Programeaza-te 

Ticuri nervoase la copii – Daca esti parinte

acest lucru nu trebuie sa-ti prezinte un motiv
de ingrijorare. Acestea sunt destul de comune
la cei mici si dispar singure intr-o anumita
perioada de timp, fara un tratament anume.
Totusi, ele pot evolua sau sta la baza unor
afectiuni. In momentul in care afecteaza viata
de zi cu zi a copilului, este indicat sa apelezi la
un medic specialist. Pentru a intelege cat mai
bine cum functioneaza ticurile si cum le poti
identifica usor, articolul de mai jos iti sta la
dispozitie cu toate informatiile de care ai
nevoie!

Acest articol te va ajuta sa

afli urmatoarele [ ascunde ]

1 Ticuri nervoase la copii – ce

sunt?

1.1 Tipuri de ticuri nervoase

la copii

1.2 Exemple de ticuri

nervoase la copii

1.3 Ticuri nervoase la

adolescenti

1.4 Ticuri nervoase la copii –

cauze

1.5 Deosebirea ticurilor

nervoase de sindromul
Tourette

1.6 Ticuri nervoase la copii –

sfaturi si tratament

1.7 Tulburari asociate cu

ticurile nervoase la copii

1.8 Ce pot face parintii

pentru a-i ajuta pe copiii cu
ticuri nervoase

1.9 Cand sa apelezi la ajutor?

Ticuri nervoase la copii – ce

sunt?

Ticurile se pot defini ca miscari involuntare,

bruste, a anumitor parti ale corpului (fata,
umeri, membre). Au o frecventa diferita, in
functie de severitatea lor. Pot aparea la varsta
de 2-3 ani, insa cel mai des sunt intalnite la
copiii de peste 5 ani. De cele mai multe ori, au
o forma simpla si stereotipica: incretirea
nasului si clipitul ochilor.

Ticurile sunt, de cele mai multe ori, o senzatie

de tensiune care se acumuleaza intr-o zona a
corpului. In momentul miscarii involuntare,
aceasta este usurata. Un procent destul de
mare de copii experimenteaza, la un moment
dat, miscari asemanatoare unor spasme.
Acestea sunt cunoscute sub numele de ticuri
si sunt cel mai adesea intalnite la nivelul fetei,
insa pot aparea oriunde in corp. De cele mai
multe ori sunt inofensive si dispar de la sine.

Totusi, in unele cazuri, pot fi cauzate de

anumite tulburari si trebuie gestionate atat
prin schimbarea stilului de viata, cat si prin
tratament. Ticurile pot oscila in severitate
destul de des: devin mult mai putin frecvente
in momentul in care copilul este angajat in
diverse sarcini mentale, insa isi pot creste
intensitatea atunci cand cel mic este stresat
sau anxios.

Tipuri de ticuri nervoase la copii

La copii ticurile sunt motorii si vocale. Acestea

sunt reprezentate prin miscari de scurta
durata, bruste, ale corpului sau sunete care
apar dintr-o data, in timp ce copilul se
comporta normal. De asemenea, ambele
tipuri sunt repetitive si succesive.

Ticurile motorii pot fi de doua feluri: simple

sau complexe. Cele simple implica miscari de
ridicare a umerilor, clipire frecventa, incretirea
nasului etc. Cele complexe, pe de alta parte,
constau in miscari efectuate in aceeasi ordine.
De exemplu, un copil isi scutura un picior, iar
apoi si pe celalalt. Aceasta actiune este mereu
identica. In ceea ce priveste ticurile vocale
simple, ele sunt usor de recunoscut: tuse,
oftat, dresul vocii etc.

Chiar daca persoanele de orice varsta pot

experimenta ticuri, ele sunt cel mai des
intalnite la copii. Aproximativ 20% dintre
acestia le au pana in adolescenta. De
asemenea, studiile arata ca apar mai des la
baieti decat la fete.

Ticurile nu trebuie sa fie confundate cu

sindromul Tourette!

