Tratamentul

balneofiziokinetoterapeutic in
tetrapareza spastică

David Robert-Alexandru
KMS II, subgrupa 3
 Cuprins

1.Ce este tetrapareza spastică?

2.Cauzeși factori de risc pentru tetraparez spastică

3.Simptome

4.Complicații

5.Tratament
Ce este tetrapareza spastică?
Tetrapareza spastică este un sindrom de neuron motor central. Tetrapareza spastică este un tip de
paralizie cerebrală caracterizată prin tonus muscular ridicat (spasticitate) care afectează întregul corp.
Aceasta poate include mușchii gurii, care pot afecta capacitatea unei persoane de a vorbi, de a mesteca
și de a înghiți.În general, persoanele cu tetrapareză experimentează deficiențe motorii egale sau mai
mari în partea superioară a corpului decât în partea inferioară a corpului.
Tetrapareza spastică reprezinta 5% din numarul formelor de paralizie cerebrala si se asociază cu
microcefalie si retard mental sever. Poate fi considerată o problema de ordin social pentru ca atunci
când un copil este afectat, acesta nu va putea avea niciodată o viată normală, fiind total dependent de
cei din jurul său.

Cauze și factori de risc pentru tetrapareza spastică

Unii pacienți au tetrapareză din cauza unor probleme congenitale sau din naștere. Dintre acestea,
paralizia cerebrală este cel mai frecvent motiv. În general, tetrapareza spastică afectează undeva intre 1
din 500 si 1 din 1000 nou-nascuți, deși unii dintre aceștia sunt doar ușor afectați. Riscul este cel mai
mare la copiii prematuri si subponderali.

Deși paralizia cerebrală este adesea considerată un sindrom congenital (prezent la nastere), se poate
dezvolta și după naștere. O leziune cerebrală care rezultă dintr-o infecție a creierului (de exemplu,
meningită, encefalită) sau după o cădere sau un accident, este denumită terapareza dobandită. Pe de alta
parte, paralizia cerebrală congenitală este rezultatul unei greșeli în timpul dezvoltării fetală sau chiar în
timpul procesului de naștere. Se credea că lipsa de oxigen în timpul nașterii a fost cauza principală, dar
cercetătorii cred că acest lucru reprezintă doar aproximativ 10% din cazuri.
Factori de risc pentru dezvoltarea tetraparezei spastice includ:

-având o mamă care are o infecție (de exemplu, rubeolă, rujeolă, toxoplasmoză, herpes,
citomegalovirus) în timpul sarcinii;

- având o mamă cu un tip de sânge incompatibil (incompatibilitatea Rh-ului este o problemă

imună în care mama generează anticorpi care atacă și distrug celulele roșii din făt,
interferând cu aprovizionarea cu oxigen a organelor copilului; se intampla foarte rar la prima
sarcina);

-fiind expus la substanțe toxice în uter;

- având o mamă cu retard mintal sau cu an-tecedente de probleme tiroidiene sau tulburări de
convulsii;

- având o naștere complicată;

- având un scor scăzut apgar (un test efectuat de mai multe ori in urmatoarele ore dupa
nastere, care atribuie un punctaj bazat pe ritmul cardiac, reflexele, culoarea pielii si tonusul
muscular);

- având icter sever după naștere, mai ales dacă este lăsat netratat;

-convulsii când copilul este mic;

Tetrapareza dobandită

-tetrapareza spastică poate apărea, de asemenea, din cauza degenerării neurologice

-traumele spinării care duc la deteriorarea măduvei spinării, precum rupturile discului
intervertebral, caderile sau un accident de mașina

-miopatii acute

-tulburări de conversie și sindrom de blocaj

-evoluția paraliziei flaccide poate să apară datorită mielopatiilor care implică măduva
spinării sau a nervilor periferici

-evoluția paraliziei flaccide datorată neuropatiei

Cauzele tetraparezei includ:

 -comprimarea măduvei printr-un disc intervertebral înfundat sau rupt, tumoare, hematom,
abces sau altă leziune in masă, sau stenoză a coloanei vertebrale

-mielita transversală care afectează întreaga secțiune transversală a măduvei

-encefalită care implică trunchiul cerebral

-mielopatia necrotică

-infecții cum ar fi infecțiile cu poliomielită, enterovirus sau flavivirus.

