UNIVERSITATEA

,, OVIDIUS’’ DIN CONSTANȚA

PROGRAM DE STUDII PSIHOPEDAGOGICE

Tulburările de comportament la adolescenți

Profesor coordonator: Lect.Univ. Băicenu Mihaela-Vărașteanu

Nume și prenume cursanți: Rotaru Mihaela-Delia,

Specializarea: Istorie

1
Despre adolescență s-a scris mult , mai mult decât oricare altă perioadă a dezvoltării umane
fiind obictivul unor lungi și stăruitoare preocupări,atât din partea psihologilor, cât și a
pedagogilor, sociologilor și fiziologilor.Cu toate că numărul celor care au scris despre
adolescență este foarte mare,aceasta rămâne în continuare o temă destul de controversată. 1

Printre cei mai cunoscuți cercetători care au făcut cercetări legat de acestă perioadă se pot
enumera:

F. Mendeuse care considera adolescența o ,,anarhie mentală’’.

M. Debesse care arată ca adolescența este ,,epoca entuziasmului juvenil ’’este afirmarea eului
ocupându-se și de criza juvenilă.

Ch. Buhler care arată ca adolescența este ,,epoca negației’’ și indică consecințele maturizării
sexuale prin criza juvenilă care implică abateri comporamentale ,tulburările de comportament
sunt frecvente la copiii cu dizabilitate intelecuală , indiferent de etilogia subiacentă.Situația
este complicată și de faptul că, multe ori părinții de multe ori nu caută ajutor pentru problemă
uneori crezând că se datoreză dizabilității copilului și nu poate fi tratat.

Copiii cu dizabilități intelectuale prezintă comportamente specifice atunci când sunt gata să
provoace un eveniment neplăcut.Unii copii sunt mai puțin disciplinați sau chiar au o
problemă de comportament, dacă aceste semne sunt identificate copilul poate fi distras de
exemplu apropiinu-ne de acesta sau cerându-i să facă ceva: să șteargă tabla sau să distribuie
materiale didactice în clasă.Este de preferat să folosim tonul vocii , expresiile faciale sau
propoziții simple pentru a arăta că suntem nemulțumiți de comportamentul copilului.În orice
caz trebuie să rămânem calmi și să avem o atitune neutră din punct de vedere emoțional. 2

CLASIFICAREA TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT

1.Conduită agresivă-care cauzează sau amenință cu vătămarea fizică alți oameni sau animale

2.Conduită nonagresivă-care cauzeză pierderea sau prejudicierea proprietății

3.Fraudă sau furt

4.Violări serioase ale regulilor

În funcție de vârsta de debut

-Cu debut în copilărie (înainte de 10 ani)

-Cu debut în adolescență (după 10 ani).3

Se consideră că unele tulburări comportamentale își au originea în copilărie

1
P4-Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei 2008 Teza Doctorat Locul Afectivitatii in structura
personalitatii adolescentului REZUMAT coord.Prof. Univ. dr.Emil Verza
2
Academia.edu/Aspecte privind tulburările de comportament la elevii cu dizabilitate intelectuală p70
3
Academia.edu/Tulburarile de comportment.

2
Evaluarea și tratamentul tulburărilor la copii și adolescenți are o lungă și bogată tradiție în
psihologia și psihiatria clinică a copilului.4

TULBURĂRI SPECIFICE ADOLESCENȚEI

1 DEPRESIA -este o tulburare frecventă, care necesită îngrijire de specialitate. Multe

persoane cu depresie îndură simptomele tulburării mult timp până când ajung să primească
ajutorul necesar. Din nefericire, amânarea tratamentului conduce la suferință inutilă, și uneori
la pierderea locului de muncă, probleme familiale, izolare socială, abuz de substante și chiar
suicid.