Exemple de ticuri nervoase la copii

Ticurile sunt destul de frecvente, deoarece un

copil din cinci are cel putin unul in anii de
scoala, iar majoritatea dispar de la sine in mai
putin de un an, de obicei chiar mai repede.
Acestea apar in mod necontrolat si sunt
influentate de stres, oboseala, anxietate, dar
si de fericire sau emotie puternica. De
asemenea, tind sa se inrautateasca si sa aiba
o frecventa din ce in ce mai mare daca parintii
se focuseaza asupra lor intr-un mod negativ.

Tipuri de ticuri:
Ticuri faciale – strambatul nasului; clipirea
frecventa, marirea sau micsorarea
ochilor; grimasele, miscarea gurii,
ridicarea sprancenelor; rotirea sau
scuturarea capului;

Ticuri corporale – trosnirea degetelor si a

altor articulatii din corp; scuturarea
bratelor si a mainilor, strangerea
pumnilor; miscarile umerilor, picioarelor;

Ticuri respiratorii – oftat, sughit, dresul

vocii, inspirat neregulat, cascat;

Ticuri verbale/vocale – acestea sunt de

doua feluri: simple (zgomote produse de
miscarea nasului si a gurii) sau complexe
(cand se folosesc cuvinte obscene in mod
involuntar) si sunt mai des intalnite la
adulti;

Ticuri motorii – sunt de doua feluri:

simple (afecteaza un singur muschi)

complexe (miscari repetate frecvent

in aceeasi ordine ce afecteaza mai
multe grupe musculare);

Ticuri nervoase la adolescenti

De asemenea, cele mai frecvente ticuri

nervoase se intalnesc, in special, la
adolescenti. Acestea constau in: rosul
unghiilor sau al pielitelor (onicofagie);
mestecatul parului sau rasucirea unei suvite si
ruperea cu dintii a firelor de par. Unele dintre
cauzele principale care duc la aparitia ticurilor
in cazul tinerilor este stresul. In principal, cel
acumulat in timpul orelor de curs si al
examenelor.

Ticuri nervoase la copii – cauze

Cauzele care provoaca ticuri nervoase la copii

nu se cunosc exact. Multi medici considera ca
lipsa somnului si stresul sunt factori majori in
dezvoltarea lor. Cu siguranta, foarte multi
parinti s-au intrebat de ce apar ticurile la copii.
Ei bine, acestea nu sunt manifestari izolate si
pot avea mai multe cauze.

De cele mai multe ori, un copil care manifesta

un anume tic vrea sa atraga atentia parintilor
despre o problema pe care nu stie cum sa o
expuna. Acestea vin la pachet cu o stare de
agresivitate, nervozitate, revolta, instabilitate
emotionala, dificultati de concentrare etc. De
asemenea, parintii, profesorii sau alte
persoane cu autoritate, care au o atitudine
mult prea severa fata de copii, pot provoca
ticuri celor mici, ele reprezentand un raspuns
la atitudinea adultilor.

Nu in ultimul rand, schimbarile bruste din

viata lor, precum schimbarea locuintei, a
orasului, a tarii, a gradinitei, nasterea unui
copil mai mic in familie sau divortul sunt
factori care duc la manifestarea ticurilor.

Pentru a diminua cat mai mult efectul

situatiilor bulversante, parintii pot lua in
considerare psihoterapia de familie sau chiar
cea pediatrica. Este extrem de important ca
adultii sa inteleaga cum pot imbunatati viata
copiilor si cum sa comunice cat mai bine cu
acestia.

Deosebirea ticurilor nervoase de

sindromul Tourette

Ticurile sunt reprezentate de miscari bruste

sau de emiterea unor sunete in mod
involuntar. In cazul copiilor, ele se numesc
„impulsuri”. Majoritatea ticurilor dispar de la
sine si se numesc „ticuri tranzitorii”, deoarece
inceteaza in mai putin de un an, fiind
temporare. In cazul in care un pacient are atat
ticuri motorii, cat si vocale pe o perioada mai
lunga de un an, pot fi identificate ca sindromul
Tourette.