Cauzele tetraparezei infantile

Tetrapareza spastică este, în general, cauzată de leziuni ale creierului, fie înainte de naștere, în
timpul nașterii, fie la scurt timp după. Există mulți factori care joacă un rol în dezvoltarea leziunilor
cerebrale la copii, inclusiv infecții fetale, infecții materne, expunerea la toxine sau neglijență medicală.

În timpul sarcinii, intre 26 si 34 de saptamani, materia alba a creierului unui copil este foarte
susceptibilă la deteriorare. Materia albă trimite semnale din creier către restul corpului și, dacă este
deteriorată, poate duce la afectarea întregului corp. Leziunile sau găurile din materia albă a creierului
pot duce la tetrapareză spastică.

Fătul din uter poate dezvolta, de asemenea, leziuni cerebrale de la un accident vascular, ceea ce
poate duce la sângerare cerebrală. În unele cazuri, accidentele fetale sunt cauzate de cheaguri de sânge
placentare si de placenta Praevia. Vasele de sânge cu formare slabă din creier pot, de asemenea, sa ducă
la accidente fetale.

Hipertensiunea arterială în timpul sarcinii duce la un risc crescut de accident vascular cerebral fetal.
Aceasta este o problemă nefericită si totuși obisnuită în timpul sarcinii, iar medicii trebuie să ajute la
monitorizarea mamei în timpul sarcinii, precum și să diagnosticheze și să trateze problemele apărute
cât mai curând posibil.

Simptome tetrapareza spastică

Simptomele acestei afecțiuni pot fi diferite în cazul fiecărui pacient și au legatură cu nervii pe care
boala i-a afectat. Cel mai des întalnit simptom al tetraparezei spastice este slăbiciunea care se instalează
în toate membrele. Pentru o persoană care suferă din cauza acestei afecțiuni va fi dificil să iși
controleze mușchii din zonele afectate ale organismului; sunt cazuri în care pacientul poate să iși miște
mai mult unul dintre membre. Este important de menționat faptul că tetrapareza este vazută ca simptom
al altei afecțiuni. În afară de slabiciunea membrelor, alte simptome care anuntă tetrapareza spastică
sunt:
-lipsa fermității mușchilor membrelor
-tulburări de glutiție și masticație
-atrofie optică sau strabism
-rigididate neobisnuită sau încordarea anormală a mușchilor
-imposibilitatea controlării mișcărilor
-retard mental
-dificultăți senzoriale
-imposibilitatea mersului
-imposibilitatea controlului asupra vezicii urinare
-crize de epilepsie
-reflexe reduse

Complicații

Deoarece tetraplegia spastică poate afecta întregul corp al copilului, există un risc crescut de a
dezvolta deformări ale membrelor. Mușchii care trag în mod continuu de oase și articulații pot cauza
probleme în timp, mai ales dacă nu sunt tratați corespunzător.

Alte complicații includ: scolioză, deformări ale gleznei, contracturi articulare, malnutriție, convulsii,
inconstiență, constipație.

Tratament: intervenție chirurgicală, tratamentul ortopedic si protezele, fizioterapie și kinetoterapie,

medicamente, logopedie,

Tratamentul pentru afecțiune constă în vindecarea măduvei spinării sau a oricaror alte afecțiuni care
ar fi cauzat problema. În timp ce se trateaza leziunea măduvei spinării, pacientul este ținut imobilizat
folosind echipamente speciale care ajută la prevenirea leziunilor suplimentare. Personalul medical
lucrează pentru a stabiliza tensiunea arterială, ritmul cardiac, precum si starea generală de sănatate.
 Chirurgia ortopedică este adesea recomandată atunci când spasticitatea și rigiditatea sunt destul de
severe pentru a face mersul pe jos și deplasarea dificile sau dureroase. Pentru mulți dintre cei cu
tetrapareză spastică, îmbunatățirea modului în care merg este, de asemenea, un pas important. Chirurgii
pot prelungi mușchii și tendoanele care sunt proporțional prea scurte, ceea ce poate imbunatati
mobilitatea și reduce durerea. Intervenția chirurgicală poate ajuta la ameliorarea simptomelor pentru
unii copii, dar poate avea si consecinte negative pe termen lung. Operațiile chirurgicale ortopedice sunt
efectuate în momente adecvate vârstei copilului și nivelului de dezvoltare. Chirurgia poate, de
asemenea, să corecteze sau să îmbunătățească foarte mult deformările vertebrale la persoanele cu
tetrapareză spastică.