Aproximativ 2% dintre copiii pre-școlari suferă de depresie,în timp ce prevalentă în rândul

adolescenților ajunge la 5%.La fel ca si in cazul adulților, copiii și adolescenții cu depresie
prezintă dificultăți de concentrare a atenției, dificultăți de memorare, lipsa energiei și a
motivației. În cazul copiilor și al adolescenților, deseori, depresia se asociază cu simptome
anxioase (de exemplu teama de separare sau de a întâlni persoane noi) și cu simptome
somatice (dureri de cap, de stomac, tulburari gastro-intestinale, alte dureri, etc). 5

2.ANXIETATEA- este o stare afectivă caracterizată printr-un sentiment de insecuritate, de

tulburare.Deși anxietatea este foarte tratabilă doar 18% din adolescenți primesc tratament.

Anxietatea vine în mai multe forme. Anxietatea generalizată, de exemplu, poate determina un
adolescent să se simtă anxios în toate domeniile vieții, dar tulburarea de anxietate socială
poate face să fie extrem de dificil pentru un adolescent să vorbească în clasă sau să participe
la evenimente sociale.Din punct de vedere educațional, anxietatea este vazută ca un
mecanism de apărare în situțiile amenințătoare.

Anxietatea poate interacționa, de asemenea, cu învățarea prin faptul că elevii anxiosi sunt
ușor distrași de aspectele mai puțin importante ale sarcinii,având astfel dificultăți în a se
concentra asupra aspectelor importante ale sarcinii.6

3.ADHD(Hiperactivitatea acociată deficitului de atenție) - are o incidență foarte crescută în

ultimele decenii,în cadrul tulburărilor de comportament ce afectează copiii atât din vârsta
școlară cât și cei din vârsta preșcolară.7

Adolescenții care suferă de acestă tulburare comportmentală au un puternic simț al dreptății și

își apără camarazii și semenii.În plus ei au foarte multe idei , deoarece sunt deosebit de
receptivi la tot ceea ce se întâmplă în jurul lor datorită deschiderii lor.Prin urmare ideile lor
pot fi generate oriunde.

4
Optimizarea calității vieții copiilor și adolescenților. Studii și cercetări în psihopedagogie specială și asistență
socială/Raluca Silvia Matei, Rodica Gabriela Enache(coordonatori)/Editura universitară BUCUREȘTI 2019
5
Academia.edu/Depresia Cabinet PsyClinic/Psihoterapie Si Psihologie Clinica
Autori Stancescu Raluca-psiholog psihoterapeut
Pana Elena-Psiholog, psihoterapeut .
6
Academia.edu/Anxietatea de tip școlar
7
Academia.edu/Giurgiu Maria / ADHD

3
4.TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ-este caracterizată prin prezența gândurilor
neplăcute/nedorite repetitive și/sau a gesturilor sau comportamentelor repetitive.

Tulburarea obsesiv-compulsivă la copiii și adolescenți este cauzată de o serie de factori

biologici(înăscuți) dar și de mediu, parte din ei fiind complet cunoscuți.

Tulburarea obsesiv-compulsivă la adolescenți este o problemă dificilă , adesea cronică care se

poate întinde până la vârsta adultă.Aproape 90% din acești tineri au probleme la școală, la
domiciliu și în mediul social iar cele mai frecvente dificultăți pe care le întâmpină sunt la
orele din clasă și temele de acasă.

5.AUTISMUL-este un set de stări de neurodezvoltare eterogene, caracterizate prin dificultăți

de debut precoce în comunicarea socială și comportament și interese neobișnuit de restrânse,
repetitive. Prevalența populației la nivel mondial este de aproximativ 1%. Autismul afectează
mai mult bărbații decât femeile, iar comorbiditatea este frecventă (>70% au afecțiuni
concomitente). Persoanele cu autism au profiluri cognitive atipice, cum ar fi afectarea
cogniției sociale și a percepției sociale, disfuncția executivă și procesarea perceptivă și
informațională atipică. Aceste profiluri sunt susținute de dezvoltarea neuronală atipică la
nivel de sisteme. Genetica are un rol cheie în etiologia autismului, împreună cu factorii de
mediu timpurii de dezvoltare. Mutațiile rare cu efect mare și variantele comune cu efect mic
contribuie la risc. Evaluarea trebuie să fie multidisciplinară și de dezvoltare, iar depistarea
precoce este esențială pentru intervenția timpurie. Intervențiile comportamentale precoce
cuprinzătoare și direcționate pot îmbunătăți comunicarea socială și pot reduce anxietatea și
agresivitatea. Drogurile pot reduce simptomele comorbide, dar nu îmbunătățesc direct
comunicarea socială. Crearea unui mediu de susținere care acceptă și respectă faptul că
individul este diferit este crucială.

