UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAOV

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I TIINELE EDUCAIEI

SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

Autismul
Introducere n psihopedagogie special

Ciut Andreea-Daniela
Cercel Raluca-Costina
Stoica Stela Codruta
Stan Beatrice

Josh este elev ntr-o coal general. Prietenul lui, Marshall, care are dezabilitii n nvare,

este un prieten apropriat a lui Josh. Marshall spunea: Lui Josh i place s dribleze la baschet.
Ceilali oameni l ajut pe Josh, dar eu l ajut mai mult.
Cnd Josh s-a nscut, prinii lui au crezut c este surd, dar testele au artat c poate sa aud.
La 30 de luni, Josh a fost diagnosticat cu autism. Prinii lui nu i puteau permite s l duc la
clinici de specialitate i nici s i ofere un tratament specializat. Ei au vizitat o coal care aveau
separat copii cu autism, cu retard mintal i cu alte dizabiliti. n cursul vizitei Josh a nceput s se
amestece printre ceilali copii i s le imite comportamentele, cu micri violente. Vznd aceste
lucruri prinii lui Josh au hotrt s nu l nscrie la acea coal.
Astfel, Josh a fost nscris la o coal general. Josh a atras atenie profesorului de educaie
special pentru c i muca degetele i i zgria picioarele. Nu interaciona cu ceilali copii. n
timp, el a nceput s comunice cu ceilali copii i s interacioneze cu acetia. Profesorul lui Josh a
spus: Cred c nu ncepea s comunice i s interacioneze cu ceilali copii dac era nconjurat
numai de copii cu autism.
Tatl lui Josh susine includerea copiilor cu dezabiliti n coli normale: Cnd copii n cru
vin la coal, copii cu sindromul Down i atunci cnd Josh vine la coal ei sunt elevi. Nu sunt
persoane cu dezabiliti. Este un lung proces dar devine din ce n ce mai confortabil.

Autismul

a devenit o dezabilitatea n 1990. Dei a fost recunoscut recent n legislaia

federal, autismul a nceput s apar n literatura de specialitate n prima jumtate a secolului al

XX-lea. Cuvntul autism a fost luat din limba greac autos care nseamn auto, care semnific
sensul extrem de izolare i detaare de lumea din jurul lor, caracteznd persoanele cu autism.
n cele mai multe cazuri, simptomele de autism apar foarte devreme. La muli deputeaz n
jurul vrstei de 2 ani jumtate, iar alii sunt diagnosticai dup vrsta de 5 ani. Autismul este una
dintre cele mai perturbatoare deficiene la copii, rezultnd diferite grade de deficien a limbajului,
abiliti interpersonale, comportament emoional sau afectiv i funcionare intelectual. Este un
handicap care afecteaz dezvoltarea normal a multor arii ale creierului.

Autismul a primit o atenie crescut n ultimii ani din partea cercettorilor i din partia mediei.
Exemple de acest fel se gsesc n autobiografia lui Donna Wiliams Nimeni, nicieri i n povetile
publice a lui Grandin menionate la nceput.

Definiie
Autismul este o boal caracterizat prin afectarea dezvoltrii creierului i afecteaz abilitile
mintale, emoionale i comunicative ale unei persoane. Este o tulburarea pervaziv de dezvoltare, cu
debut nainte de vrsta de 3 ani. Este o dizabilitatea global care mpiedic persoana s comunice
obinuit, s neleag relaiile sociale i s nvee prin metodele obinuite din nvmnt.
Autismul este un sindrom comportamental, definit de un curs caracteristic i de apariie
simultan a unor purtri particulare n trei mari domenii. n acest moment, cea mai utilizat definiie
a autismului este cea publicat n 2000 de ctre Asociaia Psihiatric American n Manualul de
Diagnostice i Statistice al Bolilor Mintale (Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorder IV
TR).
Tulburrile din Spectrul Autist sau Tulburrile Pervazive de Dezvotare sunt clasificate n felul
urmtor dup DSM IV:

Autism (Sindromul Kanner)

Sindromul Asperger ( indivizii au un nivel normal de inteligena, dar apar impedimente n

interaciunile sociale, comportament stereotip i repetitiv, pacienii nu manifest ntrzieri n
dezvoltarea cognitiv i a limbajului)

Tulburri pervasive nespecifice de dezvoltare, (PDD-nos)

Sindromul Rett

Tulburarea dezintegrativ infantil

CRITERIILE DE DIAGNOSTIC PENTRU TULBURAREA AUTIST (DSM IV)

1. Alterarea calitativ a interactivitii sociale

Comportamentul nonverbal alterat (contact ochi n ochi, expresii faciale,

gesturi) n stabilirea interaciunilor sociale.

Inaptitudinea de a stabili relaii cu semenii.

Prezena interesului diminuat fa de alte persoane copilul nu mprtete bucuria,

plcerea.

Limitarea n interaciunea socio-emoional reciproc. Diagnostic and Statistical

Manual of Mental Disorders, 4th edition, TR-2000

De reinut!
Deteriorarea calitativ n interaciunea social a copilului este trstura determinant n
stabilirea diagnosticului de tulburare autist. Alterarea interaciunilor sociale se poate manifesta n
diferite moduri. Este cel mai uor de a descrie varietatea manifestrilor prin gruparea n patru tipuri
principale, ns este dificil diferenierea strict a acestor tipuri.

Clasificarea tipurilor de alterare a interactivitii sociale dup Lorna Wing.

Tipul nstrinat. Acest tip de comportament este cel mai cunoscut i poate fi depistat cel
mai timpuriu, n jurul vrstei de 18 luni. Copiii se comport de parc alte persoane nici nu ar exista.
Ei nu rspund la adresare, mimica feei nu este expresiv, cu excepia strii de mnie. Aa copii pot
privi alte persoane, dar aceste priviri poart un caracter ntmpltor i de scurt durat. Copiii evit
contactul fizic (mngierea, atingerea) sau reacia la el poart un caracter neobinuit. Totui, este de
menionat, c ei, ca i ali copii, se pot amuze dac sunt gdilai, legnai, chiar pot privi n ochi
dac ei doresc continuarea acestor activiti.

Tipul pasiv. Aceti copiii sau aduli nu seamn ca fiind detaai de lumea exterioar ei
accept interaciunea social, dar ei niciodat nu iniiaz aceast interaciune. Ei stabilesc contactul
vizual, chiar dac el este parial. Aa persoane, de obicei, sunt ghidate de alte persoane. n copilrie
ei joac roluri de, pacieni n spital, de copii n jocul de-a familia. n perioada copilriei acest
tip este greu de depistat, problemele majore apar n perioada colar.

Activ-excentric. Persoanele din acest tip sunt activi social. Copiii predominat stabilesc

relaii sociale cu copiii de vrst mai mare, ns aceste relaii poart un caracter straniu, iar
comunicarea se aseamn cu un monolog. Ei vorbesc doar despre ceea ce le este interesant lor. Aa
copii nu in cont i nu sunt interesai de sentimentele i tririle altora, nu respect regulile sociale
nescrise: de ex., nu respect distanele sociale. Acest grup este cel mai dificil n depistare, deoarece
relaiile sociale active camufleaz problemele de comunicare cu valoare real.

Extraformal. Acest patern comportamental poate s nu fie depistat pn n

perioada

preadolescenei. Copiii pot dezvolta abiliti lingvistice normale, dar sunt exagerat de politicoi i
relaiile sociale poart un caracter extrem de normal. Aa persoane nu neleg regulile sociale i
prezint dificulti, n special, la subtilitile sociale. Sentimentele i gndurile altor persoane le
sunt inaccesibile.

Toi copiii cu autism au probleme la nivel de atenie co-orientat, care se definete ca

abilitatea de a orienta atenia altei persoane asupra obiectului de interes comun. n dezvoltarea tipic
aceast capacitate se manifest deja la vrsta de 12-15 luni. Aa copii se deosebesc i prin
incapacitatea asimilrii informaiei sociale: de ex. examinnd faa ei, deseori, atrag atenia asupra
unui singur detaliu al ei.

2. Alterarea calitativ a comunicrii

Absena ori reinerea n dezvoltarea comunicrii verbale.

Dificulti n meninerea conversaiei.

Limbaj neobinuit ori repetitiv.

Joc atipic pentru vrsta corespunztoare.

Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, 4th edition, TR-2000

Toi copiii i adulii ce prezint TSA au probleme de comunicare. Limbajul lor

(gramatica, vocabularul, abilitatea de a defini sensul) poate
s nu fie perturbat, problema se reflect n modul de utilizare a comunicrii verbale. Absena sau
dezvoltarea atipic a limbajului este caracteristic pentru autismul clasic i este partea esenial a
acestui sindrom. Circa jumtate din persoane cu autism aa i nu reuesc s nsueasc limbajul
verbal. Copiii care parial sau complet nu au nsuit limbajul verbal nu folosesc nici limbajul
gesturilor. Ei folosesc doar formele primitive de comunicare: de ex., dac el doreteceva el o trage
pe mama de mn nspre obiectul dorit, pentru a intra n posesia acestuia. Pentru ai
exprima dorinele aceticopii pot folosi gesturile instrumentale i nu cele expresive. Pentru copiii
cu autism este caracteristic reversia pronumelor, adic copilul rostete propoziia precum o aude
(te cheam Ionel.) i ecolalia, care poate fi momentan sau ntrziat.

De reinut!
Copilul cu autism ar putea s dezvolte abiliti de limbaj verbal, dar n aceste cazuri vor fi
prezente aceste semne pn lavrsta de 5 ani.

3. Repertoriu restrns i stereotipic de activiti i interese, alterarea imaginaiei

Insisten nerezonabil n respectarea invariabilitii i a rutinelor familiale.

Manierism motor repetitiv.

Preocupare de unele pri ale obiectului.

Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, 4th edition, revised 2000

Copiii cu autism, deseori, au un spectru de interese foarte restrns. De asemenea,

le este specific repetarea multipl stereotipic a aciunilor. Aceste aciuni sau

manipulri repetitive se ncadreaz n asa-numitul comportament autostimulant. Formele tipice ale
comportamentului autostimulant sunt urmtoarele:

Autostimulare vizual tot timpul privete sursa luminii, flutur minile n fa etc.

Autostimularea auditiv emite sunete stranii, se lovete cu minile peste urechi etc.

Autostimularea tactil i fricioneaz frecvent prile corpului, sescarpin cu minile sau

cu alte obiecte.

Autostimularea vestibular se leagn nainte-napoi, dreapta-stnga.

Autostimularea gustativ pune n gur pri ale corpului sau obiecte i le linge.

Autostimularea olfactiv miroase diferite obiecte sau oameni.

Autismul este o afeciune relativ rar. The American Psychiatric Association a estimat c pe
un eation de 10 000 de oameni 2-5 persoane au autism. Cteva cercetri au artat aceleai
rezultate, n schimb alte cercetri au demonstrat c dintr-un eantion de 10 000, exist 10-14
persoane cu autism.

Caracteristici
-lentoare
-

probleme

n
de
probleme

nelegere

nelegerea
a
n

limbajului

mesajelor
receptiv

sfera

expresiv
senzorial

- comportamente nepotrivite din punct de vedere social sau comportamente n exces

(autostimulari,
-

tipete

incapacitate

sau

greutate

etc.),
stabilirea

probleme

micri

ciudate

cazuri

implicnd

severe

copilul

contactului

vizual,

de
diferite
poate

pri
ajunge

ale
chiar

somn,

corpului
s

sau

se

tot

corpul,

rneasc

singur,

- insensibilitate la durere sau dimpotriv o sensibilizare exagerat.

Copilul

cu

autism

poate

avea

urmtoarele

tipuri

de

comportament:

- comportamente n exces (autostimulare, automutilare, agresiune, hiperkinetism,

istericale, comportamente obsesive,comportamente stereotipe) dar i comportamente deficitare
(limbaj, abiliti sociale, abiliti de joac, abstractizri i autoservire), scopul terapiei fiind acela de
a descrete comportamentele excesive, de a crete comportamentele deficitare i de a modela altele
noi . nchipuie-i c ntr-o zi copilul tu dispare de lnga tine. Cu mintea, cu sufletul i cu
gndurile. Se topete ncet, ntr-o prpastie cscat nlauntrul lui! nchipuie-i c ntr-o diminea
copilul tu se trezete din somn i nu te mai poate recunoate! C uit toate cuvintele pe care le tia,
uit s te priveasc, uit cum se iubete o mam. nchipuie-i c tu eti acel printe, ca tu eti
printele acelui copil! Statisticile atest o cifr dramatic privind autismul. n Romnia, aproape
30 de mii de copii sufer de autism.

Particularitile limbajului copilului autist

Absena limbajului reprezint unul dintre primele semne ngrijortoare ale autismului. Apoi
urmeaz dilema, negarea diagnosticului. Prinii adun informaii despre copii care au vorbit mai
trziu sau despre copii a cror evoluie n terapie a fost foarte rapid, ns rmne mereu aceeai
ntrebare: Oare acel copil era la fel ca al meu? Tulburrile de limbaj sunt constante i majore n
autism.
Tulburrile de limbaj reprezint rezultatul disfunciilor intervenite n recepionarea, nelegerea,
elaborarea i realizarea comunicrii scrise i orale din cauza unor afeciuni de natur organic,
funcional, psihologic sau educaional care acioneaz asupra copilului mic n perioada apariiei
i

dezvoltrii

limbajului.

Se estimeaz faptul c o treime dintre autiti nu reuesc achiziionarea nici unui limbaj i o alt

treime nu dezvolt dect un limbaj rudimentar. Progresele nregistrate de copiii autiti sunt
influenate de gravitatea autismului (sever, mediu, uor), de vrsta la care copiii ncep terapia, de
limbaj pe care copiii trebuie s o nvee (este tiut faptul c limba romn are o gramatic foarte
complicat i are ceea ce nu trebuie nici unui copil autist: multe reguli cu multe excepii i multe
semnificaii ale acelorai cuvinte, motiv pentru care o parte din dificultile nvrii limbajului
deriv din ghinionul acestor copii de a a fi nevoii s nvee limba romn: pluralulul, acordul
subiect-predicat, substantiv-adjectiv, formele articolului posesiv care sunt mai multe dect n alte
limbi).

Auto-stimularea
Comportamentul de auto-stimulare este deseori asociat cu autismul, dei uneori auto-stimularea
nu este prezent. Copiii cu autism se angajeaz de multe ori n activiti fizice de auto-stimulare
cum ar fi trecerea repetat a minilor pe fa. Ei obinuiesc s manipuleze obiecte n mod repetat.
Poate manifesta un interes deosebit pentru anumite obiecte, fr ns a le utiliza n sensul lor
simbolic ci numai pentru a le agita, nvrti, etc.

Rezisten la schimbarea rutinei

Copiii cu autism au o memorie bun pentru diferite aranjamente spaiale i preferin pentru
ordonarea unor obiecte, deoarece el manifest o "nevoie obsedant" pentru identic. Astfel poate
intra ntr-o criz de mnie i panic drept rspuns la schimbarea mediului.

Comportamentele

obsesive ale copiilor cu autism pot crea numeroase probleme, mai ales dac dorim s integrm
copilul n activitile de zi cu zi. De exemplu, muli oameni dau o mic atenie drumului pe care
merg cnd conduc spre magazin pentru c se ntorc pe acelai drum. ns prinii care au copii cu
autism trebuie s dea o mai mare atenie copiilor, deoarece o abatere de la atenie poate provoca o
situaie de criz.

Impactul asupra familiei

A avea un copil diagnosticat cu autism poate fi o provocare pentru orice familie. Studiul de fa
i propune identificarea tririlor printelui i a cuplului parental pentru a demara procesul de
implicare ca i coterapeut al printelui n recuperarea copilului. Au fost inclui n studiu 20 de
prini care au cel puin un copil cu diagnosticul de autism. Am utilizat un chestionar compus din
cinci pri care viza urmtoarele: vrsta copilului, vrsta la care printele a observat primele semne

de boal i vrsta la care s-a pus diagnosticul de autism; identificarea emoiilor (i a intensitii
acestora) aprute la aflarea diagnosticului de autism; plasarea printelui ntr-una din cele cinci etape
ale procesului de doliu (negare, mnie, negociere, depresie, acceptare); descrierea mecanismelor de
coping utilizate de ctre prini cu ajutorul chestionarului COPE; precizarea tipului locusului de
control i dezirabilitatea social a printelui folosind scala LOC. Rezultatele ne permit s facem
urmtoarele afirmaii: principalele emoii identificate de ctre prini au fost: tristee, ngrijorare,
durere, disperare. Prinii inclui n studiu se afl n etapele de: mnie (10%), depresie (10%),
acceptare (75%), iar intervalul de timp scurs de la aflarea diagnosticului pn la acceptarea lui este
ntre o lun i trei ani. Mecanismele de coping utilizate sunt: reinterpretare pozitiv, acceptare,
planificare, folosirea suportului social, coping activ, coping religios. Locusul de control aparine
unui interval normal de valori, iar dezirabilitatea social a fost cuantificat ca nscriindu-se ntr-un
interval de valori crescute. Reacia la aflarea diagnosticului de autism variaz de la o familie la alta,
putnd ntlni nencredere, mnie, vin, neajutorare, devastare, uimire sau chiar respingerea
copilului, pn la nelegere i uurare c, n sfrit, prinii au explicaie pentru comportamentul
copilului lor. Este important intervenia precoce n susinerea psihologic a printelui, deoarece
atragerea printelui n procesul de recuperare a copilului cu autism are rol determinant n evoluia
acestuia i n asigurarea unei caliti a vieii crescute.

INTELIGENA
Funcionarea intelectual sczut este gsit la majoritatea copiilor cu autism, ntr-un procent
de 75% IQ lor este un sub 70. (Kauffmann, 1993; Sue et al., 1990). Ace ti copii au o dificultate
particular n aptitudinile verbale i motivaionale n situaiile de testare a inteligen ei. De asemenea
se consider c ei au dificultii i n imitare, gndirea actual sugereaz c aceast deficien este
creat de procesarea informaiei (Smith & Bryson,1994). Abilitatea intelectual variaz la copii care
au autism aceasta fiind testat la indivizii cu funcionarea nalt la un nivel normal sau aproape de
normal. Aceti indivizi pot avea un vocabular substanial, ei nu cunosc ntotdeauna utilizarea
apropiat a termenilor pe care pot s-i silabiseasc i s-i defineasc. n unele cazuri aceste
persoane cu autism i cu funcionare foarte nalt par a folosi limbajul destul de bine. Un asemenea
caz este descris n Temple Grandin de Oliver Sacks din Reflect on This box.
Aproximativ 10-15% dintre cei cu manifestarea de autism au abiliti desprinse, aria de abilitate
n nivelurile de performan este neateptat mrit n comparaie cu acelea din alte domenii de
funcionare. De exemplu un student cu autism poate performa neobinuit de bine la cerinele de

memorie sau desenare i poate avea deficiene serioase n abilitile de limbaj i motivare abstract.
Pentru prinii acestor studeni aceste abiliti desprinse creeaz o confuzie enorm. De asemenea
majoritatea prinilor realizeaz devreme faptul c, copilul lor cu autism este excepional,ei spernd
ca acesta este sntos. Aceste sperane pot fi alimentate de ctre demonstra ia copilului a unor
abiliti nepotrivite. n unele cazuri prinii pot crede c tot ce este greit este din vina lor. Multe
lucruri despre autism rmn netiute.
Varietatea modelelor comportamentale gsite la copii cu autism cauzeaz adesea o varietate de
dificultii. Repertorii comportamentale restrnse, limitri comunicaionale, auto-stimularea
stereotipic, rezistene la schimbri n rutin i rspunsuri neobinuite la probleme aprute n mediul
lor pot limita opiunile de integrarea pentru unii indivizi cu autism (Smith& Bryson, 1994). Mul i
dintre ei pot avea abilitatea de a performa

i abilitile necesare de a participa n slujbele

comunitii sau aranjamentele de convieuire, prezena comportamentului competitiv poate conduce

la un plasament ntr-o setare mai restrns. O cercetare continu a managenent-ului
comportamental, interaciuni sociale i dezvoltarea programului este esenial dac dorim ca aceti
indivizi s dobndeasc o integrarea maxim n comunitate.

Studiul de caz
Steven Refleciile unui printe
Steven avea doi ani i jumtate cnd fiica noastr, Katherine a fost nscut. Aceasta a fost
perioada cnd am nceput serios s caut ajutor. Am tiut ca ceva a fost greit imediat dup na terea
lui Steven, dar am ncercat s descriu problema, nimeni nen elegnd ceea ce spun. n ciuda unei
infecii cronice la ureche, Steven arta foarte sntos. El era greoi n dezvoltarea limbajului, dar
aceasta putea fi atribuit uor problemei cu urechea. Fiind primul nostru copil ne-am gndit c nu
am fost nite prini foarte buni. La vrsta de doi ani jumtate l-am nscris pe Steven pentru
diagnosticare la o coal de asistena medical. El nu prea s neleag ceea ce i spuneam. Ne
gndeam c este ori retard ori are probleme de dezvoltare. coala de asistena medical ne-a
transmis opinia lor cnd copilul avea patru ani. Acetia au spus c Steven pare a avea o inteligen
normal, el n permanen rmnnd social dar neputnd s proceseze verbele. coala a spus c el
prezint nite semne de autism i nite semne de dizabilitate n nv are. La patru ani jumtate el a
fcut nite lucruri incredibile, el ncepnd s vorbeasc, citeasc, scrie i s cnte la pian. L-am dus
la un curs pentru nceptori aduli pentru pian iar Steven putea cnta orice pies. De fapt, el putea s

cnte orice cntec auzea, chiar s acordeze cu mna stnga. Prietenii i rudele au nceput s ne
spun c el a fost un geniu de mic, aceasta fiind o cauz a comportamentului lui ciudat. Chiar a vrut
s cred aceast teorie genial. La nscris pe Steven la o grdini la vrsta de cinci ani, educatoarea a
avut alt teorie despre comportamentul ciudat a lui Steven. Ea credea c nu suntem destul de
exigeni cu el. De asemenea tot ea ia trimis pe cei de la asisten social la noi acas s vad ce
facem noi cu el. De multe ori m-am gndit c suntem nite prini foarte slabi. Am i avut foarte
muli care ne-au spus asta! De fiecare dat cnd am fost la oricine s cer ajutor aproape am izbucnit
n plns. Apoi doctorul sau oricare persoan a nceput s-mi urmreasc comportamentul n de
aproape. Puteam si vd pe fiecare formndu-i o teorie n minte lor: copilul este n regul dar
mama este varz. M gndeam c am fost o mam foarte rece i foarte subtil mi renegam copilul.
Sau poate de vin era tatl, mama mea spunndu-mi ntotdeauna ca el nu petrece n de ajuns timp cu
Steven. Nu am neles cnd psihiatrul mi-a spus c Steven are o tulburare de dezvoltare
omniprezent. Am nceput s neleg despre ce este vorba cnd au fost folosi i al i termeni, auzind
dinainte de autism. Ceva era teribil de greit, dar avea o baz fizic. Nu era vina mea deloc, acesta
fiind o consolare, tiind adevrata problem. Obinuim s ne mirm de ce Steven nu dormea nop ile
visnd la metode noi s ne capteze atenia. Am trit de la o criz la criz. n sfr it puteam ine sub
control o problem, una nou avnd s i ia locul. Steven face lucruri neobinuite dar acum nu ne
mai panicheaz. Declar mama lui Steven, Sheri.

Caracteristicile nvrii
Unele caracteristici de nvare ale copiilor cu autism difer adesea de acelor cu dezvoltarea
normal individual i prezint un numr de provocri din punct de vedere educaional. Unele
dintre caracteristicile comportamentale descrise mai devreme sunt relevante aici. De exemplu
studenii care rezist schimbrii pot persevera n nvare unui item specific i pot avea dificulti de
deplasare cognitiv n schimbarea ateniei ctre topicul urmtor sau probleme ntr-o secven
instrucional (Berger, Van Spaendonck& Horstink, 1993). Din cauza problemelor de nelegere
social studenii cu autism pot avea dificulti de interacionare cu profesori sau cu ali studeni ntrun mediu colar (Cohen et al. , 1993, Mesibov & Stephens, 1990).
Abilitile copiilor cu autism dezvolt frecvent domenii de abilitate. Aceti copii nu pot s
generalizeze abilitile proaspt nvate altor discipline sau altor subiecte. Ei sunt adesea impulsivi
i nu sunt contieni de rspunsurile lor aceasta fiind o problem cu care se confrunt profesorii.

Copii cu autism au frecvent dificultatea de procesare a informaiei i a ideilor abstracte i pot s se

concentreze pe unul sau mai muli stimuli selectai, chiar dac nu reuesc s neleag conceptul
general.(Minshew & Goldstein, 1993; Sue et al., 1990). Unii dintre copii cu autism arat calit ii
sigure care pot fi vzute n puterea educaional. De exemplu, generalizri despre aceti tinerii sunt
dificil de fcut, indivizii cu autism sunt adesea remarcai prin rutin din via a lor, care este
consistent avnd n vedere dorina lor de a menine constana. Dac un copil arat aceast tendin ,
profesorii o pot folosi n practica pentru nvarea unei abilit i. Cu siguran abilit ile desprinse
pot folosite n scopuri educaionale ( Shiels-Wolfe & Gallagher,1992).

CAUZE:
Dou teorii despre cauzele autismului au existat de-a lungul istoriei: teoria biologic i teoria
psiho-dinamic. Perspectiva psiho-dinamic a implicat interaciunile familiare ca fiind factorii
cauzali n autism. Teoreticienii subliniind aceast cauz au speculat c, copilul se retrage din situa ii
n care simte respingere i se apr mpotriva durerii psihologice. Fcnd aa el se retrage ntr-o alt
lume i nu mai interacioneaz esenial cu mediul care implic contactul cu oamenii. Teoria psihodinamic i-a pierdut din credibilitate cu ct cercetarea a nceput s piard suport. Cu toate acestea o
parte din literatur continu s exploreze acest domeniu cu subiecte cu ar fi temerile, anxietatea
noului nscut i fantezii incontiente privind pre-natalitatea copilului. (deBenedetti-Gaddini, 1993;
Haag,1993; Weininger, 1993).
O mare nsemntate n cercetarea curent a cauzelor autismului au avut factorii biologici,
particulariti genetice (Prior, 1989). De exemplu, o condiie care implic modificrii ale structurii
cromozomiale cunoscute ca sindromul fragil X, a aprut n anii 1960 ca fiind o cauz poten ial
pentru autism. Cercettorii au gsit c aceast stare apare ntr-un procent sigur al persoanelor de sex
masculin cu autism (e. g. Bailey, Bolton, Butler & le Couteur, 1993). Apare c sindromul fragilul X
nu este o cauz major a autismului avnd un procent mic a celor cu autism n aceast stare (Bolton,
Pickles, Butler & Summers, 1992; Hashimoto, Shimizu & Kawasaki, 1993).
Cercetarea curent nu a stabilit o baz informaional solid pentru cauza genetic n autism, cu
siguran nu una care ne permite s-l nelegem (Cammisa & Hobbs, 1993; Cuccaro, Wright,
Abramson & Marstellar, 1993). O problem n dezvoltarea acestei informa iei cu privire la cauza
genetic a autismului se datoreaz numrului relativ redus a cazurilor de autism autismul n rndul
populaiei. De asemenea cercetrile pe gemeni au sugerat o legtur genetic (e. g., Bailey et.

al.,1993) , dar au nevoie de dovezi adiionale.

Dezvoltarea anormal i modificri ale sistemului nervos central au primit aten ie recent ca
fiind o cauz a autismului de-a lungul unor investigaii de probleme neurologice cu ar fi diferen ele
de celule ale creierului i dereglri chimice neurologice (Dawson, Finley, Phillips & Lewy,1989).
Dezvoltri majore ale tehnologie au fcut ca cercetarea s fie posibil numai prin autopsie. De
exemplu unele persoane cu autism par s aib o anormalitate pe creier ( Siegel, Asarnow, Tanguay
& Call, 1992). O suprafaa anormal cunoscut i sub numele de vermis i localizat n cerebel
poate avea legtur cu rea funcionarea cognitiv din autism.
O modificare neurologic serioas ar putea fi cauzat de un numr de probleme ce apar n
dezvoltarea prenatal i n copilria timpurie (Brendt & Beckman, 1990). Infeciile maternale i alte
probleme din timpul sarcinii pot avea un potenial duntor mrit, dezvoltrii fetusului i au fost
asociate cu autismul la fel ca i alte dizabiliti care implic sistemul nervos central. Probleme care
apar n timpul naterii cum ar fi hemoragia, ieiri dificile i anoxia sunt de asemenea cauze
cunoscute pentru modificrile neurologice la bebelui. Copii cu autism se pare c au frecvente
probleme de ieire dect copii fr dizabiliti. n ciuda multitudinii de cauze neurologice
poteniale, nu a fost identificat concret nici mcar un timp (Cammisa & Hobbs, 1993).
Cauzele autismului rmn o enigma nerezolvat n ciuda cercetrii i a interesului artat.
Dovezile acumulate implic puternic factorii biologici, de asemenea rea func ionarea biologic este
legat de influenele de mediu (Reichelt, Knivsberg, Lind &Nodland, 1991; Rothenberger, 1990).
Muli cercettorii au privit autismul ca pe un sindrom comportamental cu multiple cauze biologice
(Bailey, 1993; Cammisa & Hobbs, 1993; Gillberg, 1990 a, 1990 b). n ziua de azi cercettorii nc
nu au identificat nici mcar un factor specific care cauzeaz autismul. Aceasta pare a fi un sortiment
de simptome dect o boal specific, de aceea este numit i sindrom. Avnd multe domenii de
dizabilitate, o nelegere a cauzelor este important n ncercarea de a mbunt i tratamentul.
Cercetarea continu s descopere sursele acestei dezabiliti uimitoare, iar metodologia cercetrii
impuse este vital pentru progresul viitor n investigaia autismului (Prior, 1992) .

INTERVENII
Interesul n identificarea autismului a fost acompaniat de atenia continu pentru descoperirea

unor tratamente efective. Un numr de diferite tratamente apropierii a fost folosit n tratarea
autismului, unele bazate pe teoria cauzrii, altele bazndu-se pe comportamente specifice
observabile; unele prnd mai mult a fi n trend dect controversate (e.g., Carr & Carlson, 1993;
Reichelt et. al., 1991; Simpson, 1993).

Intervenii educaionale:
Copii cu autism au nevoie de o varietate larg de opiuni instruc ionale acestea variind de la
programe individuale la programe speciale cu nsoitor din cadru plasamentului. Comportamentele
neadaptative neobinuite menionate mai devreme au condus la urgentarea stereotipurilor privind
tinerii cu autism i la o segregarea nejustificat. Literatura curent subliniaz integrarea scopurilor
educaionale la un nivel maxim posibil (e.g. Carr & Carlson, 1993; McEachin, Smith & Lovaas,
1993; Wheeler, Rimstidt, Gray & DePaula, 1991).

INTERACIUNII N CADRE NATURAE - Oameni cu autism

1.Anii copilrie timpurii
Sfaturi pentru familiei

Cutarea i citirea informaiilor privind autismul i devenind cunosctor a acestei dizabiliti

n orice situaie posibil. Fii un partener activ n tratamentul copilului tu; particip la clase
de pregtire a prinilor.

n timpul activitii cu copilul cu autism, concentreaz-te pe fiecare comportament n parte

ca pe un obiectiv ce trebuie atins, concentreaz-te mai degrab asupra comportamentelor
obinuite dect asupra comportamentelor neobinuite.

Implic toi membrii familiei n nvarea despre aceast dizabilitate i lucrul cu acest copil
cnd este cazul.

Protejeaz-i propria sntate obinnd rgaz pentru a lua o pauz sau pentru a te odihnii.
Trebuie s organizezi un program familiar care i permite un timp adecvat pentru somn.
Plnuiete-i rgazul dinainte deoarece atunci cnd vei avea nevoie cel mai tare de el, vei fi
obosit ca s-l gseti.

Ajut n pregtirea copilului pentru coal, impunndu-i o atitudine pozitiv despre ea,
ajutnd copilul s neleag ideea programului colar i cum s gseasc un loc sigur sau
o persoan sigur la coal .
Sfaturi pentru educatorul precolarului

Depinznd de nivelul de funcionare al copilului v-a trebui s foloseasc ci psihice sau de

modelare vizuale clare pentru al convinge s fac ceva; copii cu autism s-ar putea s nu
rspund pe ci sociale.

Combin cile fizice cu cele verbale pentru a ncepe nvarea nelegerii verbale.

Limiteaz instrucia la cte un lucru pe rnd; concentreaz-te pe ceea ce este concret dect
pe ceea ce este abstract.

Evit ncrcarea verbal prin folosirea de propoziii scurte i directe.

Sfaturi pentru personalul precolar

ncurajeaz dezvoltarea unor programe n care copii model mai mari i cu comportament
bun s interacioneze cu copii cu autism.

Promovarea unor relaii ntre personalul precolar i cel medical care poate s furnizeze
informaii i asisten pentru copii cu autism.

Promovarea iniierii unei relaii ntre prini i coal privind asistarea amndurora n munca
comun de a acoperii nevoile copilului i de a oferii suport reciproc.

Promovarea unei implicri apropiate a personalului n cadrul cursurile care furnizeaz

informaii despre acesta dizabilitate Interaciuni i ateptrii consistente sunt de asemenea
importante.
Sfaturi pentru vecini i prieteni

Fii ncurajatorii a prinilor i tutorilor copiilor cu autism. Acetia pot avea un nivel nalt de
stres i au nevoie de suport moral.

Fii pozitivi cu prinii ei pot primi informaii care i pot nvinui i nu trebuie accentuate de
ctre prieteni.

Oferii prinilor un rgaz, fcndu-i pe aceti s se simte mai confortabili.

2.Anii elementari
Sfaturi pentru familie

Fii activ n eforturile comunitii pentru copii cu autism; nscrie-te n grupurile de prin i
locale sau naionale.

Folosete-i cunotinele i resursele pentru a identifica un program bun pentru copilul tu;
particip n acest program chiar dac nu exist nici un aranjament valabil pentru prini.

Urmeaz principiile de baz ale programului de tratament al copilului acas. Aceasta poate
implica nscrierea la mai multe cursuri i traning-uri cu subiecte variate.

Continu implicarea familiei; fii sensibil la sentimentele rudelor sau a celorlal i copii care se
pot simii neglijai sau ruinai fa de copilul cu autism.

Poate fi necesar s fie luate precauii de siguran n cas (de exemplu montarea de
ncuietori pe toate uile).

Sfaturi pentru profesor:

Copilul va fi ajutat n permanen, va fi promptat;

Se vor evita formulrile abstracte;

Dac copilul va deveni agitat sau suprat, va fi dus n time-out;

Se vor folosi reguli i activiti nsoite de pictograme astfel nct copilul s tie ce se
dorete de la el;

Se va folosi metoda chiainigului;

Sfaturi pentru personalul colii:

Dezvoltarea unor programe prin care elevi mai mari ajut i nsoesc copilul cu
autism;

Nu transmite-i mesaje prinilor prin copil, dect dac acesta este un obiectiv pe
care l avei.

Sfaturi pentru prieteni i vecini:

Dac interacionai cu copilul cu autism, ncurajai comportamenul adecvat;

Ignorai comportamentele disruptive;

Nu luai personal comportamentul neadecvate;

Se vor evita apelativele de genul : prietene;

Se va evita sarcasmul.

Sfaturi pentru familie:

Fii ateni la modificrile de comportament ce apar n urma medicaiei;

Fii deschii la posibilitatea de a locui ntr-o locuin protejat i inei-v la curent

cu acest lucru.

Copii cu autism necesit un plan educaional bine pus la punct, cu scopuri clare i precise.
Planurile educaionale trebuie s se centreze pe dezvoltarea abilitilor de independen, de
autoservire, abiliti verbale sau sociale. Pentru fiecare dintre ei, este important s avem un plan
inovativ i creativ, astfel nct, ceea ce deja au achiziionat, s conduc la alte abiliti. Copilul are
nevoie i de un nsoitor la coal, acesta fiind cel care ajut copilul n activiti i-l direcioneaz
ctre copii i educatoare/ nvtoare.
Intervenia psihologic se bazeaz pe terapia cognitiv comportamental, cea care se realizeaz
cu un psihoterapeut de attea ore pe sptmn, de cte ori are nevoie copilul. Intervenia medical
a nceput cu aplicarea de electroocuri de ctre Lovass, dar s-a observat destul de repede c efectele
nu sunt cele dorite. Dup care s-a trecut la antipsihotice, la droguri dopaminice i serotonice.
Intervenia comportamental - copiii cu autism sunt observai - se face o analiz funcional a
comportamentelor i o nregistrare a datelor. Iniial, intervenile se pot focusa pe auto-stimulri,
episoade de criz i de heteroagresiune. Terapia comportamental s-a dovedit foarte eficient n
reducerea acestor comportamente i chiar eliminarea lor. S-au dovedit eficiene n modificarea
abilitilor sociale, n defectologia limbajului. Este foarte important de precizat c ABA nu vindec
autismul sau sindromul nalt-funcional, ci doar ajut la ameliorarea simptomelor, copilul nva s
gestioneze lucrurile ntr-o manier adecvat.

Bibliografie:

Romila., A.(2003) Manual de diagnostic i statistic a tulburrilor mentale. DSM

IV. Bucureti: Asociaiei Psihiatrilor Liberi din Romnia.

DEFICIENTA EMOTIONALA

Emotiile sunt acele expresii ale trairilor noastre psihice pe care apoi le exteriorizam in functie de
diferitele experiente traite. Deasemenea, sunt toate acele trairi manifestate ca raspunsuri la stimuli.
Puinele ntlniri cu oameni sau prieteni, comunicarea rara sau ineficienta, acordarea atentiei
partilor materiale mai mult decat partilor emoionale sau sentimentale, superficialitatea, critica, lipsa
valorilor, a reperelor, nestabilirea prioritatilor ne adancesc intr-un univers unde nu exista emotie.
Societatea, de care suntem dependeni i care ne modeleaz n mare parte emotiile, ne ghideaza spre
ritualuri de control ale lor. Controlul emotiilor nseamna reprimarea lor.

In SUA deficienta la care face referire articolul se numeste deficienta emotionala. In Romania
corespondentul acestei afectiuni este cel de tulburare de comportament si conduita, fapt pentru care,
in cele ce urmeaza ne vom referi la aceste afectiuni ca fiind similare.

I DEFINITII

a) Definirea persoanelor cu disabilitati, supuse actului educativ (IDEA)

Derivata dintr-o definitie anterioara creata de Bower (1959), definitia actuala, folosita in
concordanta cu normele care reglementeaza punerea in aplicare a actului educativ al persoanelor cu
dizabilitati (IDEA), este urmatoarea: "Instabilitate emotionala serioasa" si este definita ca fiind o
stare care prezinta una sau mai multe dintre urmatoarele caracteristici, pe o perioada lunga de timp
si intr-o masura semnificativa si afecteaza negativ performantele scolare:

Incapacitatea de a invata, care nu poate fi justificata de niveluri scazute senzoriale, ale

inteligentei sau stare de sanatate;

incapacitatea de a construi sau mentine relatii satisfacatoare cu colegii si profesorii;

comportamente sau sentimente neadecvate in conditii normale;

stare generala globala de nefericire sau depresie;

tendinta de a dezvolta simptome psihice sau fobii, asociate cu probleme personale sau
scolare.

Termenul include copii care sunt schizofrenici sau acustici si nu include copiii care sunt neadaptati
social, cu exceptia cazului in care se constata ca sunt serios instabili.

b) Definitia consiliului copiilor exceptionali

Diverse comitete si asociatii de sanatate profesionala au inaintat spre aprobare federatiei Statelor
Unite o noua definitie a tulburarilor emotionale grave:

Tulburarile emotionale sau de comportament (EBD) se refera la o stare in care raspunsurile

comportamentale sau emotionale ale unui individ in scoala sunt diferite de normele general
acceptate adecvate varstei, etniei sau culturii, care afecteaza negativ performantele
educationale in grija fata de propria persoana, relatiile sociale, autocontrol, progres
academic, comportament in clasa, sau adaptarea la sarcina;

EBD este mai mult decat un proces de tranzitie, este anticiparea unui raspuns la factorii de
stres din mediul copilului sau tanarului si pot persista chiar si cu interventii individualizate,
cum ar fi feedback-ul individului, consultatiile cu parintii sau famlia si/sau modificarea
mediului educational;

Decizia de eligibilitate trebuie sa se bazeze pe mai multe informatii referitoare la functiile

comportamentale sau emotionale a individului. EBD trebuie sa fie expuse in cel putin doua
situatii diferite, cel putin una dintre ele trebuie sa aiba legatura cu scoala. EBD pot coexista
cu alte afectiuni, asa cum sunt definite in lege (IDEA).

Aceasta categorie poate include copii sau tineri cu schizofrenie, tulburari afective sau cu alte
tulburari, afectiuni sustinute de comportament, atentie sau capacitate de adaptare.

Caracteristicile acestei nou propuse definitii reprezint avantaje semnificative in detrimentul

definitiei anterioare (IDEA), si anume :

includerea deficientelor comportamentului adaptativ, cum reiese din diferentele emotionale,

sociale sau comportamentale;

utilizarea standardelornormativede evaluare din mai multesurse, inclusiv luarea n

considerare afactorilor culturali i/sauetnici;

examinareasesizariipreinterventiilor
iale
celorlalte
ajutacopiiinaintedeclasificarea lor oficiala cahandicapati ;

eforturipentru

poteniala includere aindivizilor afectati anterior ca fiind neadaptatisocial.

II CLASIFICARE
Sistemele de clasificare ofer un mijlocpentru a descriediferite tipuri deprobleme de comportament
ale copiilor. Totodata, ele oferun setcomunde termenipentrua comunica cualte persoane. Mediciii
alti specialistide ngrijire a sanatatii vor folosi acestecaracteristici ca bazapentrudiagnosticarea si
tratareaacestorcopii. Zonadetulburri de comportamenteste larga i includemai multe tipuri
deprobleme, fapt pentru care, pentru a le clasifica, au fost utilizate mai multe abordari. Din pcate,
nu existnici o utilizareconsecventaunui set standardizatde criteriipentru a stabili naturai
severitateatulburrilorde comportament.Unele sistemede clasificaredescriu persoanele fizicen
conformitate cucategoriilederivate statistic, alte sistemede clasificaresuntorientateclinic.
1. Sistemele de clasificare statistica
De cativa ani, cercetatorii aucolectat informaiidesprecopiii cutulburri de comportament. Datele au
fost colectatede la parinti siprofesori prin intermediul chestionarelor, interviurilori scalelor de
ratingcomportamental, care au fost analizatefolosind o varietatedetehnicistatistice avansate.

Analizele statistice ale datelor obtinute din aceste studii, au depistat doua categorii mari de
comportamente: externalizarea simptomelor si internalizarea simptomelor.
Alti cercetatori, (Euay, 1975, L979; Von Isser, euay, & Love, l980) folosindmetodologiisimilare, au
identificatn mod fiabilpatru categoriidistincte detulburri de comportamentlacopii:

Tulburari de conduita, care implica caracteristici precum agresiunea deschisa (atat verbala
cat si fizica), negativism, iresponsabilitate, sfidarea autoritatii si alte comportamente care
sunt in contradictie cu expectantele scolii sau ale altor institutii sociale.

Anxietatea-retragere se afl n contrastconsiderabilcu celelalte tulburari si implica anxietate,

retragere sociala, sensibilitate si alte comportamente care implica retragerea si evitarea
mediului social mai degraba decat un raspuns ostil la acesta.

Imaturitatea, care implica preocupari neadecvate, interval prea scurt al atentiei concentrate,
visare, tembelism si alte comportamente care nu sunt in acord cu un anumit stadiu de
dezvoltare.

Agresiune sociala, implica activitatile in banda, furtul, intrare prin efractie, etc

2. Derivate clinice de clasificare a sistemelor

Sistemul utilizat medical de catre personalul medical si de catre psihologi este Diagnostic and
Statistical, Manual of Mental Disorders (4th ed.) (DSM-IV). A fost dezvoltat si testat pentru
utilitatea sa de catre grupuri si comitete de psihiatri, psihologi, si alti specialisti in domeniul
sanatatii. Categoriile si subcategoriile lui DSM-IV au fost dezvoltate dupa ani de investigare si
testare.
Manualulcurent, DSM-IV (American Psychiatric Association, 1994), identific zecegrupemajore de
tulburricarepot fiexpusela sugari, copiii adolescenti. Mai multe dintre acesteafectiunise suprapun
cualteconditiicum ar firetard mintal, autismi tulburride deficit de atenie:

- Tulburri pervazive de dezvoltare. Copiii cu aceste tulburari sunt omniprezente i grave n mai
multe domenii de dezvoltare. Aceste deficite pot include probleme semnificative n legatura cu
parinii, fratii i altele, abilitati de comunicare foarte sarace i comportamente neobisnuite probate
n gesturi, posturi, expresii faciale s.a...
- Deficit de atenieitulburarile de comportamentperturbator.Copiii cuaceste tulburarimanifestao
varietate de simptome. Deexemplu, copiii cu deficit atentieau dificultti in a raspundebine
lasarcinileacademiceisocialetipice,precum in controlulniveluluilordeactivitate fizica. Copiii
cutulburri decomportament perturbator pot provoca frecventru fizicaltor persoanesau animale, de
multe orise angajeaza ncomportamentedistructivepentruproprietateaaltora, participa n mod repetat
nactivitatile defurtinselatorieincalcan mod regulatnormele ialte conveniisociale
Tulburrile
de
anxietate
Categoriatulburrilor
de
anxietatedin
copilariesauadolescentaestefoarteasemanatoare cucategoriaanxietate - retragere, derivatstatistic din
cadrul sistemului de clasificare. Copiii cutulburari de anxietateauprobleme cusituatiile care
provoacaanxietateicusepararea. De asemenea, au grijinerealistedespre evenimenteleviitoare,
ngrijoraredesprecapacitatea de realizare, nevoia excesivapentruasigurareiplangerisomatice.
Tulburari de alimentatie - Una din aceste tulburari este pica si se refera la hranirea cu substante
nonnutrivitive , de exemplu, panza, ipsos, vopsea, detergent, etc. Anorexia si bulimia sunt tulburari
de alimentatie comune care ies dintr-un comportament alimentar neadecvat.In cazul anorexiei ,
indivizii au o perceptie distorsionata asupra greutatii corporale si a propriilor forme, atitudinea fiind
una de scarba .In cazul bulimiei , individul se indoapa apoi isi induce stari de voma voma. Ambele
din aceste tulburari sunt cauzate de depresie, stima de sine scazuta , izolare sociala.

Tulburari tic - Se manifesta sub forma unor miscari, vocalize, repetate ostentativ, involuntare si
rapide. Adesea stresul genereaza aceste stari.

Tulburrieliminare constau in comportamente de a face cumurdrie ide umectare la copiimai

mari.

Tulburrile de conduit se ncadreaz n patru grupe principale:

Conduit agresiv, care cauzeaz sau amenin cu vtmarea fizic a altor oameni sau
animale:
- adesea tiranizeaz, amenin sau intimideaz pe alii;

- iniiaz adesea bti;

- a fcut uz de arm care poate cauza o vtmare corporal serioas altora (ex: b, crmid,

cuit, arm de foc);

- a fost crud fizic cu ali oameni;

- a fost crud fizic cu animalele;

- a furat cu confruntare cu victima (ex: banditism, furt din poete);

- a forat pe cineva la activitate sexual.

Conduit nonagresiv, care cauzeaz pierderea sau prejudicierea proprietii:

- s-a angajat deliberat n incendieri cu intenia de a cauza un prejudiciu serios,
- a distrus deliberat proprietatea altuia (ex: altfel dect prin incendiere).

Fraud
sau
furt
- a intrat prin efracie n casa, dependinele sau autoturismul cuiva,
- minte adesea pentru a obine bunuri sau favoruri ori pentru a evita anumite obligaii (adic

ii
excrocheaza
pe
alii),
- a furat lucruri de valoare mare fr confruntare cu victima (ex: furt din magazine, dar fr
efracie).

Violri
serioase
ale
regulilor
- adesea lipsete de acas noaptea n dispreul interdiciei prinilor, ncepnd nainte de

vrsta
de
13
ani,
- a fugit de acas (noaptea) de cel puin dou ori n timp ce locuiete n casa printeasc sau

a substitutului parental (sau odat, fr a reveni acas o lung perioad de timp),

- chiulete adesea de la coal, ncepnd nainte de a mplini 13 ani.

Cele mai primare nevoi emotionale sunt nevoia de a te simti dorit si iubit. Numai cand acestea sunt
atinse, persoana (copilul) se poate simti bine si poate avea respect pentru sine. Nevoile intelectuale
trebuie construite pe aceasta fundatie emotionala solida.

III CAUZE/ETIOLOGIE
De-a lungul istoriei filosofii, fizicienii, teologii i multi alii au incercat sa explice de ce oamenii se
comporta intr-un anumit fel. Din punct de vedere istoric, oamenii care aveau probleme mentale erau
descrii ca fiind posedai de spirite rele, pentru care tratamentul era religios. Mai tarziu, Sigmund
Freud i alii au promovat noiunea potrivit careia comportamentul ar putea fi explicat in termeni de
femomen subcontient sau ca experiena traumatica timpurie. Mai recent, unii cercetatori au atribuit
tulburarile ca invaaturi insuficiente i interaciuni compelexe care au loc intre indivizi i mediul lor.
Dintr-o perspectiva biologica, alii au sugerat ca comportamentul aberant este cauzat de anumite
substane chimice, anormalitai cerebrale sau rani i nereguli cromozomiale.
Cu astfel de explicaii etiologice bogate, este uor de vazut de ce practicienii au ales abordari
diferite in tratarea i prevenire diverselor tulburari. Totui, varietatea si perspectivele cadrelor
teoretice ofera clinicienilor un numar mare de alegeri in explicarea anumitor comportamente.
1. Abordarea biologica. Cadrul biologic explica tulburarea de comportament ca o funcie motenita
sau condiie biologica anormala in corp sau leziune la nivelul sisteului nervos central. Problemele
de comportment probabil prezinta o suprafaa ca urmare a unor boli fiziologice, biochimice sau
anormalitai genetice.
2. Abordarea psihanalitica. Procesele incontiente, predispoziile sau instinctele i experienele
traumatice timpurii explica prezena tulburarilor de comportament din perspectiva psihanalitica.
Procesele interne sunt evenimete neobservabile care au loc in minte, printre constructele psihice
binecunoscute ale Id-ului (componenta impulsionala), Ego (componenta realista) i Superego

(componenta continei). Ca indivizi obin o perspectiva in conflictele lor psihice prin mijloace
psihoterapeutice, ei pot fi capabili sa-i elimine sau rezolve problemele lor comportamentale. Pentru
a se reintoarce la normalitate pot fi ajutai de catre un terapeut sau profesor. Pentru copii, acest
proces teoretic apare in terapia prin joc, prin care conflictele interne sunt dezvaluite i secvenial
rezolvate prin terapie familiala i joc terapeutic, experimentate cu aduli suportivi.
3. Abordarea comportamentalista. Aceasta abordare se focuseaza pe aspecte ale mediului, care
produc, recompenseza, diminueza sau pedepsete anumite comportamente. Prin tratament, adulii i
copiilor le sunt date oportunitai pentru a invaa noi comportamente adaptive prin identificarea de
eluri realiste i primind reintariri pentru obinerea acestor eluri: gradual, comoprtamentul aberant
este eliminat sau inlocuit de catre cele mai adecvate.
4. Abordarea fenomenologica. Din punctul de vedere al acestei abordari, comportamentele anormale
apar din sentimente, ganduri i evenimete trecute legate de percepia de sine sau conceptul de sine.
Percepile greite sau sentimentele sunt ganduri care determina indivizii sa se comporte intr-un
anumit fel care este contra-productiv spre auto-imlinire. Terapia care folosete aceasta abordare este
centrata pe ajutorul persoanei dezvoltand percepii satisfacatoare i copmortamente care sunt in
acord cu valorile lor.
5. Abordarea social-ecologica. Acest model conine de departe cea mai cuprinzatoare explicaie a
tulburari de comportament. Comportamentele aberante sunt presupuse a fi cauzate de catre o
varietate de interaciuni i tranzii cu alte persoane. Pentru unii, comportamentele deviante sunt
invaate ca fiind parte a unei culturi. Pentru alii, comportamentul este o funcie de etichetare.
Indivizii eticheteza delicvena juvenila potrivit cu aceasta perspectiva, graduat adopta patternul
comportamentul care este asociat cu etichetele alocate. in adicie, alii care sunt contieni de
eticheta incep sa trateze indivizi etichtai ca i cum ei ar fi intr-adevar delicveni. Un astfel de
tratament teoretic promoveza comportamentul delicvent.
Alta sursa a comportamentului aberant cu acest model este asociaia difereniala, care este apropiat
legata cu transmiterea culturala a explicaiei devianei: oamenii intampina probleme de
comportament in incercarea de a se conforma cu acele dorine i expectane ale grupuilui la care
dorete sa adere sau sa manina afilierea.in final, perspectiva social-ecologica vede prezena
comportamentului aberant ca o funcie a unor varietai de interaciune i tranziii, care sunt derivate
ditro are larga ale setarilor mediului.
Fiecare dintre aceste modele cazuale ofera diferite explicaii pentru etiologia tulburari de
comportament. Din nefericire, clinicienii sunt rareori capabili sa izoleze exact cauza la un copil cu
astfel de tulburare, dar avem o abordare a mai multor condiii i factori care contribuie la tulburarea
de comportament. Muli coincid cu Wicks, Nelson i Israel (1984) care au scris: ,, Cu puine, daca
nu cu nicio expectanta, comportamentul poate fi explicat doar prin multiple influene i cu
interaciunile lor continue. O arie vasta de variabile-funci i structuri biologice, pot fi moteniri
genetice, status emoional/social, familia, clasa sociala.
Familia i mediul familial joaca un rol critic in apariia tulburari de comportament. Saracia,
malnutriia, vagabondajul crescut, neinelegerile familiale,divorul, practicile de cretere a copilului
i abuzul au un impact profund in comportamentul obesrvat al copilului. Tinerele mame care sunt

malnutrite in timpul sarcinii au probleme de a da natere la copii slabi dezvoltai, copii cantaresc
mai puin cu 4-5 kg, au riscul de a dezvolta o varietate de probleme (ex. tulburare deficitara de
atenie, epilepsie i alte tulburari neurologice). Tinerele mame in medile sarace sunt adesea singure
i fara experiena in creterea copilului. Altele sunt experimentate in creterea copilului, dar sunt
impovarate cu sarcini de supravieuire ca furnizarea hranei, hainelor i adapostirea lor i a copiilor
lor. Puinul timp i energia ramase pot fi folosite pentru stimularea i interacionarea cu copii lor. in
lipsa stimularii adecvate, aceti copii sufera intelectual, cognitiv, social i emoional.
Neinelegerile familiale i divorul joaca, de asemenea, un rol in dezvoltarea tulburarilor
comportamentale la unii copii. Impactul divorului la copii este influenat de o varietate de factori
(ex varsta copilului, statusul financiaral familiei, genul copilului, relatia dintre parini) deci este
dificil de prezis cu acuratee care copil va fi afectat cu severitate de divor. Ca o regula, baiei par a
fi influenai mai negativ decat fetele. Fetele care sunt afecatate, adesea experimenteza
comportamente asociate cu anxietatea i retragerea. Baiei, in contrast, devin agresivi i au
comportament hiperactiv.
Manegementul copilului i procedurile dispciplinare, de asemenea joaca un rol important in
dezvoltarea tulburari de comportament. Parini care sunt extrem de permisibili, prea restrictivi,
i/sau agresivi, adesea produc copi care au conduita dezordonata. Medile familale care sunt lipsite
de reguli consistente i consecine asupra comportamentelor copiilor, in care supravegherea, care
reintaresc comportamentul agresiv i cele in care sunt parini agresivi sau care au practici ale
manegemntului abuziv asupra copilului produc copi care au un risc foarte mare de a dezvolta
tulbrari de comportament. De asemnea neinelegerile, certurile, separarile familiei i divorul sunt
gasie ca fiind mai frecvent in familile copiilor sau tinerilor identificai ca avand tulburare de
conduita.
Abuzul asupra copilului joaca un rol major in dezvoltarea agresivitaii i altor comportamente
problematice la copii i tineri. Rogeness, Amrung, Macedor, Haris i Fisher (1986) au demonstrat ca
abuzuri serioase in timpul copilariei tarzii i adolescenei, au fost urmate adesea de comportamente
distructive, noncompliante i agresive la copii. MacFarlone (1978) s-a referit la abuzul sexual ca
,,bomba psihologica. Impactul ,,bombeieste o funcie a catorva factori: varsta la care copilul sau
tanarul a fost abuzat, gradul violenei implicate, relaia dintre abuzator i copil sau tanar, durata
abuzului, raspunsul parinilor sau profesionitilor la abuz i gradul de vina sau disconfort exprimat
de catre copilul afectat sau tanar. Majoritatea victimelor care raporteza abuzul sunt fete cu varsta
cuprinsa intre 11 i 14 ani. Puin cercetatori au fost devotati cautarii impactului asupra barbailor
abuzai sexuali.

