capului humeral. Reflexul reapare în caz de infarct cerebral, traumatism,
boli degenerative.

Reflexul tonic simetric al gâtului

Acest reflex are două etape. În prima etapă, copilul este ţinut în
decubit ventral. Extensia capului va produce extensia membrelor
superioare şi flexia celor inferioare.
În etapa a doua, flexia capului din decubit ventral va produce flexia
membrelor superioare şi extensia celor inferioare.

Apare după reflexele tonice asimetrice

 
cervicale, la vârsta de 4-6 luni şi durează până la
 
8-12 luni. Persistenţa reflexelor tonice simetrice
 
cervical determică dificultăţi la mers, dificultăţi
la trecerea din stand în decubit, tulburări de
statică vertebrală.

Reflexele labirintice

Reflexul este activat în labirint datorită mişcării

poziţiei capului faţă de corp. Apare la naştere şi dispare gradat de la 3 săptămâni la 3 ani. Poziţia în flexie:membrele
copilului sunt flectate în poziţie fetală. În decubit dorsal apare postura de extensie iar în decubit ventral apare postura
de flexie. Persistenţa paternurilor obligatorii de flexie şi extensie împiedică dobândirea perfomanţelor motorii.
Stimulul reflexelor labirintice este reprezentat de schimbarea poziţiei capului (anterior sau posterior). Răspunsul reflex
este o modificare a tonusului muscular (flexie sau extensie).
Reflexul este necesar pentru a ajuta copilul la trecerea prin canalul naşterii.
Reflexul Moro
Pentru testarea reflexului Moro, copilul este aşezat în decubit dorsal, susţinut
7
de mâinile examinatorului (una dintre mâini susţine capul copilului care este în uşoară
flexie). Din această poziţie, capul este brusc extins, aproximativ 30⁰ în relaţie cu
trunchiul. Această mişcare va produce o extensie şi abducţie a membrelor superioare
şi degetelor, urmată apoi de flexia acestora la piept şi strângerea pumnilor. Membrele
inferioare urmează o mişcare inversă, flexie în primul rând, extensie în cel de-al
doilea.
Reflexul Moro este un reflex arhaic, o reacţie caracteristică a nou-născutului, ce mai poate fi provocată de
mişcarea suprafeţei de susţinere, tapotarea abdomenului (Shaltenbrand), suflarea asupra feţei şi mai ales de lăsarea
bruscă în jos a palmelor care susţin copilul în decubit dorsal.
Reflexele tonice pot fi absente în următoarele situaţii:
1.Absenţa completă a controlului labirintic
2.În cazul copiilor hipotoni ca urmare a asfixiei, cu depresie severă a sistemului nervos central
3.Afecţiuni miopatice severe

Reflexul Landau

Este o combinaţie de reflexe de redresare şi de reflexe tonice cervicale.

În cazul în care copilul este ridicat din poziţia de pronatie cu o mână
sub torace sau abdomen, el îşi va extinde coloana şi îşi va ridica
extremitatea cefalică. Concomitent se produce extensia membrelor
inferioare. Dacă din aceasta poziţie se apasă capul în flexie, tonusul de
extensie dispare imediat şi copilul se înmoaie, ca o păpuşă de cârpă.

Acceleraţia verticală
Singura diferenţă constă în absenţa extensiei capului, care elimină inputul sensorial proprioceptiv de la
vertebrele cervicale. Întrucât stimulul este reprezentat de accelerarea verticală, cel mai probabil este stimulată
macula, spre deosebire de cristalele canalelor semicircular, care sunt stimulate de reflexul Moro.

Fenomenul ochilor de păpuşă

Pentru testarea fenomenului “ochi de păpuşă”, copilul este ţinut vertical de sub
axile, cu capul la 30⁰ flectat pe piept, şi este rotat 360⁰ în jurul axei sale. 10
rotaţii într-o direcţie sunt suficiente şi oferă o puternică stimulare vestibulară.
Răspunsul normal este reprezentat de devierea ochilor şi capului în direcţie
opusă rotaţiei. Acest fenomen este prezent la nou-născuţii de 2 săptămâni.
Prematurii pot prezenta această mişcare a ochilor până la vârsta de 3 luni. În
mod gradat, răspunsul vestibular se maturează, nistagmusul este suprapus, cu o
componentă rapidă în direcţia rotaţiei.
Copiii de 4 – 6 luni sunt diferiţi în dezvoltarea lor neuromotorie. Mulţi copii normali pot încă să mai manifeste
reflexe tonice primitive reziduale, pe când la alţii, va apărea răspunsul de sprijin. Ambele situaţii sunt normale.

La copiii de 6 – 18 luni apare o dezvoltare rapidă senzorio-motorie. Tracturile piramidale se mielinizează. În

această fază are loc integrarea stimulilor vizuali, labirintici şi proprioceptivi. Reflexul de redresare este solicitat
prin
înclinarea bruscă a copilului în încercarea de a-şi schimba centrul de greutate.
Cel mai important dintre reflexele de redresare este răspunsul de redresare a
capului Acesta poate fi obţinut prin ridicarea copilului din decubit ventral sau
dorsal şi aducerea lui în poziţie verticală, prin înclinarea copilului faţă-spate,
8
 stânga-dreapta. Fiecare modificare bruscă a poziţiei capului în spaţiun va
determina răspunsurile vestibulare de redresare a capului. În acelaşi timp, se
observă reacţiile de sprijin (lateral, anterior sau posterior).
1 Fenomen spontan sau provocat, congenital sau dobandit, caracterizat prin miscari involuntare si sacadate
ale ochilor, de mica amplitudine, de cele mai multe ori orizontale, dar uneori verticale sau circulare. Un nistagmus
poate fi de natura fiziologica sau patologica. Nistagmusul fiziologic - nistagmusul optocinetic, denumit si nistagmusul
caii ferate, se observa atunci cand ochii incearca sa urmareasca imaginile care le trec prin fata. nistagmusul vestibular
este provocat de o excitatie sau de o paralizie tranzitorie a unuia sau ambelor labirinturi ale urechii interne, cauzat, de
exemplu, de o rotatie pe un scaun turnant sau de o injectare de apa rece saucalduta in ureche.
Reflexul de pregătire pentru săritură (reflexul paraşutei)

Este cunoscut şi ca reacţia de apărare. Este un mecanism protectiv de bază al corpului, care este prezent toată viaţa.
Pentru a testa acest reflex, copilul este ţinut de sub axilă, cu spatele la examinator. Copilul este brusc aplecat cu
capul în jos. Răspunsul normal constă în extensia şi abducţia membrelor superioare, cu extensia degetelor şi cu
reacţia de redresare a capului.

9
 Bibliografia:

1. Kinetoterapie in pediatrie prof. Univ dr. DUMITRU NICULAE CRISTEA.

2. Cristea, D. N. (2018-2019). Metode si tehnici de reeducare neuromotorie- Note de curs. Târgoviște.

3. Wikipedia.org
4. Medlife.ro
5. Manual de pediatrie –G.Alexe, E.Chiru, V.Mihailescu, ed. Carol Davila, Bucuresti 2003

6. "Îngrijirea esenţială a nou-născutului" OMS, Biroul Sănătăţii Internaţionale Trieste, Italia,

1997.
7. Lupea "Neonatologia", Cluj-Napoca, 1994.
8. N.P.Şabalov «Neonatologie», Sanct-Petersburg, 1996.

9. Tricia Lacy Gomella, M.Douglas Cunningham Neonatology, Basic Management, on-col

Problems, Diseases, Drugs 88/89.
10. N.P.Şabalov, Neonatology, 1995.

10