Tulburarea spectrului autist este o diferență în modul în care se dezvoltă creierul unei
persoane. Persoanele cu TSA se nasc cu ea și problemele lor încep de obicei în primii doi ani
de viață. Ei pot avea probleme cu comunicarea și relația cu ceilalți.

Copiii cu autism pot găsi adesea adolescența foarte dificilă. Deși au aceiași hormoni ca toți
ceilalți adolescenți, ei nu dezvoltă în mod natural relații complexe și nu sunt capabili să
interpreteze sau să se angajeze în mai multe tipuri de relații care se dezvoltă pe măsură ce
copiii cresc. Pot fi predispuși la izolare și stări de spirit scăzute, care pot părea foarte intense
și greu de citit.

Nimeni nu știe exact ce cauzează ASD. Probabil că are ceva de-a face cu ADN-ul – genele
transmise de la părinții tăi – și alte lucruri, cum ar fi infecțiile sau toxinele care schimbă
modul în care se dezvoltă creierul. Problemele din timpul sarcinii și din timpul nașterii cresc
șansele de a face autism.

Vaccinurile nu provoacă autism.

Care sunt semnele comune de autism la adolescenți?

Semnele exterioare ale ASD nu sunt aceleași de la o persoană la alta.

4
Dar semnele de autism la adolescenți nu sunt deloc diferite de cele la copii sau adulți.

Iată un scurt rezumat al criteriilor de diagnosticare pentru autism conform DSM-5:

Având dificultăți cu interacțiunile sociale și comunicarea, cum ar fi conversațiile sau gesturile

neînțelese

Având modele de comportament intens concentrate sau restrânse, cum ar fi funcții motorii
repetitive, cum ar fi batetul mâinii, sau o aderență strictă la o rutină zilnică până la măsura în
care vă simțiți stresat dacă aceste tipare sunt perturbate

Semnele exterioare ale autismului sunt identificabile la începutul dezvoltării, chiar dacă nu
sunt ușor de observat, deoarece pot deveni mai evidente când copilul crește

Semnele de autism duc la provocări vizibile de adaptare la funcțiile așteptate în normele

sociale sau la locul de muncă

Semnele de autism nu fac mai clar parte dintr-un diagnostic diferit de dizabilitate intelectuală
sau tulburare de dezvoltare (deși pot fi diagnosticate unul alături de celălalt).

Semne de autism la adolescenți

Există semne la care părinții, profesorii și îngrijitorii pot fi atenți dacă cred că un copil poate
avea autism:

 Dificultate cu interacțiunea socială și comunicare.

 Probleme în formarea de prietenii.
 Indiciile sociale sau limbajul corpului greșit.
 Interpretarea greșită a conversațiilor.
 Găsiți mai ușor să faceți prietenii online.
 Contact vizual slab.
 Exprimând că „nu se potrivesc”.
 Inflexibilitatea sau rigiditatea gândirii (gândire „alb-negru”).
 Dificultăți de procesare senzorială.
 Experimentarea suprasolicitarii senzoriale de ex. Considerând copleșitor zgomotul
școlii.
 A nu putea face față cozilor sau aglomerației.
 Sensibilă la atingere.
 Întâmpinați dificultăți în planificarea și organizarea muncii, a geanta sau a zilei de
școală.
 Dificultăți emoționale.