Este foarte important ca acestea doua sa nu

fie confundate intre ele. Sindromul Tourette
(ST) se caracterizeaza prin prezenta ticurilor
atat motorii, cat si vocale, pentru perioade
mari de timp (minim un an). De asemenea, ST
este mult mai putin frecvent decat impulsurile
obisnuite, care apar destul de des la copii.

Ticuri nervoase la copii – sfaturi si

tratament

Pana in prezent, nu exista nicio modalitate de

a preveni un tic nervos. Acestea incep sa
apara in jurul varstei de 5-10 ani, iar
specialistii nu au identificat inca o cauza a lor.
Totusi, studiile arata ca pot exista modificari
neurochimice in neuronii care produc
dopamina si serotonina. Astfel, parti ale
creierului, precum talamusul, cortexul
cerebral si striatul sunt afectate.

Grimasele faciale, clipirea frecventa a ochilor,

ridicarea umerilor, sunetele necontrolate,
incretirea nasului sau scuturarea capului sunt
printre primele ticuri pe care le au cei mici, iar
pentru parinti sunt semne destul de
ingrijoratoare, acestia avand tendinta de a se
panica, cautand o solutie. Acest lucru este
complet normal, insa copiii sunt mai putin
deranjati de o astfel de problema decat
adultii. Totusi, cel mai bun mod de a gestiona
aparitia lor este prin ignorare. Atunci cand cei
mici sunt certati sau atentionati cu privire la
ticuri, anxietatea lor se agraveaza, impulsurile
devenind din ce in ce mai dese.

Inainte de a vizita un medic pediatru, parintii

pot incerca sa faca exercitii de respiratie cu cei
mici. Ii va ajuta sa managerieze cat mai bine
stresul sau anxietatea. De asemenea, adultii
trebuie sa fie constienti ca un tic are un
impact emotional foarte mare asupra stimei
de sine, mai ales ca, in mediul scolar, se
intampla des ca ei sa fie atentionati cu privire
la aceasta problema. Este important sa fie
sustinuti si incurajati sa nu se simta diferiti.

Tulburari asociate cu ticurile

nervoase la copii

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de

atentie (ADHD), tulburarea obsesiv-
compulsiva (TOC) si anxietatea pot aparea la
copiii care prezinta ticuri. Parintii trebuie sa
prezinte situatia unui medic specialist, atunci
cand ticurile persista pentru o perioada mare
de timp. Acesta poate determina un
diagnostic pe baza descrierilor pe care adultii
le pot face. De cele mai multe ori, nu sunt
necesare alte teste suplimentare, decat in
cazul in care cel mic incepe sa fie real deranjat
de impulsurile sale, sa aiba perturbari in
invatare sau dureri. Atunci, este recomandata
evaluarea neurologica.

Unul dintre tratamentele la care pot apela

parintii se numeste terapie de inversare a
obiceiurilor. In cadrul sedintelor de
psihoterapie pediatrica, cel mic invata cum sa
isi abordeze ticurile si, eventual, cum sa le
elimine. De asemenea, medicamentele
prescrise de medici nu sunt la fel de eficiente
ca terapia si ii pot afecta capacitatile copilului.

Ce pot face parintii pentru a-i ajuta

pe copiii cu ticuri nervoase

Exista o multime de modalitati prin care un

parinte isi poate ajuta copilul in diminuarea
ticurilor sau chiar in eliminarea acestora, insa
acest lucru consta extrem de mult in
schimbarea stilului si ritmului lor de viata:

Incearca sa intelegi care este cauza

ticului. Intreba-te ce evenimente recente
l-au afectat pe copil si ajuta-l sa treaca
mai usor peste ele;

Usureaza-i existenta pe cat de mult

posibil atat acasa, cat si la scoala;

Tine pasul cu ticurile celui mic: cat de

dese sunt, care este numarul lor si din
care categorie fac parte;

Observa situatiile in care se inrautatesc si

cele in care se diminueaza frecventa lor.
In functie de rezultate, focuseaza-te pe a-l
expune pe copil unor experiente placute;