IV TULBURARI EMOTIONALE SAU DE COMPORTAMENT - trasaturi

Persoanele cu tulburari emotionale sau de comportament, cum ar fi Eric, Nick, Amy, prezentate
anterior, intampina mari dificultati in relationarea corespunzatoare cu colegii, fratii, parinti si
profesori. Ei au, de asemenea, dificultati in realizarea sarcinilor academice si sociale, componente
esentiale ale scolarizarii, evidente, in unele cazuri, in comportamentele lor. De exemplu, plasarea lui
Eric in centru pentru copii a avut rolul sau in comportamentul necooperant si agresiv. In alte cazuri,

persoanele cu probleme comportamentale sau emotionale nu si-au insusit abilitatile sociale necesare
pentru a participa cu succes la programele institutiilor de invatamant, dupa cum a demonstrat Nick.
El, din multe motive, nu a invatat cum sa relationeze bine cu colegii si sa accepte corectiile
profesorilor. Amy, asa cum este descrisa de mama sa, si-a pierdut treptat apetitul, i-au aparut
ganduri suicidare si a afost tratata de catre profesori si apropiati intr-un mod inacceptabil. Cu toate
acestea, acum ea face mari progrese cu ajutorul cadrelor didactice, a formatorilor profesionali si cu
stomatologul cu care lucreaza.

1. Identificarea comportamentului normal

Modul in care percepem comportamentele celorlati este influentat de numerosi factori: convingerile
personale, standardele si valorile care constituie comportamentul normal. Nivelul nostru de
toleranta variaza foarte mult, fiind influentat de situatie si de comportament. Comportamentele
agresiv si de opozitie ale lui Eric nu au fost tolerate la gradinitele unde a fost inscris pentru perioade
foarte scurte de timp. In plus, ce poate fi privit ca normal de unii, poate fi vazut de catre altii ca
fiind anormal. De exemplu, parintii pot avea o minima baza pentru determinarea unui
comportament normal, deoarece perceptiile lor sunt adesea limitate, in general, de lipsa de
experienta cu copiii. Ei pot vedea comportamentul copilului lor ca fiind oarecum provocator, dar nu
anormal.
Contextul in care apar comportamente influenteaza dramatic opiniile noastre privind gradul de
adecvare. De exemplu, profesorii si parintii se asteapta ca copiii sa se comporte destul de bine in
mediul in care au lucruri interesante de facut sau cand fac ce le place. Sunt numeroase situatii cand
acesti copii cu tulburari emotionale sau de comportament se comporta necorespunzator. Uneori, ei
par a nu mai vedea mediul in care se afla. Unii au abilitatile sociale pentru a actiona in mod
corespunzator, dar aleg sa nu le foloseasca.
Uneori intensitatea sau frecventa cu care apar anumite comportamente ne face sa suspectam
prezenta unui comportament sau problema emotionale. Mama lui Eric a devenit dezorientata, nu
numai datorita intensitatii comportamentelor fiului ei ci si a frecventelor lor. Parea ca nu e zi in care
Eric sa nu rupa sau sa deterioreze ceva din casa.

2. Variabile in tulburari emotionale sau de comportament

Comportamentul persoanelor cu tulburari emotionale sau de comportament este influentat de
numerosi factori: stilul managerial al parintilor si profesorilor; mediul scolar sau familial; valorile
sociale si culturale ale familiei; climatul social si economic al comunitatii; raspunsurile colegilor si
fratilor; caracteristicile academice, intelectuale, social-emotionale ale persoanelor cu tulburari.
Scurtele discutii cu Eric, Nick si Amy ne ajuta partial sa intelegem severitatea diferitelor tulburari
de comportament. Desi comportamentele lui Eric au fost destul de severe si persistente inainte de a
fi inscris in centrul de copii, acesta a facut progrese considerabile in mai multe domenii. Nick, care

a fost plasat initial intr-o sala de clasa de normala, acum isi petrece cea mai mare parte a zilei in
clasele de educatie generala si unele pentru supradotati ale scolii. Timp de 2 ani comportamentele
lui Amy au fost destul de severe. Cu toate acestea, ea este acum in prag de absolvire si pare a fi
destul de bine pregatita sa intre pe piata muncii ca asistent stomatolog.

3. Externalizarea si internalizarea tulburarilor

Este remarcabil faptul ca profesionistii au fost folositi numerosi termeni pentru a descrie persoanele
cu probleme emotionale, sociale si de comportament. Acesti termeni includ, printre altii, tulburarile
de comportament, inadaptare sociala, tulburari emotionale. Problemele de comportament din
copilarie, varsta adolescentina sau adulta pot fi grupate in doua mari categorii, care se suprapun:
tulburari de externalizarea si de internalizare. Aceasta din urma categorie se refera la
comportamente care par sa fie indreptate mai mult spre sine decat spre altii.
Depresiile si fobiile sunt exemple de comportamente care sunt internalizate; unii medici ar descrie persoanele cu aceste stari ca fiind instabile emotional.
Copiii care prezinta tulburari de externalizare pot fi descrisi ca avand actiuni care ii angajeaza in
comportamente indreptate mai mult spre altii decat spre ei insisi. Aceste compor-tamente pot avea
un impact observabil asupra parintilor, fratilor si profesorilor. Delicventul juvenil care se angajeaza
frecvent in infractiuni care implica pagube materiale sau vatamarea altor persoane ar putea fi
clasificat ca fiind neadaptat social. Distinctia dintre cele doua categorii nu este clara. De exemplu,
localizarea controlului la adolescentii care au depresii severe este interna sau emotionala, chiar daca
familiile lor sunt foarte afectate.
Pe parcursul acestui capitol, termenul de tulburare de comportament este folosit pentru a descrie
persoanele cu ambele probleme interne si externe (emotionale). Utilizarea acestor termeni de catre
noi reflecta interesul pentru comportamentele observabile. Observatiile noastre si cele ale altora
ajuta pentru a determina daca un copil sau de tanar este deprimat, agresiv, cu tendinte suicidare,
anxios, delincvent, hiperactiv, retras social sau extrem de timid. Deci, tineti cont de faptul ca
tulburarile de comportament poate fi interne (emotionale) sau/si externe (sociale). Le constientizam
prezenta in functie de capacitatea noastra de a le observa si masura.

V STUDIU DE CAZ
Lui Peter i s-a atras atentia de catre profesori pentru grijirea sa precara. Primul su profesor a
raportat c este adesea foarte agresiv, n plus ea s-a plans de faptul c igiena sa este foarte srac i
ca vine adesea la coal obosit. n momentul sesizrii prinii lui au refuzat s participe la
activitile colii i s-au aratat ostili fa de personalul colii.

n ciuda acestor probleme Peter are abiliti intelectuale peste medie,dei rezultatele academice nu
confirma asta. La coal, aproximativ 70% din zi si-o dedica activitilor extra colare. Profesorul
su nu a simit faptul c nevoile lui Peter nu ar mai fi fost ndeplinite n cadrul fluxului principal.
Evalurile iniiale au artat faptul c Peter a fost un copil cu comportamente necontrolate
semnificative care apar aproximativ la fiecare 5 minute.
Unele dintre cele mai periculoase comportamentele ale lui sunt cel din timpul orelor i se manifest
prin: srirea pe birouri, lovirea, scuiparea altor colegi sau chiar a profesorilor, iese n strad, refuz
s lucreze la activitile date de profesor. Prinii acestuia au reusit s elimine aceste tipuri de
comportamente atunci cnd el era acas. Ei au declarat c n mod constant se i-a la lupte cu fratele
su mai mic i c are patul umed n fiecare noapte, dar i faptul c love te orice apuc inclusiv pe
prinii si, fiind necesar supravegherea acestuia n permanen.
Evaluarea fcut acas a relevat o situaie extreme de restrictiv. Prinii rareori interac ioneaz cu
copiii lor. Aveau o nelegere a normelor de dezvoltare pentru copii exprimate prin sentimente ostile
fa de acetia. Relaia lor intrafamiliala este una exploziv, deoarece n timpul unui episod al unuia
dintre copii, a fost rnit i a fost plasat ntr-un sistem de asisten social pentru o perioad scurt de
timp. Agenia de protecie a copiilor a considerat c a fost un potenial considerabil de abuz.

Inter-ageni de ngrijire i servicii intensive bazate pe familie

O echip interdisciplinar formata din prini i repreprezentani ai sntii mintale i a serviciiilor
sociale i de educaie au luat contact cu prinii lui Peter. Echipa interdisciplinar s-a ntlnit pentru
a stabili trei aspecte:

S planifice i s coordoneze servicii diferite pentru familia i copiii aceteia

S aduca la cunostinta ageniile specializate pe astfel de servicii, precum i posibilitati de

finanare

S masoare toate eforturile care au fost depuse pentru a oferi ngrijire mai pu in restrictiv,
nainte de a lua in calcul o posibila plasare a copilului ntr-o unitate cu programe restrictiv

Din necesitatea de a intervenii imediat pentru a preveni plasarea copilului ntr-un mediu mai
restrictiv, a fost efectuata o evaluarea ecologic globala. Deoarece procesul de evaluare

progreseaz, serviciile i planurile au fost revizuite pentru a rspunde nevoilor individuale ale
familie, copilului i colii.
Un specialist de familie a efectuat 7 vizite la domiciliu i a iniiat programul de intervenii, conceput
pentru a ajuta prinii n dezvoltarea unei alternative. Evaluarea individual n curs de desf uare a
prinilor a relevant faptul c acetia nu tiu cum s se joace cu copiii lor i faptul c se simt
nesiguri cand interactioneaza cu acetia. Interveniile au fost apoi aplicate pentru a educa situa iile
noi aparute in jocurile cu copilul. n toate etapele procesului accentul a fost pus pe identificarea
nevoilor prinilor n asistarea serviciilor de dezvoltare, dei idenficarea nevoilor prinilor nu au
coincis ntrotdeauna cu prioritile clinicianului. Timp de doi ani, familiile cu experien in acest
program intensiv de acas au efectuat o varietate de intervenii menite s satisfac nevoile
individuale ale copilului dar i dou programe de educaie pe timp de var, pentru a ajuta copiii din
proximitate s se simta in siguran, sa isi insuseasca aptitudini sociale i s fie cooperativi la joac.
DEFICIENTELE EMOTIONALE

Putem fi sanatosi din punct de vedere psihic doar daca gasim resursele necesare pentru a avea grija
de noi si daca traim intr-un mediu care sa ne permita sa facem ,,alegeri sanatoase.
Cele mai primare nevoi emotionale sunt cele de a te simti dorit si iubit. Numai cand acestea sunt
atinse, persoana (copilul) se poate simti bine si poate avea respect pentru sine. Nevoile intelectuale
trebuie construite pe aceasta fundatie emotionala solida.

I EVALUAREA COMPORTAMENTELOR PERSOANELOR CU DEFICIENTA EMOTIONALA

1. Privire de ansamblu i atentionari
Primul pas n procesul de evaluare este cel de screening (privire de ansamblu), pentru a identifica
cel mai adecvat tratament pentru copii de diferite varste i pentru adolescenti. Screening-ul are la
baza convingerea c identificarea timpurie a problemelor duce la un tratarea in faza incipienta a
tulburarii de comportament, care poate reduce impactula acesteia asupra invidividului sau al
familie. Cu toate acestea, foarte puine sisteme colare sau agenii sociale se angajeaz intr-o astfel
de sarcin, din dou motive: 1. o astfel de sarcin este n general foarte costisitoare i consumatoare
de timp, dincolo de resursele financiare i umane; 2. ar putea fi identifica i mai muli copii dect ar
putea fi tratai corespunztor de sistem, coal sau agenie social, dei cercetrile efectuate ntr-un
program de de evaluare nationala nu au confirmat acest rezultat (Smith, 1985).
n cele mai multe scoli copiii sunt evaluati doar dup ce profesorii i-au observat si au considerat ca
este necesar. Exemplu in acest sens o putem da pe educatoarea unei gradinite, care si-a facut griji in
ceeace il priveste pe John, un copil cu comportamente atipice varstei lui: vorbea cu hainele sale,
plangea intervale lungi de timp, manifesta agresiviate nejustificata fata de alti copii. Aceste
comportamente au determinat-o pe educatoarea lui John s ia msuri, discutand asta nu doar cu
parintii lui, ci si cu directorul institutiei.

Depunerea efectiv a unei recomandari pentru un elev, n general este precedat de o serie de
sedinte printe-profesor. Sedintele ajuta profesorul i prinii sa stabileasca msurile adecvate, care
trebuiesc luate n calcul. De exemplu, problemele unui elev pot fi determinate de probleme din
familie, cum ar fi imbolnavirea unui membru din familia extinsa, probleme maritale ale parintilor,
provocari finaciare. Daca parintii si profesorii/educatorii sunt in continuare surprinsi de problemele
de comportament ale copiilor, insemna ca e momentul sa fie facuta sesizare. Aceasta este intocmita
in general de directorul institutiei de invatamant, care s-a consultat anterior cu parintii si apoi o
inainteaza psihologului sau responsabilului cu evaluarea.
Odat ce sesizarea a fost fcut de ctre printele sau tutorele copilului, membrii din echipa de
evaluare continu observarea i evaluarea copilului, unde sunt notate punctele tari i slabe ale
acestuia. Sarcina lor este de a determina dac copilul prezint o tulburare de comporta-ment i dac
acesta se calific sau nu pentru tratament, care va fi ajutat de profesor sau printe.

2. Factori de evaluare
Severitatea comportamentelor precum cele expuse de ctre profesorii din grdinita lui John pot fi
examinate prin prisma mai multor perspective. n primul rnd este necesar s se determine dac
exist orice discrepan ntre vrsta cronologic i comportamentele pe care le manifesta n mod
constant, astfel incat sa poata fi masurata pozitia lui John in raport cu normele. De asemenea,
trebuie s se evalueze dac comportamentul nepotrivit este legat de activitile specifice sau dac
problemele sale continu i dup intervenie.
Evaluarea include masurarea nivelului de influen al comportamentului lui John n timpul
orelor, in relaiile cu profesorii i cu familia. n plus membrii echipei trebuie s evalueze contribu ia
profesorului la problemele copilului.
3. Tehnici de evaluare
O varietate de tehnici sunt utilizate pentru identificarea copiilor care au probleme de comportament
emoional. De obicei diagnosticul real a problemelor comportamentale este precedat de un set de
proceduri, utiliznd liste de control privind comportamentul sau o varietate de instrumente
sociometrice (de exemplu evalurile periodice).
Prinii i profesorii sunt n general rugai s rspund la o varietate de elemente de scar care
descriu diverse stri ale copiilor cu comportamente emoionale. n aceast evaluare prinii i
profesorii sunt rugai s ia n considerare comportamentul copilului din ultimele ase luni.
Tehnicile de analiza comportamentala sunt, deasemenea, utilizate pentru a face comparatii intre
copiilor suspectati a avea probleme de comportament. Una dintre tehnici, observatia directa, se
bazeaza pe observarea si cunatificarea de catre un trainer a diverselor comportamente de interes
pentru profesor sau printe. In acelasi timp sunt monitorizate comportamentele unor alti copii.
Compararea celor doua categorii pot fi de ajutor in stabilirea pattern-urilor comportamentale ale
celor doua grupe de copii. Odat ce procesul de observare s-a ncheiat, specialiti i/sau

consultantii, inclusiv psihologii, educatorii speciali, asistenii sociali fac evaluri complete si
aprofundate ale copiilor, referitoare la rezistenta emotionala la sarcinile academice si sociale. Ei
evidentiaza i puncte slabe ale copiilor n diferite medii, cum ar fi sala de clasa, acas, la locul de
joac. Echipa de evaluare poate analiza interaciunile cu colegii i profesorii din timpul jocurilor din
clasa, folosind tehnici ecologice (observarea frecventei anumitor comportamente sau interactiuni);
administrarea unor teste de evaluare a personalitatii, precum i nivelul de inteligenta; interviu cu
prinii i copiii. n plus, ei pot aplica o serie de proceduri de evaluare si in mediul familial.
Din pcate, multe instrumente de evaluare, n special cele proiective i de personalitate, nu
furnizeaz informaii fiabile despre diferentele dintre indivizii care au tulburri si cei care nu au
tulburari (Gelfand et al., 1988). De asemenea, informaiile provenite un urma aplicarii acestor
instrumente nu pot fi interpretate individual. O valoare predictiva mare o au tehnicile de analiz
comportamentala, care ofer un mijloc concret de evaluare a comportamentelor problematice,
selectarea planului de nvmnt individualizat (IEP), care sa acopere corespunzator lipsurile,
precum i evaluarea efectelor interveniei. Din pcate, acordul ntre datele de diagnostic si de
evaluare pe de o parte i obiectivele si efectele interventiei pe elevi pe de alta parte, este slab
(Fiedler & Knight, l986).

II CARACTERISTICI ALE INVATARII LA PERSOANELE CU DEFICIENTE EMOTIONALE

Copii care prezinta aceasta tulburare intampina dificultati in procesul de invatare. Aceste dificultati
sunt legate in mod direct de nivelul scazut al inteligentei. Unele studii, efectuate pe esantioane care
cuprind copii cu acest tip de tulburare, au aratat ca acestia se incadreaza in limita inferioara a
intervalului mediu al coeficientului de inteligenta, OI-ul fiind un bun predictor al rezultatelor
academice. Totusi studiile au aratat ca acesti copii intampina probleme in procesul de invatare
datorita coeficentului de inteligenta scazut, insa nu asa grave ca si copii diagnosticati cu probleme
psihice, care au un nivel al coeficientului de inteligenta la limta retardului.
Rezulatele scolare de asemenea pot fi influentate si de capacitatea de adaptare a acestor copii la
mediile scolar, familial sau in proximal, in care traiesc. Datorita acestei tulburari adaptarea este
anevoioasa.
Comporamentul adaptativ la situatile intampinate in medile enumerate mai sus nu se realizeaza in
mod normal ca la ceilalti copii. Copiii au probleme la scoala, ezita sa ceara ajutor profesorilor,
ignora discutile din clasa, nu isi indeplinesc sarcinile de la clasa sau temele, nu se implica in
activitati desfasurate cu colegii, recurg la acte de violenta si agresiune, fizica sau/si verbala asupra
colegilor. Intampina, de asemenea, dificultati in intelegerea comportamentului neadecvat si in
respectarea regulilor.

Totusi, acesti copii sunt timizi si retrasi, li se pare greu sa interactioneze cu ceilalti in situatii sociale
normale si au tendinta de a evita contactul, insa, ca adolsecenti, pot adera la grupuri infractionale
care le inteleg si le acepta comportamentul antisocial. Se angajeaza in acte de violenta si
comportamente sociale deviante. Acest lucru interfereaza cu succesul academic.
Referitor la adapatarea in comunitate si gasirea unui loc de munca, acesti tineri isi gasesc cu greu un
loc de munca deoarce nu reusesc sa termine liceul, doar 41% din elevii cu tulburare de
comportament care au terminat liceu sunt angajai 2 ani mai tarziu, comparativ cu 59% tineri
normali care au temrinat liceul. Intre 3 i 5 ani mai tarziu, contrastul este mai vizibil: 69% din elevi
cu dizabilitai sunt angajai, comparativ cu 47% din elevi cu tulburari de comportament.
La acesti copii invatarea si adaptarea la normele sociale este greu de realizat, trebuie identificate
comportamentele aberante si apoi stabilite programe speciale de interventie si terapie privitoare la
tulburarea de comportament.

III ABILITATI CE POT FI DEZVOLTATE SAU EDUCATE

Relatiile copiilor cu adultii din afara familiei (educatori, vecini, personalul nedidactic al gradinitei,
medicul, vanzatori etc) sunt foarte importante pentru dezvoltarea abilitatilor emotionale ale
acestora. Aceste persoane pot oferi modele comportamentale, pot da copiilor intariri pozitive sau
negative, pot introduce copiii in diverse contexte si interactiuni sociale. In aceste gen de relatii pot
aparea sfaturi, suport emotional, oportunitati de socializare, modele reale de comportament pozitiv,
care nu sunt intalnite in familie.
Interventiile pe acest tip de tulburri includ o varietate de abordri: terapia, terapia prin joc,
psihoterapia de grup, terapia comportamental, terapia marital si familiala, etc. Aceste terapii
asigur baza pentru ameliorarea simpomelor i dezvoltarea de noi comportamentele adaptative. De
exemplu, prin terapia prin joc copilul isi acumuleaz informaii despre ei nsui, deci isi aduce un
aport substantial in autocunoastere. De asemenea, terapia prin grup are roulul de a modela
comportamentul, de a ajuta copiii care au fost abuzai prin cooperarea i incurajarea
comportamentelor copiilor rusinosi sau retrasi.
Interventiile comportamentale pentru copii si tineri se centreaz pe dezvoltarea sau mbunt irea
diverselor comportamente academice, lingvistice, sociale i de auto-ajutorare. Scaderea numarului
episoadelor de comportament dezirabil este realizat ntr-o varietate de abordri. n aceast
abordare, profesorii i personalul de educaie special fac extins aceast utilizare a principiilor de
modificare a comportamentului. Recompensele, punctele sau jetoanele, ce fac parte din sistemul
motivaional de ntrire sunt utilizate n scopul incurajrii copiilor de a adopta un comportament
normal.

Un alt punct de centrare al interveniilor comportamentale este reducerea sau eliminarea

comportamentelor dezadaptative. Reducerea anumitor comportamente dezadaptative se poate
realiza printr-o varietate de mijloace. De exemplu, comportamentul agresiv/ de lupt al unui biat
poate fi redus prin recompensarea comportamentelor sale de cooperare i rezolvare a problemelor i
prin pedepsirea comportamentelor sale agresive. Pentru angajare n lupt, el poate pierde jetoanele
acumulate (costul acelui rspuns) sau poate fi plasat n zona de pauza, de unde nu poate acuma
jetoanele sau de a participa la derularea activitilor de clas. Anumiti cercettori i clinicieni au
experimentat o abordare relativ nou de modificare a comportamentului, cunoscut sub numele de
formare cognitiv-comportamental (Ager & cole, 1991; Etscheidt, 1991). Aceast abordare pune
accentul pe predarea strategiilor verbale interne, ca un mijloc de ncurajare i meninere a
comportamentelor sociale i academice importante. De exemplu, copilul ar putea fi nv at
urmtoarea secven strategic, care combin comportamentul cu gndirea:

Pasul 1: ntrzierea impulsului nainte de a aciona opriiv i gndii;

Pasul 2: Definirea problemei Spunei cum v simii i care este problema exact;

Pasul 3: Generarea de alternative Gndiiv la ct mai multe soluii posibile;

Pasul 4: Luarea n considerare a consecinelor Gndiiv nainte la ceea ce s-ar putea

ntmpla n continuare;

Pasul 5: Implementarea Cnd avei o soluie foarte bun, ncearcai-o!

IV TERAPIA TULBURARILOR DE COMPORTAMENT

Exista mai multe forme de terapii, care pot fi folosite pentru a-i ajuta pe copii care sunt diagnosticati
cu tulburarea de comportament. Astfel, in urma abordarari etiologice, terapiile alese sunt

urmatoarele: terapia centrata spre interior, terapia prin joc, terapia de grup, terapia cognitivcomportamentalista, terapia familiala si maritala.

a) Terapia centrat spre interior

Include terapa psihanalitica, nondirectiva si centrata pe client. Aceasta abordare presupune faptul ca
copiii care simt furie, respingere i vinovatie si pot fi ajutati de un terapeut care se orienteaza pe
intelegere si ingrijire. Terapeutul se straduieste sa stabileasca o relatie cu copilul creand o atmosfera
propice pentru sentimentele acestuia. Scopul terapiei este de a ajuta copilul sa dezvolte intelegere,
auto-intelegere, care asigura baza pentru ameliorarea simpomelor si dezvoltarea de noi
comportamentele adaptative.

b) Terapia prin joc

Terapia prin joc pentru adolescenti presupune obiective severe. A fost desemnata pentru a oferi
ajutorul celor care au ganduri incostiente sau abuzate. Un alt scop este de a oferi oportunitatea de a
interactiona cu grija sau sensibilitate. Mijlocul de comuncare in aceasta terapie este jocul liber i
activitati in grupuri mai mici. Prin terapia de joc copilul acumuleaza informatii despre ei insisi.
Acest tip de terapie este o surs valoroasa in cadrul terapeutilor.

c) Terapia de grup
Terapia de grup este folosita mai frecvent pentru adolescenti si adulti. Activitatea acestui tip de
terapie pentru copiii este mai degraba vazut ca un club. Rolul terapeutului este de a modela
comportamentul, de a ajuta copiii care au fost abuzati, cooperarea si promovarea comportamentelor
la copiii care sunt rusinai sau retrasi.

d) Terapia comportamentala
Interventiile comportamentale pentru copii si tineri se centreaza pe dezvoltarea sau imbunatatirea
diverselor comportamente academice, lingvistice, sociale si de auto-ajutorare. Cresterea ratelor de
comportament dezirabil este realizata intr-o varietate de abordari. In aceasta abordare, profesorii si
personalul de educaie speciala extind aceasta utilizare a principiilor de modificare a
comportamentului. Recompensele, punctele sau jetoanele, ce fac parte din sistemul motivational de
intarire sunt utilizate in scopul incurajarii copiilor de a adopta un comportament normal.
Un alt punct de centrare al interventiilor comportamentale este reducerea sau eliminarea
comportamentelor dezadaptative. Reducerea anumitor comportamente dezadaptative se poate
realiza printr-o varietate de mijloace. De exemplu, comportamentul agresiv/de lupta al unui baiat

poate fi redus prin recompensarea comportamentelor sale de cooperare i rezolvare a problemelor si

prin pedepsirea comportamentelor sale agresive. Pentru angajare in lupta, el poate pierde jetoanele
acumulate (costul acelui raspuns) sau poate fi plasat in zona de pauza, de unde nu poate acuma
jetoanele sau de a participa la derularea activitatilor de clasa.
Numerosi cercetatori si clinicieni au experimentat o abordare relativ noua de modificare a
comportamentului, cunoscuta sub numele de formare cognitiv-comportamentala (Ager & cole,
1991; Etscheidt, 1991). Aceasta abordare pune accentul pe predarea strategiilor verbale interne ca
mijloc de incurajare si mentinere a comportamentelor sociale si academice (Ager & Cole, l99l;
Harris & Pressley, 1991).

e) Terapia maritala i familiala

Acest tip de terapie a fost conceputa pentru a ajuta persoanele casatorite si famiile lor sa se bucure
de succes in rezolvarea problemelor ce in de fiecare membru al familiei. Au fost dezvoltate mai
multe tipuri de terapia de familie. Terapeutii sunt interesati in a ajuta membrii familiei sa inteleaga
dinamica inconstienta si alti factori care pot influenta interactiunile lor. Terapeutii familiilor adera la
sistemele de orientare directe cu eforturile lor, care ii ajuta pe mebrii familiilor sa inteleaga rolurile
si functiile pe care le au in sistemul familial.

V PROGRAME SPECIFICE DE INTERVENTIE. MODALITATI DE INTERAC-TIUNE CU

PERSOANE CE PREZINTA TULBURARI EMOTIONALE

a) ANII COPILARIEI TIMPURII

Sfaturi pentru prini:

Devenii implicai n formarea ca printe i alte servicii comunitare de sntate mintal.

Lucrai ndeaproape cu personalul de sprijin familial (asisten i sociali, asistente i grup de

prini voluntari) n dezvoltarea unor strategii eficiente de gestionare a copilului.

Folosii aceleai strategii de intervenie la domiciliu, care sunt utilizate n mod eficient n
stabilirea precolar.

Stabilii rutine familiale, programe i sisteme de stimulare care recompenseaz

comportamentele pozitive.

Alturai-v grupurilor de susinere i suport parental.

Sfaturi pentru educatori:

Lucrai ndeaproape cu personalul de suport din grdini (director, psiholog, asistent social,
educatori speciali, etc.) pentru a identifica strategii eficiente i realiste.

Stabilii programe clare, rutine de clas, reguli i consecin e pozitive pentru to i copiii din
clas.

Creai un mediu social i de nvare pentru toat lumea.

Predai comportamente sociale specifice tuturor copiilor (urmtoarele direc ii, salutul altor
copii, partajarea jucariilor, utilizarea cuvintelor pentru a-i exprima furia, etc.).

Nu fii ovitor n a cere ajutor de la personalul de suport. Nu uitati, colaborarea este cheia!

Sfaturi pentru personalul de la grdini

Folosii copii mai mari cu, competene sociale, pentru a asista la formarea abilitrilor de
pregtire i a abilitilor sociale.

Ajutai pe alii s tie ce s fac n gestionare copiilor cu tulburri de comportament.

Facei toate eforturile pentru a implica copii n toate activitile colare.

nvai i orientai pe ceilali copii precolari modul n care ar trebui s rspund la colegii
cu probleme de comportament.

Colaborai cu prinii n utilizarea acelorai sisteme de conducere din sala de clas, care sunt
la fel utilizate i acas ct i n alte setri de specalitate.

Sfaturi pentru prieteni i vecini

Familiarizai-v cu lucrurile pe care trebuie s le fac un vecin i un prieten pentru a

rspunde la comportamentele pozitive i negative ale unui copil cu tulburri de
comportament.

Avei rbdare cu prinii care ncearc s se ocupe de copilul lor cu acces de furie sau alte
comportamente la fel de provocatoare n magazine alimentare sau alte medii.

Oferii prinilor ceva timp n care acetia pot sta departe de precolarul lor fr s l
supravegheze pentru cteva ore.

Implicai copilul n activitile voastre de familie.

Ajutai prinii s devin contieni de grupurile de susinere i suport familial.

ncurajai prinii s-i implice copilul n vecintate i n evenimentele comunitare.

b) ANII COPILARIEI PRIMARE

Sfaturi pentru familie

Utilizai n mediul de acas tehnici eficiente de control, care sunt utilizate i n clasa
copilului dumneavoastr.

Ajuti ali copii s dezvolte o nelegere a tulburrilor de comportament.

Stabilii reguli, rutine care s se potriveasc cu interesele i vrsta copilului tu.

Profitai de instruirea parental i suportiv a grupurilor care sunt disponibile n comunitatea

ta.

Ajutai pe ali copii i prietenii lor s neleag lucrurile pe care le pot face pentru a v ajuta
n creterea copilului cu tulburri de comportament.

Sfaturi pentru nvtori

Asigurai un mediu de clas structurat (stabilirea clar a regulilor, nvarea cu aten ia a

rutinei din clas, etc.).

Predai abilitile sociale la toi copiii (acceptarea criticilor, etc.), cu ajutorul membrilor
echipei de asisten a cadrelor didactice.

Folosii strategii de nvare prin cooperare, pentru a promova nvarea la toi copiii i
pentru a dezvolta relaii pozitive n rndul elevilor.

Nu fii ovitori n a cere ajutor de la membrii echipei sau de la prinii copiilor.

Sfaturi pentru personalul colar

Furnizai meditaii, coaching, i alte tipuri de asisten n dezvoltarea abilit ilor academice
i sociale ale copiilor cu tulburri de comportament.

Dezvoltai un program colar de control care s consolideze realizrile individuale i de

grup.

Lucrai ndeaproape cu echipa de asisten a cadrelor didactice pentru a crea un mediu colar
ngrijit

Utilizai tehnici de rezolvare a problemelo, cu care colaboreaz, atunci cnd se ocup cu

probleme dificile sau persistente de comportament.

Ajutai toi copiii din coal s dezvolte o anumit nelegere a modului n care ar trebui s
rspund n faa elevilor cu probleme de comportament.

Sfaturi pentru prieteni i vecini

Implicai copilul cu probleme de comportament n activiti extra colare (cluburi,

evenimente recreative etc.).

Invitai copilul s-i petreac timpul cu familia dumneavoastr la evenimentele recreative

(notul).

nvaai ali copii (care nu au probleme de comportament) cum s ignore sau s sus in
anumite comportamente care pot s apar.

Ca lider al tinerilor, antrenor sau specialist de agrement v ajunge s cunoatei bine fiecare
copil cu tulburare de comportament, astfel nct s putei rspunde cu ncredere n
desfurarea activitilor sale.

Copiii de vrste elementare cu tulburri de comportament pot avea o performan a cititului i a

matematicii dar i n alte domenii specifice programei nvmntului sub medie. Pe lng
problemele lor academice, acetia pot ntmpina dificulti n rela ionarea cu alte persoane, n
urmrirea regulilor orelor i n manipularea situaiilor emoionale. Problemele academice pot fi
adresate cu ajutorul unor instruciuni specializate i a materialelor furnizate de ctre un profesor de
consultan. Copiii mici cu tulburri de comportament pot fi ndrumai de elevi mai mari i capabili
din punct de vedere academic. Unii copii sunt asistati de consilieri sau profesori de educa ie
general cu materiale venite din partea consultanilor sau a profesorilor cu educa ie special a
resurselor.
c) ANII DE TRANZIIE

Sfaturi pentru familie

Continuai eforturile pentru a v concentra asupra comportamentelor pozitive ale copilului

dumneavoastr cu tulburri de comportament.

Dai-v o pauz de la postul de printe i bucurai-v de o activitate recreativ, care este

total plcut pentru dumneavoastr.

Atunci cnd v simii copleii sau stresai, cerei ajutorul serviciilor comunitare de sntate
mental, preotului sau unui prieten apropiat.

Continuai-v implicarea n grupuri de suinere i suport parental.

Sfaturi pentru profesori

Creai relaii pozitive n sala de clas prin nvarea cooperativ, desfurat n echipe.

Folosii toi studenii n crearea standardelor de conduit i a consecinelor pentru

comportamentele pozitive i negative.

Lucrai ndeaproape cu ali profesori pentru a putea contientiza comportamentele cadrelor

didactice, care ar putea n mod negativ sau pozitiv s afecteze performana elevilor.

Realizai faptul c schimbrile n comportament apar de cele mai multe ori treptat, cu
perioade de regresie i uneori, cu perioade tumultoase.

Sfaturi pentru personalul colar

Creai un climat colar pozitiv i de susinere.

Oferii studenilor o mai bun nelegere a rolurilor i responsabilitilor pe care le posed n

faa colegilor cu handicap.

Cerei colegilor ajutorul pentru a face fa situaiilor stresante i pentru a oferii alte
intervenii i terapii de susinere.

Sfaturi pentru prieteni, vecini i poteniali angajatori

Dac avei o experienta ntr-o anumit zon de coninut (englez, matematic etc.) oferi i
asisten periodic la teme sau alte sarcini colare pentru elevii cu tulburri de
comportament.

Oferii oportuniti elevilor cu tulburri de comportament s se angajeze n afacerea

dumneavoastr.

ncurajai ali copii, fr tulburri de comportament, s se ofere voluntari n calitate de

parteneri egali, antrenori la locul de munc i formatori de competene sociale.

Nu permitei altora, n prezena dumneavoastr, s tachineze, hruiasc sau ridiculizeze

tineri cu tulburri de comportament.

d) ANII VARSTEI ADULTE

Sfaturi pentru familie

Continuai s construii standardele necesare pentru a dezvolta independena i

interdependena.

Meninei contactul cu medicul personal n cazul n care individului i sunt administrate un

fel de medicamente.

Pregtii ali copii sau alte persoane care s i ngrijeasc i s i asume responsabilit ile
atunci cnd dumneavoastr nu putei.

Sfaturi pentru prieteni, vecini i angajatori

- Fii dispui s facei ajustri rezonabile n mediile de lucru.

Fii contieni de ajustrile care ar trebui s aib loc cu privire la medicamentele noi i
regimul de tratament.

Fii dispui s-l implicai n vacane i evenimente corespunztoare, cum ar fi aniversrile i

activitile sportive.

Fii ateni la ceea ce ar putea s i produc iritare sau disconfort individului.

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAOV

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I TIINELE EDUCAIEI
SECIA PSIHOLOGIE
ANUL 3
INTRODUCERE N PSIHOPEDAGOGIA SPECIAL

PERSOANE SUPRADOTATE, CREATIVE SI TALENTATE

Studenti:
Petre Elena - Cristina
Trentea Veronica Elena
Tudose Raluca- Maria

Introducere

Inzestrat, creativ si talentat sunt termeni asociati oamenilor care au abilitati extraordinare in
una sau mai multe arii de performanta. In multe cazuri, noi admiram oamenii si de prea putine ori
ne dam seama de capacitatile lor. Lejeritatea cu care ei sunt capabili sa faca anumite lucruri sau sa
lucreze cu concepte foarte dificile este impresionanta. Datorita abilitatilor neobisnuite, profosorii si
indrumatorii cred despre ei ca au mari sanse sa atinga potentialul maxim fara sa fie ajutati de
programe specializate sau pregatire.
De-a-lungul anilor cercetatorii behavioristi au descris copii cu o inteligenta foarte ridicata ca
fiind inzestrati, supradotati. In anii trecuti recent acestia au inclus adjectivele creativ si talentati in
descrierile lor, pentru a sugera domenii de performanta masurate de testele de inteligenta.
Capacitati asociate creativitatii includ elaborare (abilitatea de a imbunatati o idee) transformare,
(abilitatea de a construi noi intelesuri sau sa schimbe ideea in ceva nou si elaborat ) si vizualizarea,
capacitatea de a manipula mintal idei sau imagini. Indivizii supradotati exceleaza in materii precum
matematica, sportul, muzica sau alte arii de performanta.
Fond istoric
Pana la inceputul sec.al 20-lea nu exista nicio metoda de masurare a inteligentei umane.
Primul care a facut acest pas a fost Alfred Binet, un psiholog francez, care a construit prima scala de
masurare a dezvoltarii unui copil. Aceasta scala a fost creata pentru a observa copii la varste variate
pentru a identifica sarcini specifice pe care copii dezvoltati normal le executa la fiecare varsta.
Copii care puteau indeplini cu brio sarcini unei varste mai mari erau considerati ca fiind dezvoltati
avansat.
Binet si Simon au dezvoltat notiunea de varsta mentala. Acest construct a fost derivat din
imbinarea a mai multor concepte ( memorie, vocabular, matematica, intelegere, etc. ), copilul era
apt sa indeplineasca sarcinile potrivite varstei lui. Desi aceasta scala a fost initial construita si
folosita pentru a identifica copii cu retard mintal in scolile parisiene, ulterior a devenit un mijloc
important pentru identificarea celor care erau dezvoltati peste medie.
Lewis M. Terman, un profesor si psiholog american, a dezvoltat conceptele lui Binet. El era
convins ca Binet si Simon au dezvoltat intr-o orarecare masura o scala de masurare a abilitatilor
intelectuale, la toti copii. Avand aceasta convingere, el a revizuit instrumentul facut de Binet,
adaugand o parte importanta scalei.
In 1916, Terman a publicat Scala Stanford- Binet de Masurare a Inteligentei. In aceasta perioada el
a lansat termenul de IQ- nivel de inteligenta. Acest scor de IQ era obtinut printr-o ecuatie care

include varsta psihologica si cea cronologica.

Studiu de caz
Eduardo si familia lui sunt imgranti recent in Statele Uite. La varsta de 10 ani el a devenit destul de
adept sa vorbeasca engleza. Limba lui primara este spaniola. El este cem mai mare din sapte
copii.
Tatal lui Eduardo este supraveghetor la o ferma mare in sudul Californiei. Cu mult effort, el a
dezvoltat suficiente cunostinte de limba engleza pentru a fi de mare valoare proprietarilor de ferme
care acum il angajeaza cu norma intreaga. Ei l-au angajat sa lucreze direct cu lucratori migranti
care asista in mod regulat la recoltarea variatelor tipuri de produse si fructe. El este deasemenea
priceput/calificat la mecanica si, in afara sezonului , repara ecipamentele si masinile agricole.
Pregatirea scolara a lui Eduardo a fost cam iregulata pana acum doi ani. Inainte de a avea o
locuinta stabile, el a calatorit cu familia lui in nordul si in sudul Coastei de Vest ale Statelor Unite,
la fel ca alte familii migrante.
Colegii de scoala a lui Eduardo intr-adevar l-au placut. El are o multime de prieteni si este
invitat frecvent la petreceri aniversare sau evenimente sociale. Se pare ca el are un talent adevarat
in crearea de prieteni si adulti ca el.
Parintii lui Eduardo il vad pe el ca fiind special si inteligent. El pare sa fie interest de multe
subiecte si foarte rar este plictisit. In momentul de fata el este intrigat de tractoare. Mama lui spune
ca el intotdeauna este foarte curios,pune multe intrebari. In plus, el pare sa fie capabil sa se amuze
usor singur. Recent, el a petrecut o intreaga dupa-amiaza cautand prin reviste agricole si desenand
echipamente agricole care i-au atras atentia.
De la inceputul acestui an scolar, Eduardo a facut facut progrese fenomenale la citire, matematica
si engleza. De fapt, el a devenit un cititor avid ale cartilor de spaniola si engleza ale cartilor
disponibile in scoala lui. Desi a fost dificil sa-si evalueze capacitatea sa innascuta, el pare sa fie un
copil cu unele promisiuni, intelectuale si sociale. Totusi, parintii lui sunt ingrijorati cu privire la
furnizarea lui cu resursele necesare pentru a-si satisface pe deplin curiozitatile si abilitatile. Ei sunt
deasemenea ingrijorati de faptul ca el a inceput cu intarziere scolarizarea in concordanta.
Treptat, alti cercetatori au devenit interesati de studierea naturii si evaluarea inteligentei. Ei
tind sa vada inteligenta ca o abilitate sau capacitate care stau la baza exprimarii in sine intr-o

varietate de moduri. Scorurile unitare IQ care au fost derivate din testele Stanford-Binet au fost
representative si au contribuit la aceasta notiune.
De-a lungul timpului, cu toate acestea, alti cercetatori au ajuns sa creada ca intelectul era
reprezentat de o varietate de distinct capacitate si abilitati . Aceasta linie de gandire a sugerat ca
fiecare capacitate intelectuala distinct poate fi identificata si evaluate. Mai multe abilitati mentale au
fost investigate, inclusiv capacitatea de memorare, gandirea divergent, utilizarea de vocabulary,
capacitatea de a rationa . Treptat, utilizarea multiplelor capacitati abordate depaseste notiunea de
inteligenta unitara. Sustinatorii sai au fost convinsi ca universul functiilor intelectuale a fost extins,
ca instrumentele de evaluare a inteligentei utilizate in acel timp au masurat o foarte mica parte a
adevaratei capacitate intelectuale a individului.
Unul dintre contributorii cheie ai teoriei multidimensional privind inteligenta a fost J.P.
Guilford . El a vazut inteligenta ca pe o gama diversa de intelect si abilitati creative. Munca lui
Guilford a condus multi cercetatori sa ia in considerare inteligenta mult mai larga, decat capacitatea
unitara sis a- si concentreze eforturile stiintifice pe domenii emergente ale creativitatii si ale
variatelor subcomponente, ca gandirea divergent, rezolvarea problemelor, si luarea deciziilor.
Treptat, teste sau masurari de creativitate au fost descoperite, folosind constructiile trase din
modelele create de Guilford si altii.
In concluzie, conceptele de supradotare de la inceputul anilor 1920 au fost usor legate de
scorul obtinut de un individ la testele de inteligenta. Astfel, un singur scor, un IQ, era indexul dupa
care cineva era identificat ca fiind inzestrat.
Incepand cu lucrarile lui Guilford si Torrance notiuni privind genialitatea au fost foarte mult
extinse. Genialitatea a inceput sa se refere nu numa la cei cu IQ mare, dar si la aceia care au
demnonstrat o mare aptitudine in masurarea creativitatii ca Torrance Test Of Creative Thinking ,
PRIDE si Gift. Mai recent, talentul a fost adaugat descrierii associate cu genialitatea. Ca rezultat,
indivizii care demonstraza priceperi remarcabile in artele vizuale sau spectacolului sau cine
exceleaza in alte domenii de oerformanta poate fi desemnat ca fiind inzestrat/ talentat/ genialitate.
In prezent, nu exista un mandat federal in Statele Unite care sa ceara servicii educationale pentru
studentii identificati drept genii, ca si in cazul altor conditii exceptionale. Ceva fonduri sunt
prevazute de guvernul federal prin Jacob K. Gifted si Talented Students Act . Acest act sustine un
centru national de cercetare, programe demonstrative, si activitati pentru personalul de conducere
din toate Statele Unite). Finantarea efectiva a serviciilor pentru indivizii care sunt inzestrati este o

provocare pentru fiecare stat in parte, si ca atare, este o varietate extraordinara in calitatea si tipurile
de programe oferite studentilor.
Definitii si concepte
Definitile pentru genialitate au fost influentate de o varietate de indivizi inovativi si informati. Ona
dintre cele mai recente definitii este derivate din Javits Gifted and Talented Education Act.
Copii si tinerii cu talent remarcabil efectueaza sau isi artata potentialul prin realizarea la un
nivel extreme de ridicat de realizare cand sunt comparati cu altii de varsta lor, experienta sau mediu.
Acesti copii si tineri prezinta capacitate de inalta performanta intelectuala, domenii creative, si/ sau
artistice, poseda o capacitatea de conducere neobisnuita, sau exceleaza in domenii academice
specific. Ei au nevoie de servicii sau activitati nu obisnuite furnizate de scoli.
Talente deosebite sunt prezente la copii si la tinerii din toate grupurile cultural, in toate straturile
economice, si in toate domeniile activitatii umane. Aceasta noua definitie poate sa-I ajute pe scolari
si pe personalul scolii sa atinga o varietate a obiectivelor importante. Include identificarea unei
varietati de studenti din toate disciplinele cu talente diverse, folosind foarte multe tipuri de masuri
de evaluare pentru a identifica studentii talentati, asigurand studentilor din toate mediile acces egal
la oportunitati pentru dezvoltarea potentialului lor, nu este apparent usor identificarea capacitatatii
la unii strudenti, si tinem cont de faptul ca studentii au pasiuni pentru realizare in diverse domenii.
Captand esenta oricaror conditii umane intr-o definitie poate fi foarte uimitoare. Acesta este sigur
cazul definirii atributelor umane, abilitati, si potentialitati care formeaza genialitatea. Definitiile
servesc totusi un numar important de scopuri. De exemplu, definitiile pot avea o influenta profunda
asupra urmatoarelor: numarul elevilor in cele din urma selectati, tipul instrumentelor si procedurile
de selectie utilizate, scorurile pe care un idivid trebuie sa le obtina pentru a fi calificat pentru
instructiuni specializate, tipurile de educatie oferita, valoarea fondurilor cerute sa furnizeze
serviciile, si tipurile de pregatire individuale pentru a-i invata pe cei inzestrati si cu talent. Astfel,
definitiile sunt importante atat din punct de vedere practice, cat si teoretic .
Renzulli a prezentat oconceptie in trei inele a genialitatii care a influentat gandirea si procedurile
folosite de multi practicieni. El a fost pionierul notiunii ca genialitatea reprezinta o combinatie de
grupuri care interactioneaza cu comportamentul.
O alta teorie in curs de dezvoltare este cea fundamentata de Ramos-Ford si Gardner. Ei au
definit inteligenta sau genialitatea ca o abilitate sau un set de abilitati care permit unei persoane sa
isi rezolve problemele sau sa se descurce in situatii sociale la care sunt expusi. Aceasta perspectiva

a genialitatii se refera la teoria inteligentei multiple. Inteligenta se manifesta prin mai multe
domenii: lingvistic, spatial, musical, interpersonal, logico-matematic, kinestezic, etc.
Definitia supradotarii s-a schimbat de la unitatea care masura IQ ca o masuratoare a
potentialului in creativitate, talent si inteligenta. Unii critici au spus ca aceste teste favorizeaza doar
unele state, unii locuitori, din clasa de mijloc, caucazieni si care au acces la studii academice. Cei
din medii culturale slab dezvoltate economic si natural nefavorizate sunt dezavantajate, copii din
aceste state sunt foarte rar identificati ca fiind supradotati.
Definiiile despre supradotai sunt variate i n competiie. Fiecare perspectiva prezentata
releva complexitatea asociata naturii genialitatii. Aceasta problema a definirii si descrierii ei nu este
rezolvata in totalitate, dar se depun eforturi continue pentru cercetari si imbunatatiri.
Snapshot:
Jon a participat in clasele de supradotati in a intaia si a doua si in mare parte din timpul de la
gradinita.

La terminarea gradinitei, el stia sa citeasca la nivelul unui copil de clasa a 4a.

Programul de matematica pe care l-a urmat individual in timpul clasei intai l-a ajutat sa
completeze sarcinile pe care le facea un student de clasa a 3a. In clasa a 4a studia algebra din
scoala generala, iar in clasa a 5a deja invata geometrie avansata de liceu. In timpul liceului, a
finalizat 3 alte cursuri de matematica de nivel universitar. Stiu ca fara ajutorul programelor
avansate de la scoala, Jon nu ar fi fost capabil sa exceleze la nivelul actual, aspectul de care sunt
cea mai multumita este ca a avut oprtunitatea sa lucreze la nivelul propriu in matematica, dar
totodata studiat la celelalte materii cu colegii sai. spune mama sa.
Raspandire
Determinarea numarului de copii supradotati este o adevarata provocare. Complexitatea
sarcinilor este intr-o legatura stransa cu problemele inerente in determinarea a cine este supradotat
si ce semnifica acest concept. Numeroasele definitii ale genialitatii sunt foarte restrictive in termeni
de aceea este foarte dificil sa se aplice exact pe fiecare. In consecinta, raspandirea lor este estimata a
fi foarte larga.
Cifrele de raspandirea arata ca inainte de 1950, era limitat in primul rand la intelectul
supradotat: acei identificati erau in mare pare respondenti ai testelor de inteligenta. In acea perioada,
2-3 % din populatie era considerata ca fiind supradotata. In anii dupa 1950, cand cercetatorii din
domeniu au extins ideea de supradotat, cifrele de expansiune au sugerat ca programele de
planificare au fost substantial afectate.

In zilele noastre, intre 3-15 % dintre studenti ai populatiei sunt identificati ca fiind supradotati,
numarul diferind de la o tara la alta.
Caracteristici
Identificarea cu precizie a caracteristicilor celor supradotati este o sarcina foate dificila.
Foarte multe dintre caracteristicile lor au fost generate de diferitele tipuri de studii efectuate,
catalizatori pentru producerea de liste distinctive de caracteristici. Treptat, ceea ce a rezultat din
studii a fost un stereotip privind supradotaii.
Din pacate, o mare parte din cercetarea initiala a fost realizata cu subiecti din popula ie cu
acces restricionat. In mod general, studiile nu au inclusi subiecti adecvati de gen feminin sau
indivizi din variate etnii sau culturi. Nici pana in acele timpuri cercetatorii nu au controlat cu atentie
factorii direct legati de statutul socio-economic. Prin urmare, caracteristicile generate de aceste
studii nu pot fi reprezentative pentru populatia de supradotati ca un intreg dar poate reflecta
adevarul despre grupuri avantajate de mediul inconjurator. Avnd n vedere multiple faete date ale
genialitatii, trebuie concluzionam ca populatia supradotatilor este variata.
La scurt timp dupa publicarea scalei de inteligenta Standfort- Binet, Terman a primit fonduri
pentru a-si incepe Studiul Genetic despre Genii. Studiul initial a cuprins un total de peste 1500
studenti, care au obtinut scoruri IQ de 140 sau peste. El a investigat caracteristici fizice, de
personalitate, educationale si legate de familie. Lucrarea lui Terman furnizat un impuls pentru
studiul sistematic al persoanelor care sunt supradotate.
Domeniu:
Caracteristici fizice:
- solid i n stare bun de sntate
- talie fizica peste medie
Atribute de personalitate si reglare psihologica:
-

Vointa peste media populatiei, popularitate, perseverenta, maturitate emotionala, moralitate

ridicata, perceptivitate

Simt al umorului ascutit si nivel ridicat al stimei de sine

Egal cu cei nesupradotati din punct de vedere marital

Se adapteaza bine la viata adulta, uneori au probleme cu abuzul de substante, suicid sau boli
mintale.

Nivel de studiu:

De obicei citesc inainte sa mearga la scoala

Sunt promovati in avans

Citire excelenta

Excelenta in matematica

In mod frecvent se inscriu in top 10 % la testele de creatie

Nivelul carierei:
-

De obicei sunt calificati ca profesionisti si pe posturi manageriale

Femeile devin profesoare sau casnice (probabil din cauza timpurilor)

Pana la varsta de 40 ani au completat 67 carti, 1,400 lucrari stiintifice si profesionale

Adulti care au o cariera de succes au fost cel mai adesea incurajati de mici de catre familie.