5
  Stimă de sine scazută.
 Dificultate sau reticență de a-și exprima sau eticheta propriile emoții
 Niveluri de anxietate care par excesive în comparație cu situația care le declanșează
 Dispoziție scăzută sau depresie.
 Dorința de a se retrage din lumea exterioară

6.SCHIZOFRENIA-Această condiție afectează umanitatea la nivel global, este incurabilă și

costisitoare pentru societate. Simptomele variază de la pozitive (de exemplu, halucinații) la
negative (de exemplu, lipsa expresiei emoționale) și pot încorpora diferite adăugiri (de
exemplu, catatonie). Împreună cu raritatea sa, simptomele și caracteristicile sunt severe în
natură (Soeker et al., 2017). A fi diagnosticat cu schizofrenie poate afecta viața unei
persoane, din cauza deteriorării funcționalității și a necesității de tratament pe tot parcursul
vieții. Datorită afecțiunii incurabile, o persoană trebuie să poată găsi un tratament
personalizat, să aibă resurse și un sistem de sprijin pentru a se adapta la schimbarea stilului de
viață. Stigmatul cuplat cu diagnosticul este o barieră în calea oamenilor să obțină tratament,
să-i informeze pe alții despre diagnosticul lor, precum și să încerce să funcționeze în societate
după ce au fost etichetați cu tulburarea. Aceasta este o provocare majoră pentru persoanele cu
schizofrenie și pentru societate la nivel global.

Pe lângă raritatea afecțiunii și incurabilitatea, o altă provocare o reprezintă simptomele

diferite. O persoană poate avea schizofrenie prezentată cu simptome pozitive, care pot fi
halucinații (APA, 2013; McCarthy-Jones și colab., 2017). Simptomele negative, cum ar fi
diminuarea expresiei emoționale, reprezintă o altă posibilitate pentru persoanele cu
schizofrenie (APA, 2013). Aceste simptome nu există întotdeauna în singularitate și pot
afecta individul în diferite moduri. De exemplu, o persoană cu schizofrenie poate
experimenta o halucinație prin senzații auditive, vizuale, olfactive și/sau tactile (McCarthy-
Jones et al., 2017).Experiența fiecărei persoane cu privire la halucinație variază ca frecvență,
severitate și conținut (de exemplu, contextul halucinației auditive). În articolul „Apariția și
co-apariția halucinațiilor după modalități în tulburările de spectru schizofrenie”, cercetătorii
au descoperit că mai multe dintre halucinațiile auditive pentru persoanele cu schizofrenie din
Irlanda constau în context religios (McCarthy-Jones, 2017). Aceste simptome pot lumina
diferiții factori care contribuie la apariția bolii de către o persoană, cu toate acestea,
majoritatea cercetătorilor adoptă o abordare deterministă biologică pentru a explica originea
tulburării (Lasalvia & Ruggeri, 2018).

O metodă de tratament, care pare să ajute pacienții cu simptome negative, este terapia prin
muzică. Această formă de terapie este o modalitate prin care pacienții își exprime emoțiile
folosind o altă metodă decât cuvintele (Geretsegger et al., 2017).

Schizofrenia este o tulburare rară și complexă, care afectează oamenii la nivel global.
Originea acestei tulburări este încă necunoscută, cu toate acestea, cercetătorii obțin o mai

6
bună înțelegere a modului în care sunt exprimate simptomele și a modurilor în care o
persoană poate trăi eficient cu această afecțiune.

MODALITĂȚI DE AMELIORARE PSIHOLOGICĂ A TULBURĂRILOR DE

COMPORTAMENT:

TEHNICI DE COMUNICARE -comunicarea eficientă presupune ascultare activă, cu intenţia

de-a înţelege ceea ce comunică celălalt şi exprimare deschisă. Astfel, urmărirea şi aprecierea
atentă a cuvintelor şi a sensurilor acestora, a modului de exprimare, a tonului şi gesturilor,
conduc nu numai la evaluarea corectă a intenţiilor emiţătorului, dar şi la crearea unui climat
de satisfacţie pentru emiţător, determinându-l să devină mai cooperant. Ascultarea activă
asigure receptarea corectă a mesajului.

TEHNICI DE FOCALIZARE PE OBIECTIVE ȘI SOLUȚII-Fiecare persoană dispune de

anumite cunoştinţe, abilități, deprinderi necesare rezolvării problemelor cu care se confruntă.
Prin intermediul şedinţelor de grup ,adolescenți pot să-şi deblocheze mecanismele rezolutive
deţinute deja, dar aflate în stare de inactivare. Evidenţierea succeselor anterioare şi
înregistrarea unor schimbări mici de comportament întăreşte capacitatea de autocontrol, dă
încredere în forţele proprii şi conferă sentimentul autoeficienței.

