Duca Stefana-Andreea Anul III sem II

Epilepsia la copii

Epilepsia este o tulburare a creierului in care o persoana are convulsii recurente. Convulsiile sunt declansate
de schimbari in activitatea electrica si chimica din creier. Convulsiile pot fi cauzate de orice lezeaza
creierul, incluzand leziuni ale capului, infectii, intoxicatii sau chiar probleme de dezvoltare a creierului
inainte de nastere. Adesea, cauza crizelor si epilepsiei nu poate fi gasita.
Exista multe tipuri diferite de convulsii. Unele sunt foarte scurte, dureaza doar cateva secunde, in timp ce
altele pot dura cateva minute. Tipul de convulsie pe care un copil il are depinde de locul in care apare criza
si de cauza care a dus la aparitia crizei. 
Epilepsia poate aparea inca din prima zi de nastere al copilului, in primul an de viata sau mai tarziu. Insa
desi se pune diagnosticul, medicul nu prescrie un tratament anume pana spre adolescenta deoarece doua
treimi din totalul copiilor cu epilepsie depasesc aceste convulsii dupa varsta de 12-13 ani. Cu toate acestea,
este important ca parintii sa-i ajute pe copii sa mentina un stil de viata sanatos si sa asigure vizite medicale
regulate.
Tipuri de convulsii 
Exista doua mari categorii de crize epileptice ce pot fi manifestat in randul copiilor.
Cel mai des intalnit tip de convulsie epileptica este cea tonico-clonica, ce afecteaza intregul creier. Aceasta
este si cea mai vizibila forma de epilepsie ce se manifesta sub forma de criza generalizata, indentificata prin
convulsii involuntare ce duc la pierderea partiala sau totala a constientei pe perioada crizei.
De asemenea, epilepsia provoaca crize focale ce afecteaza numai o anumita parte a creierului, iar modul in
care se manifesta acestea poate varia de la copil la copil. Din aceste motive, diagnosticul poate fi dificil de
stabilit, intrucat acestia prezinta simptome foarte variate. 
Cauzele epilepsiei la copii
Convulsiile la copii au multe cauze. Cauzele frecvente ale crizelor din copilarie sau ale epilepsiei includ:
 febra (convulsii febrile);
 cauze genetice;
 lovitura la cap;
 infectii ale creierului si ale acoperitoarelor acestuia;
 lipsa de oxigen pentru creier;
 hidrocefalie (exces de apa in cavitatile cerebrale);
 tulburari de dezvoltare a creierului.
Majoritatea crizelor din copilarie nu sunt totusi asociate cu o cauza determinata. Cauzele mai putin
frecvente ale epilepsiei copiilor includ tumori cerebrale sau chisturi si tulburari degenerative (afectiuni
progresive si deteriorate, adesea asociate cu pierderea celulelor creierului). Exista o diferenta importanta
intre ceva care provoaca convulsii, cum ar fi o febra mare la un copil mic si ceva care provoaca epilepsie,
cum ar fi o vatamare grava a capului.
Factori care influenteaza aparitia epilepsiei
 Varsta;
 Tipuri de convulsii;
 Raspunsul la tratament;
 Avand alte probleme de sanatate etc.
Simptomele epilepsiei la copii
Simptomele depind de tipul de crize pe care le face copilul, si, de foarte multe ori, de patologia peste care
este suprapusa epilepsia. In general simptomele in randul copiilor sunt asemanatoare cu cele ale adultilor. 
Iata care sunt cele mai comune simptome asociate epilepsiei:
 Absenta convulsiilor. Desi copiii de toate varstele pot avea tendinta de a privi in gol, acesta ar
putea fi un simptom de epilepsie intr-o forma mai usoara.Crizele de absenta dureaza aproximativ
 10 secunde, se incheie brusc si constau in momente in care copilul poate fi inconstient si
nereceptiv. In multe dintre cazuri, copilul isi poate relua activitatea normala imediat dupa ce criza
s-a incheiat, dar pentru ca nu este constient ca aceasta a avut loc, diagnosticarea poate fi dificila.
Crizele de absenta pot aparea cu o frecventa variabila de la o persoana la alta, intre 1 data si 100 de
ori pe zi. Nediagnosticate, acestea pot afecta performanta scolara si pot declansa convulsii tonico-
clonice mai tarziu in viata.
 Senzatia de deja-vu. Epilepsia localizata in lobii temporali afecteaza functiile cognitive, inclusiv
sentimentele, emotiile, gandurile si experientele fiecarei persoane. Un exemplu bun, in acest sens,
sunt momentele de deja-vu. Epilepsia ce se manifesta in partea temporala a creierului poate
provoca senzatii precum mirosul sau gustul ciudat in lipsa unei cauze existente.