Incepand cu anul 1929, alti cercetatori au adaugat la cunostintele de baza informatii despre
caracteristicile populatiei ai oamenilor supradotati. Lucrari concepute de Adler, Mueller si Ary au
sugerat ca majoritatea studentilor care sunt supradotati isi ajuta frecvent colegii. Acesti studenti
inzestrati incearca sa descopere cat mai multe lucruri si sa-si dezvolte calitati pe care nu se
stapanesc. Totodata ei tind sa ii influenteze si pe cei din jur in a-si imbunatati educatia, de aceea ei
joaca un rol foate important in dezvoltarea si cresterea educatiei celorlalti.
Clark a sintetizat munca cercetatorilor antecedenti si a creeat o lista a principalelor caracteristici
diferentiale ale persoanelor supradotate, nevoi si probleme cu care se confrunta. Aceasta lista
cuprinde concepte din diferite domenii : cognitive, afective, fizice, intuitive, sociale.
Inca o data reamintim faptul ca persoanele supradotate variaza foarte mult in felul cum se
manifesta. Unul din punctele forte ale listei lui Clarck este faptul ca a identificat posibile probleme
cu care se pot confrunta indivizii, consecinta a caracteristicilor pe care le au.

Domeniu Cognitiv. Caracteristici:

-

O impresionanta cantitate de informatii, retine cu mare usurinta.

Nivel ridicat de cunoastere a vocabularului, dezvoltarea acestuia foarte rapid

Perseverent

Indreptati spre scop, actiune

Capacitate uimitoare de procesare a informatiei si conceptelor

Probleme:
-

Plictiseala la cursuri din cauza curiculumui, nu are rabdare sa ii astepte pe cei din grup

Perceput de ceilalti ca fiind maret, increzut

Este vazut ca fiind incapatanat, necooperativ

Adesea este serios, nu ii place rutina si stagnarea.

Domeniu afectiv. Caracteristici:

-

Sensibilitate neobisnuita in privinta asteptarilor si sentimentelor din partea celorlalti

Simt al umorului dezvoltat- uneori umor negru

Profunzime emotionala foarte puternica

Judecata morala avansata

Probleme:
-

Vulnerabilitate puternica la critica celorlalti

Necesitate mare de succes si apreciere

Folosesc umorul pentru a-i ataca in mod critic pe ceilalti, provocand rupturi in relatiile
interpersonale.

Neobisnuita vulnerabilitate, probleme privind stabilirea scopurilor in munca, uneori

nerealistice

Intoleranta si lipsa intelegerii a oamenilor obisnuiti, rezultand respingere si posibila izolare.

Domeniu fizic (senzorial). Caracteristici:

-

Prezinta o mare discrepanta intre dezvoltarea fizica si cea intelectuala

Toleranta scazuta pentru intarzierea fizica, privind abilitatile atletice standard

Probleme:
-

Devin adulti cu o minte/corp dihotomic

Copii se exprima cu mai mare usurinta in activitatile mentale, rezultand o dezvoltare limitata
atat fizica cat si psihica

Refuza sa ia parte la activitati unde nu exceleaza, limitandu-si experientele fizice care ar fi

putut sa ii fie placute dar si foarte constructive.

Domeniu intuitiv. Caracteristici:

-

Implicare foarte timpurie in ceea ce priveste cunoasterea intuitiva, ideile metafizice si

fenomenele inconjuratoare

Creativitate aparenta in toate domeniile in care depunde efort de intelegere.

Probleme:
-

Ridiculizat de cei de aceeasi varsta

Nu este luat in considerare de cei adulti

Considerat ciudat si fantezist

Vazut ca deviant, devine plictisit de sarcinile lumesti

Poate fi interpretat ca o persoana cauzatoare de probleme.

Domeniu social. Caracteristici:

-

Motivat de actualizarea sinelui si ale propriilor nevoi, mereu intr-o continua urcare in
ierarhie

Bun lider

Prezinta solutii problemelor societatii si mediului inconjurator

Probleme:
-

Frustrat pentru ca nu este provocat in competitii

Pierderea unor talente nerealizate

Lipsa de oportunitate sa isi foloseasca abilitatile constructive, aceste abilitati de lider pot sa
dispara sau se poate transforma intr-o caracteristica negativa ( sa fie liderul unei grupari,
gasti)

Se pierde in societate daca solutiile lui nu sunt apreciate sau admise pentru dezvoltare

ORIGINILE SUPRADOTARII (GENIALITATII)

Oamenii de stiinta au fost mult timp interesati de identificarea originilor supradotarii.
Concluziile au variat destu de mult. Ani de zile, multi oameni de stiinta au aderat catre o explicatie a
inteligentei bazata pe ereditate: ca oamenii mostenesc capacitatile intelectuale la nastere. Astfel,
inteligenta a fost privita ca o capacitate innascuta care ramane relativ fixa pe durata vietii unui
individ. Convingerea predominanta atunci, a fost ca sunt prea putine lucruri ce se pot face pentru a
spori abilitatile intelectuale.
In decursul anilor 1920 si 1930, oamenii de stiinta precum John Watson au inceput sa exploreze
o noua ntiune de psihologie comportamentala, sau behaviorism. Ca si alti behavioristi care l-au
urmat, Watson a crezut ca mediul inconjurator joaca un rol important in dezvotarea inteligentei
precum si trasaturile de personalitate. Initial, Watson promova in mare masura rolul ereditatii si
importanta lui in dezvoltarea intelectuala. Mai tarziu totusi, a moderat opiniile sale, indreptandu-se
oarecum catre o perspectiva teoretica in care atat ereditatea cat si mediul inconjurator contribuie la
capacitatea intelectuala a unui individ.
In timpul anului 1930, multi cercetatori au cautat sa stabileasca influenta proportionala a
mediului si a ereditatii in dezvoltarea intelectuala . cativa sustinatori genetici au afirmat ca tot atat

de mult precum 70%-80% din capacitatea individuala e determinat de ereditate si restul de influenta
mediului. Sustinatorii mediului inconjurator credeau altfel. Controversa cu privire la respectivele
contributii ale mediului si ereditatii la inteligenta (cunoscuta drept controversa natura versus
crestere <<nature vs. Nurture>>) probabil va continua ceva timp, in mare parte datorita
complexitatii si amplorii problemelor pe care le implica.
Pana acum, ne-am focusat pe originile inteligentei in loc de supradotarea in sine. Multe din
teorii cu privire la aparitia sau esenta supradottarii au derivat din studiile inteligentei generale.
Putini autori s-au focusat direct pe originile supradotarii. Mai mult decat atat, schimbarile in curs de
desfasurare ale definirii supradotarii, au complicat si mai mult investigatia precisa a originii sale.
Cercetarea continua sa furnizeze o gama de raspunsuri in ceea ce priveste mostenirea unei
capacitati inalte intelectuale, creativitatate si alte talente exceptionale. Davis & Rimm (1989) au
ajuns la concluzia ca ereditatea si mediul, lucrand impreuna intr-o combinatie favorabila, sunt
explicatia clara a originii unui talent ridicat.
Problema natura-crestere este deasemene prezenta in literatura referitor la originile creativitatii.
De axemplu, Gowan, Khatena si Torance (1979) au definit creativitatea drept o caracteristica
urgenta a cresterii procesului de dezvoltare atunci cand ggradele necesare de abilitate mentala si
stimularea mediului sunt prezente.
A doua parte a acestei definitii ilustreaza punctul de vedere interactionist al naturii-cresterii,
acesta fiind : creativitatea nu poate apare afara gradul necesar al abilitatii mentale si stimulilor
mediului. In acesta privinta, Gowan si colegii sai (1979) au identificat 3 mari teorii cu privire la
originile creativitatii. Prima este direct legata de capacitatea mentala, asa cum o conceptualizeaza
Guilford (1959) in structura sa a modelului intelect. In special, persoanele dotate cu un nivel
neobisnuit de ridicat al capacitatii in productia divergenta felie in modelul lui Guilford, au o sansa
excelenta de a deveni foarte creative. A doua teorie postuleaza ca, creativitatea este un rezultat al
sanatatii mintale sau progresul spre auto-actualizare (utilizarea completa a potentialului cuiva). A
treia teorie este direct legata de aspectele de mediu ale cresterii individuale: persoanele care sunt
crescute in medii familiale democratice care incurajeaza asumarea riscului, sinceritatea si
spontaneitatea, sunt mai probabil sa fie creative in calitate de tineri si adulti.
Cercetarea referitoare la originile talentului exceptional este limitata in parte datorita definitiilor
imprecise referitoare la natra talentelor remarcabile. Bloom (1985) a studiat dezvoltarea talentului la
oamenii tineri in cinci campuri : muzica, arta, atletism, matematica si stiinta. Fiecare dintre cele 120

de persoane talentate a fost selectata doarece el/ea a fost considerat/a a fi printre cele 25 de
persoane in zona lui de talent in Statele Unite. Rezumatul lui Bloom (1985) a cercetarilor lui si ale
altora privind aceste persoane extrem d talentate urmeaza:
Cercetarile noastre actuale conduc catre concluzia ca nivelurile exceptionale de dezvoltare a
talentului necesita anumite tipuri de suport al mediului inconjurator, experiente sociale, invatre
excelenta si incurajare mtivationala adecvata fiecarei etape de dezvoltare. Indiferent de calitatea
inzestrarilor initiale, fiecare dintre indivizi pe care i-am studiat au trecut prin mai multi ani de
dezvoltare speciala in grija unor parinti atenti si tutela si supravegherea unor serii remarcabile de
profesori si antrenori.
Doar rareori au fost indivizi din studiul nostru avand in vedere instruirea lor initiala in
domeniul talent deoarece parintii lor au plasat o valoare ridicata pe unul dintre domeniile- muzica si
arte, sport sau activitati intelectuale. Parintii au vrut ca toti copiii lor sa aiba o buna oportunitate d a
invata si performa in zona de talent pe care ei o prefera.
Noi am speculat ca, daca persoanele talentate pe care le-am studiat ar fi fost crescute in medii
familiale foarte diferite, este probabil ca instruirea lor initiala si incurajarea lor sa invete sa fi foast
foarte diferita . si nu este probabil ca ei ar fi ajuns la nivelul sau tipul de talent pentru care au fost
inclusi in acest studiu.
Au fost micile succese si interese ale copilului care au dus la invatarea timpurie intr-un doemniu de
talent pe care parinti si profesori l-au remarcat. Aceste timpuri relizari minore, in loc de dovada unei
inzestrari speciale si calitati, au fost bazele pentru asigurarea copilului cu oportunitati suplimentare
de a se dezvolta intr-un doemniu de talent.
Astfel, originile exacte ale formelor variate de supradtare sunt inca in curs de determinare.
Gandirea curecta favorizeaza o interactiune a dotarii naturale si stimularea adecvata a mediului.
Evaluare:
Focalizarea procedurilor de evaluare pentru identificarea potentialilor supradotati incepe sa se
schimbe (Richert, 1991). Definitia elitista si abordarile exclusive sunt inlocuite cu metode de
evaluare mai usor de aparat. Testele pentru identificarea persoanelor cu potential pentru performanta
sunt selectate mult mai atent; testele sunt utilizate cu copiii sau tinerii pentru care au fost proiectate.
Copiii sau tinerii care au fost o dta exclusi din programele pentru supradotati din cauza taierii
scorurilor formale sau standarde careu favorizat anumite grupuri de elevi, sunt acum inclusi ca si
candidati. Surse multiple de informatie sunt acum adunate si revizuite in a determina cine este

potential supradotat, mai degraba decat bazandu-se pe surse limitate de informatii. Ideal, procesul
de identificare este acum indreptat catre identificarea nevoilor si potentialurilor mai degraba decat
pur si simplu etichetare indivizilor ca talentati.
Tinerii copii talentati sunt identificati folosind mai multe abordari. Una dintre sarcinile
parintilor si altor furnizori de servicii medicale este sa fie constienti de comportamentele care pot
semnala supradotarea la copiii lor (Anderson, 1987). Avand in vedere caracterul eterogen al
supradotarii, acesta poate fi o sarcina plina de provocare. Copiii identificati ca supradotati se
dezvolta in moduri foarte diferite. Unii pot citi, merge si vorbi foarte devreme, in timp ce altii pot fi
lenti in aceste zone. Aspecte ale supradotarii pot aparea mai devreme in dezvoltarea unui copil sau
mai tarziu cand copilul se maturizeaza. Prin urmare, procesul de identificare ar trebui sa continue
de`a lungul anilor de dezvolare ai unui copil.
Studentii elementari sau secundari care sunt supradotati sunt identificati intr-o varietate de
moduri. Primul pas este ecranizarea generala. Pe parcursul acestei faze, profesorii, psihologii si alt
personal al scolii incearca sa selecteze toti studentii care sunt potentiali supradotati. Un numar de
proceduri sunt angajate in procesul de ecranizare. Istoria, informatiile obtinute din testele de
inteligenta de grup si nominalizari ale profesorilor au fost folosite pentru a selecta fondul comun
initial de elevi. Totusi, multe alte masuri si tehnici de cercetare a datelor au fost instituite cand
perspectiva supradotarii s-a schimbat de la o abordare unidimensionala catre una multidimensionala
(Davis & Rimmm 1994; Irvine, 1987). Ele pot include stocuri de dezvoltare, nominalizari sursa si
egal la egal, teste de realizare, teste de creativitate, evaluari de motivare, nominalizari ale
profesorilor si evaluari ale proiectelor elevilor (Benbow& Minor, 1990; Davis & Rimm, 1994;
Sowell, Bergwal, Zeigler & Carturight, 1990). Totusi, cel mai frecvent utilizat instrument pentru
identificarea elevilor care sunt inzestrati continua sa fie una din scalele lui Wechsler, chiar daca alte
instrumente si scale au fost dezvoltate (Davis & Rimm, 1994; Klausmeier, Mishra & Maker, 1987).

NUMIREA PROFESORILOR/ CADRELOR DIDACTICE

Numirea cadrelor didactice a fost o parte integrala a multor abordari de ecranizare. Aceasta
abordare este plina de probleme totusi. Profesorii adesea favorizeaza copiii bine imbracti ,
cooperanti, si orientati spre sarcina. Richard Critchfield, un jurnalist si MacArthur Fellow, a descris
performanta lui ca student in aceasta moda: Intentionat falsificam raspunsuri pentru a lua note
mici. Notele erau importante pentu mine, dar voiam sa le mentin mici pentru a castiga acceptul

bandei/gastii. (Departamentul Educatiei Statelor Unite, 1993, p.13). Studentii care au performante
slabe , precum si cele care sunt ridicate si perturbatoare pot fi trecuti cu vederea. In plus, profesorii
ofera deseori putin daca orice criterii specifice pentru numirea elevilor care sunt considerati a fi
inzestrati sunt limitate la numarul de studenti pe care le este permis sa- i numeasca.
Din fericire, unele dinte aceste probleme au fost adresate. Mai multe scale si orientari sunt
acum disponibile pentru a ajuta profesorii si alti responsabili de a face nominalizari (Borland, 1978;
Osborne & Byrnes, 1990; Renzulli, Reis & Smith, 1981; Renzulli , Smith, White, Callahan &
Hartman, 1976; Schack & Starko, 1990; Steffens, 1989).

TESTELE DE INTELIGENTA SI REALIZARE

Testarea inteligentei a fost si continua sa fie o majora abordare in identificarea supradotarii
intelectuale. Cercetarea referitoare la evaluarea inteligentei, totusi, dezvaluie unele constatari
interesante. Wallach (1976) a analizat o serie de studii despre relatia dintre viitoarea realizare
profesionala si scoruruile obtinute anterior la testele academice de aptitudini sau inteligenta. El a
descoperit ca scorurile de performanta in intervalele superioare, in special cele folosite frecvent in
ecranizarea si identificarea studentilor care sunt supradotati, au servit drept criterii sarace pentru a
prezice viitoarea realizare creativa si productiva.
Alte critici au avut ca scop testele de inteligenta si utilizarile lor, dintre care unele au fost
discutate anterior in acest capitol. Una dintre cele mai importante cristici se refera la restrictivitatea
unor astfel de instrumente (Tannebaum, 1991). Multe dintre procesele mentale superioare care
caracterizeaza functionarea persoanelor care sunt inzestrate, nu sunt masurate adecvat, iar unele nu
sunt evaluate deloc. O alta critica implica limitarile inerente in utilizarea testelor tipice de
inteligenta cu persoane diverse cultural. Cateva dintre instrumentele disponibile in prezent sunt
adecvate pentru a evalua capacitatile celor care sunt in mod substantial diferiti de cultura de baza.
Totusi, se fac unele progrese in ajutarea profesorilor in a identfica copiii dotati care sunt membri ai
grupurilor minoritare, cu performante slabe sau la risc. Kranz (1981,1991) a dezvoltat un proces de
evaluare al talentului care prevede o multifatetata perspectiva a fiecarui copil pe mai multe domenii
de talente ( arte vizuale, arte ale spectacolului, talent creativ, talent academic, conducere, etc.).
Surse de informare a talentului includ evaluarile profesorului ptr.fiecare student, numire egal la
egal, numirea parintilor, si informatii furnizate de fiecare student.
Probleme similare sunt inerente in testele de realizare. De exemplu, testele de realizare nu sunt

general concepute ptr. a masura adevarata realizare a copiilor care sunt inzestrati academic.
Asemenea persoane sunt adesea impiedicate sa isi demonstreaze priceperea lor neobisnuita din
cauza gamei restranse a elementelor de testare. Aceste efecte de plafon, asa cum sunt ele cunoscute,
impiedica copiii inzestrati sa isi demonstreze performantele la un nivel mai ridicat.

TESTELE DE CREATIVITATE
Datorita naturii creativitatii si a multitudinii de forme in care poate fi exprimata, testele de
dezvoltare ptr. a evalua prezenta si magnitudinea ei devin o sarcina formidabila (Davis & Rimm ,
1994). In cida acestor provocari, o serie de teste de creativitate au fost formulate (Rimm,1982;
Rimm & Davis, 1983; Torrance, 1966; William, 1980). Doua categorii principale ale testelor de
creativitate sunt in uz in prezent: (1) testele concepute sa evalueze gandirea divergenta si (2)
stocurile care ofera informatii despre personalitatile studentilor si trasaturile biografice. Callahan
(1991) a sugerat folosirea multiplelor masuri ale creativitatii pentru a sustine proceperea in acest
domeniu de performanta. O intrebare tipica la un test de gandire divergenta poate fi citita dupa cum
urmeaza: Ce s-ar intampla daca ochii tai ar fi ajustati sa vada lucruri la fel de mici ca germenii?
Odata ce pasii de screening au fost parcursi, actuala identificare si selectare a studentilor
incepe. Pe parcursul acestei faze, fiecare dintre studentii ecranizati in prealabil, este evaluat din nou,
folosind mai multe proceduri individualizate si instrumente de evaluare. Ideal, aceste tehnici ar
trebui sa fie strans legate de definitia supradotarii utilizata de catre district sau sistemul scolar si
natura programului imaginat ptr. studenti (Callahan, 1991).

Comportamente
Plictisit de sarcinile de rutina; refuza sa faca

Asociate cu:
CREATIVITATE

Sarinile pe de rost.

Toleranta ridicata la ambiguitate;

Nici un interes la detalii; mana in lucru murdar,

Gandire independenta,divergenta;

Dezordonat.

Asumarea riscului;

Face glume sau jocuri de cuvinte uneori neco-

Imaginatie, sensibilitate;

respunzatoare.

MOTIVATIE

Refuza sa accepte autoritatea; nonconformism,

Persistenta in domeniul de interes;

Incapatanare.

Intensitatea sentimentelor si valorilor

Dificil sa ii facem sa se mute la un alt subiect.

Independenta;

Sensibil emotional- poate exagera, devine nervos

GANDIRE CRITICA

Foarte usor, sau este pregatit sa planga daca lu-

Constientizarea discrepantelor dintre

Crurile nu merge bine.

real/ideal adevar/expresie.

Tendinta de a-i domina pe ceilalti.

Stabilirea unor standarde inalte.

De multe ori nu este de acord vocal cu ceilalti

Abilitati de analiza si evaluare.

Sau cu profesorii in legatura cu idei sau valori.

Autocritic, nerabdator cu esecurile.
Critic cu altii, cu profesorii.
Sursa: Adaptat dupa E.S.Richert , Probleme Agresive si Practici Promitatoare in Identificare. In
MANUALUL EDUCATIEI INZESTRATE, de N.Colangelo si G.A.Davis (Eds.), Copyright 1991
de ALLYN si Bacon. Retiparita cu permisiune.

Utilizarea istorica a unui singur indice sau scor IQ a fost inlocuita de o varietate de masuri si
scoruri ca sa determine daca un student ar trebui sa fie servit. Richert (1991) a identificat de
asemenea comportamente care pot determina membrii comisiei de selectie sa filtreze anumite
persoane care sunt potential inzestrate. Erorile in procesul de identificare pot fi semnificativ reduse
prin aplicarea unor abordari de evaluare mutidimensionale si aplicare unor standarde de intrare care
se potrivesc cu tipurile de interventii care vor fi furnizate in cadrul programului de supradotare.

Strategii de lucru pentru SUPRADOTARE

Orice copil supradotat identificat de prini sau de coal trebuie s beneficieze de programe
educaionale care s le favorizeze dezvoltarea potenialului nativ, astfel nct s accead la
performane, care s fie convertite n final n competene cu impact social. Complexitatea
personalitii supradotailor determin o gndire serioas n privina
elaborrii i implementrii programelor instructiv-educative. Copiii supradotai dezvolt capaciti
de nvare diferite de a celorlali copii, bazate pe modele de gndire specifice:

gndirea critic ce evalueaz ideile i argumentele n mod creativ;

construcia de modele ce d un sens logic lumii i care pot fi utilizate n practic;

construcia de argumente logice care permit validarea sau respingerea unor concepte;

considerarea i reconsiderarea evidenei, care permite descoperirea de legi ce se afla n spatele

evidenei i nu sunt transparente la prima vedere;

gndirea moral ce permite abordarea sub spectrul responsabilitii diferitelor aciuni i gsirea
optimului strategic de abordare a unei situaii.
Toate aceste particulariti necesit pregtirea special a profesorilor care lucreaz cu copii

supradotai i care trebuie s i dezvolte stiluri de predare adecvate i necomune educaiei de mas.
n cazul categoriei copiilor supradotai este necesar orientarea strategiilor psihopedagogice n
vederea dobndirii abilitilor de adaptabilitate i independen pentru realizarea integrrii
socioprofesionale corespunztoare. n acest sens, proiectul de cercetare prezint i sistematizeaz
strategii de orientare pedagogic pentru aceast categorie de tineri, avem n vedere analiza rolului
instituiilor de nvmnt preuniversitar pentru a realiza educaia adecvat elevilor cu potenial
intelectual nalt. n scopul adoptrii unor programe specializate de susinere i integrare a elevilor
cu nivel de supradotare, prezentm o serie de propuneri de natur a genera dezvoltarea adecvat
pentru aceast categorie de tineri n viaa adult.
Copiii supradotai se remarc prin atitudini, dispoziii i obiceiuri ce valorific mintea
deschis, obiectivitatea i imparialitatea. Ei practic n mod obinuit metacogniia, analizndu-i
propriul proces de gndire. Antrenamentul intelectual ce trebuie s stea la baza oricrei
activiti/lecii necesit planificarea, rezolvarea de probleme, decizia strategic, recomandarea de
metodologii, comunicarea i utilizarea experienei altora n mod critic. Direcionarea nvrii
trebuie s se realizeze pe baza analizei optimului educaional i planificarea pentru viitor a acestuia.
Copiii supradotai sunt condui de o curiozitate aparte, ei sunt avizi de a nelege cum funcioneaz
ntreg universul, fiind capabili s i imagineze mbuntiri sau reformri, s produc valori utile
din punct de vedere social. De aceea, programele educaionale pentru supradotai trebuie s
rspund unor cerine educative care s se plieze pe caracteristicile specifice ale gndirii lor care:

ridic probleme i ntrebri vitale pe care le formuleaz clar i precis;

culege i evalueaz informaii relevante folosind abstracii pentru a le interpreta;

ajunge la concluzii bine gndite i la soluii, testndu-le pe criterii i standarde relevante;

gndete deschis i nedogmatic n cadrul sistemelor de gndire alternative, recunoscnd i

evalund presupunerile proprii, implicaiile i consecinele;

comunic efectiv cu alii construind soluii pentru diferite probleme.

Din aceste motive supradotatul cu gndire critic este autodisciplinat, auto-direcionat, auto-

monitorizat i auto-corectiv, folosete strategii riguroase i abiliti deosebite n manevrarea

acestora. De asemenea, el dezvolt abiliti deosebite n rezolvarea de probleme i n comunicarea
acestora. Din aceste motive profesorii care lucreaz cu aceast categorie de copii, trebuie, la rndul
lor, s aib abiliti deosebite i un profil psiho-intelectual compatibil cu cel al elevilor.

Interventii:
COPILARIA TIMPURIE
Parintii pot incuraja invatarea timpurie si dezvoltarea copiilor lor intr-o multitudine de feluri
(Koopmans Dayton & Feldhusen, 1987; Lewis & Louis, 1991). Pe perioada celor 18 luni de la
nastere, 90 % din toate interactiunile sociale cu copiii au loc in timpul activitatilor precum hranirea,
imbaierea, scgimbarea scutecelor, si imbracarea (Clark, 1992). Parintii care sunt intereati in
avansarea dezvoltarii mentale si sociale a copilului, folosesc aceste ocazii pentru a vorbi cu el/ea;
furnizeaza experiente senzoriale variate precum imbratisatul, gadilatul si zambitul; si transmiterea
unui sentiment de incredere.
Precum progresul copiilor prin varsta frageda, perioada in care incepe sa mearga si perioada
pre-scolara, experientele prevazute devin tot mai variate si unic potrivite nevoilor in curs de
dezvoltare ale copilului.

Vorbirea si dezvoltarea cognitiva sunt incurajate prin intermediul

povestilor care le sunt citite si povestite. Copiii sunt indemnati de asemenea sa isi creeze propriile
lor povesti. Perioadele scurte sunt rezervate dasemenea pentru discutii sau conversatii spontane care
survin in urma evenimentelor care le-au capturat atentia pe moment. Cererile de ajutor in spunerea
sau imprimaea unui cuvant sunt indeplinite cu promptitudine. Astfel, multi copii care sunt inzestrati,
invata sa citeasca inainte sa intre la gradinita sau in clasa intai.
De-a lungul anilor de scoala, parintii continua sa avanseze dezvoltarea copiilor lor

prin

furnizarea oportunitatilor care corespund cu fortele si interesele lor (Shaughnessy & Nelly, 1987).

Simplele jocuri de identificare jucate de-a lungul perioadei prescolare devin acum mai complexe.
Discutiile au loc frecvent cu colegi si alti adulti interesanti, in plus fata de parinti. Natura discutiilor
si tipul cerut discutiilor devine mai sofisticat. Parintii isi ajuta copiii in miscarea catre nivele mai
inalte de invatare prin punerea intrebarilor care necesita analiza (comparand si opunand idei),
sintetizare ( integrand si combinand idei intr-o forma noua si inedita), si evaluare (judecand si
contestand carti, articole de ziar, etc.). Alte cai prin care parintii pot ajuta includ (1) furnizarea
cartilor si materialelor de citit intr-o gama larga de subiece.; (2) Furnizarea echipamentului adecvat
precum aria intereselor variate (e.g., microscoape, telescoape, seturi de chimie); (3) incurajarea
vizitelor regulate la librarie si alte centre de resurse ale invatari; (4) furnizarea oportunitatilor de
participare la evenimente culturale, prelegeri si expozitii de diferite feluri; (5) incurajarea
participarii in activitatii extra-curiculare in afara locuintei ; si (6) promovarea relatiilor cu potentiali
mentori (Hendricks & Scott, 1987) si alti oameni de resursa din comunitate.

PROGRAMELE PRESCOLARE ( de gradinita).

O varietate de programe prescolare au fost dezvoltate pentru copiii mici potential supradotati
(Gross & Kirsten, 1987). Unii copii sunt implicati in programe traditionale, care se focuseaza pe
activitati si planuri de invatamant devotate in primul rand dedicate in primul rand dezvoltarii
abilitatilor academice.

Multe din programele traditionale evidentiaza dezvoltarea afectiva si

sociala, la fel de bine. Criteriile de intrare pentru aceste programe sunt variate, dar consideratiile
primare sunt de obicei IQ`ul copiilor si maturitatea sociala. Mai mult, copilul trebuie sa fie abil in
urmarirea traseelor, participarea la sarcini de diferite durate, si controlarea comportamentului
impulsiv.
Programele de creativitate sunt concepute pentru a ajuta copii sa isi dezvolte inzestrarile
naturale intr-un numar de domenii artistice si creative. Alt scop al acestor programe este de a ajuta
copii sa isi descopere propriile zone de promisiune. Copiii, in aceste programe sunt pregatiti de
asemenea pentru eventuala implicare in zonele traditionale academice de scolarizare.

PROGRAMELE PRESCOLARE PENTRU COPIII CU DEZABILITATI

Prescolarii cu dezabilitati care sunt inzestrati , sunt acum folositi in cateva programe in Statele
Unite (Karnes & Johnson, 1991). Fiecare program urmareste educarea si procesul de dezvoltare in
diferite feluri. Unele programe folosesc taxonomia obiectivelor educationale a lui Bloom , in timp

ce altele folosesc structura lui Guillford a modelului intelect drept baza pentru a avansa procesul de
gandire al copiilor. Individualizarea este o componenta cheie in proces.
Programele variaza de asemenea potrivit multitudinii de structuri prevazute in mediul
inconjurator prescolar. Programul RAPYHT ( Regasirea si Accelerarea a Tinerilor Promitatori cu
Handicap si Talentati) asigura copiii cu Sali de curs flexibile la fel de bine precum experientele
orelor de curs structurate. Experienta Salii de clasa deschisa furnizeaza copiilor oportunitati de a
initia propriile lor activitati de invatare si le permite sa isi indeplineasca scopurile in propriul lor
ritm. Profesorii din acest mediu al clasei deschise servesc drept facilitatori. In contrast, sala de
clasa structurata este dirijata de catre profesor. Activitatile de invatare sunt selectate de profesor si
ordinea experientelor de invatare este strans structurata (Karnes & Johnson, 1991).

COPILARIA SI ADOLESCENTA
Supradotarea la elevii elementari si secundari poate fi nutrita intr-o varietate de cai (VanTasselBaska, 1988) . Un numar de sisteme de livrare a serviciilor si abordari sunt folosite in raspunderea
la nevoile elevilor inzestrati. Frecvent, procesul de cultivare a fost numit

educatie diferentiata ,

care inseamna, o educatie unic si predominant potrivita capacitatilor si intereselor indivizilor

supradotati.

ABORDARI DE INTERVENTIE
Sdelectarea abordarilor de interventie si structurilor de organizare

apare ca o functie de

varietate de factori (VanTassel-Baska, 1988; Williams, 1988). Mai intai, un sistem scolar trebuie sa
determine ce tip de supradotare este capabil sa serveasca. Trebuie de asemene sa stabileasca
criteriile de identificare si masurile care ii permit sa selecteze elevii calificati in mod corect. De
exemplu, daca sistemul este in primul rand interesat in avansarea creativitatii , masuri si indici ai
creativitatii ar trebui folositi. Daca focalizarea programului este avansarea realizarii si intelegerii
matematice, trebuie folosite instrumente ce masoara aptitudinile matematice . Cu privire la
identificarea supradotarii la elevi ce sunt diversi cultural, progresul in dezvoltarii instrmentarii si
masurarii a fost facut (Baldwin, 1991; Khatena, 1982; Kirhenbaum, 1988). O varietate de abordari
formale si neoficiale au fost dezvoltate pentru a permite practicantilor sa masoare potentiala
genialitate la elevii cu diversitate culturala (Callahan, 1991; Richert, 1991); Robinson, Bradley, &
Stanley, 1990). In al doilea rand, sistemul scolar trebuie sa seleceze structurile organizationale prin

care copiii supradotati sa primeasca educatiile diferentiate. In al treile rand, personalul scolar
trebuie sa selecteze interventiile de abordare care pot fi utilizate in cadrul fiecarui program. In al
patrulea rand, personalul scolar trebuie sa selecteze proceduri continuue de evaluare si tehnici care
ii ajuta sa ecalueze eficienta generala a programului. Rezultatele obtinute in urma programului de
evaluare a efortului poate seri drept catalizator pentru a face schimbari adecvate.

SISTEME DE LIVRARE A SERVICIILOR

Odata ce tipul de supradotare ce va fi accentuat a fost selecetat. Si procedurile de identificare
adecvate au fst stabilite, planificarea trebuie sa fie directionata catre selectarea sistemelor de livrare
a serviciilor adecvate. Structurile organizationale pentru studentii supradotati, sunt similare cu
acelea descoerite in alte zone de educatie speciala. Clark (1992) a descris un model continuu ce a
fost folosit sa dezvolte servicii pentru studenti care sunt supradotati. Fiecare dintre mediile de
invatare din model are propriile avantaje si dezavantaje (Kramer, 1987a, 1987b). De exemlu,
studentii care sunt inscrisi in Sali de clasa de cultura generala si carora li se ofera oportunitatea sa
petreaca timp la seminarii, Sali de resurse, clase speciale, si alte noi circumstante de invatare,
profita de experienta deoarece le este permis sa lucreze la propriul lor nivel de capacitate (Parke,
1989). In plus, asemnea activitati de retragere furnizeaza un mijloc pentru studenti de a interactiona
unul cu altul si de a urmari zone de interes care pot sa nu faca parte din planul de invatamant
obisnuit (Renzulli & VanTassel- Baska, 1987). Totusi, dezavantajele unui asemenea program sunt
numeroase. Partea majora a saptamanii instructionale este petrecuta facand lucruri care pot sa nu fie
adecvate pentru studentii supradotati, date fiind abilitatile si interesele lor. De asemenea, cand ei
revin la orele generale de educatie, le este cerut in mod constant sa recupereze sarcinile ratate.
Alt exemplu al continuumu-lui lui Clark este clasa speciala cu oportunitati pentru cursul de
lucru integrate cu orele regulate. Aceasta abordare are multe avantaje. Elevii au ce e mai bun din
amebele lumi, academica si sociala. Studiile independente dirijate, seminariile, mentoratul si
studiile de cooperare sunt tipuri de implicare are devin posibile prin acest tip de angajament.
Studentii supradotati sunt capabili sa interactioneze intr-o maniera intensiva cu alti studenti capabili,
la fel ca studentii obisnuiti in orele lor de curs integrate. Acest program are de asemenea
dezavantaje totusi. O clasa speciala necesita un profesor bine instruit si multe sisteme scolare pur si
simplu nu au suficiente fonduri sa asigure serviciile unui profesor special instruit. Fara un profesor
de specialitatea, instruirea clasei speciale sau a altor activitati de invatare speciale poate fi doar mai

mult din planul de inavatamand general al educatiei. Din pacate, multe din clasele speciale care au
fost concepute pentru studenti supradotati subliniaza mai degraba cantitatea sarcinilor decat
calitatea.
Selectarea sistemelor de livrarea a serviciilor este o functie a resurselor umane si financiare (ex.
personal instruit, specialisti in supradotare, mentori) precum si valorile comunitatii locale si
conditiile ei. Optim, sistemul de livrare ar trebui sa faciliteze indeplinirea scopurilor programului si
sa corespunda cu tipurile de supradotare fiind cultivate.

ACCELERAREA
In mod traditional, programele pentru studenti supradotati au subliniat practicile de accelerare
si imbogatire. Accelerarea permite studentilor sa obtina la rate consosnante cu capacitatile lor si
asigura pentru una sau mai multe din optiunile urmatoare: intrarea prematura la gradinita sau scoala,
saltul peste clase, programe telescopate, progresul rapid prin subiectul materiei, si intrarea
prematura la liceu sau plasament avansat (Schiever & Maker, 1991). In trecut, sarirea claselor a fost
o practica administrativa comuna in furnizarea inaltelor anilitati ale cursantilor. Declinul in aceasta
practica este atribuit convingerii unor indivizi ca saritul peste anumite clase poate spori
probabilitatea studentului de a deveni inadaptabil social. Altii cred ca studentii accelerati vor
experimenta lacune semnificante in invatare datorita saltului peste clase. Accelerarea este limitata in
general la 2 ani in tipicul pragramu scolar elementar.
Alta practica legata de saritul claselor este scolarizarea telescopica sau condensata, care permite
studentilor sa progreseze prin continutul a catorva clase intr-o perioada de timp redusa semnificativ.
O practica aliat este aceea de a permite studentilor sa progreseze rapid printr-un curs particular.
Accelerarea de aceasta natura prevede studenti cu o baza de invatare secventiala, la un ritm
proportional cu abilitatile lor. Programele scolare care sunt neclasificate sunt deosebit de potrivite
pentru telescopare. Datorita insisi naturii lor, studentii, indiferent de varstele lor cronologice, pot
progresa prin invatare sau secventa a planulu de invatamant care nu este constransa de limitele
artificiale ale notelor.
Alta tehnica de instruire care a primit o mare atentie este compactarea planului de invatamant
(Reis & Purcell, 1993; Reis & Renzulli, 1992). Aceasta tehnica este folosita de catre profesorii de
educatie generala petru a intalni nevoile studentilor peste medie prin eliminarea activitatilor
curiculare care u fost deja stapanite de catre acesti studenti. Aceasta abordare elibereaza studentii

apti de a urmari activitati de invatare de accelerare sau imbogatire.

Alta forma a programarii condensate la nivelul liceiului include castigarea creditului prin
examinare, inscrierea in cursuri extra pentru absolvirea timpurie, reducere sau eliminarea unor
cursuri de lucru , inscrierea la programe intensive de vara, si luarea cursurilor universitare aprobate
in timp ce completeaza sarcinile din liceu. Multe dintre aceste optiuni permit studentilor sa intre la
colegiu mai devreme sau sa fie in programe de licenta cu alti studenti avansati. Dwight, talentatul
muzician si antreprenor de radiodifuziune descris in capitolul instantaneu de deschidere , a fost
capabil sa profite de pe urma cursurilor de onoruri in liceu castigand credit la colegiu inainte de
inscrierea lui la universitate. Multi studenti supradotati sunt pregatiti pentru nivelul cursurilor de
colegiu la varsta de 14, 15 sau 16 ani. Unii studenti cu abilitati neobisnuit de intalte sunt pregatiti
pentru experientele de nivelul colegiulu chiar inainte de 14 ani.
Ceretarea in accelerare si impactul ei sugereaza ca studentii alesi cu grija profita cu succes din
asemenea experiente (Brody & Benbow, 1987; Kulik & Kulik, 1984; Thomas, 1987).Beneficiile
majore ale accelerarii, dupa cum s-au stabilit prin cercetare si practica efectiva includ motivarea
imbunatatita si increderea si finalizare anticipata a formarii avansate sau profesionale. In plus,
acelerarea previne obiceiurile de lene mentala (VanTassel-Baska, 1989a, p.189).

Modelul continuu al lui Clark :

Sali de clasa obisnuite
Clasa obisnuita cu grup
Clasa obisnuita cu retragere
Clasa obisnuita cu grupare si retragere
Sala de clasa individualizata
Sala de clasa individualizata cu grupare
Sala de clasa individualizata cu retragere
Sala de clasa individualizata cu grupare si retragere
Clasa speciala cu cateva clase integrate
Clasa speciala
Scoala speciala
IMBOGATIRE
Imbogatire se refera la experientele

care extind sau maresc

cunostintele unei persoane

(Aylward, 1987; Klausmeier, 1986; Schiever & Maker , 1991). Imbogatirea se refera la cursuri de
studiu precum aprecierea muzicii, limbilor straine, si mitologiei care sunt adaugate la planul de

invatamant al studentului si nu sunt de obicei mai dificile decat alte clase in care studentii sunt
implicati. Alte exemple de imbogatire implica experiente in care studentii isi dezvolta abilitati
sofisticate de gandire (ex. sinteza, analiza, interpretare si evaluare) sau oportunitati de a-si dezvolta
si stapani cencepte avansate intr-un anumit domeniu. Unele forme de imbogatire sunt defapt tipuri
de accelerare. Un student a carui imbogatire implica a avea posibilitatea de a urmari pe deplin
concepte matematice care sunt cu mult peste nivelul gradului sau prezent experimenteaza o forma
de accelerare. Evident, cele doua abordari sunt interdependente.
Abordarea imbogatirii este cel mai comun act administrativ utilizat in servirea studentilor
supradotati. Este de asemenea cea mai abuzata abordare prin faptul ca este des aplicata doar cu
numele si intr-o maniera sporadica, fara obiective bine-delimitate sau rationale. Sunt de asemenea si
alte probleme cu abordarea imbogatirii. Este des folosita de sistemele scolare intr-o maniera
superficiala , ca o dovada de raspuns la cererile parintilor copiilor supradotati.

Activitatile

imbogatirii sunt privite de catre unii profesionisti ca perioade dedicate triviei educationale sau
instructii grele in misiunile elevilor dar usoare in continut. Programele de imbogatire calitative
sunt caracterizate de activitati selectate cu grija, module sau unitati; misiuni provocatoare dar nu
coplesitoare; si evaluari care sunt riguroase dar corecte. In plus, programele de imbogatire bune, se
focuseza pe un plan sistematic pentru invatarea extinsa a studentului (Schiever & Maker, 1991,
p.99) si abilitati de gandire a stresului de ordin superior.
Exista o lipsa a cercetarii experimentale sistematice cu privire la programele de imbogatire. In
ciuda multor limite ale cercetarilor trecute si curente, dovezi sustin eficacitatea abordarilor de
imbogatire (Callahan, 1981). Totusi, putina experimentare pe termen lung cu privire la eficacitate
programelor de imbogatire a indicat ca, studentii, profesorii si parintii sunt in general satisfacuti u
natura si continutul lor. Activitatile de imbogatire nu par sa distraga atentia de la experienta
studentilor de succes prin administrarea regulata a testelor de realizare. Date sociometrice privind
studentii care sunt scosi din clasele de educatie generala pentu activitat de imbogatire sunt pozitive
de asemenea. Studenti nu par sa sufere social din cauza implicarii in programele de imbogatire care
au loc in afara claselor de educatie generala.

PROGRAME SI SCOLI SPECIALE

Programele create sa avanseze talentele indivizilor in domenii nonacademice , precum artele
vizuale si de performanta , au crescut rapid in ultimii ani. Studentii implicati in aceste programe isi

petrec frecvent jumatate din ziua lor de scoala lucrand in ubiecte academice si alta jumatate in
studierea arelor. De multe ori , instructiunea artelor este prevazuta de o institutie independenta, dar
unele sisteme scolare isi mentin propriile lor scoli separate. Majoritatea programelor prevad
instruirea in artele vizuale si de performanta, dar cateva accentueaza instruirea scrisul creativ, a
filmului, a productiei de televiziune si fotografiei. Asa numitele scoli ale guvernatorului (programe
de vara specifice tinute in general pe site-uri-le universitare) si
specializate in numeroase state

scoli sau licee rezidentiale

furnizeaza de asemenea oportunitati valoroase pentru studentii

talentati si supradotati (Carpenter, 1987; Gold, Koch, Jordan, & Pendvis, 1987; Taffel, 1987).
Studentii selectati competitiv sunt asigurati cu experiente curiculare care sunt strans adaptate la
nevoile si interesele lor individuale. Facultatile pentru aceste scoli sunt meticulos selectate pentru
competenta in domenii variate si pentru abilitatea lor de a motiva si stimula studentii. In
Pennsylvania, scoala guvernatorului se focuseaza numai pe artele vizuale si de performata. Alt
program interesant, programul - Cercetatori din Mediul Urban Pentru Gimnaziu , furnizeaza
studenti apti de gimnaziu in unele din cele mai provocatoare cartiere de acces din Boston la clasele
avansate de matematica si stiinta. Programul este de asemenea dirijat catre imbunatatirea
performantelor acestor studenti in clasele de educatie generala (Departamentul Statelor Unite de
Educatie, 1993). De asemenea, un numar de universitati ofera programe captivante de Duminica, de
vara, si tot parcursul anului pentru elevii primari si de liceu care sunt supradotati (Clark &
Zimmerman, 1987; Davis & Rimm, 1994; Feldhusen, 1991; Holingsworth, 1987; Leroux &
DeFazio, 1987; Olszewski-Kubilius, 1989). Cu toate acestea, aceste scoli si programe speciale sunt
putine la numar si servesc numai o fractiune din studentii care ar beneficia de pe urma lor
(Departamentul Statelor Unite de Educatie, 1993, p.22).
Oportunitati si provocari in ceea ce priveste cariera.
Studentii talentati trebuie sa aiba o larga varietate de cariere din care pot alege si de aici vin si
problemele legate de selectarea unei cariere. Prin virtutea multitudinii de talente pe care acestia le
au, acestia sunt adesea indecisi in legatura cu directia pe care trebuie sa o aleaga pentru studille lor.
Urmatoarele afirmatii exemplifica dilemele cu care ei se confrunta:
Mi-am dat seama ca daca as dori sa aplic, as putea sa aplic in orice domeniu.Se pare ca am
aptitudini potrivite oricariui domeniu.O tema la engleza mi se pare tot atat de dificila ca si tema la
fizica. Le gasesc pe amandoua tot atat de provocatoare si interesante. Acelasi lucru il pot spune si
pentru matematica, studii sociale, muzica sau orice alta materia scolara.Nimic nu este atat de simplu

pentru mine ca sa il pot face fara nici un efort, dar nici atat de greu incat sa nu il pot face.De aceea
imi este atat de dificil sa aleg pentru viitorul meu.Multi oameni n-ar considera asta o problema, dar
pentru mine este.
Cand ma gandesc la o cariera de viitor, se cam aduna norii deasupre capului meu.Sunt atat de
multe lucruri pe care mi-ar placea sa la fac si atat de multe mi-ar placea sa fiu, si as vrea sa le incerc
pe toate dar de unde sa incep, asta e adevarata problema. Cateodata exista atat de multa fericire si
singuratate si pasiune si disperare in mine incat imi vine sa ma urc pe pereti si cand ma apuca
stararile astea incep sa scriu poezii. Mai trec si luni intregi fara sa scriu nicio poezie si apoi parca
ma apuca asa o nebunie spontana. Probabil ca asa voi fii mereu, dar totusi mi-ar placea sa ma pot
auto-disciplina indeajuns incat sa incep sa scriu mai multe nuvele si romane.
Mi-ar placea sa fiu terapeut psiho-comportamental, corespondent pentru strainatate, psihiatru,
antropolog , lingvist, cantaret de muzica folk, agent secret si asistent social.
Ghidarea in cariera si alte forme de consiliere joaca un rol important in a-i ajuta pe oamenii
talentati sa isi utilizeze remarcabilele abilitati si talente. Acestor studenti li se poate parea dificil sa
faca alegeri in ceea ce priveste cariera si educatia lor din cauza multiplelor lor talente.Ei pot simti o
presiune sa aleaga o anumita criera din cauza asteptarilor pe care altii le au de la ei. Ei pot
experimenta izolarea sociala ca rezultat al abilitatilor si preferintelor lor unice si au probleme in a
selecta optiunile pentru cariera din cauza valorilor si asteptarilor din cultura lor traditionala. Aceste
probleme pot fi adresate si probabil rezolvate daca se ofera asistenta profesionala de catre un
consilier calificat si de catre parinti (Silverman, 1989). Oice program adresat elevilor talentai
trebuie sa contina un program de consiliere menit sa ii ajute pe acesti elevi sa faca fata problemelor
lor personale, sociale, educationale si profesionale.
Tehnicile folosite de consiliere pot varia in functie de natura problemelor pe care elevii le au si
caractersticile specifice fiecarui elev in parte.In unele cazuri, elevul poate avea nevoie de ajutor in
a-si rezolva problemele personale si sociale inainte de problemele care privesc pregatirea si
dezvoltarea pentru o viitoare cariera. Daca problema o constituie izolarea sociala, consilierul il
poate ajuta pe student implicandu-l intr-un program de consiliere de grup care pune accentul pe
intelegerea de sine si un feedback pozitiv in relatiile cu ceilalti.Problemele cauzate de asteptarile
prea mari din parte parintilor ar trebui sa fie adresate in contextul familiei unde consilierul ii ajuta
pe parinti sa dezvolte asteptari realiste in ceea ce ii priveste pe copii lor, asteptari care se potrivesc
cu abilitatile si adevaratele interese ale copiilor.

Problemele si provocarilor celor inzestrati cu telent:

Studentii talentati trebuie sa se confrunte cu o serie de probleme. O problema o constituie
asteptarile pe care acestia le au de la ei insisi si acelea care au fost impuse de catre parintii lor,
profesori si altii. Acesti studenti simt o presiune sa ia note mari sau sa aleaga o anumita profesie.Ei
adesea se simt obligati sa contribuie cu cele mai bune rezultate in toate domeniile, un sindrom
numait perfectionism. Aceasta presiune duce la un fel de conformare, nelasnadu-i pe studenti sa isi
laeaga cu adevarat domeniile lor de interes.Un "ghid de supravieturire" a fost dezvoltat de catre
Delisle si Galbaraith( 1987) pentru a-i ajuta pe elevii cu varste cuprinse intre 11 si 18 ani sa faca
fata dificultatilor si probleme generate de faptul de a fi talentati.
Van Tassel-Baska (1989) a identificat un numar de nevoi socio-emotionale ale studentilor
talentati care ii diferentiaza pe acestia ce semenii lor mai putin talentati:

Sa inteleaga cum si in ce fel ei sunt diferiti sau similari semenilor lor

sa aprecieze si sa evalueze propria lor unicitate ca de asemenea si a celorlati

Sa inteleaga si sa dezvolte abilitati de relationare

Sa dezvolte si sa valorifice sensibilitatea lor superioara

Sa aiba o intelegere realista in legatura cu propriile lor abilitati si talente

Sa identifice moduri de a hrani si dezvolta propriile lor abilitati si talente

Sa distinga corect intre dorinta de excelenta si dorinta de perfectiune

Sa dezvolte comportamente asociate negocierii si compromisului.

Elevii care sunt talentati au nevoie de continuu acces la modele de comportament adult care au
interese si abilitati apropiate lor iar importanta acestor modele adulte nu poate fi subestimata.Aceste
modele sunt in mod particluar importante pentru elevii talentati care cresc si studiaza in zone rurale
indepartate.Acesti elevi adesea isi termina studiile la scolile de stat fara a beneficia de ajutorul uni
mentor cu care ei pot discuta variate probleme de ordin educational si profesional.

Grupurile neglijate de-a lungul timpului

Femeile
Silverman(1986, pag 3) a pus aceasta intrebare: " ce se intampla cu femeile izestrate cu
talent?".Numarul de femei inzestrate cu talent pare sa scada odata cu varsta. acest fenomen este
ciudat daca luam in considerare faptul ca aceste se dezvolta mental, incep sa vorbeasca si sa mearga

mai repede decat baietii, ca incep sa citeasca mai devreme, au note mai mari decat baietii la testele
de IQ in timpul scolii iar notele obtinute de aceste in scoala gimnaziala sunt mai mari decat ale
baietilor,Ce se intampla mai exact cu fetele? Este scaderea acestiu numar legata de gradul lor de
socializare?

Interactiunea in mediul natural

Oamenii care sunt inzestrati, talentati si creativi in:

Primii ani ai copilariei:

Sfaturi pentru familie :

Sa realizeze ca sunt inzestrati in multe moduri:concetrare, memorie, placera de a invata,

simtul umorului, cunostiintele sociale,orientatrea catre sarcini de lucru, abilitatea de a
conduce si a fii condus, capacitatea si dorinta de a intra in competitie, capacitatea de a stoca
informatie

Sa le asigure jucarii copiilor talentati, jucarii care pot fi folosite pt o varietate de activitati

Sa faca excursii la muzee, expozitii , targuri si alte locuri de interes

Sa ii stimuleze din punct de vedere vizual, auditiv, verbal si kinestetic

Sa sustina conversatii cu copilul in care aceata sa participe activ

Sa inceapa sa ii arate copilului carti cu imagini si sa ii ceara sa gaseasca diferite obiecet sau
animale sau sa raspunda la intrebari potrivite varstei lor

Sa evite restrictiile care nu sunt necesare.

Sa le ofere materiale de joaca care sunt potrivite pentru ei si care ii pot provoca

Sfaturi pentru Educatori:

Sa caute moduri in care variatele talente pot fi exprimate ( cognitive, artistice, socializare,
abiitate motrica, memorie, cunostinte speciale, imaginatie)

Sa ofere acestor copii oprtunitati sa isi exprime talentele

Sa capteze atentaia copiilor .Sa dezvolte abilitati de invatare legate de pasiunile lor.

sa ii permita copilului sa experimenteze toate elementele limbajuli-chair si limbajul scrisdaca copilul se arata doritor de a face acest lucru

Sfaturi pentru personalul care lucreaza cu copiii de gradinita

Retineti ca in general conversatia este foarte importanta pentru dezvoltarea copilului.Nu va

sfiiti sa stai de vorba cu copilul despre subiectele de care el este interesat

Deveniti specializat in cautarea talentelor in diverse domenii( artistic, social , cognitiv)

Implica-l pe copil in activitati mai provocatoare care nu il tin pe loc din continua invatare

Sfaturi pentru vecini si prieteni

Recunoasteti ca oamenii au o varietate de talente care pot fi incurajate

Oferiti oprtunitati copiilor inzestrati sa isi foloseasca pe deplin abilitatile

Bucurati-va si oferitile sprijinul copiilor vecinilor care va folosesc casa pentru experimente
de natura diversa ( gatit, pictat, construit)

Anii de scoala gimnaziala:

Sfaturi pentru familie

Mentineti cautarea talentelor individuale;unele calitati nu sunt devin atat de eveidente pana
cand copilul nu creste.

Oferiti experiente extrascolare care tin de diverse domenii (artistic, fizic, academic, de
lidership)

Inscrieti copii talentati in programe, tabere de vara oferite de colegii si universitati

Monitorizati mediul scolar al copilului pentru a va asigura ca sunt facuti pasi adecvati care
sa vina in intampinarea manifestarilor talentelor sale unice

Alaturati-va unui comitet de parinti din comunitatea dumneavoastra

Abonati-va la publicatii care sa prezinte teme de interes manifestate de copii vostri talentati

Incurajati-i pe copii talentati sa se alature asociatiilor sau copiilor care au aceeasi

hobbiuri,interese si aptitudini ca ale lor.

Sfaturi pentru profesorii de scoala gimnaziala

Sa ofere oportunitati care sa vizeze imbogatirea cunostintelor necesare aptitudinilor copiilor

talentati ca si de asemenea sa contribuie la accelerarea acestor abilitati

Sa permita copiilor inzestrati sa aleaga si sa faca proiecte personala care cer o pregatire
sofisticata si minutioasa si care necesita un proces de gandire si creatie

sa se implice in organizatii profesionale care ofera ajutor si asistenta profesorilor elevilor

talentati.

