Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Este o afectiune neurologica relativ rara,numaita si boala ticurilor.In afara ticurilor, apare si tendinta de a rosti cuvinte obscene si de a repeta automat cuvinte sau zgomote auzite de la altii.
Primele simptome ala sindromului Tourette apar in intervalul de varsta 2-15 ani si constau in ticuri simple ale fetei,gatului,mainilor si ale picioarelor.Apoi,dupa un anumit interval de timp,apar ticuri complexe,care se adauga celor deja existente.In majoritatea cazurilor,aceste ticuri sunt imposibil de gestionat,dar exista si cazuri in care manifestarea lor poate fi aminata pana cand bolnavul ajunge intr-un loc in care isi poate manifesta ticurile fara a deranja.
Se mosteneste de la parinti
Cauzele sindromului Tourette nu sunt complet cunoscute,dar pentru specialisti este evident faptul ca mostenirea genetica joaca un rol important.desi exista mai multe gene implicate in aparitia sindromului,doar una dintre ele este cunoscuta.Daca unul dintre parinti poarta gena SLITRK1,care determina boala,copilul are 50% riscuri de a face sindromul Tourette.Baietii prezinta un risc mai mare de a fi afectati,in timp ce fetele care mostenesc genele unor parinti cu sindromul Tourette pot suferi de tulburari obsesiv-compusive.Copilul nu va mosteni intotdeauna ticuri ale parintilor,ci va manifesta altele,proprii.Cele mai noi cercetari in materie de neurochimie au aratat faptul ca sindromul apare din cauza unor disfunctii la nivelul neurotransmitatorilor precum dopamina si serotonina,care sunt implicati in controlul miscarilor corpului si care ofera starea generala de bine.
Nu se trateaza
Pentru sindromul Tourette nu exista un tratament medicamentos specific,dar ingrijirea acestor bolnavi trebuie sa se bazeze ,in primul rand,pe terapii psihocomportamentale,adecvate fiecarui bolnav,care,in cazurile ci o severitate usoara,sunt suficiente.Abia in al doilea stadiu se trece pe terapie medicamentoasa.Decizia de tratament trebuie sa aiba in vedere:severitatea clinica a bolii,profilul psihologic al pacientului,inclusiv manifestarile asociate precum depresia si anxietatea,raspunsul la terapia psihocomportamentala prealabila si,nu in ultimul rand,posibilele reactii adverse.