Nu il stresa si mai tare pe copil. Incearca

sa nu ii spui cat de gresit este ceea ce
face, mai ales ca nu este constient de
ticurile pe care le are;

Nu il pedepsi chiar daca a avut un tic

obscen sau urat din punct de vedere
comportamental, pentru ca nu va
intelege de ce este certat;

Petrece cat mai mult timp impreuna cu el

si angajati-va in activitati relaxante;

Asigura-te ca cel mic are un program de

somn regulat;

Incearca sa nu te certi in preajma lui. O

atmosfera calma si linistita in casa poate
preveni aparitia ticurilor;

Pune-l intotdeauna pe primul loc;

Daca ticurile sunt mai severe, apeleaza la

psihoterapie specifica pt copii si
adolescenti.

Cand sa apelezi la ajutor?

Interventia adultilor trebuie sa fie facuta sub

indrumarea unor specialisti atunci cand
ticurile necesita un tratament psihoterapeutic.
Totusi, daca nu este cazul si impulsurile
copilului nu prezinta motive de ingrijorare,
parintii sunt cei care trebuie sa se ocupe de
bunastarea celor mici. Este esential sa ii acorzi
toata atentia copilului, pentru ca, de cele mai
multe ori, aparitia ticurilor este o consecinta a
unor experiente traumatizante prin care a
trecut sau a stresului foarte mare din mediul
scolar. Toate aceste lucruri trebuie sa fie
intelese si acceptate, iar imbunatatirea lor nu
se va face niciodata prin pedeapsa.

Incearca sa ii fii alaturi si sa comunici cu el in

mod real. Chiar daca problemele pe care le
are ti se par puerile, pentru varsta lui, acestea
pot reprezenta adevarate traume. Nu uita ca
starea lui mintala depinde de mediul in care
traieste si se dezvolta, iar ticurile apar in
functie de aceasta conjunctura.

Asadar, in cazul in care cel mic are anumite

ticuri, ia in calcul toate informatiile si sfaturile
de mai sus pentru a decide care este
urmatorul tau pas. Fie ca alegi sa le ignori si sa
observi daca se vor duce de la sine, fie ca iei
decizia de a merge la un medic pediatru, nu
uita ca cel mai important este sa nu ii dai
impresia copilului ca este diferit si sa nu pui
presiune pe el. Sustine-l si ajuta-l in
dezvoltarea lui!

Sursa foto: Shutterstock.com.

CITESTE MAI DEPARTE:

TULBURARI SPECIFICE ADOLESCENTEI

EVALUAREA PSIHIATRICA LA COPII SI

ADOLESCENTI

Ionita Lucia

Psiholog cu drept de
liberă practică Pedagog
de recuperare Psiholog
clinician cu specializare
în logopedie

Informații și programări: 
0724 792 901

Beneficii in Clinica Hope

Vrem ca tratamentele sa fie

accesibile pentru tine.

De aceea am facut contract cu Casa

Nationala de Asigurari de Sanatate pentru
decontarea serviciilor noastre, inclusiv
pentru cele de psihoterapie.

Locurile sunt insa limitate.

Sedii Clinica Hope

1) Clinica Hope 1
Strada Graului 21, zona M Brancoveanu

2) Clinica Hope 2
Virgil Plesoianu 79A, zona Piata Domenii

3) Clinica Hope 3
Sfantul Stefan 7, zona Piata Unirii

4) Clinica Hope 4
Padurii 9A, Cluj-Napoca

5) Clinica Hope 5
Str. Bașota, nr. 2, Iași

6) Clinica Hope 6
Str. Arieș, nr. 3, Timișoara

Programe specializate

Tratament Depresie

Tratament Schizofrenie

Tratament Tulburare Bipolara

Tratament Tulburare Borderline

Tratatament Tulburari Adolescenti

Mindfulness

Social Media
Facebook

Youtube

Linkedin

Instagram

© 2015
Folosim - 2020 pentru
cookie-uri Clinica Hope
a oferi| Toate
functii de
retele socialedrepturile
si pentrurezervate.
a analiza traficul.
Vezi detalii 

PROGRAMEAZA-TE
De acord!