Faceti un curs care sa se adreseze in special stategiilor folosite in imbunatatirea folosirii

talentelor copiilor talentati

Incurajati copiii sa devina participanti activi la varaate evenimente care accentueaza nise
abilitati specifice sau zone de cunoastere (targuri de stiinta, competitii muzicale, etc)

Sfaturi pentru personalul scolar

-Puneti bazele unor cluburi sau programe care sa le permita copiilor talentati sa isi manifeste
talentele.

-Creati programe cu premii care incurajeaza dezvoltarea talentelor in fdiferite domenii

-Implicati membrii comunitatii in oferirea de activitati de imbunatatire si accelerare a

abilitatilor copiilor talentati (ex:artisti, ingineri, scriitori)

-Folositi proceduri inclusive pentru identificarea elevilor cu potential care provin din grupuri
dezavantajate sau au diverse dizabilitati.

Sfaturi pentru vecini si prieteni

Contribuiti la organizatii care se ocupa de managerierea talentelor

Oferiti-va ca voluntari pentru jurizarea de diverse evenimente si competitii

Fiti doritor sa impartasiti talentul dumneavoastra cu tineri, muzicieni, atleti, artisti.

Deveniti mentor pentru persoane din comunitatea dumneavoastra.

Anii de liceu:

Sfaturi pentru familie

Continuati sa oferiti surse pentru dezvoltarea talentelor in afara casei.

Consiliati-va in mod regulat copilul in legatura cu cursurile pe care el sau ea le poate/ va

face.

Oferite accesul la mijloace de informare (computere, camere video, etc) si resurse

( specialisti, mentori) care pot contribui la performantele copilului.

Asteptati-va la variatii ale performantelor lor de-a lungul timpului.

Oferiti-le oportunitati de odihna si relaxare daca au un orar incarcat.

Continuati sa incurajati implicarea semenilor lor care au aceleasi interese si aptitudini.

Sfaturi pentru profesorii de liceu

Oferiti o serie de activitati pentru elevii cu diferite abilitati.

Oferiti oportunitati pentru elevii talentati care trateaza probleme reale sau dezvolta produse
actuale

Oferiti oportunitati pentru activiati adevarate de imbogatire a abilitailor lor, nu doar mai
multa munca.

Retineti ca talentul se poate manifesta in mai multe moduri.determinati felul in care

diferitele tipuri de talent poate fi exprimat in domeniul dvs.

Ajuati la eliminarea semnalelor de conflict si confuzie in ceea ce priveste alagerile in cariera

si domeniile de studiu oferite femeilor cu abilitati.

Sfaturi pentru personalul scolar

Oferiti, intr-o maniera posibila, o varietate de materiile scolare optionale, activitati, cluburi,
etc.

Recunoasteri excelente intr-o varietate de arii (leadership, arte vizuale)

Incurajati participarea la activitati competitive in care studentii sa fie capabili sa isi exprime
talentele lor unice (targuri de stiinta, competitii de dezbateri, concursuri muzicale)

Sfaturi pentru parinti, prieteni si potentiali angajatori

Oferiti oportunitati pentru elevi sa secondeze (stea pe langa) profesionistii din domeniul

dorit de ei.

Oferiti-va ca voluntar in calitate de profesionist si lucrati direct cu studentii care sunt

talentati si ajutati-i sa produca un lucru dorit.

Deveniti mentor pentru elevii care sunt interesati in ceea ce faceti dvs din punct de vedere
profesional.

Oferiti finantare pentru elevii talentati care provin din medii dezavantajate

Oferiti programe de pregatire pe timpul verii pentru elevii care manifesta un interes mare in
profesia dvs.

Oferiti-va sa supravegheati clubul uni liceu sau alte organizatii care ofera elevilor oprtunitati
in plus pentru manifestarea talentelor lor.

Sugestii pentru familie:

Sa aveti si sa mentineti asteptari mari in ceea ce le priveste pe fiicele dvs.

Nu cumparati jucarii stereotipe adresate doar fetelor

Evitati protejarea in exces a fetelor

Incurajati implicarea in activitati diverse

Permiteti-le fetelor sa se murdareasca

Spuneti-le sa aiba incredere in capacitatile lor

Sustineti interesele lor

Identificati talentele lor inca din anii copilariei

Permiteti-le sa aiba prietene si sa se joace cu alte fetite care impartasesc acelasi talent

Aratati-va interesul pentru matematica impreuna cu fetele si in afara activitatilor de la scoala

Luati in calcul inscrierea in sistemul de educatie cat mai curand posibil, la o varsta frageda

Prezentati-le femei de succes din alte domenii sau domeniul care le intereseaza

Incurajati-le pe mamaele fetelor talentate sa le recunoasca talentele si sa le ajute in

dezvoltarea lor.

Incurajati-i pe tati sa petreaca timp cu fetele lor si sa le implice in asa zise activitati
masculine

Dati si fetelor treburi casnice de care sa se ocupe

Descurajati relicile sexiste sau tachinarile

Monitorizati programele cu stereotipii misogine si vorbiti cu copiii de ambele sexe despre

acest lucru

Incurajati-i pe frati sa se trateze unuii pe ceilalti echitabil si egal mai degraba decat sa
foloseasca stereotipurile traditionale in ceea ce priveste genul pe care ei le pot vedea la alte
familii

Sugestii pentru profesori si consilieri:

Credeti in abilitatile logico-matematice ale fetelor si oferiti-le multe oportunitati ca acestea

sa practice matamatica

Prezentati-le fetelor faptul ca se pot inscrie in cluburi de matamatica daca ele sunt talentate
in acest domeniu

prezenati cursuri de dezvoltare in cariera atat pet fete cat si pt baieti unde sunt prezentate
potentiale cariere pentru femei

Expuneti atat baietii cat si fetele la intalniri cu persoane care constiuie un model
comportamental pentru femei si au diverse cariere

Discutati depre carierele care nu sunt traditionale pentru femei incluzand detalii despre
salariile pt barbati si femei si cerintele de scolarizare

ajutati-le pe fete sa isi planifice teluri pe termen lung

Discutati dspre neimplinirea acestor teluri si cum pot fi aceste lucruri combatute

Rugati-le pe fete sa citeasca biografiile unur femei celebre

Aranjati posibilitatea ca fetele sa fie asistentele unor persoane care exercita meseria dorita
de el si astefl pot stii mai multe despre accea meserie

Descurajati remarci misogine in clasa

Boicotati materialele sexiste care pot fi posibil prezentate in clasa si scrieti editurilor sa
corecteze textele imediat.

Discutati mesajele misogine

Tineti cursuri speciale si cursuri de afterschool pentru fetele care manifesta un talent in
anumite activitati

Organizati grupuri de sprijin pentru fetele cu interese similare

De ceva timp,inzestrarea intelectuala a fost asociata cu un mare IQ si scoruri mari la testele de

aptitudini.Aceste teste, prin natura si structura lor

au masurat un numar limitat de abilitati

mentale.Din cauza limitarilor lor,ele nu au fost destul de folositoare in identificarea persoanelor cu

dizabilitati care sunt talentate intelectual sau au alte talente.Oricum, persoanele cu dizabilitati cum

ar fi paralizia cerebrala , dizabilitati de invatare si alt fel de dizabilitati pot fi si ele inzestrate.Helen
Keller este un exemplu de astfel de persoana cu dizabilitati care este de asemenea inzestrata.Din
fericire noi am inceput sa cautam feluri diferite de inzestrare in randul copiilor si tinerilor cu
dizabilitati.
Educaia copiilor cu nivel de dotare intelectual nalt sau supradotare presupune realizarea
direciilor de convergen de natur pedagogic, psihosocial, informaional corespunztor
cerinelor unei categorii de copii special. Nivelul formal i nonformal de natur educaional
pornete de la premiza ocuprii i direcionrii tinerilor cu dotare intelectual nalt, spre o formul
de succes personal aplicabil i fezabil n raport cu caracteristicile vieii din societatea noastr
contemporan. n crearea unui mediu educaional favorabil dezvoltrii abilitilor este obligatoriu a
se realiza un anumit profil socioprofesional al profesorului sau educatorului implicat n formarea
acestei categorii de copii. Capacitatea de a empatiza cu elevii n transmiterea de cunotine i
cunoaterea profund i detaliat a particularitilor i profilului fiecrui elev analizat prezint o
intens corelaie cu feed-back-ul persoanelor instruite. Capacitatea de a capta atenia copiilor i de
a-i introduce uor n subiectul predat sunt caracteristici ce trebuie intens antrenate mai ales pentru
clasele cu copii ce au imaginaie i creativitate mai bine dezvoltate. Un mediu de nvare
confortabil pentru acetia presupune profesori care nu expun, nu predau, ci inspir i motiveaz.
Educaia interactiv este o cerin a dezvoltrii de potenial pentru aceast categorie de copii cu
cerine

speciale.

Mediul de educaie se adapteaz la cerinele psihologice i profilul tip al fiecrui copil. n cazul
copiilor cu o personalitate expansiv i temperament extravertit este necesar a se creea posibiliti
de manifestare oral a acestora. Pentru favorizarea dezvoltrii calitative i intensive a educaiei n
cazul acestui tip de copii, este necesar s se responsabilizeze manifestrile acestora prin tematici de
studiu individual ce pot fi expuse ulterior colegilor. Pentru categoria de copii cu temperament
introvertit, mediul favorabil de nvare este locul de studiu individual sau domeniul de pasiune
urmat. n aceste cazuri funcioneaz programele de acumulare i dezvoltare, unde se antreneaz i
se

recunosc

abilitile

individuale.

n concluzie, este de interes a se dezvolta prin metode pedagogice i curriculare potenialul copiilor
cu dotare intelectual nalt i, n acelai timp este evideniabil rolul i implicarea profesorilor care
predau la astfel de clase pentru copii cu cerine speciale. n aceeai ordine de idei este relevant
modul n care prinii copiilor cu supradotare intelectual sunt bine intenionai n a le forma

deprinderile de baz i educaia corespunztoare.

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAOV

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I TIINELE EDUCAIEI
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

Deficienele fizice
Prezentare - Seminar

NUME STUDENI:
Pucau Alina-Ioana, Ttaru Drago, Damian Mircea Octavian, Torok Robert
ANUL: III
DENUMIREA CURSULUI:
Introducere n psihopedagogie special

CUPRINS
1) Scurte delimitri conceptuale ale deficienelor fizice...................................................pg2
2) Clasificarea deficienelor fizice.......................................................................................pg2
3) Evaluarea persoanelor cu deficiene fizice....................................................................pg3
4) Terapie i programe de intervenie specifice persoanelor cu deficiene fizice .pg4
5) Abiliti ce pot fi educate/dezvoltate la persoanele cu deficiene fizice pg12
6) Caracteristici ale nvrii la persoanele cu deficiene fizice pg16
7) Referine bibliograficepg19

1. Scurte delimitri conceptuale ale deficienelor fizice

Deficiena fizic reprezint o anomalie sau o perturbare la nivel neuromotor i/sau psihomotor,
care afecteaz componenta motric a persoanei i care poate avea efecte i pe plan cognitiv.
Persoanele cu deficiene fizice sunt acelea care prezint aspecte suficient de grave din punct de
vedere fizic nct le sunt mpiedicate (sau sunt dificile) derulrile normale ale vie ii cotidine. Cnd
se vorbete despre deficiene fizice se au n vedere att infirmitile motorii, ct i deficien ele
funciei cardio-respiratorii, care influeneaz n mod negativ capacitatea fizic.
2. Clasificarea deficienelor fizice
Nstas (pp 80, 2012) prezint urmtoarea clasificare a deficienelor fizice:
Criterii de clasificare

Tipuri de deficiene fizice/motorii

A. Tulburri de expresie motric

1. sincineziile sunt micri involuntare i

simetrice ale prii opuse ce nsoesc
micrile voluntare ale prii active.
2. paratoniile: ticurile i micrile ritmice
3. dispraxiile sunt micri lipsite de coeren
i

ndemnare

cu

efecte

realizarea scrisului.
B. Tulburrile care afecteaz comunicarea 1. instabilitatea psihomotric

negative

motric

2. imaturitatea psihomotric
3. inhibiia psihomotric

C. Tulburrile de realizare motric

4. astenia psihomotric
1. apraxia sau dificultatea n execuia unor
micri uzuale sau cu scop
2. disgrafia sau dificultatea nsuirii sau
realizrii scrisului

D. Tulburrile de schem coroporal

E. Tulburrile de structur spaial i
orientare temporal
F. Tulburrile de lateralitate
Abordarea dizabilitilor fizice din aceast prezentare se rezum la cele mai reprezentative
condiii pentru deficienele fizice: leziunile cerebrale traumatice, paralizia cerebral , spina bifida,
leziunile mduvei spinrii i distrofiile musculare, care urmeaz a fi tratate n detaliu din punct de
vedere al interveniilor i terapiei potrivite la punctul 4.
3. Evaluarea persoanelor cu deficiene fizice
Evaluarea persoanelor cu deficiene fizice este un proces complex, cu caracter unitar, dinamic,
de durat, a crui finalitate const n nlesnirea elaborrii i aplicrii programelor de interven ie cu
caracter recuperator.
Se folosesc att metode i instrumente proprii teste standardizate, ct i alte modalit i clasice
sau moderne, originale sau adaptate, precum: observaia, chestionarul, analiza produselor activit ii,
analiza factorial. Se mbin astfel, n cazul deficienilor fizic, probele nonverbale cu cele verbale.
Verza (2002) menioneaz c este necesar corelarea datelor obinute prin anamneza medical,
prin investigaii de laborator, cu datele obinute prin metodele psihologice propriu-zise: observa ia,
ancheta, probele experimentale.
n cadrul evalurii este de o importan major elucidarea implicaiilor pe care le au
particularitile dezvoltrii asupra activitilor de nvare i apoi crearea unor programe de
intervenie cu caracter compensatoriu. n procesul de evaluare, pot aprea i erori, precum: efectul
de halo, eroarea de generozitate, forarea ncadrrii subiectului ntr-o anumit categorie terapeutic,
absolutizarea valorii unor anumite manifestri i minimalizarea altora.

La persoanele cu deficiene fizice, se folosesc aa cum am precizat mai sus att prove verbale,
ct i nonverbale, etapele evalurii diagnostice fiind urmtoarele:
1) Etapa de stabilire a diagnosticului iniial: de timpuriu; de scurt durat; depistare: n familie,
de ctre educator;
2) Etapa evalurii periodice (fundamentat cu orientarea formativ-terapeutic)
3) Etapa evalurii finale
Tot Verza (2002) precizeaz c informaia se consemneaz cu ajutorul caietului de observaii, a
fiei psihopedagogice i a caracterizrilor de etap. De asemenea, de precizat este c evaluarea
psihologic are valoare relativ, deoarece subiectul de deficiene fizice prezint variaii de la o
perioad la alta, de la o vrst la alta, ca urmare att a acumulrilor prin programele recuperatorii,
ct i o dezvoltare a funciei compensatorii ce se modific n permanen sub influenele educaiei i
activitilor. Pentru sporirea gradului de ncredere n valoarea evalurii este necesar o retestare la
un interval de timp, dei i n acest caz se poate constata un efect al nvrii rezultatelor la teste n
cazul deficienilor fizic, spre deosebire de cei cu deficiene de intelect (care nu au memorie foarte
bun). Pentru a efectua o evaluare valid, trebuie s se in cont i de diferen ierea tulburrilor
organice de cele funcionale n producerea deficienei, de impactul factorilor socio-culturali i
familiali, de depistarea factorilor etiologici, de estimarea nivelului deficien ei, de evaluarea
prognozei i a metodelor de recuperare i compensare.
Avnd n vedere c deficienele fizice se pot asocia sau nu cu alte deficien e (cognitive, de
limbaj, de vedere, de auz), o evaluare complet a persoanei cu deficien fizic ar putea viza
urmtoarele arii: dezvoltarea motorie fin i grosier (Denver, Bayley, Portage), nivelul de
inteligen (Scala metric a inteligenei Binet-Simon, W.I.S.C., matrici progresive standard Raven ), limbajul (proba de vocabular n imagini, proba de vocabular Rey, proba de aptitudini
verbale din cadrul bateriei BTPAC), memoria (Rey verbal, nonverbal), atenia (probele Praga,
Toulouse-Pieron), nivelul stimei de sine (scala Rosenberg), simptome depresive (Scala Beck),
anxietatea (Scala Hamilton), perceperea corporal, i nu n ultimul rnd evaluarea personalitii
(NEO-PI-R, BIG FIVE, etc).
4. Terapie i programe de intervenie specifice copiilor/persoanelor cu deficiene fizice
Deficienele fizice pot afecta abilitatea persoanei de a se deplasa, de a- i utiliza braele sau/i
picioarele, de a respira sau de a nghii mncarea. De asemenea, pot fi afectate i alte capacit i,

precum: vederea, cogniia, limbajul, auzul.

Deficienele fizice au consecine negative asupra formrii schemei corporale, conturrii
imaginii de sine i asupra relaiilor interpersonale. Deficienele fizice pot fi asociate cu alte
deficiene, n special cu cea mintal/de intelect.
n cazul n care deficiena fizic nu se asociaz cu alte deficiene, ns gradul su este mare i
limiteaz micrile persoanei sau are aspecte observabile de ctre ceilali, apar adesea urmtoarele
manifestri:
-

Simptome ale complexului de inferioritate

Evaluri negative ale schemei corporale i ale imaginii de sine

Stri depresive

Interiorizarea emoiilor ce poate merge pn la izolarea emoional i social autoimpus

Predispoziia spre activiti individuale

Pentru a-i atinge potenialul maxim, persoanele cu deficiene fizice (i de sntate ) au nevoie
cel mai des de intervenii nalt specializate, paleta de servicii medicale i terapeutice fiind extrem de
divers i specific nevoilor acestora.
Verza (2002) precizeaz n cartea sa c prin recuperare se urmrete, pe de o parte, s se
valorifice la maximum posibilitile individului, iar pe de alt parte, func iile psiho-fizice neafectate
trebuie antrenate nct s poat suplini activitatea funciilor deficiente pentru a se ajunge la
formarea unor abiliti ce i permit persoanei o integrare activ-eficient n viaa profesional i
social.
Exist astfel mai multe modaliti de intervenie, recuperarea la nivel cognitiv i psiho-social
putndu-se realiza la copiii cu deficiene fizice prin: nvare (activiti predominant intelectuale i
nvare moral), psihoterapie sau terapie ocupaional (promovarea strii de bine i snt ii prin
ocupaie) .
Recuperarea prin psihoterapie nu nltur deficiena ca atare, dar este o metod ce contribuie la
recuperarea psihic i psihosocial, fortificnd personalitatea, nlturnd anxietatea i izolarea i
crend motivaii puternice copilului prin accesarea pulsiunilor sale n procesul recuperatoriu.
Recuperarea prin terapie ocupaional poate fi realizat prin mai multe tipuri de terapii, cele
mai semnificative pentru cei cu deficiene fizice fiind: ludoterapia, meloterapia, ergoterapia.
Efectele recuperrii pot fi apreciate atunci cnd persoanele cu deficiene fizice i dezvolt anumite
caliti psihice, i chiar fizice (n limita posibil), care le fac apte s:

i formeze interese ct mai diverse

Exercite o ocupaie/profesie

Dein unele comportamente adecvate situaiei, ce le poate permite integrarea social

Comunice prin limbaj oral/scris (dac nu exist imposibilitate de prehensiune)

neleag lumea nconjurtoare i relaiile cu ceilali

i formeze sentimentul de responsabilitate

Verza (2002) specific n cartea sa c activitile terapeutice pot fi organizate dup urmtoarea
schem: activiti ludice > activit i de nvare > activiti terapeutice de compensare >
activiti de pre-profesionalizare > activiti de profesionalizare > activit i de integrare socioprofesional > ADAPTARE (recuperare)
Aceast schem poate fi considerat ca fiind o descriere a metodologiei educa ionale care
pornete de la cunoaterea caracteristicilor psihoindividuale bazate pe aplicarea unor probe de
evaluare a personalitii i posibilitilor intelectuale i ajunge la demersuri n care eficiena i
economicitatea sunt implicate n procesul activitii recuperativ-integrative a deficienilor.
Prin intervenii adecvate, se poate ajunge la un anumit stadiu de organizare a personalit ii
deficientului, crendu-se posibilitatea ca persoana s depeasc prezentul i s proiecteze asupra
viitorului, n limitele capacitilor sale.
n programele de intervenie sunt foarte importante : oferirea de modele pozitive de via (poate
chiar a unor persoane cu aceleai condiii care reuesc s aib o calitate crescut a vie ii), crearea de
scopuri clare cu privire la activiti prin crearea unei motivaii intrinseci puternice, crearea
posibilitilor de descoperire i dezvoltare din partea fiecrei persoane a intereselor i meninerea
confortului psihic.
n toate programele de intervenie implementate n cazul persoanelor cu deficiene fizice
trebuie s se in cont de labilitatea psihoafectiv a acestora, care influeneaz comportamentul lor
n faa sarcinii. Acest fapt implic din partea terapeutului necesitatea nlturrii oricrei influen e
externe ce poate distrage atenia subiectului i crerii unei stri de confort pentru aceste persoane.
Intervenia poate fi ndreptat spre unele arii specifice ale dezvoltrii, dar este nevoie s se
msoare modificrile i asupra altor arii i asupra ntregului sistem al personalitii, pentru a nu

risca dezvoltarea unei personaliti dizarmonice.

Pentru fiecare manifestare pe plan psiho-social ce poate aprea la copil ca urmare a deficien ei
fizice, vom prezenta mai jos modaliti generale de intervenie.

1) Intervenii pentru prevenia/diminuarea simptomelor depresive:

Integrarea ntr-un grup de activiti specifice terapiei ocupaionale i terapiei prin

joc, cu beneficiari ce prezint condiii similare persoanei n cauz

Poveti/basme terapeutice prezentate i dezbtute n cadrul grupului

Activiti prin care s evideniem calitile i punctele forte ale fiecrei persoane cu
deficiene fizice, cultivnd astfel ncrederea n sine i crescnd nivelul stimei de sine

Discuii despre ngrijorrile legate de boal sau alte aspecte relevante

2) Intervenii pentru diminuarea evalurilor negative ale schemei corporale:

nelegerea i acceptarea diferenelor dintre partea fiziologic i cea psihologic i

spiritual a persoanei, acceptarea faptului c ceea ce l definete nu este felul n care
arat, ci modul n care gndete i se comport fa de sine i ceilali, etc

nelegerea faptului c fiecare persoan este unic i c diferen ele (chiar i fizice)
ntre oameni fac parte din aceast unicitate a individului

3) Intervenii pentru diminuarea complexului de inferioritate:

Evidenierea de ctre terapeut a calitilor i aspectelor pozitive ale copilului

ncurajarea copilului s i descopere propriile convingeri i valori i s le valorizeze

Gsirea n cadrul orelor de terapie ocupaional a unor activit i la care copilul se pricepe foarte
bine, mai bine dect majoritatea membrilor din grup i aprecierea acestor calit i

Ore de auto-cunoatere n cadrul unui grup de terapie ocupaional

Discuii n cadrul grupului de terapie ocupaional pe tema caliti i defecte, din care s reias
faptul c fiecare are att caliti, ct i defecte i c nu trebuie s ne sim im inferiori altora doar
pentru c noi nu excelm la un anumti aspect aa cum o fac ei, avem alte lucruri care ne fac mai
buni

4) Intervenii pentru mijlocirea exprimrii emoiilor, prevenind izolarea emoional i

social autoimpus:

Activiti de terapie prin joc (ex: folosirea tviei cu nisip) care s prilejuiasc
proiectarea anumitor situaii din viaa copilului, care pot genera frici, conflicte,
temeri, emoii negative

Auto-dezvluirea terapeutului (povestiri despre ntmplri personale, emo ii

resimite, frici, etc) astfel nct s fie redus distana psihologic dintre acesta i
copil, iar cel din urm s se simte sigur n acel cadru i s se poat confesa
terapeutului

Jocuri de grup, discuii pe baza unor studii de caz i basme terapeutice, de la care s
se ajung la discuii personale (tu ce ai simi n acea situa ie? , ai simit vreodat
acele emoii? , etc)

5) Intervenii pentru integrarea ntr-un grup, diminund predispoziia spre activit i

individuale:

nscrierea copilului n cadrul unei organizaii de tipul hospice, unde s participe la

activitile Centrului de Zi pentru copii, unde particip i ali copii cu deficiene
fizice similare sau alte deficiene (unde i poate face prieteni mai uor i se poate
exprima mai liber, fr sentimente de inferioritate fa de ceilali copii)

ncurajarea copilului s i descopere/dezvolte interese diverse i ncurajarea acestuia

de a participa la ntlniri specifice pentru acel interes (ex: cluburi de ah)

Fig
nr 1 -

terapeut ocupaional care ajut o feti cu deficiene de micare la nivelul minilor s nvee
s se hrneasc singur

Fig
nr 2 -

terapeut ocupaional care ajut adolescenii s i dezvolte strategii de coping in arii diverse
Intervenii n cazul persoanelor cu leziuni cerebrale traumatice
Unei persoane cu leziune cerebral traumatic i sunt afectate funciile cognitive, motricitatea
fin i grosier i abilitile sociale. Planul educaional trebuie astfel s in cont de relaia dintre
aceste 3 arii de funcionare, profesorul/terapeutul trebuind s lucreze cu abilitile pe care respectiva
persoan le are n prezent i s evite ncercrile de a o aduce la acela i nivel cum era nainte de
accident. Un alt aspect important este reprezentat de lipsa de motivaie, iniiativ i organizare pe
care persoana le poate experimenta pentru o perioad de timp, interven iile trebuind aadar s se
focuseze i pe ajutarea persoanei s se concentreze pe succes i nu pe eec . Sunt necesare de
asemenea i strategii care s compenseze nivelul sczut al memoriei, capacitii de concentrare i
nvare. Mai mult dect att, comportamentul acestor persoane poate fi impulsiv, lucru ce ar
necesita participarea acestora la programe de management al comportamentului.
Interveniile necesare acestei deficiene vizeaz n prim etap minimizarea complicaiilor i
reducerea nivelului de com. n aceast etap, nevoile psihologice ale membrilor familiei acestor
persoane pot fi ntmpinate de ctre personal calificat (asisteni sociali, psihologi). Pentru reducerea
nivelului de com, terapeuii ocupaionali utilizeaz tehnici speciale de stimulare, printre care i
reducerea/controlul stimulilor din jurul pacientului internat (conversa ii, zgomote, lumin prea
puternic, atingeri). Dup ieirea persoanei din com, personalul se va focusa pe orientarea acesteia
(discuii despre locul n care se afl persoana, persoanele care au grij de aceasta, locul n care se
afl cei dragi, interveniile prin care a trecut pn la acel moment persoana, rspunsuri la alte
ntrebri pe care persoana le poate avea). Urmtoarea etap din programul de interven ie const n
renvarea abilitilor i comportamentelor de dinainte de accident, etap ce presupune mult efort i
timp. n aceast perioad se apeleaz la terapeui ocupaionali, logopezi, kinetoterapeui.
Ultima parte a programului de intervenie const n acordarea sprijinului terapeutic (terapie i
consiliere) pentru a ajuta persoana s fac fa efectelor leziunii i de asemenea nscrierea acestei
persoane n organizaii i programe educaionale care s ofere servicii suplimentare necesare. Aceste
persoane sunt ajutate enorm de programele educaionale axate pe strategii de compensare a
memoriei, de dezvoltare a abilitilor sociale i vocaionale, activiti cotidiene, participare la
grupuri de suport.
Intervenii pentru persoanele cu paralizie cerebral

Interveniile n cazul paraliziei cerebrale constau n servicii medicale i psiho-sociale, agregate

n echipe interdisciplinare. Aceste echipe sunt formate din experi medicali, terapeu i, profesori,
asisteni sociali, voluntari i membri ai familiei, care i unesc eforturile pentru a ajuta copiii cu
paralizie cerebral s i exprime potenialul la nivel maxim. Terapeuii ocupaionali joac din nou
un rol important n recuperarea acestor persoane, ei evalund deficitele n micare, elabornd
programe adecvate prinilor acestor copii i oferind servicii terapeutice. De asemenea, logopezii i
specialitii n achiziionarea limbajului nu sunt de neglijat n acest proces de recuperare i de
atingere a unui nivel optim de bunstare a copilului cu paralizie cerebral. n general, interven iile
vizeaz multiplele faete ale paraliziei cerebrale: limbajul i vorbirea (dezvoltarea unor sisteme
optime de comunicare:display cu 9 celule tic-tac-toe care conine diverse fraze i simboluri),
orientarea vocaional, problemele de hrnire i nghiire,

dezvoltarea mobilitii i a

independenei.
Intervenii pentru persoanele cu spina bifida
Copiii cu spina bifida au puin control urinar, sau chiar deloc, fapt ce necesit interven ii de
nvare din partea specialitilor n ceea ce privete procedurile eficiente de a administra problemele
de urinare. Pe msur ce cresc, copiii pot dezvolta strategii eficiente n acest sens.
Fizioterapeuii au un rol crucial n ajutarea acestor copii s nvee cum s se descurce cu
paralizia cauzat de boal, care limiteaz activitile exploratorii att de importante acumulrii de
cunotine i dezvoltrii cognitive ulterioare. Astfel, programele de intervenie trebuie s vizeze
introducerea unor aparate care s ajute copiii s exploreze mprejurimile cu ajutorul forei din
mini. Programele educaionale sunt diverse pentru aceti copii, n funcie de nevoile individuale.
Personalul din coal trebuie s contribuie la starea de bine a copilului prin : amenajarea spaiului
din clas astfel nct ei s se poat deplasa eficient, sprijinirea copiilor n folosirea diverselor
sisteme de control urinar i asigurarea inimitii pentru acest lucru, solicitarea participrii
responsabile la ore i evaluri periodice a acestor copii la fel ca i pentru ceilal i colegi,
implicarea total a acestora n excursii i alte activiti colare, comunicarea regulat cu prinii.
La fel ca n cazul tuturor deficienelor fizice, cooperarea ntre ngrijitori este de importan
major n ceea ce privete starea de bine a copiilor cu spina bifida.
Intervenii pentru persoanele cu leziuni ale mduvei spinrii

Intervenia primar n urma leziunii const n inerea sub control a ocului, imobilizarea
persoanei pentru a preveni micrile i alte deteriorri posibile. Tratamentul medical primar const
n imobilizarea coloanei vertebrale, gestionarea umflturilor i prevenirea unor complicaii, acesta
putnd fi lung i obositor. Dup stabilizarea persoanei din punct de vedere medical, recuperarea
const n nvarea unei noi utilizri a musculaturii i folosirii puterii musculare rmase. De
asemenea, persoana este nvat s foloseasc echipament ortopedic.
Tratamentul psihologic const n ajutarea individului s accepte i s se adapteze la noua
condiie de funcionare, n vederea unei stri de bine i independen, n limita abilitilor deinute.
Odat ce persoana va acumula abilitile necesare auto-ngrijirii, se pot implementa alte interven ii
educaionale, similare cu cele ale copiilor fr deficiene. Cu toate acestea, profesorii trebuie s fie
contieni de faptul c pot aprea semne de depresie odat cu rentoarcerea la coal, incluznd
pierderea apetitului, somn excesiv sau neregulat, energie redus, evitarea interaciunii cu ceilali i
pierderea interesului n activitile colare zilnice.
Intervenii pentru bieii cu distrofie muscular
Nu exist un tratament sau intervenii care s vindece aceast boal, ns interven iile trebuie s
se axeze pe meninerea sau mbuntirea funcionrii individului i pe conservarea independenei
sale ambulatorii pentru ct mai mult timp posibil. Prima interven ie se realizeaz de fizioterapeu ii
care previn sau corecteaz contracturile (scurtarea i subierea fibrelor musculare). Pe msur ce
boala avanseaz, tratamentul include i prescrierea unor dispozitive de susinere (corsete, bretele,
paturi speciale), ajungndu-se n final la utilizarea scaunului rulant. Medicamenta ia persoanelor cu
DMD vizeaz ntrirea muchilor i contracararea efectelor asupra inimii. Prinii sau profesorii
joac astfel un rol important n observarea eventualelor efecte secundare ale medicamenta iei i
raportarea acestor reacii persoanelor calificate.
Cele mai importante intervenii n cazul acestei boli sunt cele psihologice, avnd n vedere
caracterul terminal al acestei boli, care provoac att tnrului, cat i familiei sale sentimente
extrem de dureroase. Programele de intervenie au ca obiectiv ajutarea acestor indivizi s vorbeasc
despre moarte, s pun ntrebri i s i exprime ngrijorrile i sentimentele legate de moarte.
Programele de intervenie pentru membrii familiei sunt realizate pentru a-i ajuta s n eleag
concepiile copiilor lor despre moarte, s rspund adecvat ntrebrilor i nelmuririlor copiilor n
legtur cu acest aspect. De asemenea, programele de intervenie trebuie s ajute prin ii s ating

un nivel de echilibru psihologic, s accepte condiia, s acioneze adecvat i s fie pregtii pentru
fiecare etap de evoluie a bolii copiilor lor, inclusiv pentru deces i perioada de doliu.
5. Abiliti ce pot fi educate/dezvoltate la persoanele cu deficiene fizice

Dezvoltarea abilitilor:

Dizabilitile fizice care afecteaz oamenii pot avea diferite forme. Acestea pot fi temporare
sau permanente, fluctuante, stabile sau degenerative i pot afecta pri ale corpului sau ntreg
corpul. Unii oameni cu dizabiliti fizice sau alte afectiuni pot avea dificulti care pot fi percepute.
Aceste persoane s-ar putea s aib experiena unor bariere n anumite procese alte vieii.
La persoanele cu dizabiliti fizice cele mai afectate abiliti sunt cele precum memoria,
reamintirea, mobilitatea,dexteritatea motorie, vorbirea sau rezistena.
n cazul memoriei sunt afectate att memoria de scurta durat ct i cea de lung durat,
ceea ce nseamn c apar dificulti de vorbire i limbaj, dificulti n nvare, n rezolvarea unor
probleme complexe, persoanele pot prea nesociale, distante deoarece au dificult i n amintirea
evenimentelor la care au participat. Pentru a dezvolta abilitea de memorare este necesar s li se
prezinte technici de memorare vizuale, strategii auditive i de nvare; s nu se insiste pe abilit i
practice; s fie incurajati s gaseasca strategii proprii de memorare.
O alta abilitate care necesit s fie dezvoltate este mobilitatea, aceasta este micarea care
implic schimbarea poziiei fa de propria persoan sau de un obiect. O persoan cu dificulti de
mobilitate poate avea probleme cu mersul, statul n picioare, ridicarea, urcarea scrilor, cratul,
balansarea sau au probleme cu rezistena la oboseal i andurana necesar pentru aceste tipuri de
activiti. Dificultile de mobilitate pot aprea dintr-o mulime de cauze i pot fi permanente,
intermitente sau temporare. Oamenii pot fi afectai n diverse moduri, de la cele mai evidente, cum
ar fi o dificultate a unui membru, ce necesit folosirea unui scaun cu rotile, la cele mai subtile, cum
ar fi vtmri ale capului. Aceasta poate conduce la o pierdere a controlului micrii, balansului sau
concentrrii. Persoanele cu paralizie cerebral pot avea dificulti asociate cu vorbirea i vederea.

Dexteritatea motorie este abilitatea nvat care implic micarea voluntar pentru
completarea unei sarcini i poate varia de la o sarcin obinuit la una care implic percepia, spre
exemplu de la mers la scris. Restricia dexteritii manuale poate fi temporar, recurent sau
permanent i poate fi cauzat de o mare varietate de condiii, ca de exemplu: dispraxie, distrofie
muscular; paralizie cerebral. n mod complementar, bolile respiratorii i cardiace sunt epuizante i
pot afecta mobilitatea n mod consecvent. Oricare din aceste condiii pot deteriora puterea, viteza,
rbdarea, coordonarea i dexteritatea necesar pentru funcionarea adecvat a minii. Pentru a
dezvolta aceasta abilitate este necesar implicarea persoanei n abiliti la care este nevoie de
utilizarea minilor.
Multe abiliti sunt necesare pentru dezvoltarea efectiv a vorbirii i a limbajului. Unele
persoane pot avea dificultate n micarea muchilor care controleaz vorbirea; altele nu pot nelege
cum funcioneaz conversaia sau nelesul unei fraze. Unele dificulti de vorbire sunt afectate de
starea emoional a persoanei. Vorbirea este clar cnd o persoan este ncreztoare i relaxat, i
acesta este unul dintre cei mai importani factori cnd se comunic cu persoane cu dificulti de
vorbire.Este important s se lucreze la dezvoltarea acestei abiliti deoarece persoanele cu deficiente
au o nevoie de comunicare foarte mare.
Rezistena la oboseal este capacitatea de a susine un efort stresant prelungit.Persoanele
pot experimenta dificulti cu rezistena la oboseal din cauza mai multor motive. Poate aprea
deoarece pot avea probleme cu rezistena fizic care poate fi rezultatul unor dizabiliti fizice sau
faptul c au avut anumite dureri la anumite micri. Ei pot avea experiena unor probleme asociate
cu nivelul de rezisten la oboseal necesar pentru a participa la o munc dificil sau citiri dificile.
Rezistena la oboseala mental poate fi afectat de dificulti vizuale sau de limbaj, care are ca
rezultat lucrul dublu al acestor persoane comparativ cu ceilali pentru a ine pasul cu ceilali, sau
poate fi rezultatul unor medicamente care sunt luate pentru diverse condiii medicale.Este nevoie de
dezvoltarea acestei abiliti pentru ca persoana cu o anumit deficien s poata s fie ct de ct
independent.

Abilitiile educabile i beneficiile educaiei incluzive

De-a lungul timpului a fost dezbtute beneficiile educaiei incluzive n contrast cu educa ia n
cadrul scolilor speciale. Educarea copiilor cu dizabiliti fizice, presupune desigur anumite

caracteristici specifice pentru a asigura dezvoltarea armonioas a acestora, ns educaia incluziv

pare a fi o variant mult mai benefic comparativ cu colile speciale. Dac nu exist alte deficiene
asociate, copiii cu deficiene fizice sunt normali din punct de vedere al capacitilor intelectuale (nu
exist o corelaie direct ntre deficiena de acest tip i nivelul de inteligen), dar ntr-un mediu
nefavorabil personalitatea lor poate deveni fragil, cu pronunate note de frustrare i anxietate, cu
tensiuni i conflicte interioare, susceptibilitate i tensiuni excesive. Toate acestea pot ngreuna
adaptarea i relaionarea cu cei din jur, de unde i ideea c includerea intr-un sistem de educa ie
incluziv la o varst fraged poate aduce serioase beneficii.
Premiza educaiei incluzive este c dificultile de nvare nu apar doar la elevii cu nevoi
speciale. Toti copiii pot inva i orice copil ntmpin anumite dificulti. (Vrnceanu, 2011)
Aadar, toi copiii au probleme atunci cnd se confrunt cu bariere n calea nv rii sau a
participrii, fie c acestea sunt generate de condiiile de acas sau de la coal, de culturile existente
n comunitate, de atitudinile manifestate de copii ntre ei i de imaginea de sine pe care o au, de
gradul de adecvare a curriculumului, materialele inadecvate de predare sau de cldiri inaccesibile.
Cu toate acestea, soluia trebuie s vin din partea cadrului didactic, care trebuie s fie pregtit
corespunztor ca s poate elimina aceste bariere. Este necesar, n primul rnd, capacitatea de a
sesiza aceste bariere, de a ntelege modul n care copiii nva i se dezvolt, iar apoi este necesar ca
acesta s fie capabil s acorde sprijin, asigurnd n acelai timp participarea activ a elevului.
Incluziunea este vzut, aadar, ca un proces continuu de depire a barierelor de nv are i
participare pentru toi copiii i tinerii pentru a putea veni n ntmpinarea nevoilor acestora.
(Vrnceanu, 2011) Acest tip de educaie prezint o multitudine de beneficii educationale pentru
copiii cu dizabiliti, o parte din acestea fiind expuse n Ghidul incluziunii socio-educationale a
copiilor cu dizabiliti coordonat de Alexandra Grajdian:

dezvoltarea cognitiv, motorie, de limbaj, social i emoional este consolidat prin

intermediul interaciunilor semnificative cu cei de aceeai vrst (se afl ntre semeni i
formeaz relaii importante pentru el);

copiii nva socializarea prin comunicare i interaciunea cu ceilali colegi de grup, i

dezvolt deprinderi mai bune de comunicare;

se cunosc, iar bunele relaii, starea de bine dintre ei reprezint o condiie facilitatoare pentru
nvare i dezvoltare;

leag prietenii prin aceste contacte, nva prin intermediul modelelor servite de ei;

afl despre interesele i preferinele pentru anumite activiti (de ex., unii copii deseneaz),

le ofer mai mult ncredere n sine, exprim mai mult mndrie pentru achiziiile lor, se
afirm mai mult;

sunt mai inteligeni emoional;

reacioneaz pozitiv la schimbri;

construiesc o interdependen i-i dezvolt capacitatea de a depi obstacolele;

i ajut s acumuleze noi cunotine i abiliti; demonstreaz o capacitate mai bun de

rezolvare a problemelor, nva s-i accepte propriile fore i nevoi;

nva respectul de sine, prin angajarea ntr-un mediu pozitiv normal;

se afl n familie alturi de frai i surori ntr-un mediu afectiv i nelegtor;

preiau model de formare a unui mediul familial, au nite responsabiliti n cadrul familiei;

au atitudine pozitiv fa de via;

obin performane mai bune

Totodat acesti copii cu dizabiliti devin o resurs educa ional i pentru copiii din jurul lor,
interaciunea cu acetia determinnd o serie de avantaje:

i sensibileaz fa de nevoile celorlali;

nva s accepte diferenele mult mai bine fa de persoane cu dizabiliti;

extind diversitatea prieteniilor;

nva s coopereze;

i consolideaz creativitatea,explorarea resurselor proprii, empatia;

i dezvolt rbdarea i sentimentele de compasiune;

i accept pe ceilali ca persoane, nu ca simple etichete acordate acestora;

sunt mai inteligeni emoional;

reacioneaz pozitiv la schimbri;

rezolv mai uor conflicte;

nva s-i ajute pe ceilali;

nu au prejudeci i stereotipuri;

Educaia incluziv nu este benefic doar la nivelul celor dou categorii de copii, prin ii i
familia copiilor cu dizabiliti avnd la rndul lor o multitudine de lucruri de inv at de pe urma
interaciunii copiiilor lor n coala de mas:

primesc informaii privind dezvoltarea copilului;

descoper modaliti de integrare a altor copii, mprtesc experiena proprie;

descoper c i altcineva le poate asigura copiilor lor un mediu securizant i stimulativ;

nva s accepte puterile i nevoile propriului copil;

devin mult mai implicai n educaia copiilor lor;

stabilesc prietenii i relaii de ajutor cu ceilali prini;

accept c se aseamn foarte mult cu ceilali prini;

contientizeaz c sunt parte a comunitii educaionale

Putem observa, aadar c beneficiile incluziunii copiilor cu dezabiliti sunt multiple i diverse.
Trebuie s fim ns contieni de faptul c, n funcie de gravitatea dizabilitii fizice i de
dizabilitiile asociate, incluziunea nu poate sau nu este indicat a fi realizat. n ambele cazuri
educarea copiilor cu dizabiliti fizice prezint anumite caracteristici specifice, pe care educatorii,
profesorii ct i familia trebuie s le aibe n vedere.

6. Caracteristici ale nvrii la persoanele cu deficiene fizice

Procesul nvrii:

Definit n linii mari procesul nvrii este schimbarea neuroplastic a creierului atunci cnd
asupra lui acioneaz un agent stresor. Creierul, la nivel neuronal i modifica structura pentru a
putea integra i encoda chimic noile informaii provenite din mediu. Astfel putem afirma existena
unui proces continuu de adaptare a creierului la modificarile mediului exterior.
Prin practicarea unor activiti variate asigurm un flux de informaii diversificat, creierul se
adapteaz noilor provocri prin crearea de structuri neuronale capabile s proceseze informaiile
survenite, un numr mai mare de structuri neuronale implica o capacitate sporit a creierului de a
procesa i soluiona informaii si cerine, se stabilete n acest fel o relaie bazat pe reciprocitate,
activitile variate induc dezvoltarea creierului iar dezvoltarea creierului asigur posibilitatea
ntreprinderii unor activitii din ce n ce mai complexe i variate. Aceasta este explicaia din spatele
procesului de nvare.
n spaiul sistemului educaional procesul nvrii este vzut drept un demers cognitiv n urma
cruia beneficiarul dezvolt o serie de competene prestabilite, reglementate n mare msur de

natura informaionala a materialului predat. Strategiile de predare i nvare din cadrul colilor se
adreseaz nvmntului de masa, ele reuesc s satisfac cerinele cognitive ale majoritii
elevilor, cu toate acestea exista cazuri distincte n care metodele tradiionale nu se pot ridica la
nlimea provocarilor naintate de cerintele educative ale unor elevi. Denumii i elevi cu cerine
educative speciale aceti elevi, datorit unor deficiene fizice, afeciuni cerebrale sau condiii
precare de sntate nu pot asimila n mod adecvat materialul educativ predat prin strategiile de
educare tradiionale. Pentru acetia se impune ca materialul i strategiile destinate procesului de
nvare s sufere anumite transformari ca de exemplu acomodarea sau modificarea .
Acomodarea materialului i a strategiilor de predare presupune o ajustare a modului n care
acela material este predat elevilor cu cerine educative speciale. n procesul de acomodare pot
exista variaii ale modului n care profesorul prezint lecia, ale modului de administrare a temelor
date de profesor sau al factorilor fizici ce prin ajustare pot facilita o mai buna performan
educational. n continuare prezentam cteva exemple ale acomodrii.

n administrare raspunsurilor: elevul poate beneficia de un computer n cazul n care are

deficiene ale motricitii fine i nu poate s scrie sau deficiene de exprimare verbala i n
acest caz vorbete cu dificultate. O alt ajustare poate s fie reprezentat de nlocuirea
examenelor scrise cu examene orale n situaia n care elevul nu poate sa scrie dar poate s
se exprime verbal.

n planificare: elevului cu CES poate beneficia de mai mult timp alocat pentru rezolvarea
sarcinilor, atat cele din clasa ct i n cazul temelor pentru acas. Profesorul poate repeta i
explica suplimentar instruciunile sercinilor n mod particular pentru elev astfel nct acesta
s nteleag ce are de facut.

n prezentarea leciilor: profesorul poate prezenta lecia atat pe suport vizual ct si pe suport
auditiv, mai mult dect att elevul cu CES poate beneficia de un computer pe a crui
monitor s vizualizeze lecia predat de profesor.

Modificarea materialului presupune adaptarea materialului la cerinele elevului cu CES. n clasa

acestui tip de transformare putem vorbi de simplificarea materialului, adaptarea manualelor colare
pentru elevii cu dificulti de citire sau eliminarea unor subiecte din planul de nvmnt dac

acestea sunt prea dificile. n continuare prezentam cateva exemple ale modificarii materialului
educational:

n administrarea raspunsurilor: elevii cu cerine educative speciale pot beneficia de sarcini

simplificate sau modificate astfel nct s corespund cu posibilitile lor de rezolvare.

n prezentarea leciilor: Leciile pot fi modificate astfel nct s prezinte un minim de

informaii, subiectele predate pot fi simplificate i adaptate elevilor cu cerine educative
speciale. O alt posibilitate este centrarea pe metode de predare ce vizeaz obiective afective
i mai putin obiective cognitive, obiectivele cognitive de multe ori, spre exemplu, nu pot fi
ndeplinite de elevii cu afeciuni cerebrale.

7. Referine bibliografice

Nstas, L. (2014). Deficiena fizic/motorie. Introducere n psihopedagogia special. Braov:

Editura Universitii Transilvania

Drew, C. J., Egan, M. W., & Hardman, M. L. (1996). Physical disabilities and health problems.
Human Exceptionality: Society, School, and Family. Simon & Schster Company: Needham
Heights

Musu, I. (2000). Ghid de predare-nvare pentru copiii cu cerine educative speciale.

Bucureti: Marlink

Soderback, I. (2009). International Handbook of occupational therapy interventions. New

York: Springer

Stone, K., Tester, C., Howarth, A., Johnston, R. (2007). Occupational therapy and Duchenne
Muscular Distrophy. John Wiley & Sons Ltd

Verza, E. (2002). Introducere n psihopedagogie special. Bucureti: Editura Fundaiei

Humanitas

DEFICIENTA EMOTIONALA
Emotiile sunt acele expresii ale trairilor noastre psihice pe care apoi le exteriorizam in functie de
diferitele experiente traite. Deasemenea, sunt toate acele trairi manifestate ca raspunsuri la stimuli.
Puinele ntlniri cu oameni sau prieteni, comunicarea rara sau ineficienta, acordarea atentiei
partilor materiale mai mult decat partilor emoionale sau sentimentale, superficialitatea, critica, lipsa
valorilor, a reperelor, nestabilirea prioritatilor ne adancesc intr-un univers unde nu exista emotie.
Societatea, de care suntem dependeni i care ne modeleaz n mare parte emotiile, ne ghideaza spre
ritualuri de control ale lor. Controlul emotiilor nseamna reprimarea lor.

In SUA deficienta la care face referire articolul se numeste deficienta emotionala. In Romania
corespondentul acestei afectiuni este cel de tulburare de comportament si conduita, fapt pentru care,
in cele ce urmeaza ne vom referi la aceste afectiunica fiind similare.
IDEFINITII
a)Definirea persoanelor cu disabilitati, supuse actului educativ (IDEA)
Derivata dintr-o definitie anterioara creata de Bower (1959), definitia actuala, folosita in
concordanta cu normele care reglementeaza punerea in aplicare a actului educativ al persoanelor cu
dizabilitati (IDEA), este urmatoarea: "Instabilitate emotionala serioasa" si este definita ca fiind o
stare care prezinta una sau mai multe dintre urmatoarele caracteristici, pe o perioada lunga de timp
si intr-o masura semnificativa si afecteaza negativ performantele scolare:

Incapacitatea de a invata, care nu poate fi justificata de niveluri scazute senzoriale, ale

inteligentei sau stare de sanatate;

incapacitatea de a construi sau mentine relatii satisfacatoare cu colegii si profesorii;

comportamente sau sentimente neadecvate in conditii normale;

stare generala globala de nefericire sau depresie;

tendinta de a dezvolta simptome psihice sau fobii, asociate cu probleme personale sau
scolare.

Termenul include copii care sunt schizofrenici sau acustici si nu include copiii care sunt neadaptati
social, cu exceptia cazului in care se constata ca sunt serios instabili.
b)Definitia consiliului copiilorexceptionali

Diverse comitete si asociatii de sanatate profesionala au inaintat spre aprobare federatiei Statelor
Unite o noua definitie a tulburarilor emotionale grave:

Tulburarile emotionale sau de comportament (EBD) se refera la o stare in care raspunsurile

comportamentale sau emotionale ale unui individ in scoala sunt diferite de normelegeneral
acceptateadecvatevarstei, etniei sau culturii, care afecteaza negativ performantele
educationaleingrijafatadepropriapersoana, relatiilesociale, autocontrol, progres academic,
comportament in clasa, sau adaptarea la sarcina;

EBD este mai mult decat un proces de tranzitie, este anticiparea unui raspuns la factorii de
stres din mediul copilului sau tanarului si pot persista chiar si cu interventii individualizate,
cum ar fi feedback-ul individului, consultatiile cu parintii sau famlia si/sau modificarea
mediului educational;

Decizia de eligibilitate trebuie sa se bazeze pe mai multe informatii referitoare la functiile

comportamentale sau emotionale a individului. EBD trebuie sa fie expuse in cel putin doua
situatii diferite, cel putin una dintre ele trebuie sa aiba legatura cu scoala. EBD pot coexista
cu alte afectiuni, asa cum sunt definite in lege (IDEA).

Aceasta categorie poate include copii sau tineri cu schizofrenie, tulburari afective sau cu alte
tulburari, afectiuni sustinute de comportament, atentie sau capacitate de adaptare.
Caracteristicile acestei nou propuse definitii reprezint avantaje semnificative indetrimentul
definitiei anterioare (IDEA), si anume :

includerea deficientelorcomportamentului adaptativ, cum reiese din diferentele emotionale,

sociale sau comportamentale;

utilizarea standardelor normative de evaluare din mai multe surse, inclusiv luarea n
considerare a factorilor culturali i / sau etnici;

examinarea sesizarii preinterventiilori ale celorlalte eforturi pentru a ajuta copiii nainte de
clasificarea loroficialaca handicapati ;

poteniala includere a indivizilor afectati anterior cafiind neadaptati social.

IICLASIFICARE
Sistemele declasificare ofer un mijloc pentru a descrie diferite tipuri de probleme de comportament
ale copiilor. Totodata,ele ofer un set comun de termeni pentru a comunica cu alte persoane.
Medicii i alti specialisti de ngrijire a sanatatii vor folosi aceste caracteristici ca baza pentru
diagnosticarea si tratarea acestor copii. Zona de tulburri de comportament este largai include mai
multe tipuri de probleme, fapt pentru care, pentru a le clasifica, au fost utilizate mai multe abordari.
Din pcate, nu exist nici o utilizare consecvent a unui setstandardizat de criterii pentru a stabili
natura i severitatea tulburrilor de comportament. Unele sisteme de clasificare descriu persoanele
fizice n conformitate cu categoriile derivate statistic, alte sisteme de clasificare sunt orientate
clinic.
1.Sistemele de clasificare statistica
De cativa ani, cercetatorii au colectat informaii despre copiii cu tulburri de comportament. Datele
au fost colectate de la parinti si profesori prin intermediul chestionarelor, interviurilor i scalelorde
rating comportamental, careau fost analizate folosind o varietate de tehnici statistice avansate.
Analizele statistice ale datelor obtinute din aceste studii, au depistat doua categorii mari de
comportamente: externalizarea simptomelor si internalizarea simptomelor.
Alti cercetatori, (Euay, 1975, L979; Von Isser, euay, & Love, l980)folosind metodologii similare, au
identificat n mod fiabil patru categorii distincte de tulburri de comportament la copii:

Tulburari de conduita, care implica caracteristici precum agresiunea deschisa (atat verbala
cat si fizica), negativism, iresponsabilitate, sfidarea autoritatii si alte comportamente care
sunt in contradictie cuexpectantele scolii sau ale altor institutii sociale.

Anxietatea-retragere se afl n contrast considerabil cu celelaltetulburarisi implica anxietate,

retragere sociala, sensibilitate si alte comportamentecare implica retragerea si evitarea
mediului social mai degraba decat un raspuns ostil laacesta.

Imaturitatea, care implica preocupari neadecvate, interval prea scurt al atentiei concentrate,
visare, tembelism si alte comportamente care nu sunt in acord cu un anumit stadiude
dezvoltare.

