INFIRMITAȚI MOTORII DE ORIGINE CENTRALA

Infirmitatea motorie cerebrala reprezinta o stare patologica neevolutiva si cu o deficienta

intelectuala de cele mai multe ori moderata, consecutiva unei leziuni cerebrale perinatale a
centrilor motori.

O infirmitate motorie cerebrala (I.M.C.) survine de cele mai multe ori in cursul ultimelor luni
de sarcina ori in momentul nasterii, uneori in perioada neonatala (prima luna de viata).

Este consecutiva suferintelor perinatale ale copilului, oricare ar fi cauza lor: infectie survenita
in cursul sarcinii, hipoxie sau anoxie in cursul nasterii; infectie a fatului; malformatie
cerebrala.Se intampla ca nici o cauza sa nu poata fi pusa in evidenta.

Atunci cand o infirmitate motorie cerebrala intervine in perioada de copil mic, ea se explica
prin afectiunile dobandite: o encefalita, o meningita (infectia membranelor protectoare ale
encefalului), sau un traumatism cranian, etc.

O infirmitate motorie cerebrala se caracterizeaza printr-o paralizie, miscari involuntare si

anormale, o pierdere a echilibrului, o absenta a coordonarii in miscari si uneori prin tulburari
neurologice, senzitive, senzoriale, mintale sau nervoase.

Gradul de incapacitate este extrem de variabil si merge de la o usoara neindemanare si

miscari stangace in mers pana la o imobilitate completa.

Nu exista inca un tratament al acestei boli. Subiectul atins poate totusi sa progreseze in
controlul muschilor si in mentinerea echilibrului multumita fizioterapiei si in controlul
limbajului multumita ortofoniei.

Infirmitatea motorie cerebrala este o stare patologica, ce este insotita de o deficienta

intelectuala moderata, ea fiind provocata de o leziune a sistemului nervos central. Infirmitatea
motorie cerebrala (IMC) apare de cele mai multe ori fie in perioada ultimelor luni de sarcina,
fie in perioada nasterii, ea putand insa sa survina si in prima luna de viata a bebelusului.

Simptome infirmitate motorie cerebrala

Deosebim :
• Paralizii (diplegie, hemiplegie ori tetraplegie)
• Stari de slabiciune si miscari involuntare si anormale
• Pierderi sau dereglari de echilibru (ataxie)
• Lipsa coordonarii in miscari
• Tulburari neurologice si senzitive
• Tulburari senzoriale si mentale
• Tulburari nervoase (tulburari de auz, de vedere, de vorbire, crize de epilepsie)
• Convulsii
• Dezvoltare inceata
In cazul infirmitatii motorii cerebrale, gradul de incapacitate generat de afectiune poate fi
variabil, de la usoare neindemanari si tulburari de echilibru, pana la imobilitate totala.

Noul nascut care are o infirmitate motorie cerebrala poate prezenta fara motiv diverse
dereglari ale respiratiei, convulsii, stari de cianoza si de agitatie, stari prelungite de
somnolenta, dereglari diverse la inghitire sau la supt.
Infirmitatea motorie cerebrala poate fi cauzata de leziunile sistemului nervos, ce se pot
produce in timpul unei nasteri cu probleme, pe perioada unei sarcini patologice, sau in
primele saptamani de la nastere.

Leziunile cerebrale ce cauzeaza aceasta afectiune pot fi evidentiate in urma unui control de
specialitate (RMN fiind preferata).

Cauzele aparitiei leziunilor cerebrale pot fi diverse:

• In perioada prenatala leziunile pot aparea din cauza unei infectii HIV/SIDA, a unei infectii
cu rubeola sau rujeola, a ingestiei de alcool, a lipsei de oxigen, a toxoplazmozei, a
incompatibilitatii Rhesus, a nasterii premature sau a unor anomalii de dezvoltare
• In timpul nasterii se pot produce diverse leziuni din cauza unui traumatism, dar si din cauza
procedurilor folosite
• Dupa nastere, traumele craniene, neuro-infectiile, icterul dar si coma ori reanimarea
insuficienta pot provoca diverse leziuni la nivel cerebral

Semnele infirmitatii motorii cerebrale pot aparea si in timp, sub forma miscarilor
necoordonate, a hipertonusului sau hipotonusului muscular, a unor dereglari de vaz sau auz, a
unui retard la nivel motoriu (bebelusul nu se rostogoleste, nu da din picioare, nu apuca lucruri
cu mana, nu tine capul ridicat), ori a controlului deficitar al echilibrului.
Statisticile au demonstrat ca mai mult de o treime din cazurile de infirmitate motorie
cerebrala apar din cauza leziunilor produse in timpul nasterii, agresiunea mecanica din timpul
acesteia fiind foarte mare, ea afectand in special craniul si sistemul nervos central al
bebelusului.

Presiunea foarte mare ce este exercitata asupra fatului in timpul nasterii poate fi endogena
(miometru, cervix, bazin, perineu) sau exogena, in cazul interventiilor obstretice, cand fie
mana medicului, fie instrumentul acestuia lezeaza sistemul nervos al copilului.

Presiunea ce cauzeaza leziuni actioneaza fie direct (caz in care apar deformari craniene,
deformari ale emisferelor, dar si rupturi ale creierului si vaselor de sange) fie indirect,
cauzand cresterea presiunii intracraniene.
De asemenea si tractiunea fatului poate determina leziuni ale maduvei cervicale ale acestuia,
hemoragii sau elongatii ale bulbului. Leziunile cerebrale pot aparea si daca apare situatia in
care creierul este lipsit de oxigen, respectiv prin hipoxemie (micsorarea cantitatii de oxigen
din fluxul sangvin cerebral) sau prin ischemie (micsorarea cantitatii de sange ce iriga sistemul
nervos central).

Tratament infirmitate motorie cerebrala

Și in cazul acestei afectiuni este recomandat ca tratamentul sa inceapa cat mai devreme, el
implicand sedinte speciale, personalizate, in functie de tipul leziunii cerebrale, dar si de varsta
si de posibilitatile copilului.

De mare ajutor sunt sedintele de kinetoterapie, daca acestea sunt realizate din timp si
constant, sub indrumarea unui specialist. In cadrul acestora se are in vedere modificarea
posturii anormale a copilului, deprinderea acestuia de a se relaxa in pozitii comode,
dezvoltarea motricitatii si a posturii (rostogolirea, taratul, pozitia in sezut, mersul de-a busilea,
intoarcea capului, ridicarea si mersul in genunchi), reeducarea, echilibrului, sensibilitatii,
hipertoniei si a spasmelor eventuale, prevenirea contracturilor, invatarea miscarilor zilnice.

In cazul infirmitatii motorii cerebrale, recuperarea medicala prin kinetoterapie se face in

etape, tinand cont de varsta copilului si de forma clinica, avandu-se in vedere reeducarea .