Principalele metode de evaluare au urmărit evaluarea adolescenților,analiza informațiilor

obținute, stabilirea planului de intervenție.8

Terapia comportamentală şi psihoterapia sunt,de obicei, necesare pentru a ajuta copilul să se

controleze în mod corespunzător. De asemenea ajutorul psihopedagogic, sprijinul educaţional
suplimentar, corectarea carenţelor educaţionale, remedierea tulburărilor de învăţare,
plasamentul în clasă specială pot fi necesare pentru copiii şi adolescenţii cu dificultăți de
învățare şi integrare şcolară.

Părinții au -de multe ori nevoie de asistență de specialitate: psihoeducaţie şi consiliere,

instruire şi terapie familială.

Tratamentul poate, de asemenea, include medicaţie în cazul copiilor şi adolescenţilor cu

dificultăţi de atenţie, impulsivitate, anxietate sau depresie.9

CONCLUZII:

În rândul adolescențior predomină credințele normative care descurajează sau mențin

comportamentele de risc.Acestea sunt văzute ca indezirabile ,nesănătoase, reflectându-se
negativ asupra imaginii sociale a celui care le practică.

8
Anghel, E., Vasile, D. Optimizarea personală a adolescentelor din centrele de plasament,
Centrul Parteneriat pentru Egalitate, București, 2004
9
Tulburările de conduită la copii și adolescenți

7
Totodată adolescenții au credința empirică(de astă dată susținută de realitate) că
probabilitatea practicării comportamentelor studiate crește odată cu vârsta.

Părinții împărtășesc și ei credința empirică conform căreia copiii lor practică în mai mică
măsură comportamente de risc decât cei de aceeași vârstă.10

Intensitatea tulburărilor de conduită este cu atât mai ridicată cu cât sunt mai mari scorurile
pentru problemele emoţionale, somatice, sociale şi de gândire.

Tulburările psihopatologice, care s-au dovedit a avea valoare predictivă pentru dezvoltarea
comportamentului delincvent sunt: problemele sociale, problemele de gândire,
comportamentul de încălcare a regulilor şi comportmentul agresiv.11

10
Academia.edu/Studiu privind normele sociale care influențează comportamentele de risc ale adolescențior din
România-Raport 2014/Elaborat de Fundația Romanian Angel Appeal București Iunie2015
11
Teză de doctorat Rezumat/ Uniiversitatea de Vest,,Vasile Goldiș’’din Arad /Facultatea de Medicină,Farmacie
și Medicină Dentară/Coord. Științific Prof Univ.Dr Delia Marina PODEA/ Doctorand
POPOVICI(CHISĂLIȚĂ)Diana (Arad 2013 p9)

8
Bibliografie:

 P4-Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei 2008 Teza Doctorat Locul

Afectivitatii in structura personalitatii adolescentului REZUMAT coord.Prof. Univ.
Dr.Emil Verza
 Academia.edu/Aspecte privind tulburările de comportament la elevii cu dizabilitate
intelectuală p70
 Academia.edu/Tulburarile de comportment.
 Optimizarea calității vieții copiilor și adolescenților. Studii și cercetări în
psihopedagogie specială și asistență socială/Raluca Silvia Matei, Rodica Gabriela
Enache(coordonatori)/Editura universitară BUCUREȘTI 2019
 Academia.edu/Depresia Cabinet PsyClinic/Psihoterapie Si Psihologie Clinica
 Autori Stancescu Raluca-psiholog psihoterapeut
 Pana Elena-Psiholog, psihoterapeut .
 Academia.edu/Anxietatea de tip școlar
 Academia.edu/Giurgiu Maria / ADH
 Creţu, T., (2009). Psihologia vârstelor, Iaşi: Editura Polirom.
 Clerget S. (2012). Criza adolescenţei. Căi de a o depăşi cu succes, Bucureşti: Editura
Trei.
 Doron, R, Parot F., (2008), Dicționar de psihologie, Bucureşti: Editura Humanitas.
 academia.edu Schizophrenia Millicent Sykes
 Anghel, E., Vasile, D. Optimizarea personală a adolescentelor din centrele de
plasament,