Agresiune sociala, implica activitatile in banda, furtul, intrare prin efractie, etc

2.Derivate clinice declasificare a sistemelor

Sistemul utilizat medical de catre personalul medical si de catrepsihologi este Diagnostic and
Statistical, Manual of Mental Disorders (4th ed.) (DSM-IV). A fost dezvoltat si testat pentru
utilitatea sa de catre grupuri si comitete de psihiatri, psihologi, si alti specialisti in domeniul
sanatatii. Categoriile si subcategoriile lui DSM-IV au fost dezvoltate dupa ani deinvestigare si
testare.
Manualul curent, DSM-IV (American Psychiatric Association, 1994), identific zece grupe majore
detulburri care pot fi expuse la sugari, copii i adolescenti. Mai multe dintre aceste afectiuni se
suprapun cu alte conditii cum ar fi retard mintal, autism i tulburri de deficit de atenie:
-Tulburri pervazive de dezvoltare. Copiii cu aceste tulburari sunt omniprezente i grave n mai
multe domenii de dezvoltare. Aceste deficite pot include probleme semnificative n legatura cu
parinii, fratii i altele, abilitati de comunicare foarte sarace i comportamente neobisnuite probaten
gesturi, posturi, expresii faciale s.a...
-Deficit de atenie i tulburarile de comportament perturbator. Copiii cu aceste tulburari manifesta o
varietate de simptome. De exemplu, copiii cu deficit atentie au dificultti in a raspunde bine la
sarcinile academice i sociale tipice, precum in controlul nivelului lor de activitate fizica. Copiii cu
tulburri de comportament perturbator pot provoca frecvent ru fizic altor persoane sau animale, de
multe ori se angajeazan comportamente distructive pentru proprietatea altora,participan mod
repetat n activitatile de furt i nselatorie i ncalca n mod regulat normele i alte convenii sociale
Tulburrile de anxietate - Categoria tulburrilor de anxietate din copilarie sau adolescenta este
foarte asemanatoarecu categoria anxietate - retragere,derivat statisticdin cadrul sistemuluide
clasificare. Copiii cu tulburari de anxietate au problemecu situatiilecare provoaca anxietate i cu
separarea. De asemenea, au griji nerealiste despre evenimentele viitoare,ngrijorare despre
capacitatea de realizare, nevoia excesiva pentru asigurare i plangeri somatice.
Tulburari de alimentatie - Una din aceste tulburari este pica si se refera la hranirea cu substante
nonnutrivitive , de exemplu, panza, ipsos, vopsea, detergent, etc. Anorexia si bulimia sunt tulburari
de alimentatie comunecare ies dintr-un comportament alimentar neadecvat.In cazul anorexiei ,

indivizii au o perceptie distorsionata asupra greutatii corporale si a propriilor forme, atitudineafiind

una de scarba .In cazul bulimiei , individul se indoapa apoi isi induce stari de vomavoma. Ambele
din aceste tulburari sunt cauzate de depresie, stima de sine scazuta , izolare sociala.
Tulburari tic - Se manifesta sub forma unor miscari, vocalize, repetate ostentativ, involuntare si
rapide. Adesea stresul genereaza aceste stari.
Tulburri eliminare constau in comportamente de a face cu murdrie i de umectare la copii mai
mari.
Tulburrile de conduit se ncadreaz n patru grupe principale:

Conduit agresiv, care cauzeaz sau amenin cu vtmarea fizic aaltor oameni sau
animale:
-adesea tiranizeaz, amenin sau intimideaz pe alii;

-iniiaz adesea bti;

- a fcut uz de arm care poate cauza o vtmare corporal serioas altora (ex: b, crmid,
cuit, arm de foc);
-a fost crud fizic cu ali oameni;
-a fost crud fizic cu animalele;
-a furat cu confruntare cu victima (ex: banditism, furt din poete);
-a forat pe cineva la activitate sexual.

Conduit nonagresiv, care cauzeaz pierderea sau prejudicierea proprietii:

-s-a angajat deliberat n incendieri cu intenia de a cauza un prejudiciu serios,
-a distrus deliberat proprietatea altuia (ex: altfel dect prin incendiere).

Fraud
sau
furt
-a intrat prin efracie n casa, dependinele sau autoturismul cuiva,
-minte adesea pentru a obine bunuri sau favoruri ori pentru a evita anumite obligaii (adic

ii
excrocheaza
pe
alii),
-a furat lucruri de valoare mare fr confruntare cu victima (ex: furt din magazine, dar fr efracie).

Violri
serioase
ale
regulilor
-adesea lipsete de acas noaptea n dispreul interdiciei prinilor, ncepnd nainte de

vrsta
de
13
-a fugit de acas (noaptea) de cel puin dou ori n timp ce locuiete n casa printeasc sau

ani,

a substitutului parental (sau odat, fr a reveni acas o lung perioad de timp),

-chiulete adesea de la coal, ncepnd nainte de a mplini 13 ani.
Cele mai primare nevoi emotionale sunt nevoia de a te simti dorit si iubit. Numai cand acestea sunt
atinse, persoana (copilul) se poate simti bine si poate avea respect pentru sine. Nevoile intelectuale
trebuie construite pe aceasta fundatie emotionala solida.
IIICAUZE/ETIOLOGIE
De-a lungul istoriei filosofii, fizicienii, teologii i multi alii au incercat sa explice de ce oamenii se
comporta intr-un anumit fel. Din punct de vedere istoric, oamenii care aveau probleme mentale erau
descrii ca fiind posedai de spirite rele, pentru care tratamentul era religios. Mai tarziu, Sigmund
Freud i alii au promovat noiunea potrivit careia comportamentul ar putea fi explicat in termeni de
femomen subcontient sau ca experiena traumatica timpurie. Mai recent, unii cercetatori au atribuit
tulburarile ca invaaturi insuficiente i interaciuni compelexe care au loc intre indivizi i mediul lor.
Dintr-o perspectiva biologica, alii au sugerat ca comportamentul aberant este cauzat de anumite
substane chimice, anormalitai cerebrale sau rani i nereguli cromozomiale.
Cu astfel de explicaii etiologice bogate, este uor de vazut de ce practicienii au ales abordari
diferite in tratarea i prevenire diverselor tulburari. Totui, varietatea si perspectivele cadrelor
teoretice ofera clinicienilor un numar mare de alegeri in explicarea anumitor comportamente.
1.Abordarea biologica. Cadrul biologic explica tulburarea de comportamentca o funcie motenita
sau condiie biologica anormala in corp sau leziune la nivelul sisteului nervos central. Problemele
de comportment probabil prezinta o suprafaaca urmare a unor boli fiziologice, biochimice sau
anormalitai genetice.
2.Abordarea psihanalitica. Procesele incontiente, predispoziile sau instinctele i experienele
traumatice timpurii explica prezena tulburarilor de comportament din perspectiva psihanalitica.
Procesele interne sunt evenimete neobservabile care au loc in minte, printre constructele psihice
binecunoscute ale Id-ului (componenta impulsionala), Ego (componenta realista) i Superego
(componenta continei). Ca indivizi obin o perspectiva in conflictele lor psihice prin mijloace

psihoterapeutice, ei pot fi capabili sa-i elimine sau rezolve problemele lor comportamentale. Pentru
a se reintoarce la normalitate pot fi ajutai de catre un terapeut sau profesor. Pentru copii, acest
proces teoretic apare in terapia prin joc, prin care conflictele interne sunt dezvaluite i secvenial
rezolvate prin terapie familiala i joc terapeutic, experimentate cu aduli suportivi.
3.Abordarea comportamentalista. Aceasta abordare se focuseaza pe aspecte ale mediului, care
produc, recompenseza, diminueza sau pedepsete anumite comportamente. Prin tratament, adulii i
copiilor le sunt date oportunitai pentru a invaa noi comportamente adaptive prin identificarea de
eluri realiste i primind reintariri pentru obinerea acestor eluri: gradual, comoprtamentul aberant
este eliminat sau inlocuit de catre cele mai adecvate.
4. Abordarea fenomenologica. Din punctul de vedere al acestei abordari, comportamentele anormale
apar din sentimente, ganduri i evenimete trecute legate de percepia de sine sau conceptul de sine.
Percepile greite sau sentimentele sunt ganduri care determina indivizii sa se comporte intr-un
anumit fel care este contra-productiv spre auto-imlinire. Terapia care folosete aceasta abordare este
centratape ajutorul persoanei dezvoltand percepii satisfacatoare i copmortamente care sunt in
acord cu valorile lor.
5.Abordarea social-ecologica. Acest model conine de departe cea mai cuprinzatoare explicaie a
tulburari de comportament. Comportamentele aberante sunt presupuse a fi cauzate de catre o
varietate de interaciuni i tranzii cu alte persoane. Pentru unii, comportamentele deviante sunt
invaate ca fiind parte a unei culturi. Pentru alii, comportamentul este o funcie de etichetare.
Indivizii eticheteza delicvena juvenila potrivit cu aceasta perspectiva, graduat adopta patternul
comportamentul care este asociat cu etichetele alocate. in adicie, alii care sunt contieni de
eticheta incep sa trateze indivizi etichtai ca i cum ei ar fi intr-adevar delicveni. Un astfel de
tratament teoretic promoveza comportamentul delicvent.
Alta sursa a comportamentului aberantcu acest model este asociaia difereniala, care este apropiat
legata cu transmiterea culturala a explicaiei devianei: oamenii intampina probleme de
comportament in incercarea de a se conforma cu acele dorine i expectane ale grupuilui la care
dorete sa adere sau sa manina afilierea.in final,perspectiva social-ecologica vede prezena
comportamentului aberant ca o funcie a unor varietai de interaciune i tranziii, care sunt derivate
ditro are larga ale setarilor mediului.
Fiecare dintre aceste modele cazuale ofera diferite explicaii pentru etiologia tulburari de
comportament. Din nefericire, clinicienii sunt rareori capabili sa izoleze exact cauza la un copil cu
astfel de tulburare, dar avem o abordare a mai multor condiii i factori care contribuie la tulburarea
de comportament. Muli coincid cu Wicks, Nelson i Israel (1984) care au scris: ,, Cu puine, daca
nu cu nicio expectanta, comportamentul poate fi explicat doar prin multiple influene i cu
interaciunile lor continue. O arie vasta de variabile-funci i structuri biologice, pot fi moteniri
genetice, status emoional/social, familia, clasa sociala.
Familia i mediul familial joaca un rol critic in apariia tulburari de comportament. Saracia,
malnutriia, vagabondajul crescut, neinelegerile familiale,divorul, practicile de cretere a copilului
i abuzul au un impact profund in comportamentul obesrvat al copilului. Tinerele mame care sunt
malnutrite in timpul sarcinii au probleme de a da natere la copii slabi dezvoltai, copii cantaresc

mai puin cu 4-5 kg, au riscul de a dezvolta o varietate de probleme (ex. tulburare deficitara de
atenie, epilepsie i alte tulburari neurologice). Tinerele mame in medile sarace sunt adesea singure
i fara experiena in creterea copilului. Altele sunt experimentate in creterea copilului, dar sunt
impovarate cu sarcini de supravieuire ca furnizarea hranei, hainelor i adapostirea lor i a copiilor
lor. Puinul timp i energia ramase pot fi folosite pentru stimularea i interacionarea cu copii lor. in
lipsa stimularii adecvate, aceti copii sufera intelectual, cognitiv, social i emoional.
Neinelegerile familiale i divorul joaca, de asemenea, un rol in dezvoltarea tulburarilor
comportamentale la unii copii. Impactul divorului la copii este influenat de o varietate de factori
(ex varsta copilului, statusul financiaral familiei, genul copilului, relatia dintre parini) deci este
dificil de prezis cu acuratee care copil va fi afectat cu severitate de divor. Ca o regula, baiei par a
fi influenai mai negativ decat fetele. Fetele care sunt afecatate, adesea experimenteza
comportamente asociate cu anxietatea i retragerea. Baiei, in contrast, devin agresivi i au
comportament hiperactiv.
Manegementul copilului i procedurile dispciplinare, de asemenea joaca un rol important in
dezvoltarea tulburari de comportament. Parini care sunt extrem de permisibili, prea restrictivi,
i/sau agresivi, adesea produc copi care au conduita dezordonata. Medile familale care sunt lipsite
de reguli consistente i consecine asupra comportamentelor copiilor, in care supravegherea, care
reintaresc comportamentul agresiv i cele in care sunt parini agresivi sau care au practici ale
manegemntului abuziv asupra copilului produc copi care au un risc foarte mare de a dezvolta
tulbrari de comportament. De asemnea neinelegerile, certurile, separarile familiei i divorul sunt
gasie ca fiind mai frecvent in familile copiilor sau tinerilor identificai ca avand tulburare de
conduita.
Abuzul asupra copilului joaca un rol major in dezvoltarea agresivitaii i altor comportamente
problematice la copii i tineri. Rogeness, Amrung, Macedor, Haris i Fisher (1986) au demonstrat ca
abuzuri serioase in timpul copilariei tarzii i adolescenei, au fost urmate adesea de comportamente
distructive, noncompliante i agresive la copii. MacFarlone (1978) s-a referit la abuzul sexual ca
,,bomba psihologica. Impactul ,,bombeieste o funcie a catorva factori: varsta la care copilul sau
tanarul a fostabuzat, gradul violenei implicate, relaia dintre abuzator i copil sau tanar, durata
abuzului, raspunsul parinilor sau profesionitilor la abuz i gradul de vina sau disconfort exprimat
de catre copilul afectat sau tanar. Majoritatea victimelor care raporteza abuzul sunt fete cu varsta
cuprinsa intre 11 i 14 ani. Puin cercetatori au fost devotati cautarii impactului asupra barbailor
abuzai sexuali.
IVTULBURARI EMOTIONALE SAU DE COMPORTAMENT - trasaturi
Persoanele cu tulburari emotionale sau de comportament, cum ar fi Eric, Nick, Amy, prezentate
anterior, intampina mari dificultati in relationarea corespunzatoare cu colegii, fratii, parinti si
profesori. Ei au, de asemenea, dificultati in realizarea sarcinilor academice si sociale, componente
esentiale ale scolarizarii, evidente, in unele cazuri, in comportamentele lor. De exemplu, plasarea lui
Eric in centru pentru copii a avut rolul sau in comportamentul necooperant si agresiv. In alte cazuri,
persoanele cu probleme comportamentale sau emotionale nu si-au insusit abilitatile sociale necesare
pentru a participa cu succes la programele institutiilor de invatamant, dupa cum a demonstrat Nick.
El, din multe motive, nu a invatat cum sa relationeze bine cu colegii si sa accepte corectiile

profesorilor. Amy, asa cum este descrisa de mama sa, si-a pierdut treptat apetitul, i-au aparut
ganduri suicidare si a afost tratata de catre profesori si apropiati intr-un mod inacceptabil. Cu toate
acestea, acum ea face mari progrese cu ajutorul cadrelor didactice, a formatorilor profesionali si cu
stomatologul cu care lucreaza.
1.Identificarea comportamentului normal
Modul in care percepem comportamentele celorlati este influentat de numerosi factori: convingerile
personale, standardele si valorile care constituie comportamentul normal. Nivelulnostru de toleranta
variaza foarte mult, fiind influentat de situatie si de comportament.Comportamentele agresiv si de
opozitie ale lui Eric nu au fost tolerate la gradinitele unde a fost inscris pentru perioade foarte scurte
de timp. In plus, ce poate fi privit ca normal de unii, poate fi vazut de catre altii ca fiind anormal.
De exemplu, parintii pot avea o minima baza pentru determinarea unui comportament normal,
deoarece perceptiile lor sunt adesea limitate, in general, de lipsa de experienta cu copiii. Ei pot
vedea comportamentul copilului lor ca fiind oarecum provocator, dar nu anormal.
Contextul in care apar comportamente influenteaza dramatic opiniile noastre privind gradul de
adecvare. De exemplu, profesorii si parintii se asteapta ca copiii sa se comporte destul de bine in
mediul in care au lucruri interesante de facut sau cand fac ce le place. Sunt numeroase situatii cand
acesti copii cu tulburari emotionale sau de comportament se comporta necorespunzator. Uneori, ei
par a nu mai vedea mediul in care se afla. Unii au abilitatile sociale pentru a actiona in mod
corespunzator, dar aleg sa nu le foloseasca.
Uneori intensitatea sau frecventa cu care apar anumite comportamente ne face sa suspectam
prezenta unui comportament sau problema emotionale. Mama lui Eric a devenit dezorientata, nu
numai datorita intensitatii comportamentelor fiului ei ci si a frecventelor lor. Parea ca nu e zi in care
Eric sa nu rupa sau sa deterioreze ceva din casa.
2.Variabile in tulburari emotionale sau de comportament
Comportamentul persoanelor cu tulburari emotionale sau de comportament este influentat de
numerosi factori: stilul managerial al parintilor si profesorilor; mediul scolar sau familial; valorile
sociale si culturale ale familiei; climatul social si economic al comunitatii; raspunsurile colegilor si
fratilor; caracteristicile academice, intelectuale, social-emotionale ale persoanelor cu tulburari.
Scurtele discutii cu Eric, Nick si Amy ne ajuta partial sa intelegem severitatea diferitelor tulburari
de comportament. Desi comportamentele lui Eric au fost destul de severe si persistente inainte de a
fi inscris in centrul de copii, acesta a facut progrese considerabile in mai multe domenii. Nick, care
a fost plasat initial intr-o sala de clasa de normala, acum isi petrece cea mai mare parte a zilei in
clasele de educatie generala si unele pentru supradotati ale scolii. Timp de 2 ani comportamentele
lui Amy au fost destul de severe. Cu toate acestea, ea este acum in prag de absolvire si pare a fi
destul de bine pregatita sa intre pe piata muncii ca asistent stomatolog.
3.Externalizarea si internalizarea tulburarilor

Este remarcabil faptul ca profesionistii au fost folositi numerosi termenipentru a descrie persoanele
cu probleme emotionale, sociale si de comportament. Acesti termeni includ, printre altii, tulburarile
de comportament, inadaptare sociala, tulburari emotionale. Problemele de comportament din
copilarie, varsta adolescentina sau adulta pot fi grupate in doua mari categorii, care se suprapun:
tulburari de externalizarea si de internalizare. Aceasta din urma categorie se refera la
comportamente care par sa fie indreptate mai mult spre sine decat spre altii.
Depresiile si fobiile sunt exemple de comportamente care sunt internalizate; uniimediciardescrie persoanele cu aceste stari ca fiind instabile emotional.
Copiii care prezinta tulburari de externalizare pot fi descrisi ca avand actiuni care ii angajeaza in
comportamente indreptate mai mult spre altii decat spre ei insisi. Aceste compor-tamente pot avea
un impact observabil asupra parintilor, fratilor si profesorilor. Delicventul juvenil care se angajeaza
frecvent in infractiuni care implica pagube materiale sau vatamarea altor persoane ar putea fi
clasificat ca fiind neadaptat social. Distinctia dintre cele doua categorii nu este clara. De exemplu,
localizarea controlului la adolescentii care au depresii severe este interna sau emotionala, chiar daca
familiile lor sunt foarte afectate.
Pe parcursul acestui capitol, termenul de tulburare de comportament este folosit pentru a descrie
persoanele cu ambele probleme interne si externe (emotionale). Utilizarea acestor termeni de catre
noi reflecta interesul pentru comportamentele observabile. Observatiile noastre si cele ale altora
ajuta pentru a determina daca un copil sau de tanar este deprimat, agresiv, cu tendinte suicidare,
anxios, delincvent, hiperactiv, retras social sau extrem de timid. Deci, tineti cont de faptul ca
tulburarile de comportament poate fi interne (emotionale) sau/si externe (sociale). Le constientizam
prezenta in functie de capacitatea noastra de a le observa si masura.
VSTUDIU DE CAZ
Lui Peter i s-a atras atentia de catre profesori pentru grijirea sa precara. Primul su profesor a
raportat c este adesea foarte agresiv, n plus ea s-a plans de faptul c igiena sa este foarte srac i
ca vine adesea la coal obosit. n momentul sesizrii prinii lui au refuzat s participe la
activitile colii i s-au aratat ostili fa de personalul colii.
n ciuda acestor probleme Peter are abiliti intelectuale peste medie,dei rezultatele academice nu
confirma asta. La coal, aproximativ 70% din zi si-o dedica activitilor extra colare. Profesorul
su nu a simit faptul c nevoile lui Peter nu ar mai fi fost ndeplinite n cadrul fluxului principal.
Evalurile iniiale au artat faptul c Peter a fost un copil cu comportamente necontrolate
semnificative care apar aproximativ la fiecare 5 minute.
Unele dintre cele mai periculoase comportamentele ale lui sunt cel din timpul orelor i se manifest
prin: srirea pe birouri, lovirea, scuiparea altor colegi sau chiar a profesorilor, iese n strad, refuz
s lucreze la activitile date de profesor. Prinii acestuia au reusit s elimine aceste tipuri de
comportamente atunci cnd el era acas. Ei au declarat c n mod constant se i-a la lupte cu fratele
su mai mic i c are patul umed n fiecare noapte, dar i faptul c love te orice apuc inclusiv pe
prinii si,fiind necesar supravegherea acestuia n permanen.

Evaluarea fcut acas a relevat o situaie extreme de restrictiv. Prinii rareori interac ioneaz cu
copiii lor. Aveau o nelegere a normelor de dezvoltare pentru copii exprimate prin sentimente ostile
fa de acetia. Relaia lor intrafamiliala este una exploziv, deoarece n timpul unui episod al unuia
dintre copii, a fost rnit i a fost plasat ntr-un sistem de asisten social pentru o perioad scurt de
timp. Agenia de protecie a copiilor a considerat c a fost un potenial considerabil de abuz.
Inter-ageni de ngrijire i servicii intensive bazate pe familie
O echip interdisciplinar formata din prini i repreprezentani ai sntii mintale i a serviciiilor
sociale i de educaie au luat contact cu prinii lui Peter. Echipa interdisciplinar s-a ntlnit pentru
a stabili trei aspecte:

S planifice i s coordoneze servicii diferite pentru familia i copiii aceteia

S aduca la cunostinta ageniile specializate pe astfel de servicii, precum i posibilitati de

finanare

S masoare toate eforturile care au fost depuse pentru a oferi ngrijire mai pu in restrictiv,
nainte de a lua in calcul o posibila plasare a copilului ntr-o unitate cu programe restrictiv

Din necesitatea de a intervenii imediat pentru a preveni plasarea copilului ntr-un mediu mai
restrictiv, a fost efectuata o evaluarea ecologic globala. Deoarece procesul de evaluare
progreseaz, serviciile i planurile au fost revizuite pentru a rspunde nevoilor individuale ale
familie, copilului i colii.
Un specialist de familie a efectuat 7 vizite la domiciliu i a iniiat programul de intervenii, conceput
pentru a ajuta prinii n dezvoltarea unei alternative. Evaluarea individual n curs de desf uare a
prinilor a relevant faptul c acetia nu tiu cum s se joace cu copiii lor i faptul c se simt
nesiguri cand interactioneaza cu acetia. Interveniile au fost apoi aplicate pentru a educa situa iile
noi aparute in jocurile cu copilul. n toate etapele procesului accentul a fost pus pe identificarea
nevoilor prinilor n asistarea serviciilor de dezvoltare, dei idenficarea nevoilorprinilor nu au
coincis ntrotdeauna cu prioritile clinicianului. Timp de doi ani, familiile cu experien in acest
program intensiv de acas au efectuat o varietate de intervenii menite s satisfac nevoile
individuale ale copilului dar i dou programe de educaie pe timp de var, pentru a ajuta copiii din
proximitate s se simta in siguran, sa isi insuseasca aptitudini sociale i s fie cooperativi la joac.

DEFICIENTA EMOTIONALA
Emotiile sunt acele expresii ale trairilor noastre psihice pe care apoi le exteriorizam in functie de
diferitele experiente traite. Deasemenea, sunt toate acele trairi manifestate ca raspunsuri la stimuli.
Puinele ntlniri cu oameni sau prieteni, comunicarea rara sau ineficienta, acordarea atentiei
partilor materiale mai mult decat partilor emoionale sau sentimentale, superficialitatea, critica, lipsa
valorilor, a reperelor, nestabilirea prioritatilor ne adancesc intr-un univers unde nu exista emotie.
Societatea, de care suntem dependeni i care ne modeleaz n mare parte emotiile, ne ghideaza spre
ritualuri de control ale lor. Controlul emotiilor nseamna reprimarea lor.
In SUA deficienta la care face referire articolul se numeste deficienta emotionala. In Romania
corespondentul acestei afectiuni este cel de tulburare de comportament si conduita, fapt pentru care,
in cele ce urmeaza ne vom referi la aceste afectiunica fiind similare.
IDEFINITII
a)Definirea persoanelor cu disabilitati, supuse actului educativ (IDEA)
Derivata dintr-o definitie anterioara creata de Bower (1959), definitia actuala, folosita in
concordanta cu normele care reglementeaza punerea in aplicare a actului educativ al persoanelor cu
dizabilitati (IDEA), este urmatoarea: "Instabilitate emotionala serioasa" si este definita ca fiind o
stare care prezinta una sau mai multe dintre urmatoarele caracteristici, pe o perioada lunga de timp
si intr-o masura semnificativa si afecteaza negativ performantele scolare:

Incapacitatea de a invata, care nu poate fi justificata de niveluri scazute senzoriale, ale

inteligentei sau stare de sanatate;

incapacitatea de a construi sau mentine relatii satisfacatoare cu colegii si profesorii;

comportamente sau sentimente neadecvate in conditii normale;

stare generala globala de nefericire sau depresie;

tendinta de a dezvolta simptome psihice sau fobii, asociate cu probleme personale sau
scolare.

Termenul include copii care sunt schizofrenici sau acustici si nu include copiii care sunt neadaptati
social, cu exceptia cazului in care se constata ca sunt serios instabili.
b)Definitia consiliului copiilorexceptionali
Diverse comitete si asociatii de sanatate profesionala au inaintat spre aprobare federatiei Statelor
Unite o noua definitie a tulburarilor emotionale grave:

Tulburarile emotionale sau de comportament (EBD) se refera la o stare in care raspunsurile

comportamentale sau emotionale ale unui individ in scoala sunt diferite de normelegeneral
acceptateadecvatevarstei, etniei sau culturii, care afecteaza negativ performantele
educationaleingrijafatadepropriapersoana, relatiilesociale, autocontrol, progres academic,
comportament in clasa, sau adaptarea la sarcina;

EBD este mai mult decat un proces de tranzitie, este anticiparea unui raspuns la factorii de
stres din mediul copilului sau tanarului si pot persista chiar si cu interventii individualizate,
cum ar fi feedback-ul individului, consultatiile cu parintii sau famlia si/sau modificarea
mediului educational;

Decizia de eligibilitate trebuie sa se bazeze pe mai multe informatii referitoare la functiile

comportamentale sau emotionale a individului. EBD trebuie sa fie expuse in cel putin doua
situatii diferite, cel putin una dintre ele trebuie sa aiba legatura cu scoala. EBD pot coexista
cu alte afectiuni, asa cum sunt definite in lege (IDEA).

Aceasta categorie poate include copii sau tineri cu schizofrenie, tulburari afective sau cu alte
tulburari, afectiuni sustinute de comportament, atentie sau capacitate de adaptare.

Caracteristicile acestei nou propuse definitii reprezint avantaje semnificative indetrimentul

definitiei anterioare (IDEA), si anume :

includerea deficientelorcomportamentului adaptativ, cum reiese din diferentele emotionale,

sociale sau comportamentale;

utilizarea standardelor normative de evaluare din mai multe surse, inclusiv luarea n
considerare a factorilor culturali i / sau etnici;

examinarea sesizarii preinterventiilori ale celorlalte eforturi pentru a ajuta copiii nainte de
clasificarea loroficialaca handicapati ;

poteniala includere a indivizilor afectati anterior cafiind neadaptati social.

IICLASIFICARE
Sistemele declasificare ofer un mijloc pentru a descrie diferite tipuri de probleme de comportament
ale copiilor. Totodata,ele ofer un set comun de termeni pentru a comunica cu alte persoane.
Medicii i alti specialisti de ngrijire a sanatatii vor folosi aceste caracteristici ca baza pentru
diagnosticarea si tratarea acestor copii. Zona de tulburri de comportament este largai include mai
multe tipuri de probleme, fapt pentru care, pentru a le clasifica, au fost utilizate mai multe abordari.
Din pcate, nu exist nici o utilizare consecvent a unui setstandardizat de criterii pentru a stabili
natura i severitatea tulburrilor de comportament. Unele sisteme de clasificare descriu persoanele
fizice n conformitate cu categoriile derivate statistic, alte sisteme de clasificare sunt orientate
clinic.
1.Sistemele de clasificare statistica
De cativa ani, cercetatorii au colectat informaii despre copiii cu tulburri de comportament. Datele
au fost colectate de la parinti si profesori prin intermediul chestionarelor, interviurilor i scalelorde
rating comportamental, careau fost analizate folosind o varietate de tehnici statistice avansate.
Analizele statistice ale datelor obtinute din aceste studii, au depistat doua categorii mari de
comportamente: externalizarea simptomelor si internalizarea simptomelor.

Alti cercetatori, (Euay, 1975, L979; Von Isser, euay, & Love, l980)folosind metodologii similare, au
identificat n mod fiabil patru categorii distincte de tulburri de comportament la copii:

Tulburari de conduita, care implica caracteristici precum agresiunea deschisa (atat verbala
cat si fizica), negativism, iresponsabilitate, sfidarea autoritatii si alte comportamente care
sunt in contradictie cuexpectantele scolii sau ale altor institutii sociale.

Anxietatea-retragere se afl n contrast considerabil cu celelaltetulburarisi implica anxietate,

retragere sociala, sensibilitate si alte comportamentecare implica retragerea si evitarea
mediului social mai degraba decat un raspuns ostil laacesta.

Imaturitatea, care implica preocupari neadecvate, interval prea scurt al atentiei concentrate,
visare, tembelism si alte comportamente care nu sunt in acord cu un anumit stadiude
dezvoltare.

Agresiune sociala, implica activitatile in banda, furtul, intrare prin efractie, etc

2.Derivate clinice declasificare a sistemelor

Sistemul utilizat medical de catre personalul medical si de catrepsihologi este Diagnostic and
Statistical, Manual of Mental Disorders (4th ed.) (DSM-IV). A fost dezvoltat si testat pentru
utilitatea sa de catre grupuri si comitete de psihiatri, psihologi, si alti specialisti in domeniul
sanatatii. Categoriile si subcategoriile lui DSM-IV au fost dezvoltate dupa ani deinvestigare si
testare.
Manualul curent, DSM-IV (American Psychiatric Association, 1994), identific zece grupe majore
detulburri care pot fi expuse la sugari, copii i adolescenti. Mai multe dintre aceste afectiuni se
suprapun cu alte conditii cum ar fi retard mintal, autism i tulburri de deficit de atenie:
-Tulburri pervazive de dezvoltare. Copiii cu aceste tulburari sunt omniprezente i grave n mai
multe domenii de dezvoltare. Aceste deficite pot include probleme semnificative n legatura cu
parinii, fratii i altele, abilitati de comunicare foarte sarace i comportamente neobisnuite probaten
gesturi, posturi, expresii faciale s.a...

-Deficit de atenie i tulburarile de comportament perturbator. Copiii cu aceste tulburari manifesta o

varietate de simptome. De exemplu, copiii cu deficit atentie au dificultti in a raspunde bine la
sarcinile academice i sociale tipice, precum in controlul nivelului lor de activitate fizica. Copiii cu
tulburri de comportament perturbator pot provoca frecvent ru fizic altor persoane sau animale, de
multe ori se angajeazan comportamente distructive pentru proprietatea altora,participan mod
repetat n activitatile de furt i nselatorie i ncalca n mod regulat normele i alte convenii sociale
Tulburrile de anxietate - Categoria tulburrilor de anxietate din copilarie sau adolescenta este
foarte asemanatoarecu categoria anxietate - retragere,derivat statisticdin cadrul sistemuluide
clasificare. Copiii cu tulburari de anxietate au problemecu situatiilecare provoaca anxietate i cu
separarea. De asemenea, au griji nerealiste despre evenimentele viitoare,ngrijorare despre
capacitatea de realizare, nevoia excesiva pentru asigurare i plangeri somatice.
Tulburari de alimentatie - Una din aceste tulburari este pica si se refera la hranirea cu substante
nonnutrivitive , de exemplu, panza, ipsos, vopsea, detergent, etc. Anorexia si bulimia sunt tulburari
de alimentatie comunecare ies dintr-un comportament alimentar neadecvat.In cazul anorexiei ,
indivizii au o perceptie distorsionata asupra greutatii corporale si a propriilor forme, atitudineafiind
una de scarba .In cazul bulimiei , individul se indoapa apoi isi induce stari de vomavoma. Ambele
din aceste tulburari sunt cauzate de depresie, stima de sine scazuta , izolare sociala.
Tulburari tic - Se manifesta sub forma unor miscari, vocalize, repetate ostentativ, involuntare si
rapide. Adesea stresul genereaza aceste stari.
Tulburri eliminare constau in comportamente de a face cu murdrie i de umectare la copii mai
mari.
Tulburrile de conduit se ncadreaz n patru grupe principale:

Conduit agresiv, care cauzeaz sau amenin cu vtmarea fizic aaltor oameni sau
animale:
-adesea tiranizeaz, amenin sau intimideaz pe alii;

-iniiaz adesea bti;

- a fcut uz de arm care poate cauza o vtmare corporal serioas altora (ex: b, crmid,
cuit, arm de foc);
-a fost crud fizic cu ali oameni;
-a fost crud fizic cu animalele;
-a furat cu confruntare cu victima (ex: banditism, furt din poete);

-a forat pe cineva la activitate sexual.

Conduit nonagresiv, care cauzeaz pierderea sau prejudicierea proprietii:

-s-a angajat deliberat n incendieri cu intenia de a cauza un prejudiciu serios,
-a distrus deliberat proprietatea altuia (ex: altfel dect prin incendiere).

Fraud
sau
furt
-a intrat prin efracie n casa, dependinele sau autoturismul cuiva,
-minte adesea pentru a obine bunuri sau favoruri ori pentru a evita anumite obligaii (adic

ii
excrocheaza
pe
alii),
-a furat lucruri de valoare mare fr confruntare cu victima (ex: furt din magazine, dar fr efracie).

Violri
serioase
ale
regulilor
-adesea lipsete de acas noaptea n dispreul interdiciei prinilor, ncepnd nainte de

vrsta
de
13
-a fugit de acas (noaptea) de cel puin dou ori n timp ce locuiete n casa printeasc sau

ani,

a substitutului parental (sau odat, fr a reveni acas o lung perioad de timp),

-chiulete adesea de la coal, ncepnd nainte de a mplini 13 ani.
Cele mai primare nevoi emotionale sunt nevoia de a te simti dorit si iubit. Numai cand acestea sunt
atinse, persoana (copilul) se poate simti bine si poate avea respect pentru sine. Nevoile intelectuale
trebuie construite pe aceasta fundatie emotionala solida.
IIICAUZE/ETIOLOGIE
De-a lungul istoriei filosofii, fizicienii, teologii i multi alii au incercat sa explice de ce oamenii se
comporta intr-un anumit fel. Din punct de vedere istoric, oamenii care aveau probleme mentale erau
descrii ca fiind posedai de spirite rele, pentru care tratamentul era religios. Mai tarziu, Sigmund
Freud i alii au promovat noiunea potrivit careia comportamentul ar putea fi explicat in termeni de
femomen subcontient sau ca experiena traumatica timpurie. Mai recent, unii cercetatori au atribuit
tulburarile ca invaaturi insuficiente i interaciuni compelexe care au loc intre indivizi i mediul lor.
Dintr-o perspectiva biologica, alii au sugerat ca comportamentul aberant este cauzat de anumite
substane chimice, anormalitai cerebrale sau rani i nereguli cromozomiale.

Cu astfel de explicaii etiologice bogate, este uor de vazut de ce practicienii au ales abordari
diferite in tratarea i prevenire diverselor tulburari. Totui, varietatea si perspectivele cadrelor
teoretice ofera clinicienilor un numar mare de alegeri in explicarea anumitor comportamente.
1.Abordarea biologica. Cadrul biologic explica tulburarea de comportamentca o funcie motenita
sau condiie biologica anormala in corp sau leziune la nivelul sisteului nervos central. Problemele
de comportment probabil prezinta o suprafaaca urmare a unor boli fiziologice, biochimice sau
anormalitai genetice.
2.Abordarea psihanalitica. Procesele incontiente, predispoziile sau instinctele i experienele
traumatice timpurii explica prezena tulburarilor de comportament din perspectiva psihanalitica.
Procesele interne sunt evenimete neobservabile care au loc in minte, printre constructele psihice
binecunoscute ale Id-ului (componenta impulsionala), Ego (componenta realista) i Superego
(componenta continei). Ca indivizi obin o perspectiva in conflictele lor psihice prin mijloace
psihoterapeutice, ei pot fi capabili sa-i elimine sau rezolve problemele lor comportamentale. Pentru
a se reintoarce la normalitate pot fi ajutai de catre un terapeut sau profesor. Pentru copii, acest
proces teoretic apare in terapia prin joc, prin care conflictele interne sunt dezvaluite i secvenial
rezolvate prin terapie familiala i joc terapeutic, experimentate cu aduli suportivi.
3.Abordarea comportamentalista. Aceasta abordare se focuseaza pe aspecte ale mediului, care
produc, recompenseza, diminueza sau pedepsete anumite comportamente. Prin tratament, adulii i
copiilor le sunt date oportunitai pentru a invaa noi comportamente adaptive prin identificarea de
eluri realiste i primind reintariri pentru obinerea acestor eluri: gradual, comoprtamentul aberant
este eliminat sau inlocuit de catre cele mai adecvate.
4. Abordarea fenomenologica. Din punctul de vedere al acestei abordari, comportamentele anormale
apar din sentimente, ganduri i evenimete trecute legate de percepia de sine sau conceptul de sine.
Percepile greite sau sentimentele sunt ganduri care determina indivizii sa se comporte intr-un
anumit fel care este contra-productiv spre auto-imlinire. Terapia care folosete aceasta abordare este
centratape ajutorul persoanei dezvoltand percepii satisfacatoare i copmortamente care sunt in
acord cu valorile lor.
5.Abordarea social-ecologica. Acest model conine de departe cea mai cuprinzatoare explicaie a
tulburari de comportament. Comportamentele aberante sunt presupuse a fi cauzate de catre o
varietate de interaciuni i tranzii cu alte persoane. Pentru unii, comportamentele deviante sunt
invaate ca fiind parte a unei culturi. Pentru alii, comportamentul este o funcie de etichetare.
Indivizii eticheteza delicvena juvenila potrivit cu aceasta perspectiva, graduat adopta patternul
comportamentul care este asociat cu etichetele alocate. in adicie, alii care sunt contieni de
eticheta incep sa trateze indivizi etichtai ca i cum ei ar fi intr-adevar delicveni. Un astfel de
tratament teoretic promoveza comportamentul delicvent.
Alta sursa a comportamentului aberantcu acest model este asociaia difereniala, care este apropiat
legata cu transmiterea culturala a explicaiei devianei: oamenii intampina probleme de
comportament in incercarea de a se conforma cu acele dorine i expectane ale grupuilui la care
dorete sa adere sau sa manina afilierea.in final,perspectiva social-ecologica vede prezena

comportamentului aberant ca o funcie a unor varietai de interaciune i tranziii, care sunt derivate
ditro are larga ale setarilor mediului.
Fiecare dintre aceste modele cazuale ofera diferite explicaii pentru etiologia tulburari de
comportament. Din nefericire, clinicienii sunt rareori capabili sa izoleze exact cauza la un copil cu
astfel de tulburare, dar avem o abordare a mai multor condiii i factori care contribuie la tulburarea
de comportament. Muli coincid cu Wicks, Nelson i Israel (1984) care au scris: ,, Cu puine, daca
nu cu nicio expectanta, comportamentul poate fi explicat doar prin multiple influene i cu
interaciunile lor continue. O arie vasta de variabile-funci i structuri biologice, pot fi moteniri
genetice, status emoional/social, familia, clasa sociala.
Familia i mediul familial joaca un rol critic in apariia tulburari de comportament. Saracia,
malnutriia, vagabondajul crescut, neinelegerile familiale,divorul, practicile de cretere a copilului
i abuzul au un impact profund in comportamentul obesrvat al copilului. Tinerele mame care sunt
malnutrite in timpul sarcinii au probleme de a da natere la copii slabi dezvoltai, copii cantaresc
mai puin cu 4-5 kg, au riscul de a dezvolta o varietate de probleme (ex. tulburare deficitara de
atenie, epilepsie i alte tulburari neurologice). Tinerele mame in medile sarace sunt adesea singure
i fara experiena in creterea copilului. Altele sunt experimentate in creterea copilului, dar sunt
impovarate cu sarcini de supravieuire ca furnizarea hranei, hainelor i adapostirea lor i a copiilor
lor. Puinul timp i energia ramase pot fi folosite pentru stimularea i interacionarea cu copii lor. in
lipsa stimularii adecvate, aceti copii sufera intelectual, cognitiv, social i emoional.
Neinelegerile familiale i divorul joaca, de asemenea, un rol in dezvoltarea tulburarilor
comportamentale la unii copii. Impactul divorului la copii este influenat de o varietate de factori
(ex varsta copilului, statusul financiaral familiei, genul copilului, relatia dintre parini) deci este
dificil de prezis cu acuratee care copil va fi afectat cu severitate de divor. Ca o regula, baiei par a
fi influenai mai negativ decat fetele. Fetele care sunt afecatate, adesea experimenteza
comportamente asociate cu anxietatea i retragerea. Baiei, in contrast, devin agresivi i au
comportament hiperactiv.
Manegementul copilului i procedurile dispciplinare, de asemenea joaca un rol important in
dezvoltarea tulburari de comportament. Parini care sunt extrem de permisibili, prea restrictivi,
i/sau agresivi, adesea produc copi care au conduita dezordonata. Medile familale care sunt lipsite
de reguli consistente i consecine asupra comportamentelor copiilor, in care supravegherea, care
reintaresc comportamentul agresiv i cele in care sunt parini agresivi sau care au practici ale
manegemntului abuziv asupra copilului produc copi care au un risc foarte mare de a dezvolta
tulbrari de comportament. De asemnea neinelegerile, certurile, separarile familiei i divorul sunt
gasie ca fiind mai frecvent in familile copiilor sau tinerilor identificai ca avand tulburare de
conduita.
Abuzul asupra copilului joaca un rol major in dezvoltarea agresivitaii i altor comportamente
problematice la copii i tineri. Rogeness, Amrung, Macedor, Haris i Fisher (1986) au demonstrat ca
abuzuri serioase in timpul copilariei tarzii i adolescenei, au fost urmate adesea de comportamente
distructive, noncompliante i agresive la copii. MacFarlone (1978) s-a referit la abuzul sexual ca
,,bomba psihologica. Impactul ,,bombeieste o funcie a catorva factori: varsta la care copilul sau
tanarul a fostabuzat, gradul violenei implicate, relaia dintre abuzator i copil sau tanar, durata

abuzului, raspunsul parinilor sau profesionitilor la abuz i gradul de vina sau disconfort exprimat
de catre copilul afectat sau tanar. Majoritatea victimelor care raporteza abuzul sunt fete cu varsta
cuprinsa intre 11 i 14 ani. Puin cercetatori au fost devotati cautarii impactului asupra barbailor
abuzai sexuali.
IVTULBURARI EMOTIONALE SAU DE COMPORTAMENT - trasaturi
Persoanele cu tulburari emotionale sau de comportament, cum ar fi Eric, Nick, Amy, prezentate
anterior, intampina mari dificultati in relationarea corespunzatoare cu colegii, fratii, parinti si
profesori. Ei au, de asemenea, dificultati in realizarea sarcinilor academice si sociale, componente
esentiale ale scolarizarii, evidente, in unele cazuri, in comportamentele lor. De exemplu, plasarea lui
Eric in centru pentru copii a avut rolul sau in comportamentul necooperant si agresiv. In alte cazuri,
persoanele cu probleme comportamentale sau emotionale nu si-au insusit abilitatile sociale necesare
pentru a participa cu succes la programele institutiilor de invatamant, dupa cum a demonstrat Nick.
El, din multe motive, nu a invatat cum sa relationeze bine cu colegii si sa accepte corectiile
profesorilor. Amy, asa cum este descrisa de mama sa, si-a pierdut treptat apetitul, i-au aparut
ganduri suicidare si a afost tratata de catre profesori si apropiati intr-un mod inacceptabil. Cu toate
acestea, acum ea face mari progrese cu ajutorul cadrelor didactice, a formatorilor profesionali si cu
stomatologul cu care lucreaza.
1.Identificarea comportamentului normal
Modul in care percepem comportamentele celorlati este influentat de numerosi factori: convingerile
personale, standardele si valorile care constituie comportamentul normal. Nivelulnostru de toleranta
variaza foarte mult, fiind influentat de situatie si de comportament.Comportamentele agresiv si de
opozitie ale lui Eric nu au fost tolerate la gradinitele unde a fost inscris pentru perioade foarte scurte
de timp. In plus, ce poate fi privit ca normal de unii, poate fi vazut de catre altii ca fiind anormal.
De exemplu, parintii pot avea o minima baza pentru determinarea unui comportament normal,
deoarece perceptiile lor sunt adesea limitate, in general, de lipsa de experienta cu copiii. Ei pot
vedea comportamentul copilului lor ca fiind oarecum provocator, dar nu anormal.
Contextul in care apar comportamente influenteaza dramatic opiniile noastre privind gradul de
adecvare. De exemplu, profesorii si parintii se asteapta ca copiii sa se comporte destul de bine in
mediul in care au lucruri interesante de facut sau cand fac ce le place. Sunt numeroase situatii cand
acesti copii cu tulburari emotionale sau de comportament se comporta necorespunzator. Uneori, ei
par a nu mai vedea mediul in care se afla. Unii au abilitatile sociale pentru a actiona in mod
corespunzator, dar aleg sa nu le foloseasca.
Uneori intensitatea sau frecventa cu care apar anumite comportamente ne face sa suspectam
prezenta unui comportament sau problema emotionale. Mama lui Eric a devenit dezorientata, nu
numai datorita intensitatii comportamentelor fiului ei ci si a frecventelor lor. Parea ca nu e zi in care
Eric sa nu rupa sau sa deterioreze ceva din casa.
2.Variabile in tulburari emotionale sau de comportament

Comportamentul persoanelor cu tulburari emotionale sau de comportament este influentat de

numerosi factori: stilul managerial al parintilor si profesorilor; mediul scolar sau familial; valorile
sociale si culturale ale familiei; climatul social si economic al comunitatii; raspunsurile colegilor si
fratilor; caracteristicile academice, intelectuale, social-emotionale ale persoanelor cu tulburari.
Scurtele discutii cu Eric, Nick si Amy ne ajuta partial sa intelegem severitatea diferitelor tulburari
de comportament. Desi comportamentele lui Eric au fost destul de severe si persistente inainte de a
fi inscris in centrul de copii, acesta a facut progrese considerabile in mai multe domenii. Nick, care
a fost plasat initial intr-o sala de clasa de normala, acum isi petrece cea mai mare parte a zilei in
clasele de educatie generala si unele pentru supradotati ale scolii. Timp de 2 ani comportamentele
lui Amy au fost destul de severe. Cu toate acestea, ea este acum in prag de absolvire si pare a fi
destul de bine pregatita sa intre pe piata muncii ca asistent stomatolog.
3.Externalizarea si internalizarea tulburarilor
Este remarcabil faptul ca profesionistii au fost folositi numerosi termenipentru a descrie persoanele
cu probleme emotionale, sociale si de comportament. Acesti termeni includ, printre altii, tulburarile
de comportament, inadaptare sociala, tulburari emotionale. Problemele de comportament din
copilarie, varsta adolescentina sau adulta pot fi grupate in doua mari categorii, care se suprapun:
tulburari de externalizarea si de internalizare. Aceasta din urma categorie se refera la
comportamente care par sa fie indreptate mai mult spre sine decat spre altii.
Depresiile si fobiile sunt exemple de comportamente care sunt internalizate; uniimediciardescrie persoanele cu aceste stari ca fiind instabile emotional.
Copiii care prezinta tulburari de externalizare pot fi descrisi ca avand actiuni care ii angajeaza in
comportamente indreptate mai mult spre altii decat spre ei insisi. Aceste compor-tamente pot avea
un impact observabil asupra parintilor, fratilor si profesorilor. Delicventul juvenil care se angajeaza
frecvent in infractiuni care implica pagube materiale sau vatamarea altor persoane ar putea fi
clasificat ca fiind neadaptat social. Distinctia dintre cele doua categorii nu este clara. De exemplu,
localizarea controlului la adolescentii care au depresii severe este interna sau emotionala, chiar daca
familiile lor sunt foarte afectate.
Pe parcursul acestui capitol, termenul de tulburare de comportament este folosit pentru a descrie
persoanele cu ambele probleme interne si externe (emotionale). Utilizarea acestor termeni de catre
noi reflecta interesul pentru comportamentele observabile. Observatiile noastre si cele ale altora
ajuta pentru a determina daca un copil sau de tanar este deprimat, agresiv, cu tendinte suicidare,
anxios, delincvent, hiperactiv, retras social sau extrem de timid. Deci, tineti cont de faptul ca
tulburarile de comportament poate fi interne (emotionale) sau/si externe (sociale). Le constientizam
prezenta in functie de capacitatea noastra de a le observa si masura.
VSTUDIU DE CAZ
Lui Peter i s-a atras atentia de catre profesori pentru grijirea sa precara. Primul su profesor a
raportat c este adesea foarte agresiv, n plus ea s-a plans de faptul c igiena sa este foarte srac i

ca vine adesea la coal obosit. n momentul sesizrii prinii lui au refuzat s participe la
activitile colii i s-au aratat ostili fa de personalul colii.
n ciuda acestor probleme Peter are abiliti intelectuale peste medie,dei rezultatele academice nu
confirma asta. La coal, aproximativ 70% din zi si-o dedica activitilor extra colare. Profesorul
su nu a simit faptul c nevoile lui Peter nu ar mai fi fost ndeplinite n cadrul fluxului principal.
Evalurile iniiale au artat faptul c Peter a fost un copil cu comportamente necontrolate
semnificative care apar aproximativ la fiecare 5 minute.
Unele dintre cele mai periculoase comportamentele ale lui sunt cel din timpul orelor i se manifest
prin: srirea pe birouri, lovirea, scuiparea altor colegi sau chiar a profesorilor, iese n strad, refuz
s lucreze la activitile date de profesor. Prinii acestuia au reusit s elimine aceste tipuri de
comportamente atunci cnd el era acas. Ei au declarat c n mod constant se i-a la lupte cu fratele
su mai mic i c are patul umed n fiecare noapte, dar i faptul c love te orice apuc inclusiv pe
prinii si,fiind necesar supravegherea acestuia n permanen.
Evaluarea fcut acas a relevat o situaie extreme de restrictiv. Prinii rareori interac ioneaz cu
copiii lor. Aveau o nelegere a normelor de dezvoltare pentru copii exprimate prin sentimente ostile
fa de acetia. Relaia lor intrafamiliala este una exploziv, deoarece n timpul unui episod al unuia
dintre copii, a fost rnit i a fost plasat ntr-un sistem de asisten social pentru o perioad scurt de
timp. Agenia de protecie a copiilor a considerat c a fost un potenial considerabil de abuz.
Inter-ageni de ngrijire i servicii intensive bazate pe familie
O echip interdisciplinar formata din prini i repreprezentani ai sntii mintale i a serviciiilor
sociale i de educaie au luat contact cu prinii lui Peter. Echipa interdisciplinar s-a ntlnit pentru
a stabili trei aspecte:

S planifice i s coordoneze servicii diferite pentru familia i copiii aceteia

S aduca la cunostinta ageniile specializate pe astfel de servicii, precum i posibilitati de

finanare

S masoare toate eforturile care au fost depuse pentru a oferi ngrijire mai pu in restrictiv,
nainte de a lua in calcul o posibila plasare a copilului ntr-o unitate cu programe restrictiv

Din necesitatea de a intervenii imediat pentru a preveni plasarea copilului ntr-un mediu mai
restrictiv, a fost efectuata o evaluarea ecologic globala. Deoarece procesul de evaluare
progreseaz, serviciile i planurile au fost revizuite pentru a rspunde nevoilor individuale ale
familie, copilului i colii.
Un specialist de familie a efectuat 7 vizite la domiciliu i a iniiat programul de intervenii, conceput
pentru a ajuta prinii n dezvoltarea unei alternative. Evaluarea individual n curs de desf uare a
prinilor a relevant faptul c acetia nu tiu cum s se joace cu copiii lor i faptul c se simt
nesiguri cand interactioneaza cu acetia. Interveniile au fost apoi aplicate pentru a educa situa iile
noi aparute in jocurile cu copilul. n toate etapele procesului accentul a fost pus pe identificarea
nevoilor prinilor n asistarea serviciilor de dezvoltare, dei idenficarea nevoilorprinilor nu au
coincis ntrotdeauna cu prioritile clinicianului. Timp de doi ani, familiile cu experien in acest
program intensiv de acas au efectuat o varietate de intervenii menite s satisfac nevoile
individuale ale copilului dar i dou programe de educaie pe timp de var, pentru a ajuta copiii din
proximitate s se simta in siguran, sa isi insuseasca aptitudini sociale i s fie cooperativi la joac.
DEFICIENTA EMOTIONALA
Emotiile sunt acele expresii ale trairilor noastre psihice pe care apoi le exteriorizam in functie de
diferitele experiente traite. Deasemenea, sunt toate acele trairi manifestate ca raspunsuri la stimuli.
Puinele ntlniri cu oameni sau prieteni, comunicarea rara sau ineficienta, acordarea atentiei
partilor materiale mai mult decat partilor emoionale sau sentimentale, superficialitatea, critica, lipsa
valorilor, a reperelor, nestabilirea prioritatilor ne adancesc intr-un univers unde nu exista emotie.
Societatea, de care suntem dependeni i care ne modeleaz n mare parte emotiile, ne ghideaza spre
ritualuri de control ale lor. Controlul emotiilor nseamna reprimarea lor.
In SUA deficienta la care face referire articolul se numeste deficienta emotionala. In Romania
corespondentul acestei afectiuni este cel de tulburare de comportament si conduita, fapt pentru care,
in cele ce urmeaza ne vom referi la aceste afectiunica fiind similare.
IDEFINITII
a)Definirea persoanelor cu disabilitati, supuse actului educativ (IDEA)
Derivata dintr-o definitie anterioara creata de Bower (1959), definitia actuala, folosita in
concordanta cu normele care reglementeaza punerea in aplicare a actului educativ al persoanelor cu
dizabilitati (IDEA), este urmatoarea: "Instabilitate emotionala serioasa" si este definita ca fiind o
stare care prezinta una sau mai multe dintre urmatoarele caracteristici, pe o perioada lunga de timp
si intr-o masura semnificativa si afecteaza negativ performantele scolare:

Incapacitatea de a invata, care nu poate fi justificata de niveluri scazute senzoriale, ale

inteligentei sau stare de sanatate;

incapacitatea de a construi sau mentine relatii satisfacatoare cu colegii si profesorii;

comportamente sau sentimente neadecvate in conditii normale;

stare generala globala de nefericire sau depresie;

tendinta de a dezvolta simptome psihice sau fobii, asociate cu probleme personale sau
scolare.

