Iacob Vlad

Paralizia cerebrală

Paralizia cerebrală este o tulburare cronică a mișcării din cauza leziunii sistemului

nervos central. Paralizia cerebrală se manifestă prin mișcări reflexe involuntare și contracții
musculare (spasme) care pot afecta o parte a corpului sau tot corpul. Apare în timpul copilăriei.
Problemele comune includ, printre altele: coordonare slabă, musculatură rigidă, musculatură
slabă, probleme la înghițire sau vorbire și tremur. De asemenea, ar mai putea exista probleme
cu senzațiile, vederea și auzul. 

Semne si simptome
Semnele si simptomele pot varia de la persoana la persoana si in functie de zona
creierului afectata. Acestea pot fi usoare sau severe. Problemele de miscare si coordonare
asociate cu paralizia cerebrala pot include:

 Variatii in ceea ce priveste tonusul muscular, acesta poate fi prea rigid sau prea moale;

 Muschi rigizi si reflexe exagerate sau normale;

 Ataxia sau lipsa de balans si coordonare musculara;

 Tremor si miscari involuntare;

 Convulsii;

 Tulburari ale abilitatilor motrice fine;

 Disfagie.

Paralizia cerebrala poate afecta intregul corp sau poate fi limitata in principal la un singur
membru sau parte a corpului.
De obicei simptomele apar inainte de varsta de 3 sau 4 ani.

Cauze

Paralizia cerebrala este provocata de o anomalie in dezvoltarea creierului, de obicei

inainte de nastere. Cu toate acestea insa, leziunile aparute la nivelul cerebelului inainte, in timpul
sau la 5 ani dupa nastere, ar putea provoca si ele paralizia cerebrala.

Mai mult decat atat, cerebelul este responsabil si de memorie, abilitatea de invatare si cea de
 Iacob Vlad

comunicare. Din acest motiv unele persoane cu paralizie cerebrala prezinta si probleme de
comunicare sau invatare. Lezarea cerebelului mai poate afecta vederea si auzul.

In majoritatea cazurilor, cauza nu este cunoscuta. Factori care pot duce la probleme cu
dezvoltarea cerebrala pot include:

 Mutatii genetice. Acestea pot duce la o dezvoltare anormala;

 Infectii materne – care pot afecta dezvoltarea fatului;

 Intreruperea sursei de sange catre creierul aflat in dezvoltare;

 Sangerari cerebrale, fie in uter sau dupa nastere;

 Infectii ale fatului, care pot provoca inflamatii la nivelul creierului sau in jurul lui;

 Leziuni traumatice la nivelul capului suferite de nou nascut prin cadere sau alte accidente;

 Lipsa de oxigen in timpul nasterii.

Factori de risc

Anumiti factori pot prezenta un risc ridicat de dezvoltare a paraliziei cerebrale, cum ar fi:

 Nasterea prematura;

 Greutate mica la nastere;

 Numarul de bebelusi aflati in uter. Riscul de aparitie a paraliziei cerebrale creste odata cu
numarul de bebelusi care impart uterul.

 Un scor Apgar mic, care este folosit pentru a evalua sanatatea fizica a bebelusilor la nastere;

 Expunerea mamei la anumite substante toxice in timpul sarcinii;

 Herpes. Acesta poate fi transmis de la mama la copil in timpul sarcinii si poate afecta uterul si
placenta. Inflamatia provocata de infectie poate afecta in mod negativ dezvoltarea sistemului
nervos al copilului.

 Infectare cu virusul zika. Aceasta poate provoca microcefalie sau dezvoltarea insuficienta a
craniului sau creierului.

 Afectiuni ale bebelusului, cum ar fi meningita bacteriana, encefalita virala, icter sever sau
netratat si sangerari cerebrale.
Iacob Vlad

Tratament

Obiectivul tratamentului este de a imbunatati limitarile si de a preveni complicatiile. Tratamentul

poate include dispozitive de asistenta, tratament chirurgical, medicamente si terapii.

In ceea ce priveste dispozitivele de asistenta, acestea pot fi ochelari, proteze auditive, cadre, sau
scaune rulante.

Medicamentele anticonvulsivante sau relaxantele musculare orale sunt folosite des pentru
tratarea paraliziei cerebrale.

Operatia ortopedica poate fi folosita pentru a ameliora durerea si pentru a imbunatati mobilitatea.
Aceasta ar mai putea fi necesara pentru a slabi muschii incordati sau pentru a corecta anumite
anomalii osoase.

Preventie
Majoritatea cazurilor de paralizie cerebrala nu pot fi prevenite, cu toate acestea insa, este
posibila o reducere a riscurilor. Daca o persoana este insarcinata sau planuieste sa ramana
insarcinata, acesta trebuie sa aiba grija de sanatatea ei, sa primeasca ingrijire prenatala adecvata
si sa fie consultata cat mai des de medicul specialist pentru a ajuta la prevenirea infectiilor, a
nasterii premature si a greutatii corporale mici la nastere.