Depresia si anxietatea la copii si adolescenti

Depresia si anxietatea sunt suferinte psihice asociate, de cele mai multe ori
coexistand, cu aceeasi intensitate sau nu. Simplist, anxietatea este cel mai bine descrisa ca
o stare care se dezvolta in urma unei credinte ca lucrurile se pot inrautati si ca viata se va
ingreuna, iar depresia dintr-o credinta ca nimic nu poate sa mearga bine ca viata sa fie
mai buna, mai plina de sens, mai tolerabila.
Conform unui studiu calitativ, realizat in 8 locuri din Romania de catre
Organizatia Salvati Copiii si lansat in octombrie 2010, 20% dintre copii sufera de o
afectiune psihica, 3,5% au fost diagnosticati cu depresie clinica si 13% cu tulburari
de anxietate (anxietate generalizata, anxietate sociala, fobii, anxietate de separare,
atacuri de panica). La nivelul Romaniei, exista astfel 880.709 copii cu probleme si
tulburari de sanatate mintala, dintre care 154.124 copii cu depresie si 572.461 copii cu
tulburari de anxietate.
Copiii si depresia
Poate sa sufere un copil de depresie? Da. De cele mai multe ori, ca adulti si mai
ales ca parinti, ne este greu sa concepem si sa acceptam ca un copil poate cunoaste o
adevarata suferinta depresiva. Depresia din copilarie difera de tristetea normala si
emotiile cotidiene care apar pe masura ce un copil se afla in dezvoltare si creste. Atunci
cand un copil pare trist, nu inseamna neaparat ca se afla intr-o depresie semnificativa. Cu
toate acestea, cand tristetea devine destul de deranjanta incat sa interfereze cu activitatile
sociale normale, interesele, scoala, viata in familie, acest lucru poate fi un indicator al
depresiei.
Este important sa retinem insa ca, desi depresia este o afectiune serioasa, ea se
poate trata in mod eficient, mai ales daca este identificata de catre specialisti cat mai
aproape de debut. Diversitatea manifestarilor simptomatologiei depresive la copii si
diferentele in raport cu cele de la varsta adulta mascheaza in mod frecvent suferinta
copilului. Expresia clinica a depresiei la copii variaza in functie de varsta si maturizarea
cognitiv-afectiva a copilului.
Multi adulti considera copilaria ca perioada care, fiind lipsita de responsabilitati,
este in acealasi timp lipsita de griji. Cu toate acestea, anxietatea este cea mai raspandita
problema a copiilor de toate varstele indiferent de gen, status social sau nivelul
inteligentei. Desi tulburarile de anxietate sunt atat de des intalnite in realitate, acestea nu
sunt problemele pentru care copiii ajung cel mai des la un specialist, primordial primind
atentie problemele de agresivitate, atentie, alimentare sau suicid. De ce totusi merita
acestea atentia noastra? Pentru ca anxietatea este un semn al unei suferinte personale
reale si poate intefera serios cu viata copiilor, reducandu-le performantele scolare,
afectandu-le prieteniile si relatiile cu intreaga familie. In plus, copiii anxiosi au un risc
crescut de a deveni adulti anxiosi -la maturitate anxietatea interferand cu munca, relatiile
si satisfactia generala si creste riscul de consum de droguri si abuz de alcool, depresie,
suicid, sau probleme medicale. Nu se cunoaste exact ce anume genereaza anxietatea la
copii dar printre factorii de risc se numara cei genetici, reactia parintilor la
comportamentul anxios al copilului, imitarea comportamentului anxios al parintelui,
precum si factorii de stres cum ar fi: separarea parintilor, violenta familiala, decesul cuiva
drag, intimidarea la scoala, performantele scoalare slabe, bolile si anumite accidente.

Cum sa imi dau seama daca copilul meu sufera din cauza depresiei si/sau a
anxietatii?
Tristetea si durerea morala, desi rareori exprimate direct de copil, constituie
afectele centrale; alte simptome secundare, cum ar fi inhibitia cognitiva si agitatia,
motiveaza de cele mai multe ori cererea de ajutor a parintilor in legatura cu starea
copilului. Simptomele primare ale depresiei au legatura de obicei cu tristetea, sentimente
de deznadejde si oscilatii/schimbari bruste de stare. Intrucat la copii simptomele depresiei
pot varia semnificativ, ele pot trece neobservate sau pot fi gresit interpretate; oscilatiile
emotionale si psihologice care vin cu cresterea si pubertatea mascheaza uneori ceea
ce este de fapt depresie. Copiii se pot plange ca se simt rau, pot refuza sa se duca la
scoala, pot deveni brusc foarte dependenti de un parinte sau un adult care ii are in grija
sau isi pot face griji in exces in legatura cu pericolul de moarte in care se afla parintii.
Copiii mai in varsta sau adolescentii pot fi tristi, se pot izola, pot genera probleme la
scoala, fiind fie foarte negativi, fie neparticipativi si simtindu-se adesea neintelesi.
Simptomele depresiei la copii si adolescenti
Chiar daca majoritatea studiilor medicale au pus accentul pe depistarea depresiei
mascate, caracterizata mai ales prin actiuni si comportament agresive, nu este mai putin
adevarat ca si copiii pot manifesta tristete sau un nivel redus al energiei, similar
adultilor care sufera de depresie. Semne ale depresiei la copii pot fi unul sau mai multe
din urmatoarele simptome, observabile in mod persistent (prezente pentru cea mai mare
parte a zilei, pentru o perioada de cel putin doua saptamani), pervaziv (influenteaza
starea copilului in mai multe contexte si in mai multe activitati si relatii), cauzeaza
suferinta si disconfort copilului, impiedicand functionarea sau dezvoltarea normale
si nu sunt cauzate de o conditie medicala:

Iritabilitate sau manifestari de furie exacerbate in frecventa si intensitate

Probleme de comportament evidente

Sentimente continue de tristete si neputinta

Retragerea din mediul social

Sensibilitate crescuta la respingere

Reducerea sau cresterea apetitului

Insomnii sau somn excesiv

Izbucniri in plans sau accese de furie verbala

Dificultati de concentrare

Plangeri somatice (dureri de stomac, dureri de cap, probleme legate de controlul

sfincterian), care nu raspund la tratament

Reducerea abilitatii de a functiona in timpul evenimentelor si activitatilor de acasa

sau cu prietenii, la scoala, in activitatile extrascolare

Sentimente de vina sau lipsa de valoare

Incapacitatea de a gandi clar sau de a se concentra

Ganduri sau vorbe despre moarte sau suicid.

Nu in toate cazurile vor aparea toate aceste semne si nu toti copiii se vor
comporta, gandi sau simti astfel. Majoritatea prezinta diferite simptome in diferite
momente si contexte ale vietii. Desi unii copii functioneaza satisfacator in medii
structurate, sub impactul unei depresii semnificative si la acestia pot aparea
modificari marcate la nivelul activitatilor sociale, a interesului pentru scoala,
performantelor scolare, a aspectului fizic.
Copiii, mai ales cei cu varste peste 10-12 ani, pot incepe sa consume droguri
sau alcool. Desi suicidul este destul de rar intalnit la copiii sub 12 ani, copiii si
adolescentii pot incerca uneori sa isi ia viata si pot face asta si cand sunt doar
suparati sau furiosi. Fetele sunt mai predispuse sa incerce sa isi ia viata, dar baietii au o
rata mai mare de realizare a tentativei de suicid. Copiii cu o istorie de violenta, alcool sau
abuz fizic si/sau sexual au un risc mai mare de suicid decat cei care prezinta simptome de
depresie severa.
In ce priveste anxietatea, exista trei moduri probabile in care copilul va resimti
efectele anxietatii: la nivelul proceselor mentale sau a gandurilor, avand ganduri centrate
pe un anumit tip de pericol sau amenintare. De exemplu pot fi ingrijorati ca se vor rani,
ca cineva drag lor va fi ranit sau ca se va rade de ei. In al doilea rand anxietatea este
resimtita fizic la nivelul corpului, sub impactul anxietatii corpul devenind mai incordat
sau activat. Din aceasta cauza atunci cand sunt anxiosi copiii pot acuza stari de voma,
dureri de cap, dureri de stomac, voma, diaree si oboseala. In cel de-al treilea rand
anxietatea afecteaza comportamentul copiilor, acestia devenind nelinistiti, incepand sa
umble de colo colo, sa planga, sa se ascunda dupa parinti sau sa tremure. Poate fi vorba
de un comportament evitativ evident sau mai subtil. Intensitatea anxietatii variaza de la
copil la copil.Unii copii se tem doar de unul sau doua lucruri pe cand altii sunt tematori in
mai multe domenii in viata si pot parea permanent iritati sau sensibili. De exemplu, unii
copii sunt nelinistiti cand vine vorba de orice situatie noua, de a cunoaste alti copii, se pot
teme de caini, insecte si intuneric sau devin nelinistiti cand parintii sunt plecati de acasa
noaptea. Exista de asemenea si niste tipare uzuale de manifestare a anxietatii care sunt
mai des intalnite: fobiile specifice (frica de obiecte sau de situatii specifice), anxietatea de
separare (mai ales in copilaria timpurie), anxietatea generalizata, anxietatea sau fobia
sociala, tulburarea obsesiv compulsiva, sindromul de panica (mai des intalnite la
adolescenti) sau tulburarea de stres postraumatic (in urma unui eveniment sau a unei serii
de evenimente traumatice).
Ce ar trebui sa fac daca suspectez ca si copilul meu ar putea suferi de depresie?
Daca si copilul dvs. prezinta oricare dintre simptomele mentionate mai sus, va
rugam adresati-va unui specialist cat mai curand pentru a evalua starea copilului si a
mediului in care acesta creste (medicul de familie, consilierul scolar, psiholog clinician,
psihoterapeut, psihiatru). In urma unei evaluari realizate de un specialist se poate
determina un plan de interventie terapeutica care sa il poata sustine pe copil sa isi
diminueze suferinta asociata acestei afectiuni si pe cei din jurul sau sa inteleaga si sa dea
sens realitatii pe care o traverseaza alaturi de copil.