Termenul include copii care sunt schizofrenici sau acustici si nu include copiii care sunt neadaptati
social, cu exceptia cazului in care se constata ca sunt serios instabili.
b)Definitia consiliului copiilorexceptionali
Diverse comitete si asociatii de sanatate profesionala au inaintat spre aprobare federatiei Statelor
Unite o noua definitie a tulburarilor emotionale grave:

Tulburarile emotionale sau de comportament (EBD) se refera la o stare in care raspunsurile

comportamentale sau emotionale ale unui individ in scoala sunt diferite de normelegeneral
acceptateadecvatevarstei, etniei sau culturii, care afecteaza negativ performantele
educationaleingrijafatadepropriapersoana, relatiilesociale, autocontrol, progres academic,
comportament in clasa, sau adaptarea la sarcina;

EBD este mai mult decat un proces de tranzitie, este anticiparea unui raspuns la factorii de
stres din mediul copilului sau tanarului si pot persista chiar si cu interventii individualizate,
cum ar fi feedback-ul individului, consultatiile cu parintii sau famlia si/sau modificarea
mediului educational;

Decizia de eligibilitate trebuie sa se bazeze pe mai multe informatii referitoare la functiile

comportamentale sau emotionale a individului. EBD trebuie sa fie expuse in cel putin doua
situatii diferite, cel putin una dintre ele trebuie sa aiba legatura cu scoala. EBD pot coexista
cu alte afectiuni, asa cum sunt definite in lege (IDEA).

Aceasta categorie poate include copii sau tineri cu schizofrenie, tulburari afective sau cu alte
tulburari, afectiuni sustinute de comportament, atentie sau capacitate de adaptare.
Caracteristicile acestei nou propuse definitii reprezint avantaje semnificative indetrimentul
definitiei anterioare (IDEA), si anume :

includerea deficientelorcomportamentului adaptativ, cum reiese din diferentele emotionale,

sociale sau comportamentale;

utilizarea standardelor normative de evaluare din mai multe surse, inclusiv luarea n
considerare a factorilor culturali i / sau etnici;

examinarea sesizarii preinterventiilori ale celorlalte eforturi pentru a ajuta copiii nainte de
clasificarea loroficialaca handicapati ;

poteniala includere a indivizilor afectati anterior cafiind neadaptati social.

IICLASIFICARE
Sistemele declasificare ofer un mijloc pentru a descrie diferite tipuri de probleme de comportament
ale copiilor. Totodata,ele ofer un set comun de termeni pentru a comunica cu alte persoane.
Medicii i alti specialisti de ngrijire a sanatatii vor folosi aceste caracteristici ca baza pentru
diagnosticarea si tratarea acestor copii. Zona de tulburri de comportament este largai include mai
multe tipuri de probleme, fapt pentru care, pentru a le clasifica, au fost utilizate mai multe abordari.
Din pcate, nu exist nici o utilizare consecvent a unui setstandardizat de criterii pentru a stabili

natura i severitatea tulburrilor de comportament. Unele sisteme de clasificare descriu persoanele

fizice n conformitate cu categoriile derivate statistic, alte sisteme de clasificare sunt orientate
clinic.
1.Sistemele de clasificare statistica
De cativa ani, cercetatorii au colectat informaii despre copiii cu tulburri de comportament. Datele
au fost colectate de la parinti si profesori prin intermediul chestionarelor, interviurilor i scalelorde
rating comportamental, careau fost analizate folosind o varietate de tehnici statistice avansate.
Analizele statistice ale datelor obtinute din aceste studii, au depistat doua categorii mari de
comportamente: externalizarea simptomelor si internalizarea simptomelor.
Alti cercetatori, (Euay, 1975, L979; Von Isser, euay, & Love, l980)folosind metodologii similare, au
identificat n mod fiabil patru categorii distincte de tulburri de comportament la copii:

Tulburari de conduita, care implica caracteristici precum agresiunea deschisa (atat verbala
cat si fizica), negativism, iresponsabilitate, sfidarea autoritatii si alte comportamente care
sunt in contradictie cuexpectantele scolii sau ale altor institutii sociale.

Anxietatea-retragere se afl n contrast considerabil cu celelaltetulburarisi implica anxietate,

retragere sociala, sensibilitate si alte comportamentecare implica retragerea si evitarea
mediului social mai degraba decat un raspuns ostil laacesta.

Imaturitatea, care implica preocupari neadecvate, interval prea scurt al atentiei concentrate,
visare, tembelism si alte comportamente care nu sunt in acord cu un anumit stadiude
dezvoltare.

Agresiune sociala, implica activitatile in banda, furtul, intrare prin efractie, etc

2.Derivate clinice declasificare a sistemelor

Sistemul utilizat medical de catre personalul medical si de catrepsihologi este Diagnostic and
Statistical, Manual of Mental Disorders (4th ed.) (DSM-IV). A fost dezvoltat si testat pentru
utilitatea sa de catre grupuri si comitete de psihiatri, psihologi, si alti specialisti in domeniul

sanatatii. Categoriile si subcategoriile lui DSM-IV au fost dezvoltate dupa ani deinvestigare si
testare.
Manualul curent, DSM-IV (American Psychiatric Association, 1994), identific zece grupe majore
detulburri care pot fi expuse la sugari, copii i adolescenti. Mai multe dintre aceste afectiuni se
suprapun cu alte conditii cum ar fi retard mintal, autism i tulburri de deficit de atenie:
-Tulburri pervazive de dezvoltare. Copiii cu aceste tulburari sunt omniprezente i grave n mai
multe domenii de dezvoltare. Aceste deficite pot include probleme semnificative n legatura cu
parinii, fratii i altele, abilitati de comunicare foarte sarace i comportamente neobisnuite probaten
gesturi, posturi, expresii faciale s.a...
-Deficit de atenie i tulburarile de comportament perturbator. Copiii cu aceste tulburari manifesta o
varietate de simptome. De exemplu, copiii cu deficit atentie au dificultti in a raspunde bine la
sarcinile academice i sociale tipice, precum in controlul nivelului lor de activitate fizica. Copiii cu
tulburri de comportament perturbator pot provoca frecvent ru fizic altor persoane sau animale, de
multe ori se angajeazan comportamente distructive pentru proprietatea altora,participan mod
repetat n activitatile de furt i nselatorie i ncalca n mod regulat normele i alte convenii sociale
Tulburrile de anxietate - Categoria tulburrilor de anxietate din copilarie sau adolescenta este
foarte asemanatoarecu categoria anxietate - retragere,derivat statisticdin cadrul sistemuluide
clasificare. Copiii cu tulburari de anxietate au problemecu situatiilecare provoaca anxietate i cu
separarea. De asemenea, au griji nerealiste despre evenimentele viitoare,ngrijorare despre
capacitatea de realizare, nevoia excesiva pentru asigurare i plangeri somatice.
Tulburari de alimentatie - Una din aceste tulburari este pica si se refera la hranirea cu substante
nonnutrivitive , de exemplu, panza, ipsos, vopsea, detergent, etc. Anorexia si bulimia sunt tulburari
de alimentatie comunecare ies dintr-un comportament alimentar neadecvat.In cazul anorexiei ,
indivizii au o perceptie distorsionata asupra greutatii corporale si a propriilor forme, atitudineafiind
una de scarba .In cazul bulimiei , individul se indoapa apoi isi induce stari de vomavoma. Ambele
din aceste tulburari sunt cauzate de depresie, stima de sine scazuta , izolare sociala.
Tulburari tic - Se manifesta sub forma unor miscari, vocalize, repetate ostentativ, involuntare si
rapide. Adesea stresul genereaza aceste stari.
Tulburri eliminare constau in comportamente de a face cu murdrie i de umectare la copii mai
mari.
Tulburrile de conduit se ncadreaz n patru grupe principale:

Conduit agresiv, care cauzeaz sau amenin cu vtmarea fizic aaltor oameni sau
animale:
-adesea tiranizeaz, amenin sau intimideaz pe alii;

-iniiaz adesea bti;

- a fcut uz de arm care poate cauza o vtmare corporal serioas altora (ex: b, crmid,
cuit, arm de foc);
-a fost crud fizic cu ali oameni;
-a fost crud fizic cu animalele;
-a furat cu confruntare cu victima (ex: banditism, furt din poete);
-a forat pe cineva la activitate sexual.

Conduit nonagresiv, care cauzeaz pierderea sau prejudicierea proprietii:

-s-a angajat deliberat n incendieri cu intenia de a cauza un prejudiciu serios,
-a distrus deliberat proprietatea altuia (ex: altfel dect prin incendiere).

Fraud
sau
furt
-a intrat prin efracie n casa, dependinele sau autoturismul cuiva,
-minte adesea pentru a obine bunuri sau favoruri ori pentru a evita anumite obligaii (adic

ii
excrocheaza
pe
alii),
-a furat lucruri de valoare mare fr confruntare cu victima (ex: furt din magazine, dar fr efracie).

Violri
serioase
ale
regulilor
-adesea lipsete de acas noaptea n dispreul interdiciei prinilor, ncepnd nainte de

vrsta
de
13
-a fugit de acas (noaptea) de cel puin dou ori n timp ce locuiete n casa printeasc sau

ani,

a substitutului parental (sau odat, fr a reveni acas o lung perioad de timp),

-chiulete adesea de la coal, ncepnd nainte de a mplini 13 ani.

Cele mai primare nevoi emotionale sunt nevoia de a te simti dorit si iubit. Numai cand acestea sunt
atinse, persoana (copilul) se poate simti bine si poate avea respect pentru sine. Nevoile intelectuale
trebuie construite pe aceasta fundatie emotionala solida.
IIICAUZE/ETIOLOGIE
De-a lungul istoriei filosofii, fizicienii, teologii i multi alii au incercat sa explice de ce oamenii se
comporta intr-un anumit fel. Din punct de vedere istoric, oamenii care aveau probleme mentale erau
descrii ca fiind posedai de spirite rele, pentru care tratamentul era religios. Mai tarziu, Sigmund
Freud i alii au promovat noiunea potrivit careia comportamentul ar putea fi explicat in termeni de
femomen subcontient sau ca experiena traumatica timpurie. Mai recent, unii cercetatori au atribuit
tulburarile ca invaaturi insuficiente i interaciuni compelexe care au loc intre indivizi i mediul lor.
Dintr-o perspectiva biologica, alii au sugerat ca comportamentul aberant este cauzat de anumite
substane chimice, anormalitai cerebrale sau rani i nereguli cromozomiale.
Cu astfel de explicaii etiologice bogate, este uor de vazut de ce practicienii au ales abordari
diferite in tratarea i prevenire diverselor tulburari. Totui, varietatea si perspectivele cadrelor
teoretice ofera clinicienilor un numar mare de alegeri in explicarea anumitor comportamente.
1.Abordarea biologica. Cadrul biologic explica tulburarea de comportamentca o funcie motenita
sau condiie biologica anormala in corp sau leziune la nivelul sisteului nervos central. Problemele
de comportment probabil prezinta o suprafaaca urmare a unor boli fiziologice, biochimice sau
anormalitai genetice.
2.Abordarea psihanalitica. Procesele incontiente, predispoziile sau instinctele i experienele
traumatice timpurii explica prezena tulburarilor de comportament din perspectiva psihanalitica.
Procesele interne sunt evenimete neobservabile care au loc in minte, printre constructele psihice
binecunoscute ale Id-ului (componenta impulsionala), Ego (componenta realista) i Superego
(componenta continei). Ca indivizi obin o perspectiva in conflictele lor psihice prin mijloace
psihoterapeutice, ei pot fi capabili sa-i elimine sau rezolve problemele lor comportamentale. Pentru
a se reintoarce la normalitate pot fi ajutai de catre un terapeut sau profesor. Pentru copii, acest
proces teoretic apare in terapia prin joc, prin care conflictele interne sunt dezvaluite i secvenial
rezolvate prin terapie familiala i joc terapeutic, experimentate cu aduli suportivi.
3.Abordarea comportamentalista. Aceasta abordare se focuseaza pe aspecte ale mediului, care
produc, recompenseza, diminueza sau pedepsete anumite comportamente. Prin tratament, adulii i
copiilor le sunt date oportunitai pentru a invaa noi comportamente adaptive prin identificarea de
eluri realiste i primind reintariri pentru obinerea acestor eluri: gradual, comoprtamentul aberant
este eliminat sau inlocuit de catre cele mai adecvate.
4. Abordarea fenomenologica. Din punctul de vedere al acestei abordari, comportamentele anormale
apar din sentimente, ganduri i evenimete trecute legate de percepia de sine sau conceptul de sine.
Percepile greite sau sentimentele sunt ganduri care determina indivizii sa se comporte intr-un
anumit fel care este contra-productiv spre auto-imlinire. Terapia care folosete aceasta abordare este
centratape ajutorul persoanei dezvoltand percepii satisfacatoare i copmortamente care sunt in
acord cu valorile lor.

5.Abordarea social-ecologica. Acest model conine de departe cea mai cuprinzatoare explicaie a
tulburari de comportament. Comportamentele aberante sunt presupuse a fi cauzate de catre o
varietate de interaciuni i tranzii cu alte persoane. Pentru unii, comportamentele deviante sunt
invaate ca fiind parte a unei culturi. Pentru alii, comportamentul este o funcie de etichetare.
Indivizii eticheteza delicvena juvenila potrivit cu aceasta perspectiva, graduat adopta patternul
comportamentul care este asociat cu etichetele alocate. in adicie, alii care sunt contieni de
eticheta incep sa trateze indivizi etichtai ca i cum ei ar fi intr-adevar delicveni. Un astfel de
tratament teoretic promoveza comportamentul delicvent.
Alta sursa a comportamentului aberantcu acest model este asociaia difereniala, care este apropiat
legata cu transmiterea culturala a explicaiei devianei: oamenii intampina probleme de
comportament in incercarea de a se conforma cu acele dorine i expectane ale grupuilui la care
dorete sa adere sau sa manina afilierea.in final,perspectiva social-ecologica vede prezena
comportamentului aberant ca o funcie a unor varietai de interaciune i tranziii, care sunt derivate
ditro are larga ale setarilor mediului.
Fiecare dintre aceste modele cazuale ofera diferite explicaii pentru etiologia tulburari de
comportament. Din nefericire, clinicienii sunt rareori capabili sa izoleze exact cauza la un copil cu
astfel de tulburare, dar avem o abordare a mai multor condiii i factori care contribuie la tulburarea
de comportament. Muli coincid cu Wicks, Nelson i Israel (1984) care au scris: ,, Cu puine, daca
nu cu nicio expectanta, comportamentul poate fi explicat doar prin multiple influene i cu
interaciunile lor continue. O arie vasta de variabile-funci i structuri biologice, pot fi moteniri
genetice, status emoional/social, familia, clasa sociala.
Familia i mediul familial joaca un rol critic in apariia tulburari de comportament. Saracia,
malnutriia, vagabondajul crescut, neinelegerile familiale,divorul, practicile de cretere a copilului
i abuzul au un impact profund in comportamentul obesrvat al copilului. Tinerele mame care sunt
malnutrite in timpul sarcinii au probleme de a da natere la copii slabi dezvoltai, copii cantaresc
mai puin cu 4-5 kg, au riscul de a dezvolta o varietate de probleme (ex. tulburare deficitara de
atenie, epilepsie i alte tulburari neurologice). Tinerele mame in medile sarace sunt adesea singure
i fara experiena in creterea copilului. Altele sunt experimentate in creterea copilului, dar sunt
impovarate cu sarcini de supravieuire ca furnizarea hranei, hainelor i adapostirea lor i a copiilor
lor. Puinul timp i energia ramase pot fi folosite pentru stimularea i interacionarea cu copii lor. in
lipsa stimularii adecvate, aceti copii sufera intelectual, cognitiv, social i emoional.
Neinelegerile familiale i divorul joaca, de asemenea, un rol in dezvoltarea tulburarilor
comportamentale la unii copii. Impactul divorului la copii este influenat de o varietate de factori
(ex varsta copilului, statusul financiaral familiei, genul copilului, relatia dintre parini) deci este
dificil de prezis cu acuratee care copil va fi afectat cu severitate de divor. Ca o regula, baiei par a
fi influenai mai negativ decat fetele. Fetele care sunt afecatate, adesea experimenteza
comportamente asociate cu anxietatea i retragerea. Baiei, in contrast, devin agresivi i au
comportament hiperactiv.
Manegementul copilului i procedurile dispciplinare, de asemenea joaca un rol important in
dezvoltarea tulburari de comportament. Parini care sunt extrem de permisibili, prea restrictivi,
i/sau agresivi, adesea produc copi care au conduita dezordonata. Medile familale care sunt lipsite

de reguli consistente i consecine asupra comportamentelor copiilor, in care supravegherea, care

reintaresc comportamentul agresiv i cele in care sunt parini agresivi sau care au practici ale
manegemntului abuziv asupra copilului produc copi care au un risc foarte mare de a dezvolta
tulbrari de comportament. De asemnea neinelegerile, certurile, separarile familiei i divorul sunt
gasie ca fiind mai frecvent in familile copiilor sau tinerilor identificai ca avand tulburare de
conduita.
Abuzul asupra copilului joaca un rol major in dezvoltarea agresivitaii i altor comportamente
problematice la copii i tineri. Rogeness, Amrung, Macedor, Haris i Fisher (1986) au demonstrat ca
abuzuri serioase in timpul copilariei tarzii i adolescenei, au fost urmate adesea de comportamente
distructive, noncompliante i agresive la copii. MacFarlone (1978) s-a referit la abuzul sexual ca
,,bomba psihologica. Impactul ,,bombeieste o funcie a catorva factori: varsta la care copilul sau
tanarul a fostabuzat, gradul violenei implicate, relaia dintre abuzator i copil sau tanar, durata
abuzului, raspunsul parinilor sau profesionitilor la abuz i gradul de vina sau disconfort exprimat
de catre copilul afectat sau tanar. Majoritatea victimelor care raporteza abuzul sunt fete cu varsta
cuprinsa intre 11 i 14 ani. Puin cercetatori au fost devotati cautarii impactului asupra barbailor
abuzai sexuali.
IVTULBURARI EMOTIONALE SAU DE COMPORTAMENT - trasaturi
Persoanele cu tulburari emotionale sau de comportament, cum ar fi Eric, Nick, Amy, prezentate
anterior, intampina mari dificultati in relationarea corespunzatoare cu colegii, fratii, parinti si
profesori. Ei au, de asemenea, dificultati in realizarea sarcinilor academice si sociale, componente
esentiale ale scolarizarii, evidente, in unele cazuri, in comportamentele lor. De exemplu, plasarea lui
Eric in centru pentru copii a avut rolul sau in comportamentul necooperant si agresiv. In alte cazuri,
persoanele cu probleme comportamentale sau emotionale nu si-au insusit abilitatile sociale necesare
pentru a participa cu succes la programele institutiilor de invatamant, dupa cum a demonstrat Nick.
El, din multe motive, nu a invatat cum sa relationeze bine cu colegii si sa accepte corectiile
profesorilor. Amy, asa cum este descrisa de mama sa, si-a pierdut treptat apetitul, i-au aparut
ganduri suicidare si a afost tratata de catre profesori si apropiati intr-un mod inacceptabil. Cu toate
acestea, acum ea face mari progrese cu ajutorul cadrelor didactice, a formatorilor profesionali si cu
stomatologul cu care lucreaza.
1.Identificarea comportamentului normal
Modul in care percepem comportamentele celorlati este influentat de numerosi factori: convingerile
personale, standardele si valorile care constituie comportamentul normal. Nivelulnostru de toleranta
variaza foarte mult, fiind influentat de situatie si de comportament.Comportamentele agresiv si de
opozitie ale lui Eric nu au fost tolerate la gradinitele unde a fost inscris pentru perioade foarte scurte
de timp. In plus, ce poate fi privit ca normal de unii, poate fi vazut de catre altii ca fiind anormal.
De exemplu, parintii pot avea o minima baza pentru determinarea unui comportament normal,
deoarece perceptiile lor sunt adesea limitate, in general, de lipsa de experienta cu copiii. Ei pot
vedea comportamentul copilului lor ca fiind oarecum provocator, dar nu anormal.
Contextul in care apar comportamente influenteaza dramatic opiniile noastre privind gradul de
adecvare. De exemplu, profesorii si parintii se asteapta ca copiii sa se comporte destul de bine in

mediul in care au lucruri interesante de facut sau cand fac ce le place. Sunt numeroase situatii cand
acesti copii cu tulburari emotionale sau de comportament se comporta necorespunzator. Uneori, ei
par a nu mai vedea mediul in care se afla. Unii au abilitatile sociale pentru a actiona in mod
corespunzator, dar aleg sa nu le foloseasca.
Uneori intensitatea sau frecventa cu care apar anumite comportamente ne face sa suspectam
prezenta unui comportament sau problema emotionale. Mama lui Eric a devenit dezorientata, nu
numai datorita intensitatii comportamentelor fiului ei ci si a frecventelor lor. Parea ca nu e zi in care
Eric sa nu rupa sau sa deterioreze ceva din casa.
2.Variabile in tulburari emotionale sau de comportament
Comportamentul persoanelor cu tulburari emotionale sau de comportament este influentat de
numerosi factori: stilul managerial al parintilor si profesorilor; mediul scolar sau familial; valorile
sociale si culturale ale familiei; climatul social si economic al comunitatii; raspunsurile colegilor si
fratilor; caracteristicile academice, intelectuale, social-emotionale ale persoanelor cu tulburari.
Scurtele discutii cu Eric, Nick si Amy ne ajuta partial sa intelegem severitatea diferitelor tulburari
de comportament. Desi comportamentele lui Eric au fost destul de severe si persistente inainte de a
fi inscris in centrul de copii, acesta a facut progrese considerabile in mai multe domenii. Nick, care
a fost plasat initial intr-o sala de clasa de normala, acum isi petrece cea mai mare parte a zilei in
clasele de educatie generala si unele pentru supradotati ale scolii. Timp de 2 ani comportamentele
lui Amy au fost destul de severe. Cu toate acestea, ea este acum in prag de absolvire si pare a fi
destul de bine pregatita sa intre pe piata muncii ca asistent stomatolog.
3.Externalizarea si internalizarea tulburarilor
Este remarcabil faptul ca profesionistii au fost folositi numerosi termenipentru a descrie persoanele
cu probleme emotionale, sociale si de comportament. Acesti termeni includ, printre altii, tulburarile
de comportament, inadaptare sociala, tulburari emotionale. Problemele de comportament din
copilarie, varsta adolescentina sau adulta pot fi grupate in doua mari categorii, care se suprapun:
tulburari de externalizarea si de internalizare. Aceasta din urma categorie se refera la
comportamente care par sa fie indreptate mai mult spre sine decat spre altii.
Depresiile si fobiile sunt exemple de comportamente care sunt internalizate; uniimediciardescrie persoanele cu aceste stari ca fiind instabile emotional.
Copiii care prezinta tulburari de externalizare pot fi descrisi ca avand actiuni care ii angajeaza in
comportamente indreptate mai mult spre altii decat spre ei insisi. Aceste compor-tamente pot avea
un impact observabil asupra parintilor, fratilor si profesorilor. Delicventul juvenil care se angajeaza
frecvent in infractiuni care implica pagube materiale sau vatamarea altor persoane ar putea fi
clasificat ca fiind neadaptat social. Distinctia dintre cele doua categorii nu este clara. De exemplu,
localizarea controlului la adolescentii care au depresii severe este interna sau emotionala, chiar daca
familiile lor sunt foarte afectate.

Pe parcursul acestui capitol, termenul de tulburare de comportament este folosit pentru a descrie
persoanele cu ambele probleme interne si externe (emotionale). Utilizarea acestor termeni de catre
noi reflecta interesul pentru comportamentele observabile. Observatiile noastre si cele ale altora
ajuta pentru a determina daca un copil sau de tanar este deprimat, agresiv, cu tendinte suicidare,
anxios, delincvent, hiperactiv, retras social sau extrem de timid. Deci, tineti cont de faptul ca
tulburarile de comportament poate fi interne (emotionale) sau/si externe (sociale). Le constientizam
prezenta in functie de capacitatea noastra de a le observa si masura.
VSTUDIU DE CAZ
Lui Peter i s-a atras atentia de catre profesori pentru grijirea sa precara. Primul su profesor a
raportat c este adesea foarte agresiv, n plus ea s-a plans de faptul c igiena sa este foarte srac i
ca vine adesea la coal obosit. n momentul sesizrii prinii lui au refuzat s participe la
activitile colii i s-au aratat ostili fa de personalul colii.
n ciuda acestor probleme Peter are abiliti intelectuale peste medie,dei rezultatele academice nu
confirma asta. La coal, aproximativ 70% din zi si-o dedica activitilor extra colare. Profesorul
su nu a simit faptul c nevoile lui Peter nu ar mai fi fost ndeplinite n cadrul fluxului principal.
Evalurile iniiale au artat faptul c Peter a fost un copil cu comportamente necontrolate
semnificative care apar aproximativ la fiecare 5 minute.
Unele dintre cele mai periculoase comportamentele ale lui sunt cel din timpul orelor i se manifest
prin: srirea pe birouri, lovirea, scuiparea altor colegi sau chiar a profesorilor, iese n strad, refuz
s lucreze la activitile date de profesor. Prinii acestuia au reusit s elimine aceste tipuri de
comportamente atunci cnd el era acas. Ei au declarat c n mod constant se i-a la lupte cu fratele
su mai mic i c are patul umed n fiecare noapte, dar i faptul c love te orice apuc inclusiv pe
prinii si,fiind necesar supravegherea acestuia n permanen.
Evaluarea fcut acas a relevat o situaie extreme de restrictiv. Prinii rareori interac ioneaz cu
copiii lor. Aveau o nelegere a normelor de dezvoltare pentru copii exprimate prin sentimente ostile
fa de acetia. Relaia lor intrafamiliala este una exploziv, deoarece n timpul unui episod al unuia
dintre copii, a fost rnit i a fost plasat ntr-un sistem de asisten social pentru o perioad scurt de
timp. Agenia de protecie a copiilor a considerat c a fost un potenial considerabil de abuz.
Inter-ageni de ngrijire i servicii intensive bazate pe familie
O echip interdisciplinar formata din prini i repreprezentani ai sntii mintale i a serviciiilor
sociale i de educaie au luat contact cu prinii lui Peter. Echipa interdisciplinar s-a ntlnit pentru
a stabili trei aspecte:

S planifice i s coordoneze servicii diferite pentru familia i copiii aceteia

S aduca la cunostinta ageniile specializate pe astfel de

servicii, precum i posibilitati de finanare

S masoare toate eforturile care au fost depuse pentru a oferi ngrijire mai pu in restrictiv,
nainte de a lua in calcul o posibila plasare a copilului ntr-o unitate cu programe restrictiv

Din necesitatea de a intervenii imediat pentru a preveni plasarea copilului ntr-un mediu mai
restrictiv, a fost efectuata o evaluarea ecologic globala. Deoarece procesul de evaluare
progreseaz, serviciile i planurile au fost revizuite pentru a rspunde nevoilor individuale ale
familie, copilului i colii.
Un specialist de familie a efectuat 7 vizite la domiciliu i a iniiat programul de intervenii, conceput
pentru a ajuta prinii n dezvoltarea unei alternative. Evaluarea individual n curs de desf uare a
prinilor a relevant faptul c acetia nu tiu cum s se joace cu copiii lor i faptul c se simt
nesiguri cand interactioneaza cu acetia. Interveniile au fost apoi aplicate pentru a educa situa iile
noi aparute in jocurile cu copilul. n toate etapele procesului accentul a fost pus pe identificarea
nevoilor prinilor n asistarea serviciilor de dezvoltare, dei idenficarea nevoilorprinilor nu au
coincis ntrotdeauna cu prioritile clinicianului. Timp de doi ani, familiile cu experien in acest
program intensiv de acas au efectuat o varietate de intervenii menite s satisfac nevoile
individuale ale copilului dar i dou programe de educaie pe timp de var, pentru a ajuta copiii din
proximitate s se simta in siguran, sa isi insuseasca aptitudini sociale i s fie cooperativi la joac.

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE
I TIINELE EDUCAIEI

INTRODUCERE N PSIHOPEDAGOGIA SPECIAL

TULBURRI EMOIONALE I DE
COMPORTAMENT

Nume i prenume: Ababii Ruxandra, Boca Ioana, Cmpianu Mdlina, Crstian Elena Iuliana
Anul: III
Grupa: 15321
Data: 15.12.2014

TULBURRI EMOIONALE I DE
COMPORTAMENT
ERIC este un precolar. Aa cum spune mama sa, "El este ocupat. E hiperactiv .... dar este foarte inteligent,
foarte perspicace." Eric petrece aproximativ 4 ore pe zi la Centrul pentru copii, un centru de tratament de zi pentru
copii mici cu probleme grave emoionale i de comportament. Profesioni ti de la acest centru l ajut pe Eric s
dezvolte anumite comportamente, dintre care unul este de a nv a cum s se exprime verbal n loc s i loveasc
pe ceilali.
S-a apelat la Centrul de Copii deoarece Eric se btea mereu, mu ca, lovea i ipa. n plus, avea mari
dificulti n a urma intruciunile i a acorda atenie susinut diferitelor sarcini adecvate vrstei sale. Psihologul
centrului l descrie ca fiind "cel mai hiperactiv copil pe care l-am testat." nainte de a veni la centru, Eric a fost dat

afar din mai multe centre de ngrijire de zi, din cauza comportamentelor agresive i necorespunztoare.
Mama lui Eric a ntmpinat greuti n gestionarea comportamentului su: "M simt ntr-un fel vinovat, dar
trebuie s spun adevrul: nu-mi place fiul meu. N-am putut sta n preajma sa prea mult timp, adic nu mai mult de
10 minute. n fiecare zi stric ceva n cas.
La Centrul de copii, Eric are posibilitatea de a interac iona cu profesioni ti foarte talenta i i grijulii. El i
petrece cea mai mare parte din zi cu doi terapeu i pentru copii, care rspund cu pricepere la strile lui negative,
precum i la comportamentele sale pozitive. Mai mult dect att, n fiecare sptmn, Eric are ansa de a se
ntlni cu Jim, un terapeut pentru copii, pentru terapie individual prin joc. Cel pu in o dat pe sptmn, mama
lui se ntlnete cu Dorothy, un asistent social priceput, care o ajut pe mama lui Eric cu treburile personale i i
ofer sugestii pentru a-i face fa lui Eric acas. n ultimile luni, Eric a fcut progrese semnificative. Durata
ateniei lui (atenia concentrat) a crescut semnificativ, astfel nct el acum poate s asculte pove ti i chiar s i
atepte rndul, lucruri care au fost practic imposibile de realizat pentru el nainte de a veni la Centrul de Copii.

NICK este un copil foarte plcut, strlucit. El face atletism, iar performan ele sale la citit i abilit ile sale
academice sunt cu mult peste medie. ns, la sfr itul clasei a V-a a nceput s creeze profesoarei mari probleme,
ea considerndu-l foarte nepoliticos, motiv pentru care i fcea observaii i l certa.
n coala elementar, echipa profesorilor de asisten a ncercat o varietate de interven ii menite s-i in
comportamentul sub control. Cu toate acestea, el a continuat s fie neconformist, problematic n timpul pauzelor
i, n general, dificil de gestionat.
n clasa a VI-a a fost transferat ntr-o clas pentru elevi cu tulburri comportamentale. Pe parcursul acestui
an, i-a mers destul de bine: a relaionat bine cu profesoara i a dobndit din ce n ce mai mult autocontrol n
relaiile cu colegii i cu cei mai muli dintre profesori. n anul urmtor, a fost mutat n Northwest, la o coal din
cartierul su. Din nou, el a fost plasat ntr-o clas special, avnd oportunitatea de a lua parte i la alte cursuri,
precum educaia fizic sau arta.
El a fcut progrese semnificative n primul su an la Northwest, n mare parte datorit programului de
abiliti sociale al profesorilor i a profesionalismului cu care ace tia fac fa elevilor cu tulburri
comportamentale. Acum, el este mult mai receptiv la intructajul verbal i mai pu in reactiv la critici. Progresele
sale i modificrile la nivel comportamental i-au permis lui Nick s i petreac cea mai mare parte a timpului n
afara slii de clas cu curriculum special. n prezent, el particip la un program pentru studen ii care sunt talenta i,
unde i petrece cteva ore din zi. Mama lui vede viitorul copilului su astfel: "Cred c Nick are un viitor foarte
luminos, dar trebuie s existe voin din partea lui....", afirmaie cu care sunt de acord i profesorii lui.

TULBURRILE EMOIONALE I COMPORTAMENTALE

Persoanele cu tulburri emoionale sau de comportament, cum ar fi Eric sau Nick, prezentate anterior,
ntmpin mari dificulti n relaionarea cu colegi, fra i, prin i i profesori. Ei prezint, de asemenea, dificult i
n realizarea sarcinilor academice i sociale, componente esen iale ale colarizrii. n unele cazuri,
comportamentul acestor copii este exagerat. De exemplu, plasarea lui Eric n centru pentru copii a avut un rol
important n combaterea comportamentului necooperant i agresiv. n alte cazuri, persoanele cu tulburri
comportamentale nu i-au nsuit abilitile sociale necesare pentru a participa cu succes la programele institu iilor
de nvmnt, dup cum a demonstrat Nick. El, din multe motive, nu a nv at cum s rela ioneze bine cu colegii
i s accepte observaiile venite din partea profesorilor.
Cazurile lui Eric i Nick ne ajut parial s n elegem severitatea diferitelor tulburri de comportament.
Dei comportamentele lui Eric au fost destul de severe i persistente nainte de a fi nscris n centrul de copii,
acesta a fcut progrese considerabile n mai multe domenii. Nick, care a fost plasat ini ial ntr-o sal de clas
special, acum i petrece cea mai mare parte a zilei n clasele de educa ie general i unele pentru supradota i ale
colii.

Tulburrile emoionale sau de comportament (EBD) se refer la o stare n care rspunsurile comportamentale
sau emoionale ale unui individ n coal sunt diferite de normele general acceptate adecvate vrstei, etniei sau
culturii, care afecteaz negativ performanele educaionale n grija fa de propria persoan, rela iile sociale,
autocontrol, progres academic, comportament n clas sau adaptarea la sarcin.

Comportamentul persoanelor cu tulburri emoionale sau de comportament este influen at de numero i

factori: stilul managerial al prinilor i profesorilor; mediul colar sau familial; valorile sociale i culturale ale
familiei; climatul social i economic al comunit ii; rspunsurile colegilor i fra ilor; caracteristicile academice,
intelectuale, social-emoionale ale persoanelor cu tulburri.

Familia i mediul familial joac un rol critic n apariia tulburari de comportament. Saracia,
malnutriia, vagabondajul crescut, neinelegerile familiale, divorul, practicile de cretere a copilului
i abuzul au un impact profund in comportamentul obesrvat al copilului. Tinerele mame care sunt
malnutrite in timpul sarcinii au probleme de a da natere la copii slabi dezvoltai, copii cantaresc
mai puin cu 4-5 kg, au riscul de a dezvolta o varietate de probleme (ex. tulburare deficitara de
atenie, epilepsie i alte tulburari neurologice). Tinerele mame in medile sarace sunt adesea singure

i fara experiena in creterea copilului. Altele sunt experimentate in creterea copilului, dar sunt
impovarate cu sarcini de supravieuire ca furnizarea hranei, hainelor i adapostirea lor i a copiilor
lor. Puinul timp i energia ramase pot fi folosite pentru stimularea i interacionarea cu copii lor. in
lipsa stimularii adecvate, aceti copii sufera intelectual, cognitiv, social i emoional.
Neinelegerile familiale i divorul joaca, de asemenea, un rol in dezvoltarea tulburarilor
comportamentale la unii copii. Impactul divorului la copii este influenat de o varietate de factori
(ex varsta copilului, statusul financiaral familiei, genul copilului, relatia dintre parini) deci este
dificil de prezis cu acuratee care copil va fi afectat cu severitate de divor. Ca o regula, baiei par a
fi influenai mai negativ decat fetele. Fetele care sunt afectate, adesea experimenteza
comportamente asociate cu anxietatea i retragerea. Baiei, in contrast, devin agresivi i au
comportament hiperactiv.
Managementul copilului i procedurile dispciplinare, de asemenea joaca un rol important in
dezvoltarea tulburari de comportament. Parini care sunt extrem de permisibili, prea restrictivi,
i/sau agresivi, adesea produc copi care au conduita dezordonata. Mediile familiale care sunt lipsite
de reguli consistente i consecine asupra comportamentelor copiilor, in care supravegherea, care
reintaresc comportamentul agresiv i cele in care sunt parini agresivi sau care au practici ale
manegemntului abuziv asupra copilului produc copi care au un risc foarte mare de a dezvolta
tulbrari de comportament. De asemnea neinelegerile, certurile, separarile familiei i divorul sunt
gasie ca fiind mai frecvent in familile copiilor sau tinerilor identificai ca avand tulburare de
conduita.
Abuzul asupra copilului joaca un rol major in dezvoltarea agresivitaii i altor comportamente
problematice la copii i tineri. Rogeness, Amrung, Macedor, Haris i Fisher (1986) au demonstrat ca
abuzuri serioase in timpul copilariei tarzii i adolescenei, au fost urmate adesea de comportamente
distructive, noncompliante i agresive la copii. MacFarlone (1978) s-a referit la abuzul sexual ca
,,bomba psihologica. Impactul ,,bombeieste o funcie a catorva factori: varsta la care copilul sau
tanarul a fost abuzat, gradul violenei implicate, relaia dintre abuzator i copil sau tanar, durata
abuzului, raspunsul parinilor sau profesionitilor la abuz i gradul de vina sau disconfort exprimat
de catre copilul afectat sau tanar. Majoritatea victimelor care raporteza abuzul sunt fete cu varsta
cuprinsa intre 11 i 14 ani. Puin cercetatori au fost devotati cautarii impactului asupra barbailor
abuzai sexuali.

CARACTERISTICI ALE PERSOANELOR CARE PREZINT TULBURRI COMPORTAMENTALE

1. Inteligena
Cercettorii au studiat capacitatea intelectuala la persoanele cu tulburari de comportament.
Intr-un studiu timpuriu la nivel national asupra copiilor inscrisi in scoli publice, majoritatea acestor
copii au obtinut scoruri peste medie. Totui, cercetari mai recente au obtinut rezultate diferite. Rubin
i Balow (1978) au studiat 3 grupuri de copii. Primul grup a fost compus din elevi care au fost
identificai cu probleme de comportament de catre personalul medical i psihologi, dar nu de
profesorii lor. Mediile QI la doua testari diferite, au fost 109 i 107. Elevii din al doilea grup, care
au fost identificai cu probleme de coportament de catre profesori, au avut mediile QI 96 i 92. Al
treilea grup, in care elevii au fost identificai sporadic de catre profesori ca avand probleme, au avut
medile QI 102 la ambele testari. Bower (1982) a comparat mediile QI ale copiilor care aveau
probleme cu cele ale copiilor sanatoi. A descoperit ca copiii care aveau probleme, aveau mediile QI
92, iar colegii sanatoi aveau media QI de 103.
Au existat si studii pe copiii identificati ca avand probleme psihotice. Cercetatorii au descoperit
ca majoritatea acestor copii au un QI in limitele retardului. Bineinteles, unii dintre aceti copii au QI
mediu sau peste medie, dar sunt in minoritate.
Prepnderena dovezilor conduce la concluzia ca aceti copii care au probleme de comportament
tind sa aiba media QI mai mica comparativ cu cea a colegilor. In plus, copiii cu tulburare de
comportament severa tind sa aiba QI apropiat de intervalul retardului. Aceasta inferenta se apropie
de concluzia la care a ajuns Kauffman, in 1985.
Ce impact are inteligena asupra performanei educaiei i apatarii sociale a copiilor cu
probleme de comportament? Este capacitatea intelectuala a copiilor care au astfel de probleme un
bun predictor pentru viitoarele achizitii si comportamente sociale? Raspunsul este da. Kauffman
(1985) a afirmat ca ,, QI unui copil cu probleme pare a fi singurul si cel mai bun predictor al
realizarilor academice i sociale. QI-ul sub medie contribuie semnificativ la dificultatile pe care
acesti copii le experimenteaza in sarcinile academice i sociale i in alte medii.

2. Comportamentul dezadaptativ
Indivizii cu probleme de comportament intampina diverse probleme in adaptarea la coala,
acasa sau in comunitate. In plus, ei au dificultai privind sociabilitatea i responsabilitatea pe care ar

trebui sa le aiba fata de colegi, parini, profesorii i alte figuri autoritare.

Ascultarea, cerand ajutorul profesorilor, aducand materiale la clasa, urmarind indicatiile,
executarea sarcinilor i ignorand distragerile, acestea sunt unele din comportamentele adaptative
legate de coala care nu vin in mod natural la copiii cu tulburari de comportament. In plus, astfel de
comportamente ar putea sa nu fi fost invaate cu succes de catre aceti copii. Social, ei ar putea sa
aiba dificultati prezentanu-se, incepand sau terminand conersaia, impartind, jucandu-se jocuri
tipice apropiate varstei i cerandu-i scuze. Ei ar putea fi incapabili sa faca faa in mod
corespunzator unor situaii care produc sentimente puternice, precum furia i frustrarea.
Rezolvarea problemelor sociale, acceptarea consecinelor indisciplinei lor, negocierea,
exprimarea afeciunii i reacionand in mod corespunzator la eec nu sunt in general pari ale
repertoriului de comportamente ale copiilor cu probleme de comportament. Deoarece aceti copii au
deficit in aceste comportamente adaptative social, ei intampuna frecvent dificultai in indeplinirea
cerinelor la clasa sau in alte medii, la care ei trebuie sa participe. Nick, baiatul agresiv descris in
exemplul de la inceput, a experimentat multe dificultai in acceptarea consecinelor ale
comportamentului neadecvat, ocupandu-se in mod eficient cu critici i exprimarea afeciunii. Eric a
intampinat dificultai semificative in participarea la sarcini, ateptandu-i randul i folosind
cuvintele in locul pumnilor pentru a se exprima.
Copiii i tineri cu tulburare de conduita se angajeza in agresiuni verbale i fizice. Ei pot sa
amenine ali copii, pot sa le ceara bani cu forta, sau pot sa-i raneasca fizic, fara a fi provocai. In
clasa, aceti copii i tineri pot sfida autoritatea, refuza sa urmareasca indicatiile profesoriilor i
frecvent se angajeaza in lupte puternice cu profesorii i personalul administrativ.
Copii i tinerii care sunt anxioi retrasi prezint frecvent o atitudine timida si insingurata. Lor li
se pare extren de dificil sa intrecioneze cu ceilali la evenimente normale sociale. Ei au tendina de
a evita contactul cu ceilali i pot fi gasii deseori ca visatori.
Activitaile de banda, abuzul de droguri, furtul in grup, chiulul i alte acte delicvente
caracterizeaza copiii i tinerii care sunt identificai ca agresivi social. Ei colaboreaza bine unul cu
celalalt, dar se angajeza in acte antisociale care sunt ofensatoare membrilor comunitai, acestia fiind
afectati de comportamentul lor.
Este usor de vazut cum comportamentele asociate cu aceste categorii sunt maladaptative i
interfereaza cu succesul colar i familial. In plus, este foarte clar cum activitaile de banda i furtul
cooperant al tineret ar antagoniza i agita membrii comunitaii.

Copii cu tulburari de comportament severe prezinta patternuri comportamentale sociale i

adaptative care sunt aproape paralele cu ale copiilor care prezinta retard moderat spre sever. Ar
putea avea nevoie de asistena extinsa in dezvoltarea aptitudinilor de autoajutor (ex mersul la
toaleta, imbracatul), competenelor lingvistice i aptitudinilor sociale care le permite sa
interacioneze adevat cu alii din mediul lor familial i altundeva.

3. Realizrile academice
Elevii cu tulburari de comportament intampina probleme academice semnificative. In
comparaie cu ali elevi cu dezabilitai, acestia eueza in mai multe clase i eueza mai frecvent in
trecerea competenelor minime de la examen. Adiional, ei sunt adesea mai retrai decat ali elevi cu
dezabilitai. La nivel de liceu, elevi cu tulburari de comportament cu 2,0 pantru toi elevii de liceu
cu dezabilitai.
Abandonul i rata abslovirii penru elevii cu tulburari de comportamente sunt ameitoare. 50 %
din aceti elevi abandoneza coala, majoritatea inainte de terminarea clasei a 10 a. 42% termina
liceul. Aproximativ 17% din elevi cu tulburare de comportament merg la colegiu.
Studiile care implica angajai cu studile terminate sunt cu totul revelatoare. Doar 41% din elevii
cu tulburare de comportament care au terminat liceu sunt angajai 2 ani mai tarziu, comparativ cu
59% tineri normali care au temrinat liceul. intre 3 i 5 ani mai tarziu, contrastul este mai vizibil.
69% din elevi cu dezabilitai sunt angajai, comparativ cu 47% din elevi cu tulburari de
comportament.
Unele studii au sugerat ca multe programe desfaurate pentru a asista elevii cu tulburari de
comportament sublineza exagerat ccontrolul i mamangementul comportamentului, mai degraba
decat invaaturile aptitudinilor academice sau de performare sau preconvenional. in masura in care
slabele programe academice contribuie la slabe performane ccolare ale eleviilor cu tulburari de
comportamnet.Studii timpurii cu astfle de elvi dezvalui sufciente patternuri consistente al probelor
academice. in fapt, muli studeni cu tulburari de comportament ar putea fi identificate ca invaate
greit selecile au fost bazate primar pe scorurile discrepante (diferne dintre abilitaile lor ca
reprezentand scorurile QI i performanele lor academice ca reprezenand scorurile la testele de
realizari).

I.

EVALUAREA PERSOANELOR CU TULBURRI EMOIONALE I DE

COMPORTAMENT

SCREENING I SESIZAREA
Primul pas n procesul de evaluare este de screening, pentru a identifica sugarilor, copiilor i
tinerilor de ce mai au nevoie pentru tratament. Screening-ul se bazeaz pe convingerea c
identificarea timpurie duce la tratamentul precoce, care poate reduce impactul global al tulburrilor
de comportoament invidividual i n familie. Cu toate acestea, foarte puine coli sisteme sau agenii
sociale se angajeaz pentru o astfel de sarcin din dou motive. n primul rnd, o astfel de sarcin
este n general foarte costisitoare i consumatoare de timp, dincolo de resursele financiare i umane.
n al doilea rnd, ar putea fi identificai mai muli copii dect ar putea fi trata i corespunztor de un
system, coal sau agenie social, dei cercetrile efectuate ntr-un program de statewide screening
nu a confirmat acest rezultat (Smith, 1985).
n cele mai multe medii de coal, copiii sunt considerai pentru screening doar dup cazul sau
nedumerirea profesorilor care au iniiat recomandri pentru acetia.
Aceste comportamente i-au determinat pe profesori s ia unele msuri, nu doar cu parinii, dar
i cu principalul. Prezentarea efectiv, o recomandare pentru un student, n general, este precedat
de o serie de conferine printe-profesor. Conferinele ajut profesorul i prinii pentru a determina
msurile care trebuiesc luate n calcul.
Odat ce sesizarea a fost fcut de ctre printele sau tutorele copilului, membrii din echipa de
evaluare continu sarcinile cu privire la observarea i evaluarea copilului, unde sunt notate punctele
tari i slabe ale acestuia. Sarcina lor este de a determina dac copilul prezint o tulburare de
comportament i dac acesta se calific sau nu pentru tratament care va fi fcut de ctre profesor
sau printe.

FACTORII EVALUAI
Severitatea comportamentelor precum cele expuse de ctre profesorii din grdini e pot fi

examinate prin mai muli factori. n primul rnd este necesar s se determine dac exist orice
discrepan ntre vrsta cronologic i comportamentele pe care le afieaz n mod constant. De

asemenea trebuie s evalueze dac comportamentul nepotrivit este legat de activit ile specifice sau
dac problemele sale continu i dup intervenie.
Evaluarea include o evaluare de influen asupra comportamentului n timpul clasei, relaiilor
cu profesorii i a familiei. n plus membrii echipei trebuie s evalueze contribu ia profesorului la
problemele actuale.

TEHNICI UTILIZATE N EVALUARE

O varietate de tehnici sunt utilizate pentru identificarea copiilor care au probleme asupra

comportamentului emoional. De obicei diagnosticul real a problemelor comportamentale este

precedat de un set de proceduri, utiliznd liste de control privind comportamentul sau o varietate de
dispositive sociometrice (de exemplu: evalurile periodice).
Prinii i profesorii sunt n general rugai s rspund la o varietate de elemente de scar care
descriu diverse stri potrivit copiilor cu comportamente emoionale. n aceast evaluare prin ii i
profesorii sunt rugai s ia n considerare comportamentul copilului din ultimele ase luni.

II.

INTERVENII

ASUPRA

TULBURRILOR

EMOIONALE

DE

COMPORTAMENT

ABORDRI PENTRU TATAMENT

Interveniile cu acest tip de tulburri includ o varietate de abordri i anume: terapia, terapia

prin joc, psihoterapia de grup, terapia comportamental, terapia marital i familial, etc. Din pcate
multe din aceste terapii nu sunt disponibile pentru elevii cu tulburri emo ionale. De regul,
sistemele educaionale i ageniile de sntate mintal nu au avut success pentru a dezvolta un curs
cu privire la modele de colaborare care servesc elevii cu tulburri severe de comportament.

a) Terapia centrat spre interior

Include terapia psihanalitic, nondirectiv i centrat pe client. Aceast abordare presupune
faptul c copii care simt furie, respingere i vinovie pot fi ajuta i de un terapeut care se orienteaz
pe nelegere i ngrijire. Terapeutul se strduiete s stabileasc o relaie cu copilul crend o
atmosfer propice pentru sentimentele acestuia. Scopul terapiei este de a ajuta copilul s dezvolte

nelegere, auto-nelegere, care asigur baza pentru ameliorarea simpomelor i dezvoltarea de noi
comportamentele adaptative.

b) Terapia prin joc

Terapia prin joc pentru adolesceni presupune obiective severe. A fost desemnat pentru a oferi
ajutorul celor care au gnduri incotiente sau abuzate. Un alt scop este de a oferi oprtunitatea de a
interaciona cu grij sau sensibilitate. Mijlocul de comuncare n aceast terapie este jocul liber i
activitile dintre grupuri mai mici. Prin terapia de joc, copiii acumuleaz informa ii despre ei n i i.
Acest tip de terapie este o surs valoroas n cadrul terapeuilor.

c) Terapia prin grup.

Terapia prin grup este folosit mai frecvent pentru adolesceni i aduli. Activitatea acestui tip de
terapie pentru copii este mai degrab vazut ca un club. Rolul terapeutului este de a modela
comportamentul, de a ajuta copiii care au fost abuzai prin cooperarea i promovarea
comportamentelor la copiii care sunt ruinai sau retrai.

d) Terapia comportamental
Interveniile comportamentale pentru copii i tineri se centreaz pe dezvoltarea sau
mbuntirea diverselor comportamente academice, lingvistice, sociale i de auto-ajutorare.
Creterea ratelor de comportament dezirabil este realizat ntr-o varietate de abordri. n aceast
abordare, profesorii i personalul de educaie special fac extins aceast utilizare a principiilor de
modificare a comportamentului. Recompensele, punctele sau jetoanele, ce fac parte din sistemul
motivaional de ntrire sunt utilizate n scopul ncurajrii copiilor de a adopta un comportament
normal.
Un alt punct de centrare al interveniilor comportamentale este reducerea sau eliminarea
comportamentelor dezadaptative. Reducerea anumitor comportamente dezadaptative se poate
realiza printr-o varietate de mijloace. De exemplu, comportamentul agresiv/ de lupt al unui biat
poate fi redus prin recompensarea comportamentelor sale de cooperare i rezolvare a problemelor i
prin pedepsirea comportamentelor sale agresive. Pentru angajare n lupt, el poate pierde jetoanele
acumulate (costul acelui rspuns) sau poate fi plasat n zona de pauz, de unde nu poate acuma
jetoanele sau de a participa la derularea activitilor de clas. O varietate de cercettori i clinicieni

au experimentat o abordare relativ nou de modificare a comportamentului, cunoscut sub numele

de formare cognitiv-comportamental (Ager & cole, 1991; Etscheidt, 1991). Aceast abordare pune
accentul pe predarea strategiilor verbale interne, ca un mijloc de ncurajare i meninere a
comportamentelor sociale i academice importante. De exemplu, copilul ar putea fi nv at
urmtoarea secven strategic, care combin comportamentul cu gndirea:
Pasul 1: ntrzierea impulsului nainte de a aciona opriiv i gndii.
Pasul 2: Definirea problemei Spunei cum v simii i care este problema exact.
Pasul 3: Generarea de alternative Gndiiv la ct mai multe soluii posibile.
Pasul 4: Luarea n considerare a consecinelor Gndiiv nainte la ceea ce s-ar
putea ntmpla n continuare.
Pasul 5: Implementarea Cnd avei o soluie foarte bun, ncearcai-o!
Rezultatele generate de studiile care utilizeaz aceast abordare cu copii i tineri au fost destul de
promitoare (Ager 6 Cole, l99l; Harris & Pressley, 1991).

e) Terapia marital i familial

Acest tip de terapie a fost conceput pentru a ajuta persoanele cstorite i famiile lor s se
bucure de success n rezolvarea de probleme, care in de fiecare membru. Au fost dezvoltate mai
multe tipuri pentru terapia de familie. Terapeuii sunt interesai n a ajuta membrii familiei s
neleag dinamica incontient i ali factori care pot influena interaciunile lor. Terapeuii
familiilor adera la sistemele de orientare direct cu eforturile lor, care ajut s n eleag membrii
familiilor, rolurile i funciile pe care le au n sistemul familial.

INTERVENII N COPILRIA TIMPURIE

Sistemele de livrare a serviciilor pentru tinerii copii cu tulburri de comportament sunt
numeroase i variate. Exist patru sisteme utilizate pentru a oferi sprijin copiilor cu acest tip de
dizabiliti: sistemul bazat pe intervenii la domiciliu, sistemul bazat pe interven ii la domiciliu
urmate de implicarea ntr-un centru specializat, sistemul bazat pe centru i domiciliu i sistemul
bazat pe centru.
Programul la domiciliu ofer copiilor servicii specializate prin intermediul unui profesor de
cas. Profesorul i ajut pe prini s foloseasc modificarea comportamentului i alte proceduri

terapeutice pentru a ajuta copiii lor n nvare. Interveniile comportamentale la domiciliu par s
produc rezultate mai bune pentru copiii cu tulburri de comportament dect alte sisteme de livrare
a serviciilor.