Scaunele cu rotile sau bastoanele pot fi de ajutor pentru a putea îndeplini funcțiile zilnice. De
asemenea, computerele sau anumite soft-uri, sintetizatoarele de voce sau cartile ilustrate pot fi de folos
unora dintre pacienți pentru îmbunatațirea abilitaților de comunicare.

Dispozitivele de asistență, cum ar fi computerele, software-ul de calculator, sintetizatoarele de voce

si cartile ilustrate, pot ajuta foarte mult unii indivizi sa își îmbunătățească abilitațile de comunicare.
Alte dispozitive din jurul casei sau al locului de munca faciliteaza adaptarea persoanelor cu tetrapareza
spastică la activitațile de zi cu zi.

Ortezele ajută la compensarea dezechilibrului muscular si la creșterea mobilității. Protezele si atelele

folosesc forța externă pentru a corecta anomaliile musculare si pentru a îmbunatăți funcția, cum ar fi
statul sau mersul pe jos. Alte orteze ajută la întinderea mușchilor sau poziționarea unei articulații.
Bretele, scaune speciale și alte dispozitive pot ajuta oamenii să se așeze mai confortabil și să faciliteze
îndeplinirea funcțiilor zilnice. Scaunele cu rotile si scuterele cu motor pot ajuta persoanele care nu sunt
mobile în mod independent. Unele persoane cu tetrapareză spastică pot avea nevoie de intervenții
chirurgicale pentru a corecta problemele de vedere. Dispozitivele pentru auz si amplificatoarele
telefonice pot ajuta oamenii să audă mai clar.

Terapia fizică pentru a menține mușchii puternici și flexibili, în timp ce are loc recuperarea nervilor,
este foarte importantă.

Terapia fizică incearca sa restabilească sau să mențină capacitatea de mișcare. Terapiile se

concentrează, în general, pe menținerea sau îmbunatațirea gamei de mișcare și mobilitate, creșterea
rezistenței și coordonării și îmbunătățirea confortului. Programele pot include, de asemenea, tratamente
destinate prevenirii complicațiilor cum ar fi articulațiile înghețate, contracții. Terapiile pot include
exerciții de întindere, întărire și aerobic. Acestea pot include, de asemenea, formarea mersului si
utilizarea adecvată a dispozitivelor de asistare, cum ar fi bastoanele sau protezele, activitați de
echilibrare si coordonare.

Exercițiile de fizioterapie și kinetoterapie pot include, de asemenea, tehnici cum ar fi masajul,

ultrasunetele sau stimulare electrică.

Medicamentele orale sunt de obicei utilizate ca primă linie de tratament pentru a relaxa mușchii
rigizi, contractați sau hiperactivi. Unele medicamente au unele efecte secundare riscante, cum ar fi
somnolență, modificări ale tensiunii arteriale si risc de leziuni hepatice care necesită monitorizare

continua. Medicamentele orale sunt cele mai potrivite pentru copiii care au nevoie doar de o reducere
usoară a tonusului muscular, sau care au o spasticitate larg raspandită.

Terapia pentru vorbire poate îmbunătăți abilitatea copilului de a vorbi mai clar și poate ajuta la
tulburările de înghițire și de a învăța noi moduri de a comunica folosind limbajul semnelor și/sau
dispozitive speciale de comunicare, cum ar fi un computer cu un sintetizator de voce, cu simboluri ale
obiectelor si activitaților de zi cu zi, prin care un copil poate să-și arate dorințele.
 Bibliografie

https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia-explicata/totul-despre-recuperare/tetrapareza-spastica

https://www.catenapascupas.ro/informatii-medicale/tetrapareza-spastica-cauze-simptome-si-tratament

https://www.cerebralpalsyguidance.com/cerebral-palsy/types/spastic-quadriplegia/

https://www.cerebralpalsyguide.com/cerebral-palsy/types/spastic/â