 Senzatiile. Lobul pariental, cunoscut drept "cortexul de asociere", este responsabil de
recunoasterea sunetelor drept cuvinte si a imaginilor vizuale, precum si asocierea acestora cu
sensul lor specific. Convulsiile din aceasta pare a creierului pot declansa senzatii anormale -
numite convulsii senzoriale - ce se prezinta intr-o varietate de moduri, de la dificultatea intelegerii
unor cuvinte, la halucinatii, senzatia de amorteala, caldura, presiune. Acestea pot dura de la cateva
secunde si pana la cateva minute.
 Halucinatiile. Epilepsia care se manifesta in lobul occipital poate afecta vederea, iar acesta este
unul dintre cele mai dificile simptome cand vine vorba despre diagnosticare. Simptomele pot
include observarea unor lumini intermitente, in culori si forme ce se repeta, ce pot cauza orbire
partiala.
 Rasul. Unul dintre cele mai suprinzatoare semne ale epilepsiei este rasul. Accesul de ras isteric in
lipsa unui motiv care sa declanseze aceasta reactie este un alt semn ce indica prezenta unei
epilepsii, dar acesta poate aparea mai rar, la unul din 1.000 de copii ce sufera de aceasta boala.
Diagnosticarea epilepsiei la copii
Un medic va diagnostica in mod obisnuit un copil cu epilepsie daca:
 Copilul are unul sau mai multe convulsii;
 Doctorul crede ca este posibil ca copilul sa aiba o noua criza; 
 Convulsiile nu au fost cauzate direct de o alta afectiune, cum ar fi diabetul sau o infectie severa;
Pentru a diagnostica corect semnele epilepsiei la copii, specialistii recomanda prezentarea la medicul
specialist pentru efectuarea testelor de sange, RMN si EEG, proceduri standard care detecteaza activitatea
electrica a creierului.
Electroencefalograma la copii
Neurologia pediatrica este specialitatea medicala care se ocupa cu diagnosticarea si tratarea bolilor
sistemului nervos central si periferic si ale sistemului muscular la copii. Aceasta specialitate joaca un rol
important in evaluarea neurologica periodica a copiilor nascuti prematur, precum si a tuturor nou-nascutilor
cu risc de a dezvolta sechele neurologice, avand drept scop depistarea si tratarea precoce a oricarei afectari
a sistemului nervos.
Inregistrarea activitatii cerebrale nu difera foarte mult de la copii la adulti. La sugari exista un numar mai
mic de electrozi si se inregistreaza mai mult pentru a putea monitoriza activitatea creierului, dar la copiii de
peste 3 ani procedura este aceeasi ca in cazul adultilor.
Orice copil fara un diagnostic cunoscut de epilepsie care sufera o convulsie neprovocata are nevoie de
asistenta medicala de urgenta imediata si apoi urmeaza urmarirea cu medicul pediatru de asistenta medicala
primara in curand. Daca se recupereaza convulsiile, copiii ar trebui sa vada un neurolog pediatru, un
specialist care gestioneaza convulsii si epilepsie.
Dupa efectuarea unui diagnostic de epilepsie este important ca parintii sa lucreze impreuna cu medicul
pentru a clasifica tipurile de crize pe care le are copilul si ce tip de epilepsie are copilul, iar apoi sa discute
optiunile de tratament. Deoarece convulsiile nu se intampla adesea in cabinetul medicului, parintii si
persoanele care ii ingrijesc trebuie sa observe si sa urmareasca orice comportament neobisnuit si sa le
raporteze medicului copilului lor. Bine ar fi ca parintii sa filmeze crizele copiilor si sa arate apoi
sa discute optiunile de tratament. Deoarece convulsiile nu se intampla adesea in cabinetul medicului,
parintii si persoanele care ii ingrijesc trebuie sa observe si sa urmareasca orice comportament neobisnuit si
sa le raporteze medicului copilului lor. Bine ar fi ca parintii sa filmeze crizele copiilor si sa arate apoi
imaginile medicului. 
Tratamentul epilepsiei la copii
Epilepsia este o conditie complexa si fiecare copil este diferit. Nu fiecare copil raspunde la tratament in
acelasi mod, astfel incat nu exista un "tratament corect". Copiii care au crize focale, adica un mic tremur al
mainii de cateva secunde, iar acestea se intampla foarte rar, nu primesc niciun tratament pentru ca la
majoritatea copiilor manifestarile dispar dupa 12-13 ani. 
Exista insa multe medicamente pentru prevenirea atacurilor convulsive, numite medicamente antiepileptice
(AED) sau medicamente anticonvulsivante, pe piata si noi in curs de dezvoltare. Cu toate acestea, uneori
dureaza un timp pentru a gasi cel care functioneaza cel mai bine pentru fiecare copil.
Aceste medicamente nu schimba susceptibilitatea de baza a creierului de a produce crize convulsive. Ei
trateaza doar simptomele epilepsiei prin reducerea frecventei convulsiilor. Medicamentul nu va functiona
corect pana cand nu atinge un anumit nivel in organism, iar acest nivel trebuie mentinut. Din acest motiv,
este deosebit de important sa urmati instructiunile medicului specifice.