SFATURI N CEEA CE PRIVETE INTERACIUNEA CU PERSOANE CU

TULBURRI EMOIONALE I DE COMPORTAMENT

a) ANII COPILRIEI TIMPURII

Sfaturi pentru prini:

-

Devenii implicai n formarea ca printe i alte servicii comunitare de sntate mintal.

Lucrai ndeaproape cu personalul de sprijin familial (asisteni sociali, asistente i grup

de prini voluntari) n dezvoltarea unor strategii eficiente de gestionare a copilului.

Folosii aceleai strategii de intervenie la domiciliu, care sunt utilizate n mod eficient n
stabilirea precolar.

Stabilii rutine familiale, programe i sisteme de stimulare care recompenseaz

comportamentele pozitive.

Alturai-v grupurilor de susinere i suport parental.

Sfaturi pentru educatori:

-

Lucrai ndeaproape cu personalul de suport din grdini (director, psiholog, asistent

social, educatori speciali, etc.) pentru a identifica strategii eficiente i realiste.

Stabilii programe clare, rutine de clas, reguli i consecin e pozitive pentru to i copiii
din clas.

Creai un mediu social i de nvare pentru toat lumea.

Predai comportamente sociale specifice tuturor copiilor (urmtoarele direcii, salutul

altor copii, partajarea jucariilor, utilizarea cuvintelor pentru a-i exprima furia, etc.).

Nu fii ovitor n a cere ajutor de la personalul de suport. ine i minte, colaborarea este
cheia.

 Sfaturi pentru personalul de la grdini

-

Folosii copii mai mari cu, competene sociale, pentru a asista la formarea abilitrilor de
pregtire i a abilitilor sociale.

Ajutai pe alii s tie ce s fac n gestionare copiilor cu tulburri de comportament.

Facei toate eforturile pentru a implica copii n toate activitile colare.

nvai i orientai pe ceilali copii precolari modul n care ar trebui s rspund la

colegii cu probleme de comportament.

Colaborai cu prinii n utilizarea acelorai sisteme de conducere din sala de clas, care
sunt la fel utilizate i acas ct i n alte setri de specalitate.

Sfaturi pentru prieteni i vecini

-

Familiarizai-v cu lucrurile pe care trebuie s le fac un vecin i un prieten pentru a

rspunde la comportamentele pozitive i negative ale unui copil cu tulburri de
comportament.

Avei rbdare cu prinii care ncearc s se ocupe de copilul lor cu acces de furie sau
alte comportamente la fel de provocatoare n magazine alimentare sau alte medii.

Oferii prinilor ceva timp n care acetia pot sta departe de pre colarul lor fr s l
supravegheze pentru cteva ore.

Implicai copilul n activitile voastre de familie.

Ajutai prinii s devin contieni de grupurile de susinere i suport familial.

ncurajai prinii s-i implice copilul n vecintate i n evenimentele comunitare.

b) ANII ELEMENTARI AI COPILRIEI

Sfaturi pentru familie

-

Utilizai n mediul de acas tehnici eficiente de control, care sunt utilizate i n clasa
copilului dumneavoastr.

Ajuti ali copii (care nu sunt deranjai) s dezvolte o n elegere a tulburrilor de

comportament.

Stabilii reguli, rutine care s se potriveasc cu interesele i vrsta copilului tu.

Profitai de instruirea parental i suportiv a grupurilor care sunt disponibile n

comunitatea ta.

Ajutai pe ali copii i prietenii lor s neleag lucrurile pe care le pot face pentru a v
ajuta n creterea copilului cu tulburri de comportament.

Sfaturi pentru nvtori

-

Asigurai un mediu de clas structurat (stabilirea clar a regulilor, nvarea cu atenia a

rutinei din clas, etc.).

Predai abilitile sociale la toi copiii (acceptarea criticilor, etc.), cu ajutorul membrilor
echipei de asisten a cadrelor didactice.

Folosii strategii de nvare prin cooperare, pentru a promova nvarea la to i copiii i

pentru a dezvolta relaii pozitive n rndul elevilor.

Nu fii ovitori n a cere ajutor de la membrii echipei sau de la prinii copiilor.

Sfaturi pentru personalul colar

-

Furnizai meditaii, coaching, i alte tipuri de asisten n dezvoltarea abilit ilor

academice i sociale ale copiilor cu tulburri de comportament.

Dezvoltai un program colar de control care s consolideze realizrile individuale i de

grup.

Lucrai ndeaproape cu echipa de asisten a cadrelor didactice pentru a crea un mediu

colar ngrijit

Utilizai tehnici de rezolvare a problemelo, cu care colaboreaz, atunci cnd se ocup cu

probleme dificile sau persistente de comportament.

Ajutai toi copiii din coal s dezvolte o anumit nelegere a modului n care ar trebui
s rspund n faa elevilor cu probleme de comportament.

Sfaturi pentru prieteni i vecini

- Implicai copilul cu probleme de comportament n activit i extra colare (cluburi,
evenimente recreative etc.).
- Invitai copilul s-i petreac timpul cu familia dumneavoastr la evenimentele
recreative (notul).

- nvaai ali copii (care nu au probleme de comportament) cum s ignore sau s sus in
anumite comportamente care pot s apar.

c) ANII DE TRANZIIE

Sfaturi pentru familie

- Continuai eforturile pentru a v concentra asupra comportamentelor pozitive ale
copilului dumneavoastr cu tulburri de comportament.
- Dai-v o pauz de la postul de printe i bucura i-v de o activitate recreativ, care este
total plcut pentru dumneavoastr.
- Atunci cnd v simii copleii sau stresai, cerei ajutorul serviciilor comunitare de
sntate mental, preotului sau unui prieten apropiat.
- Continuai-v implicarea n grupuri de suinere i suport parental.

Sfaturi pentru profesori

- Creai relaii pozitive n sala de clas prin nvarea cooperativ, desfurat n echipe.
- Folosii toi studenii n crearea standardelor de conduit i a consecinelor pentru
comportamentele pozitive i negative.
- Lucrai ndeaproape cu ali profesori pentru a putea contientiza comportamentele
cadrelor didactice, care ar putea n mod negativ sau pozitiv s afecteze performan a
elevilor.
- Realizai faptul c schimbrile n comportament apar de cele mai multe ori treptat, cu
perioade de regresie i uneori, cu perioade tumultoase.

Sfaturi pentru personalul colar

- Creai un climat colar pozitiv i de susinere.
- Oferii studenilor o mai bun nelegere a rolurilor i responsabilitilor pe care le
posed n faa colegilor cu handicap.
- Cerei colegilor ajutorul pentru a face fa situaiilor stresante i pentru a oferii alte
intervenii i terapii de susinere.

 Sfaturi pentru prieteni, vecini i poteniali angajatori

- Dac avei o anumit expertiz ntr-o anumit zon de coninut (englez, matematic
etc.) oferii asisten periodic la teme sau alte sarcini colare pentru elevii cu tulburri
de comportament.
- Oferii oportuniti elevilor cu tulburri de comportament s se angajeze n afacerea
dumneavoastr.
- ncurajai ali copii, fr tulburri de comportament, s se ofere voluntari n calitate de
parteneri egali, antrenori la locul de munc i formatori de competene sociale.
- Nu permitei altora, n prezena dumneavoastr, s tachineze, hruiasc sau ridiculizeze
tineri cu tulburri de comportament.

d) ANII DE ADULT

Sfaturi pentru familie

- Continuai s construii standardele necesare pentru a dezvolta independena i
interdependena.
- Meninei contactul cu medicul personal n cazul n care individului i sunt administrate
un fel de medicamente.
- Pregtii ali copii sau alte persoane care s i ngrijeasc i s i asume
responsabilitile atunci cnd dumneavoastr nu putei.

Sfaturi pentru prieteni, vecini i angajatori

- Fii dispui s facei ajustri rezonabile n mediile de lucru.
- Fii contieni de ajustrile care ar trebui s aib loc cu privire la medicamentele noi i
regimul de tratament.
- Fii dispui s-l implicai n vacane i evenimente corespunztoare, cum ar fi
aniversrile i activitile sportive.
- Fii ateni la ceea ce ar putea s i produc iritare sau discomfort individului.

INTERVENII PENTRU ANII ELEMENTARI AI COPILRIEI

Copii cu vrsta elementar, care prezint tulburri de comportament sunt susceptibili de a

expune o performan sub medie n citire i matematic, precum i n alte domenii. n afar de
probleme academice, acetia pot avea dificulti de relaionare cu alte persoane, de respectare a
normelor de clas i de manipulare n situaii emoionale.

Problemele academice pot fi adresate de profesorul consultat prin materiale i instruire de

specialitate. Cnd i cum sunt utillizate materialele de specialitate depinde de modelele de personal
i resursele disponibile din coal. Copiii cu tulburri de comportament pot fi ndrumai de elevii
mai mari, capabili academic i sunt asistai de consilieri sau profesori de nvmnd general.
Dificultile comportamentale pot fi abordate ntr-o varietate de moduri. Uneori, abaterea este o
funcie unde lipsesc regulile satisfctoare, rutin i structurile din cadrul clasei. Astfel, profesorul
de consultan poate asist profesorul din cadrul colii n dezvoltarea unui sistem de management al
clasei benefic tuturor elevilor. Se pot form grupuri mici de ctre profesor pentru a ajut un tnr n
dezvoltarea lui social i n rezolvarea problemelor abilitilor. nvarea structurat este un
program care utilizeaz modelarea, actoria, feedbackul performanei i transferul de formare. Se
finalizeaz, nainte de toate, o evaluare pentru a determin competenele care trebuie nv ate prin
intermediul secvenelor de nvare structurate. Prima faz de formare const n modelarea
activitilor n care elevii observ mai multe tipuri de comportamente prosociale. A dou faz este
jucrea rolurilor, unde elevii repet i joac anumite comportamente care au aprut n prima etap.
Apoi urmeaz fedbackul legat de performan lor n primele 2 etape. Dup ce au demonstrat nivelul
solid al performanei n cadrul grupului mic, le sunt oferite mai multe oportunit i pentru a pune n
practic noile abiliti nvate n timpul claselor i acas. Cercetri privind eficacitatea programului
au nceput s apra. Aceste intervenii au fost considerate eficiente n procesul de predare al
aptitudinilor sociale specifice elevilor cu tulburri de comportament n medii bine controlate, dar
transferul acestor aptitudini n timp, acas i n situaii de angajare sunt dificil de obinut.
Proiectul Re-Ed a fost unul dintre cele mai bune programe pentru copiii cu tulburri ale
comportamentului, avnd un interes ecologic. Interveniile directe nu erau doar la copii dar i la
familiile acestora, colii i comunitii. Programul a fost unul rezidenial. Prin profesorii consilieri,
elevii au primit suport terapeutic i educaional n condiii speciale. n acela i timp, familiile i
personalul colii au fost informai n legtur cu progresul copiiilor de ctre profesorii de legtur.

INTERVENII PENTRU ADOLESCENI

Adolescentii cu tulburari de comportament reprezinta o provocare semnificativa pentru

profesori, specialisti ai sanatatii mintale si familii. Rata de abandon este peste 40%, conform
Departamentul de Educatie din Sua, 1991. O treime nu lucreaza si nu sunt inclusi in nicuin program
postsecundar. Unii cercetatori sustin ca 40% dintre acesti tineri pot avea un cazier criminal la cativa
ani dupa terminarea scolii. 28% dintre tinerii incarcerati din Sua sunt invalizi. Mai putin de 25%
primesc servicii speciale, garantate prin lege. Pentru membrii bandei , in anumite comunitati, scolile
furnizeaza multe oportunitati de venituri pe langa extorcare de fonduri, droguri si alte activitati
ilegale. Datorita lipsei unor modeluri in viata si a unui declin in structura familiei, tinerii ajung sa se
afilieze membrilor diferitelor benzi care au o influenta negativa. Astfel, violenta si moartea devin
activitati de zi cu zi pentru membrii bandei.
S-au realizat programe impotriva bandelor si a violentei . Aceste programe se centreaza pe
sistem de suport al grupului , aptitudini specifice si dezvoltarea relatiilor sanatoase. Tinerii sunt
invatati cum sa faca fata abusului de droguri, relatiilor interpersonale, depresiei si situatiilor cu un
grad de nervi si violenta, situatiilor limita care ar putea geenra reactii necontrolate si agresiuni si sa
analizeze provocarile si modul sanatos de a le rezolva.
Un program care a fost realizat pentru tinerii agresivi este Aggresion Replacement Training.
Acest program pune in evidenta aptitudinile sociale, intructiunile de control al nervilor si educatia
morala. Tineri implicati in acest program invata cum sa evite lupte, certuri si sa faca fata presiunii
grupului , cum sa ofere afectiune si alte aptitudini sociale. Sunt invatati sa vorbeasca cu sine, sa se
relaxeze.
A 3 a parte din programul ART , dezvoltarea morala , ofera tinerilor experiente care
imbunatatesc direct probelemele de comportament. Sunt formate grupuri si directionate catre lideri
antrenati care expun cu grija tinerii la dileme morale si conflicte. Aceste discu ii i activit i privind
dileme morale i ajut pe tineri s i dezvolte noi modaliti de gndire i raionament i i pune n
situaii n care nva cum se simt cei care au fost rnii, abuzai sau cei de la care s-a furat. n plus,
acestea i nva pe tineri cum s se comporte cnd se confruntcu dileme morale, adoptnd
modaliti noi i adecvate din punct de vedere social.
Un alt program care a nceput s atrag atenia este cel de ngrijire individualizat
(personalizat). Cazul lui Peter este un exemplu excelent pentru acest tip de ngrijire. ngrijirea
individualizat ca i concept formalizat, a nceput odat cu iniiativa pentru tineretul din Alaska
(Alaska Youth Initiative, VanDenBerg, 1989) i are la baz ase principii.Primul este principiul

ngrijirii necondiionate, care susine faptul c aceti copii i tineri vor fi ngrijii indiferent de
comportamentul lor, cu mult responsabilitate.
Cel de-al doilea principiu este cel care susine ca ngrijirea s fie ct mai puin restrictiv, adic
tinerii s fie mutai ntr-un mediu mai restrictiv (fa de cel de acas sau cel de la coal) numai
dac acetia reprezint un pericol semnificativ pentru cei din jur sau pentru ei n ii sau n cazul n
care nu a dat niciun fel de rezultat ceea ce s-a fcut pn n momentul respectiv.
Cel de-al treilea principiu se refer la o ngrijire centrat att pe copil (tnr), ct i pe familia
acestuia, innd cont de nevoile lor. Principiile patru i cinci se refer la flexibilitatea programului
de ngrijire, pe de-o parte, i la flexibilitatea finanrii, pe de alt parte, adic la oferirea de servicii
acolo unde este nevoie i cnd este nevoie i respectiv, la capacitatea de a se folosi de fondurile
disponibile la momentul potrivit. De exemplu, o familie aflat n criz s-ar putea s beneficieze ntro msur semnificativ de serviciile unui specialist n astfel de interven ii dac acesta locuie te
mpreun cu familia pe toata durata crizei.
Ultimul principiu pe care se bazeaz ngrijirea individualizat este cel conform cruia planul de
intervenie este creat, meninut i modificat de ctre o echip interdiscplinar format din copilul
avnd probleme de comportament, prini sau cei care au grij de el i persoanele specializate
provenind de la agenii de sntate mintal, servicii sociale i instituii de nv mnt. O
component important este sistemul PCT (proactive client tracking system) care ofer tuturor
membrilor echipei sptmnal informaii legate de progresul pe care l-a fcut copilul. Astfel, se
implic toi membrii echipei i, mpreun, pot preveni poteniale crize.

III.

INCLUZIUNEA

EDUCAIA

COPIILOR

TINERILOR

CU

TULBURRI COMPORTAMENTALE
Unul dintre puinele aspecte care s-au bucurat de atenie n literatur este incluziunea, n
special incluziunea total a copiilor i tinerilor cu tulburri comportamentale. (Braaten, Kauffman,
Braaten, Polsgrove, & Nelson, 1988; Fuchs & Fuchs, 1994; Kauffman, 1993; Lewis, Chard & Scott,
1994). Conceptul de incluziune total este general definit ca fiind furnizarea serviciilor
specializate adecvate copiilor i tinerilor cu tulburri comportamentale n context educaional.
Aceste servicii au ca obiective mbuntirea abilitilor de socializare ale studenilor, ale
relaiilor acestora cu colegi i profesori, consolidarea abilitilor academice, precum i schimbarea
atitudinii colegilor care nu prezint tulburri fa de cei care prezint (Snell, 1990; Stainback &

Stainback, 1990).
Cei care susin aceast incluziune total a tinerilor cu tulburri comportamentale consider c
sistemele de plasare n coli sau clase speciale ar trebui nlocuite de un model de educa ie care s
existe n colile din cartierele unde locuiesc aceti tineri i la care acetia s poat merge, indiferent
de condiia lor. Cu alte cuvinte, acetia sugereaz desfiin area colilor i claselor speciale n
schimbul includerii tinerilor cu tulburri comportamentale n clasele de copii fr tulburri.
Bineneles, exist i preri contra: criticii sunt ngrijorai de impactul pe care l-ar putea avea
aceast incluziune asupra tinerilor, att pe termen scurt, ct i pe termen lung, argumentnd c
exist prea puine cercetri care s susin acest lucru, iar nvtorii, profesorii i personalul n
cauz nu sunt bine pregtii pentru a face fa nevoilor speciale, mai ales n contextul clasei i al
colii (Braaten et al., 1988; Fuchs & Fuch, 1994; Kauffman, 1993; Walker & Bullis, 1990).
Pn n prezent, hotrrile judectoreti sunt pro-incluziune. Conform acestora, tnrul
prezentnd tulburri comportamentale va fi inclus ntr-o clas cu elevi fr tulburri dac
ndeplinete urmtoarele condiii: nu ridic nvtoarei probleme, nu interfereaz cu procesul de
nvare al colegilor sau cu sigurana acestora i poate beneficia n urma unui curriculum similar cu
al colegilor n contextul clasei.
i totui, este interesant c majoritatea elevilor avnd tulburri comportamentale beneficiaz de
servicii n contexte diferite de cele ale unei clase obinuite (Knitzer, Steinberg, & Fleisch, 1990).
Este mult mai probabil ca aceti elevi s beneficieze de servicii n coli speciale, n compara ie cu
ali elevi prezentnd alte tipuri de tulburri sau deficiene. O cincime dintre elevii i studen i din
coli speciale i jumtate dintre cei care beneficiaz de servicii la domiciliu sunt copii i tineri cu
tulburri comportamentale (Koyangi & Gaines, 1993; U.S. Department of Education, 1994).

IV.

REZUMAT PRIVIND

EFICIENA PROGRAMELOR

PENTRU

COPII

ADOLESCENI

CU

DE

SERVICII

TULBURRI

COMPORTAMENTALE
n concluzie, pentru ca un program de servicii pentru copii i adolesceni avnd tulburri
comportamentale s fie ntr-adevr eficient, acesta trebuie s prezinte urmtoarele caracteristici: s
includ intervenii bazate pe date care au fost observate, evaluarea i monitorizarea s fie continue,
s existe oportuniti frecvente de practic pentru studeni unde s i foloseasc abilit ile noi
nvate, echipa interdisciplinar mpreun cu prinii s identifice problemele asupra crora s

aplice tratamente i strategii, tratamenteles fie direcionate att ctre tinerii cu probleme, ct i
ctre familiile acestora, s asigure transferul abilitilor i comportamentelor noi nv ate i n alte
contexte, precum la coal sau n familie i, n cele din urm, s existe un angajament conform
cruia intervenia pentru aceti copii i tineri cu nevoi speciale s fie susinut atta timp ct este
nevoie (Nelson & Pearson, 1991; Peacock Hill Working Group, 1990).
ndeplinind toate aceste caracteristici, oferim copiilor i tinerilor cu tulburri comportamentale
o ans mai mare de a-i atinge potenialul i de a se integra n comunitatea din care fac parte.

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAOV

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I
TIINELE EDUCAIEI
SECIA PSIHOLOGIE
ANUL 3

INTRODUCERE N PSIHOPEDAGOGIA SPECIAL

Strategii de lucru pentru

dficiena mental

Studeni:

Dancu Nicoleta
Dumitrescu tefania-Alexandra
Perea Ciprian
Simion Mdlina Carmina

Implicaii educaionale

Profesionitii din mai multe discipline determin msura n care o persoan cu retard mental are
nevoie de servicii de educaie special. Acest grup de profesioniti mpreun cu prinii copilului
stabilesc planul de intervenie n ncercarea de satisfacearea nevoilor. n funcie de aceste necesiti,
ali profesioniti pot fi implicai cum ar fi un asistent social, logoped, kinetoterapeut, consilier
colar, asistentul medical. Echipa multidisciplinar ndeplinete dou funcii cruciale: s determine
dac elevul ndeplinete criteriile pentru deficiena mental nainte de al plasa ntr-un program de
educaie special i s analizeze cerinele educaionale n vederea dezvoltrii i implementrii unui
program. Un test de inteligen si o msurare a abilitii adaptative trebuie s aib loc pentru a
determina dac elevul are sau nu deficien mental.
Odat ce s-a stabilit c elevul indeplinete criteriile, echipa trebuie s aplice procedurile pentru
a-i oferi elevului o experien educaional potrivit. n plus ei oberv performana elevului n
cadrul colii i se consult cu prinii sau alte persoane cu privire la dezvoltarea sa general. Prinii
furnizeaz informaii cu privire la performanele copilului n afara colii.
De dezvoltarea motorie a elevului se preocup kinetoterapeutul i specialistul n educaie fizic

adaptativ, de vorbire i limbaj logopedul, care are n vedere dezvoltarea abilitilor de

comunicare. Asistentul social poate obine informaii relevante despre nevoile elevului cu privire la
locuina i mediul n care triete. Asistentul medical colar ofer ajutor n

interpretarea

informaiilor cu privire la starea de sntate a elevului.

Intervenii educaionale

Educaia este un concept relativ nou n ceea ce privete elevii cu retard mental, in special cnd
vine vorba de cazurile severe. n trecut muli dintre aceti elevi au fost descrii ca noneducabili de
ctre colile publice deoarece ei nu se puteau adapta programelor educative de mas. Deoarece
aceste programe erau construite pentru nvtarea academic, punndu-se accent pe scriere, citire i
matematic, iar elevii cu retard mental nu puteau ine pasul, acetia au fost exclui. Nu se atepta de
la coli s se adapteze nevoilor elevilor, ci mai degrab se atepta ca elevii s se adapteze cerinelor
colare. Datorit unui nou set de valori educaia a fost redefinit. Astfel, coala nu mai dicteaz un
curiculum general care pune accent doar pe nvarea academic, ci mai degrab aceasta ajut
elevul s avanseze la cel mai nalt nivel de funcionare, necontnd ct de ntrziat este dezvoltarea
lui.

Educaia vrstelor mici

Educarea i instruirea pesoanelor cu deficiene mentale se poate derula pe parcursul ntregii

viei. Pentru persoanele cu retard sever, intervenia ar trebui s nceap la natere i s continuie
pn la vrsta adult. Importana interveniilor timpurii ns, nu trebuie exagerat. mbuntiri
semnificative s-au nregistrat n cadrul interveniilor timpurii, incluznd mijloace didactice,
curiculum i tehnologii de instruire.
Tehnicile de intervenie timpurie cum ar fi programele de stimulare a copilului se concentreaz
pe achiziia funciilor senzorio-motorii i dezvoltare intelectual, care include nvarea
deprinderilor simple i reacii de echilibru. Interveniile ulterioare se axeaz pe toate ariile de
cretere i dezvoltare. Progresul acestor abiliti continu pe parcursul creterii cronologice a
copilului, iar rata progresului este dependet de severitatea retardului. Unii copii care sufer de

retard profund este posibil s nu depeasc vreodat dezvoltarea aferent vrstei de 6 luni. Ct
despre cei cu retard moderat, este posibil dezvoltarea la un nivel care s le permit s aib o via
mplinit la vrsta adult, cu ajutor social i supraveghere potrivit.
Precolarii cu retard uor s-ar putea s manifeste discrepane subtile n comparaie cu
covrstnicii, ns prinii s nu le considere suficient de semnificative pentru a solicita intervenia.
Unii profesioniti consider c interveniile timpurii pot de fapt s creeze mai degrab dect s
remedieze probleme, din moment ce copilul poate s nu fie suficient de matur pentru a face fa
presiunilor nvrii structurate specifice mediului educaional. Att prinii ct i educatorii au
adoptat aceast filosofie a maturrii, conform creia nainte de a intra la coal, copilul trebuie s fie
suficient de matur pentru a nva anumite abiliti. Din nefericire aceast filosofie a mpiedicat
muli copii s intre n colile publice.
n antitez cu filosofia maturrii se afl prevenia problemelor de nvare i comportament prin
intervenie. Head Start ( iniial un program federal pentru precolarii dezavantajai) este un
program de prevenie care i propune s identifice i s instruiasc precolarii care prezint risc
nainte ca acetia s intre n colile publice. Dei programul nu a avut rezultatele ateptate, a
reprezentat o micare semnificativ care continu s se bucure de suportul prinilor i
profesionitilor.

Educatia pentru scolarii din ciclul primar

Programa educationala pentru elevii cu retard mental apartinand ciclului primar are in
vedere scaderea dependentei fata de ceilalti si totodata adaptarea lor la mediu. De aceea,
curriculum-ul educational trebuie sa se bazeze pe acele aptitudini care faciliteaza interactiunea
copilului cu ceilalti si accentueaza independenta in comunitate. Programele pentru copiii cu retard
mental includ, de regula, arii precum dezvoltarea motorie, ingrijirea personala, abilitatile sociale,
comunicarea si functionarea academica.

Abilitile motorii

Achizitia abilitatilor motorii este o componenta fundamentala a procesului de dezvoltare si

o premisa catre invatarea eficace in alte arii incluzand grija de sine si abilitatile sociale. Dezvoltarea

motorie grosiera implica mobilitatea generala, incluzand interactiunea corpului cu mediul.

Abilitatile motorii grosiere sunt dezvoltate in secvente variind de la miscari care fac posibil balansul
la pattern-uri locomotorii de ordin superior. Pattern-urile locomotorii sunt destinate sa ajute
persoana in miscarea libera. Miscarile motorii grosiere include controlul capului si al gatului,
indreptarea corpului, asezatul, taratul, statul in picioare, mersul, alergatul, saritul etc.
Dezvoltarea motorie fina presupune mai multa precizie si statornicie decat abilitatile
dezvoltate in aria miscarilor grosiere. Dezvoltarea abilitatilor motorii fine, incluzand atinsul,
apucarea si manipularea obiectelor, este initial dependenta de abilitatea copilului de a fixa vizual un
obiect si a-si proiecta, tot vizual, directia de miscare. Coordonarea ochi-mana este un factor crucial
in dezvoltarea motorie fina, este baza activitatilor sociale si este esentiala in dezvoltarea abilitatilor
de control al obiectelor.

Abilitile de ngirjire personal

Dezvoltarea acestor abilitati este alta arie importanta legata de independenta. Abilitatile de
ingrijire personala includ mancatul, imbracatul si igiena personala. Abilitatea de a manca variaza de
la bautul din cana, mancatul cu mana, pana la utilizarea servetelelor si a tacamurilor corespunzator.
Abilitatile de imbracare include incheierea nasturilor, a fermoarului, a cataramelor etc. Abilitatile de
igiena personala variaza de asemenea pe un continuum de la abilitati bazale precum spalatul
mainilor, spalatul pe dinti, pieptanatul parului, spalarea lui, pana la abilitati specific adolescentilor si
adultiilor, incluzand epilatul, utilizarea cosmeticelor, a deodorantului sau aranjarea parului.

Abilitile sociale

Invatarea abilitatilor sociale este asemanatoare cu invatarea abilitatilor de ingrijire personala

prin faptul ca ambele au legatura cu dezvoltarea unor abilitati care asigura relatii interpersonale
bune. Invatarea abilitatilor sociale evidentiaza importanta aparentei fizice, a manierelor, folosirea
adecvata a timpului liber si a comportamentului sexual adecvat. De asemenea, aria abilitatilor
sociale se centreaza pe dezvoltarea caracteristicilor de personalitate care favorizeaza integrarea cu
success in societate.

Abilitile de comunicare

Abilitatea de a comunica cu ceilalti este o componenta esentiala in crestere si dezvoltare.

Fara comunicare nu ar exista interactiune. Sistemele de comunicare la copiii cu retard mental se
regasesc sub trei forme generale: limbaj verbal, comunicarea augmentativa (incluzand limbajul
semnelor) si o combinatie intre aceste doua abordari. Abordarea folosita depinde de capacitatea
copilului. Un copil care poate dezvolta abilitatile necesare pentru un limbaj inteligibil va avea
abilitati interactive sporite. Pentru un copil incapabil sa isi dezvolte abilitatile verbale suficient cat
sa se faca inteles, comunicarea manuala trebuie luata in considerare. Ceea ce este important este ca
individul sa isi dezvolte anumite forme de comunicare.
Unii elevi cu retard mental vor beneficia de pe urma comunicarii augmentative.
Comunicarea augmentativa se refera la varietatea abordarilor comunicarii care sunt folosite la
asistarea persoanelor care sunt limitate in transmiterea mesajelor prin moduri clasice de
comunicare. Aceste abordari sunt fie de tip electronic, si anume diverse dispozitive electrice care sa
faciliteze comunicarea, fie pur si simplu un limbaj al semnelor. In afara de modul comunicarii
angajate, scopurile comunicatorilor augmentativi sunt similare cu cele ale vorbitorilor naturali, si
anume de a exprima nevoi, de a impartasi informatii, de a administra formalitatile sociale.

Abilitile de funcionare academic

Un curriculum de functionare academica este destinat sa extinda cunoasterea copilului in

viata de zi cu zi, in recreatii si in ariile de angajare. Cand ii invata pe elevi abilitatile de functionare
academica, profesorul utilizeaza materiale de instruire care sunt realiste si fac parte din mediul
copilului. Browder si Snell (1993) au raportat faptul ca studentii cu retard mental, incluzandu-I pe
cei cu dificultati moderate pana la severe, pot invata abilitati academic specific in contextual rutinei
zilnice, mai degraba decat o gama larga de abilitati. De exemplu, un program functional de citit
contine cuvinte care sunt regasite frecvent in mediu, precum semen din spatii publice; cuvinte care
aduc la cunostinta eventuale riscuri si simboluri precum cranii pe substante otravitoare. Un program
eficace de matematica implica activitati ca invatarea utilizarii unui carnet de cecuri sau relizarea
cumparaturilor intr-un magazin mare.

Educaia i formarea profesional pentru angajare a adolescentilor

Obiectivele unui program educaional pentru adolescentii cu retard mental sunt de a crete
independena personal, de a spori oportunitile de participare n comunitatea local, pregatirea lor
pentru angajare, i de a facilita o tranziie de succes a anilor aduli. Independena se refer la
dezvoltarea i punerea n aplicare a competenelor care s conduc la o mai mare autonomie
personal n viaa de zi cu zi, inclusiv, de igien personal, de auto-ingrijire, precum i activit i
corespunztoare de petrecere a timpului liber. Participarea n comunitate include accesul la aceste
programe, faciliti i servicii pe care cei fr dizabiliti le iau adesea drept bune: magazine
alimentare, magazine, mall-uri, restaurante, teatre, parcuri. Adolescenii cu retard mental ar trebui s
aib posibiliti de contact cu colegii care nu sunt persoane cu dizabilitati, altele dect persoanele
care ii ingrijesc, acces la evenimentele comunitii, relaiile sociale sus inute, precum i implicarea
n alegeri care le afecteaz viaa. Munca este o msur esenial a succesului oricrei persoane n
timpul maturitatii, oferind posibilitatea de interaciune social primara, o baz pentru identitatea
personal i statut, precum i o ans de a contribui la comunitate. Aceste nevoi fiind de baz pentru
adulii care au retard mental.
Programul formarii adolescentilor cu retard mental pentru ocuparea unui loc de munc a fost
plina de probleme, deoarece profesionitii i publicul larg au avut o atitudine pesimist cu privire la
eficacitatea acestuia. Astzi, aceasta filosofie negativ a fost n mare parte nlocuita de un
angajament al dezvoltarii programelor pentru o formare relevanta in ocuparea unui loc de munc.
Formarea ocuparii unui loc de munc n timpul anilor de liceu se schimb de la izolarea i
formarea unui "asistent gata format, si se orienteaza spre un atelier protejat pentru activit ile
realizate n ocuparea unui loc de munca in comunitate. Scopurile i obiectivele sunt elaborate n
conformitate cu cerinele stabilite pentru munca n folosul comunitii i pentru nivelul de
funcionare al individului. Accentul este pus pe asistarea individului de a nva i de a aplica
abilitile ntr-un cadru de locuri de munc n timp ce primete sprijinul necesar pentru a reu i.
Acordarea de asisten n curs de desfurare, pentru individ la locul de munc, este baza unei
abordri cunoscuta sub numele de sustinerea ocuparii unui loc de munca. Aceasta sustinere se
definete ca locul de munc ntr-un cadru integrat pentru persoanele cu handicap grav (inclusiv cele
cu retard mental), care se ateapt s aib nevoie de servicii, de asisten continu i pentru care

ocuparea locului de munc competitiv nu a fost posibil n mod tradiional.

Cercetarile indica faptul ca persoanele cu retard mental, inclusiv cele cu diferen e moderate i
severe, pot lucra n comunitate, n cazul n care condiia de formare i sprijinul acordat sunt
adecvate. Pregtirea n mod eficient a acestor adolescenti, pentru setrile de munc n folosul
comunitii, necesit un program cuprinztor de locuri de munc de formare n timpul anilor de
liceu. Aderarea la urmtoarele linii directoare vor ajuta permiterea studentului de a accesa i de a
reui ntr-un loc de munc in comunitate putand urma si cursurile colare:
1. Studentul ar trebui s beneficieze de o formare n setarile comunitatii pentru ocuparea unui
loc de munca, nainte de absolvirea liceului.
2. Formarea ocuparii unui loc de munca trebuie s se concentreze asupra oportunit ilor de
munc prezente n zona n care locuiete n prezent individul.
3. Accentul formarii pentru ocuparea unui loc de munc ar trebui s fie pus pe formarea
specific pentru anumite locuri de munc potrivite pentru un student care se apropie de
absolvire.
4. Colaborarea dintre ageniile de servicii si scoli trebuie s fac parte din programul de
formare pentru angajare.

colile speciale

colile speciale pentru elevii cu retard mental au reprezentat mult timp o opiune de
plasament. Promotorii acestor coli sugereaz c ele furnizeaz mai mult omogenitate. Educatori
specializai n domenii precum arta, limbajul educaia fizic i muzica, alturi de centralizarea
materialelor didactice contribuie la o utilizare mai eficient a reurselor disponibile. Mai mult, unii
prini ai elevilor cu retard sever consider c acetia sunt mai fericii ntr-un mediu segregat n care
sunt protejai.
Cercetrile cu privire la eficiena segregrii nu sprijin aceste afirmaii. Chiar din contr,
investigaiile din ultima perioad au indicat c elevii cu retard mental (indiferent de severitate) au
mai multe beneficii dac sunt inclui ntr-un mediu educaional de mas, avnd oportunitatea de a
interaciona cu elevi care nu au aceast dizabilitate. Integrarea elevilor cu deficien mental ofer
mai multe oportunitti att n sala de clas ct i n afara ei. Pe lng interaciunile din clas, elevii
cu deficit se pot integra n colectiv i n pauze, pe terenul de joac, la cantin i n alte zone de acest

fel. colile speciale ofer n general foarte puine, sau chiar deloc, oportuniti de interaciune ntre
elevii dezavantajai i covrstnicii care nu sufer de acest deficit, deprivndu-i pe primii de
experienele de socializare. n prezent, directorii colilor publice trebuie s conceap un plan de
includere a copiilor cu retard n clasele deja existente.

ALTE STRATEGII DE INTERVENIE

Medicina

Diferitele nevoi ale persoanelor cu retard mental necesit intervenia mai multor specialiti.
Deoarece la cele mai multe persoane cu retard moderat sau profund sunt evidente problemele nc
de la natere, kinetoterapeutul este de obicei primul profesionist care intr n contact cu aceti copii.
Principalele roluri ale acestuia includ diagnosticarea, consilierea i ngirjirea. n calitate de
diagnostician, acesta analizeaz natura i cauza deficitului copilului, iar pornind de la informaiile
medicale disponibile, consiliaz familia cu privire la prognostic. Rolul de consilier de familie a fost
provocat de unii specialiti din domeniul tiinelor comportamentaliste i de unii prinii, ntruct
unii prini aceast consilier de multe ori depete domeniul medicinei.

Servicii sociale

Serviciile sociale potrivite pentru o persoan cu retard mental acoper mai multe aspecte ale
vieii: familia, familia extins, cartierul, mediul educaional i nsi comunitatea. Disponibilitatea
serviciilor sociale le furnizeaz indivizilor cu retard mental mai multe posibiliti de ceea ce se
numete normalizare. Principiul normalizrii pune accent pe nevoia de a-i oferi individului
modele de conduit n viaa de zi cu zi care sunt identice normelor i modelelor societii
obinuite. Normalizarea depete includerea strict fizic a individului n comunitate. n plus
promoveaz disponibilitatea sprijinului necesar cum ar fi instruirea i supravegherea fr de care

persoana cu retard mental nu ar putea fi pregtit pentru a face fa cerinelor vieii n comunitate.

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN

BRAOV
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I
TIINELE EDUCAIEI
SECIA PSIHOLOGIE
ANUL I/GRUPA15321
INTRODUCERE N PSIHOPEDAGOGIA SPECIAL

Deficiena mental
Persoanele cu retard mental

Studeni:

Dancu Nicoleta
Dumitrescu tefania-Alexandra
Perea Ciprian
Simion Mdlina Carmina

DEFINIRE
Persoanele cu deficien mental au fost intens studiate de specialiti a mai multor discipline.
Conform Asociaiei Americane pentru Retard Mental (AAMR) definiia revizuit pentru a patra
oar prezint retardul mental constnd n limitri substaniale n funcionarea individului, mai precis
funcii intelectuale semnificativ sub medie plus dou sau mai multe dintre ariile abilitii adaptative:
comunicare, ngrijire personal, abiliti sociale, spirit civic, orientare, sntate i siguran,
funcionare academic, munc i timp liber.
Inteligena
Inteligena semnificativ inferioar mediei populaiei este stabilit prin utilizarea unuia sai mai
multe teste de inteligen standardizate. n ceea ce privete testele de inteligen scorul obinut de o
persoan este comparat cu media statistic a covrstnicilor care au parcurs acelai test. n general
media statistic a scorurilor QI este 100. Un scor care deviaz de la medie cu mai mult de dou
abateri standard este considerat a fi seminficativ din punct de vedere statistic diferit. O persoan a
crei scor difer cu dou abateri standard sub medie este caracterizat de deficien mental. n
funcie de testul utilizat persoanele cu QI 75 sau mai puin pot fi considerate ca avnd retard mental.
Ariile abilitii adaptative
AAMR descrie 10 arii fundamentale ale abilitii adaptative: ngirijire personal, deprinderi
casnice, abiliti saociale, spirit civic, orientare, sntate i siguran, funcionare academic, munc
i petrecerea timpului liber. Lmitri n aceste abiliti adaptative (foarte importante pentru buna
funcionare a individului att n comunitate ct i n familie) necesitat nevoia de suport. Abilitaile
adaptative pot fi msurate de asemenea cu teste standardizate, cu scalele de msurare a
comportamentului adaptativ. Astefel de scale compar comportamentul unei persoane cu norma
stabilit determinnd msura n care un individ are grij de propriile nevoi, demonstreaz
competene sociale si se abine de la implicarea n comportamente problematice. Nivelul abilitilor
adaptative poate fi stabilit, de asemenea prin mijloace mai puin formale precum observaia de ctre
persoanele familiare individului. Conform AAMR instalarea retardului mental se constat nainte de
18 ani. Motivul alegerii acestei vrste const n opinia societii c la aceast vrst persoanele i
asum n general rolul de adult.
CLASIFICARE

Sistemele de clasificare ofera un cadru de referin pentru studierea, nelegerea i tratarea

persoanelor etichetate ca avnd retard mental. Astfel de oameni sunt adesea stereotipati ca un grup
omogen de indivizi: "retardatii", ce au caracteristici fizice i capaciti de nv are similare. De fapt,
retardul mental conduce la o gam larg de niveluri de funcionare i caracteristici. Pentru a nelege
mai clar diversitatea de oameni etichetati ca atare, au fost dezvoltate de-a lungul anilor mai multe
sisteme de clasificare. Vom discuta patru metode de clasificare a persoanelor cu retard mental:
severitatea afeciunii, ateptrile educabilitatii, descriptorii medicali, precum i tipul i gradul de
sprijin necesar. Fiecare metod de clasificare este o ncercare printr-o disciplina (cum ar fi,
medicina), pentru a rspunde nevoilor persoanelor cu retard mental si pentru a le intelege mai bine.
Severitatea afeciunii
In functie de msura n care capacitile intelectuale ale unei persoane i abilit ile de
adaptare se abat de la ceea ce este considerat "normal", severitatea retardului mental poate fi
descrisa prin folosirea unor termeni ca uoar, moderat, sever sau profund. Uoar descrie cel
mai nalt nivel de performan, iar profund descrie cel mai sczut nivel de performan pentru
aceast populaie.
Distincia intre nivelurile de gravitate asociate cu retardul mental este determinat n primul
rnd de scorurile la testele de inteligenta, precum i de indicatorii de comportament neadaptativ. In
istorie, profesionitii au folosit n principal patru niveluri de funcionare intelectuala la persoanele
de grup cu retard mental n conformitate cu abordarea severitattii: uoar: IQ 55 - 70; moderat:
IQ 40 - 55; sever: IQ-ul la 25 la 40; profunda: IQ de 25 sau mai scazut (scoruri IQ bazate pe
deviaia standard a Scalei de inteligenta Wechsler).
Abilitile de adaptare ale unei persoane sau capacitatea de a face fata cerintelor de mediu, pot
fi, de asemenea, clasificate n funcie de severitate. Ca i funcionarea intelectual, ntrzierea
competenelor de adaptare poate fi descris prin gradul de performan al unui individ, acesta difer
fata de ateaptrile in fuctie de varsta lui cronologic. De exemplu, n zona de func ionare
independenta, se ateapt de la copiii de 3 ani, sa se poata hrni fr ajutor extern, folosind ustensile
de alimentaie corespunztoare si s aib grij de propria lor igiena personal. Un copil cu ntrzieri
uoare de adaptare poate fi capabil de a utiliza ustensiile pentru mancare. Acest copil se poate
imbraca i poate avea grij de nevoile personale, dar numai cu ajutor. Nivelul de independen
pentru fiecare dintre aceste domenii de competene, scade pentru persoanele cu ntrzieri in
competenele de adaptare moderate, severe i profunde. Un copil de 3 ani cu profunde intarzieri in
adaptarea comportamentului trebuie hranit de o alta persoana, bea dintr-un recipient doar cu ajutor
din partea altcuiva, nu poate avea grija de nevoile personale si nu vorbeste.
Pentru a reusi sa intelegem mai bine abilitatile de adaptare vom analiza urmatoarele cazuri:
Lilly, Roger si Becky. La varsta de 8 ani, Lily a invatat o parte din auto-ngrijirea necesar pentru
un copil de vrsta ei i, dei abilitile ei de socializare i comunicare sunt sub asteptari, ea este
capabila s interacioneze cu succes cu alte persoane din mediul ei prin utilizarea tehnologiilor de
asisten. Roger, la varsta de 19 ani, a dezvoltat mai multe abiliti care i permit s triasc cu
succes n propria comunitate, avand parte de supraveghere i sprijin. Lui Roger i-a luat mai mult
timp sa invete sa se imbrace si sa manance singur, fata de Lily, dar a reusit si el sa invete aceste
abilitati, in cele din urma. Dei abilitile sale de comunicare verbala sunt oarecum nedezvoltate, el
este capabil s comunice nevoile i dorinele de baz. Becky este un copil care de la retard mental
sever a ajuns la retard mental profund. La varsta de 6 ani, dezvoltarea ei este ntrziat n mod
semnificativ n aproape toate domeniile. Insa, este foarte clar ca avand parte de interventie
corespunzatoare ea reuseste sa invete.
Ateptrile educabilitatii

Pentru a clasifica diversele nevoi educaionale ale copiilor cu retard mental, n colile publice,
domeniul educaiei si-a dezvoltat propriul sistem de clasificare. Asteptarile implica clasificarea
copiiilor cu retard mental n funcie de realizarile care sunt ateptate n situaii de clas. Categoriile
specifice utilizate variaz foarte mult de la stat, la stat, n func ie de setrile locale i sursa
consultata. Frecvent, acest tip de sistem prevede o etichet, un interval aproximativ al IQ ului,
precum i prezicerea unei declaraii de realizare:

Educabil (IQ 55 pn la aproximativ 70). n al doilea rnd pentru realizarea clasei a cincea
n zone colare academice. Abilitile de ajustare sociala vor duce la independen, cu
sprijinul intermitent sau limitat n comunitate. O puternica posibilitate este suportul de sine
partial sau total intr-un job platit in comunitate.

Usor de educat (IQ 40 pn la aproximativ 55). Invatarea se va face in primul rand in zona

competentelor de auto-ingrijire; unele realizari in domeniu sunt considerate academice. Va fi

nevoie de un sprijin mult mai amplu pentru a ajuta individul sa se adapteze la mediile
comunitare. Oportunitile muncii pltite includ sustinerea ocuparii forei de munc ntr-un
loc de munc in comunitate.
Scolile au folosit, de asemenea, termenul custodial pentru a descrie indivizii cu IQ mai
mic de 40, indivizi care pot fi incapabili sa poarte grija chiar propriilor lor nevoi. Categoria
custodial a descries copii care pot fi ingrijiti numai intr-un cadru specializat. Inerenta acestei
categorii ii este ipoteza conform careia experientele de invatare intr-o scoala publica ar fi
zadarnice. S-a aratat ca o asemenea presupunere este pe deplin falsa; multi copii marcati custodial
cu cativa ani in urma au parte acum de experiente de invatare care le cresc aptitudinile adaptative si
le creeaza oportunitati de success in cadrul comunitatii si al familiei. Custodial este adesea folosit
in scolile publice de astazi, fiind inlocuit cu descriptorii retardului profund.
Criteriul de clasificare pentru asteptarile educabilitatii a fost initial dezvoltat pentru a
determina persoanele pentru care ar fi responsabile scolile. Asa cum indica terminologia, educabil
se refera la faptul ca elevul ar putea face fata macar catorva cereri academice ale programei scolare,
precum cititul, scrisul si aritmetica de baza. Termenul instruibil indica faptul ca studentul era noneducabil, capabil doar sa fie invatat in contexte non-educationale. De fapt, pana la pasajul Legii
Publice 94-142 din 1975, multi copii identificati ca fiind instruibili nu au putut avea parte de o
scolarizare publica gratuita. Legea Publica 94-142 a redefinit educatia astfel incat sa includa
dezvoltarea abilitatilor adaptative care sa nu fie neaparat academic. In anumite sisteme scolare,
termenii educabil si instruibil au fost inlocuiti de clasificare pe baza severitatii simptomelor
(retard mental mediu spre sever).
Descriptori medicali
Retardul mental poate fi clasificat pe baza originii starii mai degraba decat pe baza
severitatii sau a expectantelor educationale asociate cu acesta. Un sistem de clasificare care
foloseste cauza starii pentru a diferentia indivizii cu retard mental face adesea referire la un sistem
de clasificare medical deoarece a reiesit, in primul rand, din campul medicinei. Descriptorii
medicali comuni include sindromul alcoolic fetal, anormalitati cromozomiale (precum sindromul
Down), tulburari metabolice (precum fenilcetonuria sau disfunctia tiroidiana) si infectii (sifilis,
rubeola).
Clasificare vazata pe tipul si masura sprijinului necesar
Cand AAMR a revizuit definitia retardului mental in 1992, a recomandat, de asemenea, un
alt mod de clasificare a acestor indivizi. In loc de abordarea traditionala bazata pe QI, expectante ale

educabilitatii sau origini medicale, AAMR a recomandat clasificarea persoanelor cu retard mental in
functie de tipul si masura sprijinului de care au nevoie pentru a functiona in cadrelele lor naturale,
precum acasa sau in comunitate. AAMR a recomandat patru niveluri de clasificare:
- Intermitent. Sprijinul este asigurat pe o baza dupa cum este necesara si este caracterizat ca
fiind episodic.
- Limitat. Sprijinul este caracterizat de consistenta; timpul cerut poate fi limitat, dar nu
intermitent.
- Extins. Sprijinul este caracterizat de o implicare regulara (zilnica) in anumite medii, precum
acasa sau la locul de munca.
- Atotpatrunzator. Suportul este caraterizat prin constanta si o intensificare inalta si este
asigurat in toate mediile.
Accentul AAMR-ului asupra clasificarii persoanelor cu retard mental dupa acest model, este
un punct de plecare important din mai multe perspective. Sprijinul poate fi descris nu numai in
termenii nivelului de asistenta necesara, dar si in functie de tip: sisteme de suport formal sau
natural. Suportul formal poate fi consolidat prin programe guvernamentale, precum intretinerea
veniturilor, educatie, cazare. Alt tip de suport formal este organizatia de sustinere furnizeaza
membriilor familiei un loc in care sa se sprijine unii pe altii. Suportul natural difera de cel formal
prin faptul ca nu este asigurat de agentii sau organizatii special, ci de membrii familiei, prieteni sau
vecini. Sprijinul natural este mai eficace decat cel formal in ajutorarea persoanelor cu retard mental
la nivelul integrarii in cadrul comunitar. Hasazi et. al (1989) au aratat ca adultii cu retard mental
care sunt angajati cu success in activitatile scolare, isi gasesc mai multe job-uri prin intermediul
prietenilor si a familiei decat prin intermediul sistemelor de sprijin formal.
ETIOLOGIE

FACTORI BIOMEDICALI

Anomalii cromozomiale:
Cromozomii reprezint structuri celulare care conin genele responsabile de transmiterea
caracteristicilor ereditare. Defectele care rezult din anormalitile cromozomiale sunt de regul
severe i acompaniate de defecte fizice observabile. Din fericire ns, aceste defecte genetice sunt
destul de rare. Majoritatea oamenilor au structuri celulare normale (46 de cromozomi, aranja i n 23
perechi) care se dezvolt fr incidente. Devieri n aranjamentul cromozomial, fie nainte de
fecundare, fie n primele momente ale divizrii celulare, pot duce la dezvoltarea anormal a
caracteristicilor individului.
Una dintre cele mai cunoscute forme de retard mental este Sindromul Down, care este o
afeciune cauzat de anormalitatea cromozomial. Urmrile Sindromului Down constau n
ntrziere mental acompaniat de trsturi faciale i fizice deosebite, uor de observat. Pliul

epicantal, oase proeminente ale pomeilor, alturi de forma turtit a nasului constituie trsturile
distinctive faciale. Se consider c aproximativ 5% dintre persoanele cu ntrziere mental sufer de
Sindromul Down.
Sindromul Down a beneficiat de atenie deosebit att n cadrul studiilor medicale, ct i n
cadrul educaiei speciale, deoarece se dorea stabilirea cu certitudine a unei cauze. Astfel, s-a ajuns la
asocierea unor astfel de erori genetice cu vrsta ambilor prini (1 la 1200 anse de a nate un copil
cu Sindromul Down pentru mamele cu vrste cuprinse ntre 20 i 30 ani, n timp ce pentru mamele
care au peste 45 de ani ansele de a nate un copil cu aceast afeciune cresc dramatic: 1 la 20). Unii
cercettori au indicat faptul c n cazul a 25% dintre cazurile asociate cu trisomia 21 (o form a
Sindromului Down), vrsta tatlui constituie un factor (n special cnd acesta a depit vrsta de 55
ani).

Metabolism i nutriie
Problemele legate de metabolism se refer la incapacitatea organismului de a procesa anumite
substane, ceea ce poate fi duntor n dezvoltarea sistemului nervos centra. Fenilketonuria este o
tulburare nnscut, nou-nscutul nefiind capabil sa proceseze fenilalanina, o substan care se
regsete n multe produse alimentare precum i n laptele pentru bebelui. Aceast imposibilitate de
a procesa fenilanina determin acumularea unor substane toxice n organism. Dac aceast
afeciune nu este depistat i tratat corespunztor la timp (n principal prin diete restrictive),
fenilketonuria poate cauza diferite forme de retard mental, variind de la forme moderate pn la
forme severe. Din acest motiv, n cele mai multe state, testarea noilor nscu i pentru fenilketonurie
este obligatory, n scopul tratrii imediate i reducerii problemelor pe termen lung.
Galactosenia conat n inabilitatea de a procesa lactoza. Nefiind tratat, aceast afec iune
poate provoca daune serioase precum cataracta, predispoziia ridicat la infecii i ntrzierea
mental. Trebuie urmat un control strict al dietei, eliminnd din alimenta ie laptele sau alte
alimente care conin lactoz.

Afeciuni postnatale ale creierului

Neurofibromatozele sunt nnscute i au ca rezultat apariia unor tumori vizibile la nivelul
epidermei, n esutul nervos periferic i n alte arii ale creierului. Retardul mental nu este prezent n
toate cazurile, chiar dac poate fi evident n cazul unui procentaj sczut de pacien i. Severitatea

retardului mental i al altor probleme rezultate neurofibromatozelor sunt legate de localizarea

tumorilor, mrimea i evoluia lor.
Afeciunile severe n care sunt implicate deteriorri ale creierului au loc mpreun cu alte
tulburri, precum scleroza tuberculat, care presupune, de asemenea, tumori la nivelul sistemului
nervos central i degradarea substanei albe ale creierului.

FACTORI DE MEDIU

Infecii i intoxicaii
Mai multe tipuri de infecii maternale pot avea ca efect defecte severe la natere.
Probabilitatea apariiei unor anomalii la nou- nscut este mai mare dac infecia a survenit n
primele trei luni de sarcin.
Rubeola congenital cauzeaz o varietate de probleme incluznd retardul mintal, surditatea,
orbirea, paralizia cerebral i o varietate a altor probleme neurologice.
Virusul imunodeficienei umane, HIV este transmis de la mam la ft i provoac deficiene
intelectuale majore.
Sindomul alcoolic fetal este caracterizat de anomalii faciale, probleme cardiace, greutate
mic la natere i retard mintal.
Copiii nscui prematur prezint un risc crescut de apariie a problemelor serioase,
incluznd i retardul mental.
Incompatibilitatea sngelui dintre mam i ft se refer la faptul c mama are Rh negativ iar
ftul Rh pozitiv, n aceast situaie sistemul imunitar al mamei produce anticorpi care afecteaz
copilul. Administrarea medicamentului numit Rhogam poate preveni aceast situaie.
Encefalitele pot afecta SNC cauznd diferite tipuri de infecii. Acestea sunt datorate
intoxicrii cu monoxid de carbon sau consumului de substane psihotrope.

Traume sau accidente fizice

Constau n lipsa de oxigen a copilului la natere, poziia defectuoas a ftului, na terea
precipitat etc.

INFLUENE PARENTALE NECUNOSCUTE

Cea mai grav malformaie este cunoscut sub numele Anencefalie n care copilului i
lipsee o parte sau ntregul estut cerebral. Hidrocefalia este acumularea anormal de lichid
cefalorahidian (LCR) n cavitile creierului determinat de anomalii de circulaie sau de
reabsorbie.
Dei au fost enumerai mai muli factori care pot contribui la apari ia retardului mental,
este important de subliniat faptul c n n multe cazuri cauzele sunt necunoscute i imposibil de
determinat. n plus, n multe afeciuni asociate cu retardul mental cauzele reprezint o combina ie
de factori ereditari i factori de mediu. Chiar dac ne gsim n imposibilitatea de a identifica
etiologie retardului mental, pot fi luate anumite msuri pentru evitarea apariiei acestuia.

CARACTERISTICI

INTELECTUALE

Caracteristica principal a retardului mental const ntr-un deficit al intelectului. Inteligena

este abilitatea de a dobndi, aminti i a folosi informaiile n mod corespunztor. Prin definiie,
persoanele cu retard mental au o capacitate redusa n toate aceste arii, comparativ cu indivizii care
au un nivel mediu al inteligenei. Persoanele cu retard mental nu nva la fel de eficient ca i egalii
lor fr aceast deficien.
Capacitile de nvare i memorare ale persoanelor cu retard mental sunt deficitare.
Copiii cu retard mental, ca i grup, sunt mai puin capabili s neleag conceptele abstracte
comparativ cu cele concrete. Astfel, ei nva mai uor prin contactul cu obiecte reale dect prin
intermediul reprezentrilor sau a simbolurilor.
Inteligena este, de asemenea, asociat cu capacitatea de a aplica n noi experiene ceea ce
este deja nvaat. Acest proces este cunoscut ca stabilirea unor seturi de nvare i generalizarea
acestora asupra situaiilor noi. Aa cum o descriu Cipani si Spooner (1994), generalizarea are loc

atunci cnd un raspuns nvat apare n prezena unui stimul netiut (p.157). Copiii i adulii cu
retard mental i dezvolt seturile de nvare ntr-un ritm mai ncet dect egalii lor fr retard, i
sunt deficitari n generalizarea informaiilor la noi situaii.
Cu ct deficitul intelectual este mai sever, cu att crete i severitatea deficitului memoriei.
Persoanele cu retard mental ntmpin dificulti atunci cand trebuie s se concentreze asupra unor
stimuli relevani n situaiile de nvare, acordnd atenie stimulilor nesemnificativi. De asemenea,
aceste persoane nu dezvolt strategii eficace de nvare, precum abilitatea de a repeta sarcina
pentru a o reine mai uor. Aceast abilitate este asociat cu conceptul de autoreglare, care se
refer la abilitatea de a-i regla propriul comportament. n timp ce majoritatea oamenilor dein
aceast abilitate, cei cu retard mental nu sunt capabili s aplice aceast aptitudine.
Alt factor asociat cu autoreglarea n rndul persoanelor cu ratard mental este
subdezvoltarea proceselor metacognitive. Aa cum le descriu Sternberg si Spear (1985), procesele
metacognitive sunt folosite pentru a stabili modaliti de rezolvare a problemelor i pentru a evalua
rezultatele strategiilor folosite dup ce au fost implementate. Copiii cu retard mental se pare ca nu
sunt capabili s monitorizeze sau s evalueze cea mai bun strategie pe care s o foloseasc atunci
cnd se confrunt cu o situaie de nvare nou. Cercetrile sugereaz faptul c, totusi, ei pot fi
nvati s i schimbe procesele de control.

ABILITI ADAPTATIVE
Abilitile de adaptare la cererile mediului i grija pentru propriile nevoi sunt aspecte
importante ale unui stil de via independent. Pentru persoanele cu retard mental, aceste abiliti
personale i sociale sunt adesea incomparabile cu cele ale persoanelor de aceeai vrst care nu
sufer de aceast deficien. n cadrul colar, comportamentul adaptativ este definit ca fiind
capacitatea de a folosi abilitile nvate de-a lungul cursurilor in activitile zilnice. Copilul cu
retard mental s-ar putea s aib nevoie s fie nvat despre raionamentul adecvat, discernmnt i
abiliti sociale care duc la relaii sociale pozitive i competente personale. Cercetrile au artat c
deficitele de abiliti adaptative la persoanele cu retard mental sunt, de asemenea, asociate cu un
nivel sczut al imaginii de sine i o expectan destul de mare pentru eecuri att n situaii
academice, ct i n situaii sociale.

REALIZAREA ACADEMIC

Cercetarile despre realizarea academic efectuate pe copiii cu retard mental uor sau moderat
au sugerat c exist deficite semnificative n cmpul matematicii i al cititului. n general, elevii cu
un retard uor sunt mai buni la decodificarea cuvintelor dect la nelegerea sensului acestora.
Abilitile aritmetice sunt, de asemenea, deficitare pentru aceti copii, dei performanele lor pot fi
mai aproape de ceea ce este tipic pentru vrsta lor mentala. Acetia pot nva calcule elementare
dar nu sunt capabili s foloseasc conceptele n mod corespunztor.
Browder i Snell (1993) au artat ntr-o cercetare ca aceeai categorie de copii (cu retard
mental uor sau moderat) poate fi nvat s citeasc suficient ct s-i dezvolte un vocabular de
baz care s faciliteze integrarea social. Aceti copii ar putea fi limitai n recunoaterea att a
propriilor nume ct i ale persoanelor semnificative din vieile lor.

MOTIVAIA

Persoanele cu retard mental sunt adesea descrise ca fiind lipsite de motivaie. Acestea par ca
nu i doresc s finalizeze sarcini sau s i asume responsabiliti. Dei par a fi mai puin motivate
dect persoanele de aceeai vrsta lipsite de retard mental, asemenea comportament poate fi atribuit
modului n care ei au nvat s evite situaii datorit fricii de eec. Din cauza unor eecuri din
trecut, copiilor le este team s rite sau s participe la noi situaii. Rezultatul eecului este adesea
neajutorarea Nu conteaz ce fac sau ct de mult ncerc, nu voi reui. Pentru a preveni aceste
sentimente de neputin nvat este important pentru profesioniti i membrii familiei s se
concentreze asupra experienelor care au o mare probabilitate de success. Nzuin spre success mai
degrab dect evitarea eecului este o lecie foarte important pentru aceti copii.

LIMBAJUL

Una dintre caracteristicile cele mai grave i evidente ale persoanelor cu retard mental este
intrziere n vorbire i n dezvoltarea limbajului. Cele mai frecvente probleme de vorbire implic
articulare, voce i blbial. Problemele de limbaj sunt n general asociate, mai degrab cu ntarzieri

n dezvoltarea limbajului dect cu utilizarea bizar a acestuia. Kaiser a subliniat faptul c

"obiectivul major al interveniei la nivelul limbajului este ntotdeauna acela de a cre te comunicarea
funcional a elevilor".
Severitatea problemelor de vorbire i limbaj este pozitiv corelat cu severitatea retardului
mental: cu ct retardul mental este mai blnd, cu atat deficiena de limbaj este mai pu in
omniprezent. Dificultile de vorbire i limbaj pot varia de la defecte de vorbire minore, cum ar fi
problemele de articulare, pn la absena complet a limbajului expresiv. Dificultile de vorbire i
limbaj pot fi corectate la majoritatea elevilor cu retard mental, atunci cnd este furnizat un sprijin
suplimentar.
Retardul mental poate provoca probleme de vorbire, dar problemele de vorbire pot, de
asemenea, contribui n mod direct la gravitatea retardardului mental. Tabelul de mai jos descrie
gama de vorbire i competenele lingvistice pentru persoanele care au de la retard mental moderat
pana la retard mental profund.
Moderat
Majoritatea persoanelor

Sever
Persoanele
prezint

au dificulti n vorbire i ntrzieri

competene

lingvistice,

Profund
Persoanele nu prezint

abateri modele

dar semnificative n vorbire i spontane.

multe pot dezvolta abiliti limbaj

(lipsa

de

limbaj pot

fi

lingvistice care s le permit expresiv i receptiv, articulare ecolalic,

de

comunicare

Discursuri
evidente
discurs

bizare
(discurs

afara

un anumit nivel de comunicare slab i dac este cazul, puin contextului, vorbire fr scop).
cu ceilali.

interaciune spontan).

CARACTERISTICILE FIZICE

Aspectul fizic al celor mai muli copii cu retard mental nu difer de cel al copiilor de
aceeai vrst care nu prezint ntrziere. Cu toate acestea, exist o rela ie ntre severitatea
retardului mental i gradul de probleme fizice ale individului. Pentru persoana cu retard mintal
sever, exist o probabilitate semnificativ de probleme fizice aferente; factorii genetici sunt probabil
n spatele ambelor deficiene. n schimb, individul cu retard uor poate s nu prezinte nicio
problem fizic, deoarece ntrzierea poate fi asociat cu factori de mediu, nu cu factori genetici.
Tabelul de mai jos descrie gama de caracteristici fizice asociate cu persoanele care au de la retard

mental moderat pana la retard mental profund.

Moderat
Individul este, de obicei
ambulatoriu
mobilitate
Abilitti

capabil

Sever
In jur de 80% dintre

Profund
Dezvoltarea

unor

de persoane au dificulti motorii abilitti motorii grosiere este

independent. semnificative (deprinderi slabe evident, dar abilitile motorii

perceptive-motorii sau

nonambulatorii). fine sunt slabe. Individul este,

exist (de contientizare a Abilitile motorii brute sau de obicei non ambulatoriu i
corpului,

simul

tactil, fine

pot

fi

prezente,

coordonare ochi-mn), dar individul poate

fi lipsit de independent

sunt de multe ori deficitare n control,

astfel

comparaie cu norma.

incomode

micari

dar nu este capabil de deplasare

n

mediu.

rezultnd Abilitile motorii perceptive

sau sunt adesea inexistente.

necontrolate.
De asemenea, anumite cercetri au sugerat c exist o prevalen mai mare de probleme de
vz i auz la copiii cu retard, precum i dificulti motorii. Majoritatea copiilor cu retard sever i
profund au dizabiliti multiple, care afecteaz aproape fiecare aspect de dezvoltare intelectual i
fizic.
Condiiile de via ale copiilor cu retard mental pot contribui n mod direct la o cres ere tot
mai mare de probleme de sntate. Un procent semnificativ mai mare, de copii cu retard mintal
provin din medii socio-economice sczute n comparaie cu copiii fr handicap. Copiii care nu
primesc nutriie corect i sunt expui la salubritti inadecvate au o sensibilitate mai mare la infecii.
Serviciile de sntate pentru familiile aflate n aceste situaii pot fi minime sau inexistente, n
funcie de posibilitatea acestora de a beneficia de sprijin medical guvernamental. Ca atare, copiii cu
retard mental se pot mbolnvi mai des dect cei fr retard. Prin urmare, copiii cu retard pot pierde
mult mai mult coal.

STUDIU DE CAZ

Lara Clark are 2 slujbe, ceea ce reprezint o adevrat realizare pentru cineva care, conform
nregistrrilor, nu a putut merge sau vorbi pn la vrsta de 12 ani. Astzi, la vrsta de 51 ani, Lara
lucreaz la un centru medical i la un atelier local. De asemenea, ea presteaz munc de voluntariat
(este voluntar) la biblioteca public. Zilele ei sunt pline, ceea ce este, dup cum spune ea: mai

bine dect s nu fac nimic. Nimic este ceea ce obinuiam s fac. Este greu de imginat cum s-a
ajuns n aceast situaie pn cnd nu ncepi s-i examinezi istoricul.
ntr-o lume plin de nregistrri i fie, detalii despre trecutul su sunt greu de gsit. Din
instoricul su reiese faptul c ea a locuit acas pn la vrsta de 22 ani, perioad n care mama Larei
a murit, iar ea a fost luat n custodie de ctre o instituie. n anul 1966, la vrsta de 30 de ani, a
plecat pentru a locui ntru-un azil, unde a rmas pntru 11 ani, chiar dac circulau unele zvonuri
conform crora Lara a fost victima unor agresiuni fizice. Dup aceasta s-a mutat ntr-o alt locuin
de grup pentru persoanele cu dizabiliti (group home), iar n prezent locuiete ntr-o comunitate
rural mreun cu Carrie i Bob Hanson, fiica lor n vrst de 2 ani i alte dou femei cu dizabiliti.
Lara vorbete despre ceea ce fcea pe vremea cnd locuia cu mama ei, despre noua ei
slujb i noii ei prieteni. Ea nu menioneaz ns, nimic despre perioada de timp care a trecut de la
moartea mamei ei pn n prezent.
Viaa ei, definit de a nu face nimic s-a schimbat ntr-una dominat de mutri dintr-un
loc n altul. n zilele de luni i de mari ea merge la atelirul local pentru sprijinul persoanelor cu
dezabiliti. n zilele de miercuri i vineri ea lucreaz la centrul medical unde plaseaz ventuze
pentru echipamentul EKG. Lora face voluntariat la bibliotec public unde cura i aranjeaz
crile: mi place ceea ce fac la bibliotec i la spital, este mai mult seriozitate dect la atelier. De
asemenea mi place s-mi petrec dup amiezele acas; pe la ora 13:30 m culc puin sau ma
preocup de mpletitul cuverturilor.
Dei este o munc dificil, i place s lucreze la centrul medical. Singura ei ngrijorare o
reprezint perioada n care lucreaz cu jumtate de norm, deoarece ajung acas prea devreme. Ea
este fericit c a reuit s i fac prieteni n afara atelierului. Oricum, dup cum sugereaz Lara
cea mai bun parte a postului din spital este c sunt rspltit pentru ceea ce fac
Activitile sociale ale Larei s-au mbuntit de asemenea de cnd lucreaz la centrul
medical. Acum iese n ora pentru a mnca mpreunn cu iubitul sau prietenii si. Mai mult, acum
i permite s i cumpere propriile ghemuri pentru mpletit. Cumpratul lucrurilor este unul dintre
cele mai importante beneficii pe care le aduc banii, afirm ea.
Dac echpa de la atelier i de la centrul medical nu au nimic de reproat, timpul i
posibilitile financiare ale Larei se pot mbunti chiar mai mult. Planurile n ceea ce o privete pe
Lara cuprind 5 zile de munc la centrul medical, n detrimentul meninerii a dou slujbe.
Activitile lucrative i-au oferit Larei posibilitatea de a avea tot timpul ocupaie. Oricum, s-

ar prea c cea mai mare realizare din experiena ei este schimbarea

atitudinii. Carrie Hanson consider c locul de munc i-a conferit Larei
acel grad de independent de care nainte nu dispunea : Lara se simte
recompensat pentru ceea ce face la spital. Simte c face ceva util, fiind rspltit pentru asta. Acest
lucru o determin s acorde mai mult atenie ctigurilor financiare depunnd mai mult efort la
munc n acest sens.
Poate c datorit noii slujbe, a situaiei financiare mai bune sau al noilor prieteni un lucru
este evident pentru cei care au cunscut-o pe Lara Clark: ea este mndr de locul su de munc i de
viat pe care o are. Ea nu mai consider acum c nu face nimic.

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I
TIINTELE EDUCATIEI

Introducere n psihopedagogia special

Tulburrile de nvare

Studeni:
Hilaghi Mihaela
Soare Lucian C-tin
Lu Viorel

Brasov
2014

Introducere
Ce sunt dificultile de nvare?
Potrivit organizaiei Learning Disabilities Association of America (2005), "termenul <<dificult i de
nvare>> este mai degrab un termen <<umbrela>>, care descrie o serie de alte deficien e de nv are mult mai
specifice." Unele dintre aceste deficiene includ:

dislexie - o dificultate n scriere i lectur

discalculie - dificulti de nelegere a conceptelor matematice

disgrafie - o dificultate de scris din care rezult o scriere indescifrabil

dispraxie - problem cu coordonarea motorie

tulburare central de procesare auditiv - dificultate n encodare i reproducre a sarcinilor exprimate verbal

tulburare vizual perceptual/vizual motorie - inversarea literelor; nu poate copia cu exactitate, pierde locul,
probleme cu mprirea

tulburri de nvare non-verbal - problem cu indicii non-verbali, de exemplu, limbajul corpului

tulburari de limbaj (afazie/disfazie) - probleme la nelegerea limbii vorbite, n elegere slab a lecturii.

(Learning Disabilities Association of America 2005)

Sintagma tulburare de nvare a fost introdus pentru prima dat n psihologie de crtre
Kirk, n anul 1963. Conceptul fiind definit de ntrziere sau discrepane de performan n cazul
materiilor de baz aritmetic, citit, ortografie, scriere, dar i n cazul discursurilor sau problemelor
verbale probleme ce nu pot fi atribuite retardului mental, problemelor emo ionale sau deficitelor
senzoriale. O tulburare de nvare specific reprezint o neregul ntr-unul sau mai multe procese
psihologice i se poate manifesta ca o problem n a citi, asculta, gndi sau chiar vorbi. n general,
sintagma aceasta este un concept umbrel ce cuprinde o varietate de probleme specifice att de
natur academic, dar i de natur comportamental. O tulburare des asociat cu aceste tulburri de
nvare este ADHD, deficitul de atenie.

Clasificarea tulburrilor de nvare

Dei tulburrile de nvare reprezint o constelaie de comportamente i condiii, n general
sunt vzute ca o serie de tulburri medii. Pentru a putea stabili dac un individ sufer de tulburri de
nvare medie sau grav, exist dou criterii ce pot stabili uor din ce categorie fac parte: dac acel
copil este la acelai nivel cu ceilali copii de vrsta lui sau dac prezint o discrepan sever ntre
nivelul de realizri i abilitatea sa intelectual ntr-una sau mai multe arii legate de comunicare sau
abiliti matematice. Cele apte arii ce pot fi luate n calcul atunci cnd se stabile te nivelul de
severitate al problemei copilului sunt: exprimare oral, nelegere la ascultare, exprimare scris,
citire de baz, nelegere la citire, calcule matematice sau abiliti matematice.

Prevalen
Estimrile acestor tulburri sunt mari, ridicndu-se pn la aproximativ 40% n literatura de
specialitate, iar cercetrile au relevat un procentaj de pn la 20% n anul 1994. Un procent
estimativ rezonabil al persoanelor ce sunt afectate de aceste tulburri este de 5 pn la 10%

(Institutul de Cercetare Stanford, 1989). n anii 1991 1992, peste 4,9 milioane de copii ntre 0 i
21 ani erau caracterizai ca suferind de tulburri (diverse handicapuri) , iar dintre aceia 2,2 milioane
sufereau doar de tulburri de nvare, ceea ce nseamn peste 45% din ntreaga populaie ce sufer
de handicapuri.

Caracteristici
McIntosh & Gridley (1993) au investigat problema tulburrilor de nvare, mai precis dac
aceti copii pot fi inclui n diferite categorii. Larsen (1978) a comentat pe baza acestui fenomen:
Este posibil ca mare parte dintre aceti elevi care sunt caracterizai ca fiind slab educa i, pot fi, de
fapt, doar nemotivai, educai prea puin sau vin din medii care nu pun accent pe succesul colar.
Inteligena

Este bine tiut c indivizii cu deficit intelectual sau tulburri de nv are pot prezenta un nivel
ridicat de comportamente ce sunt dezadaptative din punct de vedere social sau interpersonal.
Hiperactivitate

Hiperactivitatea este o caracteristic comportamental asociat de obicei cu tulburrile de

nvare i se manifest printr-un exces general de activitate. ns nu toi copiii ce sufer tulburri de
nvare sufer i de hiperactivitate sau vice-versa. Dintre copiii ce sufer de tulburri de nv are,
nici mcar jumtate dintre ei nu sufer de hiperactivitate cu siguran nu este o caracteristic
universal.
Caracteristici de nvare

Tulburrile de nvare sunt evidente cnd un copil vede un stimul vizual ca nefcnd parte din
ntreg, n acest caz nu va putea identifica o liter pentru c el percepe linii care nu au legtur unele
cu altele. Probleme legate de percepia vizual pot s apar i n cazul discriminrii figurii de fond.
Copiii ce sufer de aceast problem pot s nu perceap un cuvnt sau o propoziie din cadrul unui
text, ceea ce va conduce la dificulti colare.
Tulburrile de nvare ce au fond auditiv sunt caracterizate ca inabilitatea copiilor de a distinge
sunetele diferitelor cuvinte, silabe sau chiar zgomote din mediul nconjurtor. Memoria auditiv
poate fi afectat n momentul n care copilul nu i mai poate reaminti informa ii primite pe cale
auditiv. De asemenea, copiii cu tulburri de nvare mai pot avea i probleme de tip kinestezic,
precum greuti n a scrie cei care scriu urt, cu dificulti n a spaia literele unele de celelalte i
meninerea liniaturii caietului.
Procesarea informaiilor

Profesorii s-au plns de copiii ce memoreaz un material ntr-o zi, dar a doua zi nu i mai pot
reaminti acel material. De asemenea, aceti copii mai pot prezenta i visare n timpul orelor sau
chiar un nivel nalt al neateniei.

Performane academice
Indivizii ce sufer de tulburri de nvare au n general un nivel mediu sau chiar ridicat al
inteligenei, dar au destule probleme academice. Aceste probleme se ntind pe perioada coar - de
la coal, la finalul pregtirii academice.
Elevii cu tulburri de nvare au de cele mai multe ori probleme de citire. Studiile sugereaz c
aproximativ 85 90% dintre cei cu tulburri, au tulburri de citire. Dat fiind c recunoaterea
cuvintelor i cunoaterea lor sunt importante pri ale cititului, copiii cu dificulti de citire duc la
final acest proces cu mare greutate. Cititorii mai buni pot deduce sensul cuvintelor din contextul
dat, dar cititorii ce prezint dificulti au probleme n a folosi contextul pentru a recunoate cuvntul
i mai ales pentru a-l citi.
n privina scrisului i a ortografiei, aceste dificulti includ zone precum scrisul de mn
(scrisul este ncet, cu probleme de spaiere, cu o formare incorect a literelor), ortografiere corect.
Scrisul de mn include noiuni despre spaiere, iar acestea sunt concepte mai pu in dezvoltate la
tinerii cu probleme de nvare.
De asemenea, exist i probleme aritmetice, aceti copii avnd dificulti n a calcula, n a
numra sau chiar n a scrie cifrele corect. Unii tineri omit anumite secven e ca n exemplul;
1,2,3,5,7,9 sau alii pot numra corect, dar nu neleg ce nseamn respectivele cifre.
Tinerii cu deficiene de nvare pot rmne cu doi sau chiar patru ani n urm fa de colegii
lor, iar majoritatea rmn din ce n ce mai urm n cadrul academic. Dar, neajunsurile academice nu
sunt singurele probleme cu care se confrunt tinerii cu deficiene de nvare. Acetia se confrunt i
cu probleme emoionale sau interpersonale. Din cauza problemelor de nvare, se confrunt cu
stim de sine sczut sau consecine emoionale negative, iar din aceast cauz ei nu pot
interaciona corect cu colegii lor din cauza unei percepii distorsionate ale indiciilor sociale sau din
cauza unei inabiliti de a interpreta subtilitile unei conversaii.

Caracteristici socio-emoionale
Din cauza dificultilor de nvaare, aceti tineri se confrunt cu o serie de probleme emo ionale
i interpersonale cum ar fi: stima de sine sczut, stri de emoionale negativ i interaciuni
defectuase cu ceilali colegi, datorit inabilitilor acestora de a discrimina i/sau interpreta
subtilitile unor asociaii interpersoanle prezente la persoanele fr dificutl i de nvaare. Uneori

dificultile n relaiile cu ceilali sunt chiar mai dunatoare pe termen lung, dect cele de nvare.

Cauze
La fel precum n cazul altor deficiene, este greu de stabilit o cauz exact care ar putea duce la
apariia dificulatilor de nvaare. De aceea, de cele mai multe ori, cauzele pot fi multiple.
Cauza neurologic

Traumatisme ale creierului provocate la natere, rni sau infecii contactate n perioada
copilriei foarte mici pot produce diverse tulburri neurologice care s determine apariia
dificulilor de nvtare. Greu de demonstrat acest posibilitate, avnd n vedere lipsa unor eviden e
directe.
ntrzierea maturizrii

ntr-un fel performa i comportamentul coiilor cu dificuli de nvare sunt apropiate de a

unor indivizi de vrst inferioar (Reid, 1988; Smith, 1994), cele mai frecvente ntrzieri fiind
regsite la nivelul abilitilor de comunicare, a celor din aria vizual-motorie i a altor zone ce permit
perfomana academinc.
Cuaz genetic

Prin studiile fcute de pe gemeni mono si dizigoi, cercettorii susin posibilitatea existen ei
unei moteniri genetice la fel ca n cazul altor tulburri de comportament sau nvare.(Bonnet,
1989; Eme, 1992; Smith, 1989)
Mediu

Factori exogeni au fost studiai de asemenea, iar cercetrile confirm existena unei influen e
att n perioada prenatal, ct i n cea post-natal. Printre cei mai importanti se numr: iradierea,
intoxicaia cu plumb, consumul de droguri, conservanii folosii n alimentaie, alcoolul, fumatul.

Evaluare
Evaluarea persoanelor cu dificulti de nvare are ca scop prevenia, identificarea i plasarea

n insituii speciale de nvmnd a celor care necesit o atenie special.

Evaluarea se poate face att formal, cu ajutorul unor instrumente standardizate cum ar fi
testele de intelige sau alte aptitudini, ct i informal, construite de profesori. Exist dou direc ii
de evaluare: prin raportare la norm - comparnd performana elevului cu cea a colegilor de
aceeai vrst cu el; prin raportarea la un criteriu de referin - comparnd abilitile dezvoltate
cu o anumit nivel de performan stabilit anterior (exemplu: evaluarea bazat pe curriculum)

Prevenie
Scopul preveniei este acela de a identifica anumite simptome i de a sugera mai multe investiga ii
acolo unde este cazul. La acest nivel al evalurii exist 4 ntrebari la care subiectul trebuie s
rspund:
1. Exist vreun motiv pentru o investigaie complet a abilitilor copilului?
2. Exsit vreun motiv pentru care copilul poate fi suspectat c are avea anumite deficiene?
3. Dac copilul pare a avea anumite deficiene, care sunt caracteristicile generale ale acestor i
cum ne putem orienta ctre o intervenie?
4. Cum am putea planuii viitorul individului?
Evaluarea implic diagnoz, dar este de asemnea i un proces prin care se pub bazele
progresului decizional n timpul n care individul se afl n procesul terapeutic, urmrind trei
aspecte psihologice: inteligena, comportamentul adaptativ i performana academic.
Exist controverse n ceea ce privete folosirea testelor ce msoar QI pentru determinarea
inteligenei, pentru c dei copii, cu dificulti de nv are, obin scoruri de nivel mediu sau
apropiat, se confrunt n coal cu probleme care par mai degrab specifice celor cu intelingen
sczut. Cu toate acestea evaluarea inteligenei rmne un aspect important pentru depistarea
dificultilor de nvare.
O performan academinc slab nu este o condiie sufiecent pentru a stabili diagnosticul unor
dificulti de nvarea, aceasta trebuie coroborat i cu un comportament dezadaptativ specific
indivizilor cu dizabilitati. De asemnea se urmrete i prezen a unei nepotriviri ntre abilit ile
elevului i performana sa academinc testndu-se abilitile de citire i de a lucra cu numere,
folosind teste precum: Woodstock Reading Mastery Test sau Standford Diagnostic Reading Test.

Intervenie
Pentru c nu putem s vorbim de o singur dificultate de nvare ci mai degraba de o constela ie,
tipul de intervenei difer n funcie de persoan, tipul de problem i vrst acesteia.
Intervenii pentru copilria mic

Intervenia academic n dificultile de nvare s-a centrat pe zone cum ar fi: cea cognitiv,
atenie, limbaj(vorbit, citit, scris) i elemente de calcul matematic. Indiferent de tipul interven iei,
scopul principal al acesteia, este de a dezvolta abiliti care par a fi deficiente, dar pentru care elevii
au un oarecare potenial. Printre alte tehnici de invare a operaiilor matematice cu ajutorul
obiectelor s-au obinut rezultate forte bune folosind device-uri electronice cum ar fi
microcalculatoarele (Okolo, 1992a; 1992b).
n ceea ce privete mbuntirea lecturii, cercetrile au orientate spre dezvotarea diferitelor
tipuri de abiliti cum ar fi activitatea de precitire, practica ghidat i feedback-ul, precum i n
predarea direct a competenelor de baz, ceea ce a dus la mbuntirea performan elor elevilor cu
dificulti de nvare(Billingsley & Ferro-Almeida, 1993, Nelson et al., 1992).
Abordarea unei modului de predre individualizate, necesit din partea celor implica i, un nivel
nalt de evaluare a progresului, o monitorizare continu dar i notarea acestor informa ii pentru
consultaii ulterioare. Pentru a facilita acest mod de predare, elevul cu dificult i de nvare trebuie
s-i asume responsabilitatea pentru propria nvare, inclusiv auto-monitorizarea (Bender, 1995),
devenind

mult

mai

implicat

acest

proces

dect

cazul

predrii

clasice.

Un exemplu de asemnea program se numete GET IT i este folosit pentru nelegerea lecturii.
Cu ajutorul unui calculator, se simuleaz un show de televiziune, n care i sunt prezentate elevului
situaii reale de via, aa cum sunt ele vzute de ctre tineri de vrsta acestuia i nu cum ar fi
concepute de un adult. Folosirea calculatoarelor a adus interveniei unele avantaje cum ar fi, oferind
instrucini specifice individului, exercitii i practic adaptate nevoilor elevului, dar i feedback
nsoit de instruciuni de corectare a greelilor. Un dezavantaj ar fi, necesitatea actualizrii
programelor la nivelul atins de elev.
Intervenia comportamental se bazeaz pe folosirea de stimuli ori condiii stimulante i
manipularea consecinelor comportamentului cu ajutorul unor ntriri(exemplu: oferirea de laude
pentru rspunsuri corecte). De asemenea sunt incluse aici si dezvoltarea abilitilor sociale;

persoanele cu dificulti de nvare triesc n mod repetat eecuri academice, amplificate de

nenelegerea modului n care colegi lor obin rezultate mai bune dei depun mai puin efort, ceea ce
i face s se simt depresivi, frustrai, i uneori chiar agresivi.
Se pot folosi contracte comportamentale, scrise sau doar verbale, care s responsabilizele
elevul, dar i s-l rasplateasc cu ceea ce i dorete cu adevrat, atunci cnd comportamentul su
este

cel

ateptat.

Sistemul de recompense cu jetoane, poate nlocui o recompens imediat, oferind

posibilitatea transformrii acestora n bani sau alte valori.
Intervenia medical este la fel de important; de cele mai multe ori, medici fiind primi care
descoper o ntrziere n dezvoltare sau o hiperactivitate a copilului. n ceea ce privete
administrarea de medicamente, din clasa amfefetaminelor (ex:Ritalin), pentru hiperactivitate,
rezultatele studiilor sunt controversate. Dei folosirea acestora duce la o mbuntire a
comportamentului elevului n clas, nu s-au observat mbuntiri la nivel academic, i n plus
efectele secundare, nu sunt deloc de neglijat, putnd conduce n timp la alte tulburri.
Intervenia n cazul adolescenilor

Pentru c nevoile adolescenilor cu dificulti de nvare sunt diferite de cele ale copiilor mici,
este necesar o alt abordare n intervenie, i chiar recomandat a fi facut de ctre profesioni ti.
Interveniile de instruire au un randament sczut n ceea ce privete susinerea persoanele cu
dificultie de nvare pentru finalizarea studiilor, conform unor studii, 47% dintre ace tia renun
la coal nainte de a mplinii 16 ani (Gartner & Lipsky, 1989), iar cei care totu i reu esc s ntre la
un colegiu, renun mai repede dect populaia general (Wilczenski, 1993).
Programele de intevenie n cazul adolescenilor sunt mult mai complexe urmrind s dezvolte
concomitend mai multe aspecte din aria motivaiei, autonomie, stragiilor de nvare, competen elor
sociale i abilitilor generale.
Una din dificultile cu care profesorii se confrunt este vrsta, pentru c dei elevi sunt fizic
clasa a zecea, n anumite zone, abilitile acestora rmn la nivel de clasa a cincea.
O abordare diferit estea cea prin care tineri sunt nva ti cum s nve e i cum s rezolve
probleme, oferindu-i o serie de pai de urmat pentru a realiza o sarcin. Un astfel de program se
regsete sub numele de "Write, P.L.E.A.S.E", fiecare liter stabilete pasul urmtor n desfsurarea
sarcinii (Pick, List, Evaluate, Activate, Supply)

Pentru a compensa unele abiliti care nu au fost suficient dezvotlate anterior, se pot folosi
programe ce urmresc n mod specific o deficien, cum ar fi cele din zona scrisului, ascultatului
sau comportamentului social (exemplu: pentru ascultare se pot folosi casete audio care s
nregistreze cursul, ce poate fi ascultat ulterior)
Intervenia medical poate fi necesar n cazul adolescenilor care se confrunt cu probleme
emoionale cum ar fi depresia, caz n care psihiatrul poate recomanda antidepresive sau
psihoterapie.
Intervenia n cazul adultului tnr

Rezultatele intervenilor anterioare se pot vedea la acest vrst, o parte din tinerii cu dificult i
de nvare se adapteaz i reuesc s-i croiasc un drum n via, ns cei mai mul i rmn n
continuare

dependeni

de

ajutorul

oferit

de

serviciile

sociale.

Cercetarea pe acest vrst de tranziie este nc deficitar, unele studii au descoperit o legtur
ntre indivizii dependeni alcool i instoricul acestora ca avnd dificulti de nvare (Rhodes&
Jainski, 1990), n timp ce alte studii au gsit o corelaie ntre aceste dificult i i viole , sau chiar
criminalitate(Nestor, 1992). Alte studii, din sfera psihologiei pozitive, au urmrit starea de bine,
dezvoltarea sexualitii i intimitatrea interpersonal, descoperind o compenten sczut i la aceste
capitole pentru personele cu dificulti de nvare(Huntington & Bender, 1993).
Pentru a facilita ncadrarea persoanelor cu dificulti de nvare n cmpul muncii, este
important ca acestea s participe la activiti cu specific vocaional, cu ar fi contientizarea
profesional, practic n companii, cariera i evaluare vocaional, activiti ce dezvolt abilit i
interpersonale i de performan n munc i alte programe de dezvoltare profesional.
Poate c cea mai important dintre toate abilitile necesare unei persoane cu dificult i de
nvare este dezvoltarea unui mod de gndire specifice unui supravieuitor, care tie s se adapteze
n orice situaie folosind mijloacele i resursele pe care le are la ndemn pentru a trece la ac iune,
pentru a-i depi condiia, i pentru a obine succes n domeniul n care are cele mai multe abiliti.

Metode si tehnici de interventie in terapia Dislexiei

Conform datelor statistice la nivel mondial, se constat c din numrul total de copii un

procent de 7-10% prezint tulburri de nvare, iar procentul cazurilor grave este de 3-5%. Unii
specialiti consider c tulburarea de nvare nu este o boal, ci o modalitate special de prelucrare
a informaiei, datorat dezvoltrii i funcionrii diferite de normal a sistemului nervos central.
Disfuncia neurologic poate fi cauzat de factori nocivi din
timpul sarcinii, naterea prematur, complicaiile n timpul naterii sau diferite traume i boli care
afecteaz sistemul nervos central n perioada copilriei mici. Aceste afeciuni minime ale creierului
pot provoca tulburri la nivelul limbajului, motricitii, echilibrului, schemei corporale, orientrii n
spaiu i timp, ateniei, percepiei vizuale, auditive i tactile, memoriei precum i n prelucrarea
secvenial a informaiei. Dezvoltarea deficitar a acestor capaciti poate aprea n diferite stadii de
gravitate sau combinaii i constituie baza formrii tulburrilor de nvare, perturbnd procesul de
nsuire a abilitilor de scris-citit i a celor matematice.
Fiecare dislexic este diferit, cu simptome diferite i trebuie susinut s se dezvolte ntr-un
mod personalizat.Dislexia este o tulburare de prelucrare a informaiilor care nu se rezolv odat cu
creterea copilului, unele caracteristici rmnnd prezente pe parcursul ntregii viei a celui n
cauz. Exist ns metode speciale de terapie pentru dislexie (de ex. metoda Meixner, metoda
Sindelar, metoda Ayres, metoda Delacato, metoda Gosy, metoda Frostig etc.), cu ajutorul crora
simptomele pot fi ameliorate i se pot preveni tulburrile n dezvoltarea personalitii.

Succesul

terapiei este influenat, n mare msur, de recunoaterea timpurie a problemei i nceperea unei
terapii adecvate ct mai devreme.
Terapia logopedic de prevenie i recuperare
n cadrul acestei terapii putem discuta despre prevenire (n cazul copiilor predispui spre
dislexie) i recuperare (n cazul copiilor cu tulburri de nvare). Punctul de pornire n ambele
cazuri este o examinare logopedic complex care cuprinde ariile limbajului, percepiei, ateniei,
memoriei, motricitii, schemei corporale, orientrii n spaiu i timp, capacitilor intelectuale,
personalitatea i comportamentul copilului. n cazul copiilor cu tulburri de nvare examinarea
logopedic se completeaz cu examinarea citirii, scrierii, a capacitii de calcul, motivaia i
strategiile de nvare ale copilului.
Copiii predispui spre dislexie (copiii n vrst de 5-6 ani i cei care ncep clasa I ) ar trebui s
beneficieze de o terapie logopedic intensiv pentru dezvoltarea capacitilor deficitare. Pe lng
corectarea eventualelor tulburri de pronunie, n cazul acestor copii terapia logopedic cuprinde, n

funcie de greutile copiilor, i dezvoltarea anumitor capaciti: percepia vorbirii, nelegerea

vorbirii, vocabularul pasiv i activ, atenia, diferenierea auditiv fond-form, discriminarea
auditiv, memoria auditiv, diferenierea vizual fond-form, discriminarea vizual, memoria
vizual, coordonarea vizuo-motric, motricitatea, echilibrul, motricitatea fin, schema corporal,
orientarea spaial, orientarea temporal, serialitatea.
Aceast terapie cuprinde jocuri i exerciii pentru dezvoltarea capacitilor deficitare, terapie n
care sub ndrumarea logopedului, printele poate deveni partener n terapie, continund dezvoltarea
copilului i acas. Terapia logopedic de prevenire este foarte util, n majoritatea cazurilor uoare
asigur succesul colar al copilului.
n cazul copiilor dislexici (copii din clasa a II-a sau mai mari) terapia logopedic recuperatorie
const n intervenii care uureaz nsuirea scrisului, cititului sau a operaiunilor matematice i
asigur totodat dezvoltarea acelor capaciti deficitare care cauzeaz instalarea dislexiei. Terapia n
general este de lung durat, copilul dislexic necesitnd terapie logopedic ani de zile.
Terapia Meixner

Aceast metod a fost experimentat de logoped-psihologul ungar Dr. Meixner Ildik i are drept
scop prevenirea dislexiei i reeducarea citit-scrisului.
Metoda Meixner este o metod complex fonetico-analitico-sintetic-logopedic n care se pune
accent pe emiterea, analiza i sinteza sunetelor. Aceast metoda vine n sprijinul copilului dislexic
prin folosirea metodelor psihologice i prin faptul c se adapteaz la ritmul i nevoile lui, prevenind
posibilitatea de a grei.
Principiile care stau la baza metodei Meixner sunt:
1. n primul rnd, se cere respectarea principiului pedagogic al gradaiei, adic nvarea se face n
pai mici.
2. Principiul asociaiei triple n nsuirea citit scrisului. Asociaia formei acustice a sunetului
(fonemul) cu forma vizual a literei (grafemul) se leag cu engrama motric a articulrii sunetului,
contientiznd poziia buzelor, poziia limbii, micarea corzilor vocale.
3. Principiul prevenirii inhibiiei omogene. Metoda Meixner n procesul nvrii alfabetului previne

apariia inhibiiei omogene prin faptul c literele, sunetele asemntoare ca: m-n, b-d- se predau la o
distan mare ntr-o ordine aparte. Procesul psihic denumit inhibiie omogen a fost descoperit de
Dr. Ranschburg.
4. Principiul prevenirii i evitrii rigiditii gndirii. Din cauza disfuncionalitii cerebrale, sistemul
nervos i procesele psihice ale copilului dislexic nu funcioneaz flexibil. Pentru prevenirea acestui
lucru trebuie s tim c numai exersarea multipl n form de joc didactic, cu multiple exerciii, cu
ilustraii manevrabile i corectarea imediat a greelilor asigur rezultatul dorit.

5. Principiul asigurrii atmosferei agreabile, plcute a activitilor cu elevii dislexici. Orele i toate
activitile elevilor dislexici trebuie n aa fel organizate, nct s se asigure un climat plcut, n care
copilul s se simt bine. Motivaia pozitiv continu, recompensa imediat a tuturor eforturilor l fac
pe copilul emotiv i care obosete repede s depun efort n realizarea rezultatelor dorite, nvingnd
emoia i stresul inhibitor caracteristic copilului dislexic.
Prin intermediul metodei de prevenie meixnerian se dezvolt ariile care contribuie la evitarea
apariiei i tratarea adecvat a dislexiei i a disgrafiei: vocabularul pasiv i activ, percepia vorbirii,
nelegerea vorbirii, atenia, memoria auditiv, memoria vizual, diferenierea auditiv fond-form,
discriminarea auditiv, diferenierea vizual fond-form, discriminarea vizual, coordonarea vizuomotric, motricitatea, echilibrul, motricitatea fin, schema corporal, orientarea spaial, orientarea
temporal, serialitatea.
Metoda Sindelar
Programul de dezvoltare cognitiv Sindelar este o metod de prevenie i de terapie, destinat
copiilor predispui spre dislexie (5-7 ani) i copiilor dislexici (7-15 ani). Metoda elaborat de ctre
psihologul austriac Brigitte Sindelar vizeaz identificarea i dezvoltarea acelor capaciti cognitive
a cror disfuncionalitate cauzeaz apariia tulburrilor de nvare.
Aplicarea programului presupune o examinare cu testul Sindelar n baza cruia se elaboreaz
un plan de intervenie individualizat. n concepia lui Sindelar terapia trebuie nceput de la
rdcini, acolo unde capacitile cognitive nc funcioneaz bine.
Programul terapeutic Sindelar cuprinde o serie de exerciii de dezvoltare cognitiv care

vizeaz diferenierea vizual, diferenierea vizual fond-form, diferenierea auditiv, diferenierea

auditiv fond-form, memoria vizual, memoria auditiv, intermodalitatea, serialitatea i orientarea
n spaiu.
Terapia necesit exersarea zilnic, timp de 10 minute, a unei capaciti cognitive
disfuncionale, ceea ce presupune o colaborare activ ntre prini i specialitii formai cu metoda
Sindelar. Primele rezultate pozitive apar dup 3 luni de terapie, dar terapia este de lung durat.
Dup aplicarea corespunztoare a programului Sindelar, capacitile cognitive ncep s se dezvolte,
fapt ce asigur o baz mai solid n formarea deprinderilor de scris-citit. Exerciiile

programului

se pot combina i cu alte proceduri de dezvoltare cum ar fi terapia logopedic.

Terapia Ayres
Disfuncia de integrare senzorial este o tulburare neurologic provenit din incapacitatea
creierului de a integra anumite informaii primite de la cele cinci sisteme senzoriale principale ale
corpului. Aceste sisteme senzoriale sunt responsabile pentru detectarea semnalelor vizuale, a
sunetelor, mirosurilor, gusturilor, temperaturilor, durerii, poziiei i micrii corpului.
Integrarea senzorial ofer un fundament important pentru nvarea complex i
comportamentul adecvat. Procesul integrrii senzoriale se petrece automat i fr eforturi pentru
majoritatea copiilor, dar la unii nu funcioneaz n mod normal.
Metoda Ayres, elaborat de ctre Anna Jean Ayres, cercettoare i psiholog din California,
ncearc s amelioreze disfuncia de integrare senzorial prin diferite stimulri ale copiilor. Prin
impulsuri senzoriale variate se dezvolt sistemul de echilibru, reflexele primitive dispar, micrile
ochilor devin normale, se organizeaz mai bine integrarea celor dou pri ale corpului, adic se
maturizeaz sistemul nervos. Aceast terapie este folosit i pentru tratarea tulburrilor de nvare.

Atmosfera orelor este agreabil, copiii sunt atrai de instrumentele de lucru folosite,
dezvoltarea copiilor se face ntr-un cadru plcut, prin jocuri atrgtoare. Terapeutul are o atitudine
nondirectiv, lsnd copilul dislexic s aleag acele jocuri care reprezint o provocare pentru el i i
ofer succesul. De obicei, aceste jocuri asigur exersarea unei capaciti nedezvoltate n totalitate la
copil. Dup un timp, copilul va alege un alt joc, puin mai greu, care va reprezenta o nou provocare
pentru el. n acest mod natural, prin autoasigurarea succesului, copilul se va dezvolta treptat printrun proces de autovindecare.

Terapia necesit o examinare prealabil, care identific capacitile

deficitare ale copiilor. Astfel, cunoscnd nivelul de dezvoltare, terapeutul va ti ce set de jocuri
trebuie s ofere copilului.
Instrumentele de lucru specifice, folosite n acest terapie sunt: diverse leagne din diferite
materiale, mingi uriae, cercuri hulahoop, spaliere, oglinzi mari, plase suspendate, disc rulant, etc.
Kinetoterapia

La majoritatea copiilor predispui spre dislexie sau copii dislexici se poate observa o
rmnere n urm n coordonarea micrilor, n dezvoltarea echilibrului, tulburri n schema
corporal i n orientarea n spaiu, o dominan nedezvoltat sau ncruciat. Dislexia poate fi
cauzat de tulburrile n dezvoltarea micrilor n perioada copilriei mici.

Mai

muli

autori subliniaz c dezvoltarea micrilor are un rol hotrtor n dezvoltarea sistemului nervos.
Kinetoterapia ajut la formarea capacitilor de nvare prin dezvoltarea i formarea micrilor
elementare, prin formarea echilibrului static i dinamic, prin cunoaterea organizrii schemei
corporale, prin exersarea i formarea dominanei laterale, prin dezvoltarea capacitii de orientare
spaio-temporal. De asemenea, contribuie i prin dezvoltarea percepiei auditive, vizuale i tactile,
dezvoltarea memoriei auditive, vizuale i a serialitii, precum i prin dezvoltarea coordonrii
micrilor fine ale minilor.
Kinetoterapia contribuie la funcionarea armonioas a sistemului nervos. Prin kinetoterapia
nceput n grdini se pot dezvolta aptitudinile necesare n procesul educaional ca: atenia
distributiv, concentrarea, perseverena n munc, aptitudinile de difereniere, gndirea logic. Este
foarte important ca n terapia copilului dislexic s fie prevzut i un program de kinetoterapie
intensiv zilnic pe toat durata anilor de colarizare.
Psihoterapia

Terapia copiilor dislexici nu se rezum doar la dezvoltarea abilitilor de scris-citit sau la

dezvoltarea capacitilor cognitive deficitare. Ei necesit consiliere psihologic sau n unele cazuri
psihoterapie.
Pe parcursul anilor colari copiii dislexici se confrunt cu tulburri emoionale i de dezvoltare a
personalitii, din ce n ce mai grave. Eecul colar poate cauza o stim de sine sczut, complex de
inferioritate, sentimentul inutilitii, anxietate, tulburri psihosomatice, nevrotice sau tulburri de
comportament. Integrarea n colectivul clasei de multe ori devine deficitar. Ei au nevoie de un
sprijin psihologic permanent pentru a face fa mai uor problemelor cu care se confrunt.

n activitile terapeutice individuale sau de grup este preferabil abordarea pozitiv, valorizarea
i ncurajarea copilului. Scopul interveniilor psihologice este dezvoltarea unei imagini de sine
reale, autoacceptarea, creterea ncrederii de sine, creterea motivaiei fa de nvtur, prelucrarea
frustrrilor, creterea rezilienei, reducerea problemelor emoionale sau de comportament ale
copilului, mbuntirea adaptrii la coal, dezvoltarea capacitii de a se integra n colectiv,
formarea unui reele de sprijin n jurul copiilor, alctuit din colegi i aduli.
Se folosesc mai multe metode: metoda jocurilor structurate, psihodram pentru copii,
psihoterapia experienial, artterapia, metoda VIT, terapia cognitiv-comportamental, etc. Au un
efect benefic i diferitele activiti i programe cu scopul integrrii copiilor dislexici n societate.
Mai muli autori sublinieaz importana educrii mediului social n care triete copilul dislexic.
Consilierea parental i consilierea/supervizarea pedagogilor va contribui la diminuarea
problemelor emoionale, pe care le ntmpin copiii i astfel se va ajunge la dezvoltarea unei
personaliti armonioase.

Metode i tehnici de intervenie n terapia disgrafiei

Printre tulburrile care pot s dea btaie de cap prinilor i s ngreuneze activitatea colar
a copiilor este i disgrafia. Disgrafia este o tulburare de nvare a comunicrii prin scris, care nu
este atribuit ntrzierii mintale, bolilor senzoriale, neurologice, tulburrilor emoionale sau
mediului socio-economic precar.
Dintre semnele pe care le pot observa prinii i care le dau acestora suspiciuni:

copilul a nceput s vorbeasc mai trziu dect ali copii

capacitatea de exprimare a ideilor si vocabularul copilului s-au dezvoltat prea lent
prezint dificulti n exprimarea unor cuvinte mai lungi sau necunoscute
prezint dificulti n a nva cuvinte noi, expresii
face confuzii ntre cuvintele asemanatoare
se exprim greoi, de multe ori nu reuete s se exprime coerent legat de o tem anume
vorbete incorect din punct de vedere gramatical
nu aude dac un sunet este sau nu prezent ntr-un cuvnt
ntmpin probleme la desprirea unui cuvant n sunete componente
prezint dificulti n perceperea ordinii sunetelor ntr-un cuvnt
nu are simul ritmului
nu reuete s copieze figuri, neavnd o strategie de copiere
micrile minii sunt nesigure: i este greu s taie, s nire, s ndoaie, s lucreze cu plastilina

n cazul n care coloreaz sau picteaz, deseori depete marginea hrtiei sau nu poate acoperi
suprafeele necolorate

Un copil cu disgrafie va avea un scris dezordonat. Va scrie literele cu spatii intre ele si cu
mrimi diferite de un scris calificat drept normal. Scrisul dezordonat nu este singurul simptom.
Puteti recunoaste disgrafia daca observati cuvinte scrise gresit, chiar daca un adult i-a precizat cum
se scrie corect. Pe parcursul claselor primare (I- II ), scrisul copilului se stabilizeaz, urmnd a se
perfeciona mai trziu. Dac perioada de nvare a trecut, iar scrisul copilului este n continuare
ilizibil ar trebui consultat un specialist. Dintre caracteristicile care fac diferena fa de un scris
doar urt sunt erorile gramaticale de genul omisiunii unor litere, ordonarea incorect a literelor n
cuvinte, litere greu lizibile, uneori amestec literele de tipar cu cele cursive sau fac o mixtur de
litere mari i mici.
Copiii cu disgrafie pot sa aiba dificultati in organizarea literelor, numerelor sau cuvintelor
pe o foaie cu linii trasate sau pe o pagina simpla. Aceste greseli pot sa apara din cauza dificultatilor
vizual-spatiale (procesarea a ceea ce ochii vad) si a celor de procesare a limbajului (intelegerea
sensului cuvintelor pe care le aud). Un copil cu disgrafie nu are de obicei dificultati in relatii sociale
sau probleme speciale la rezultatele scolare.
Disgrafia. Semnele fiecrei vrste
Copiii mici

colari

Adolesceni i aduli

Au probleme cu:
ine creionul ntr-o poziie ciudat, dar
i postura corpului este incorect
Evit sarcinile de scris sau desenat
Are probleme n a forma literele
Spaiere inconsecvent dintre literele
cuvntului
Nenelegerea conceptului de litere de
tipar i litere mici
Incapacitatea de a scrie sau desena n
cadrul conturului

Au probleme cu:
Scris de mn ilizibil
Amalgam de scris de mn i de
tipar
Rostirea unor cuvinte n timp ce
scrie
Se concentreaz pe cum scrie,
dar mai puin pe ce scrie
Are probleme n a gndi cuvinte
pe care s le scrie

Au probleme cu:
Organizarea ideilor pe
hrtie
Nu mai tie ce a scris deja

Copilul obosete rapid cnd scrie

Omiterea unor
propoziii

cuvinte

din

Dificulti cu gramatica i
sintaxa

Diagnosticul de disgrafie se pune de ctre logoped n urma unei evaluri complexe. n cazul
copiilor cu intelect normal, diagnosticul poate fi pus nc de la sfritul clasei nti, nceputul clasei
a doua, cnd majoritatea copiilor i nsuesc scrisul i cititul. Terapia se desf oar pe baza unui
plan de intervenie realizat de logoped. O terapie eficient conine psihoterapie, terapie
comportamental, jocuri didactice, jocuri de rol, jocuri de dezvoltare a ncrederii ntre logoped i
logopat, materiale de diverse mrimi i forme, ct mai atractive pentru atenia copilului. Tratat
timpuriu, disgrafia poate fi ameliorat ntr-o proporie destul de mare i chiar s dispar definitiv
dac se lucreaz intens pe reeducare psihomotorie. Nu v lsai demoraliza i, pn i cele mai
faimoase personaliti au suferit de aceast tulburare: Leonardo da Vinci, Thomas Edison, Albert
Einstein, etc.
Terapia disgrafiei se face n echip: nu doar logopedul este rspunztor, ci i prinii. Acetia
trebuie s colaboreze cu specialistul pentru a ajuta copilul s se integreze. Deoarece pentru un elev
disgrafic, chiar i sub supraveghere i tratament, deseori coala reprezint o lupt, dezvoltarea unei
imagini sntoase despre sine este n pericol. De aceea prinii sunt sftuii s se concentreze pe
activiti pe care copilul le gsete uoare i n care, eventual, poate i excela, cum ar fi sportul,
diferite hobby-uri, colecionarea. De asemenea, este de preferat ca i prinii s lucreze acas, s
nvee de la terapeut tehnici i metode de nvare, s ncurajeze copilul s colaboreze. Astfel,
disgrafia nu este o tulburare pe care s o treci cu vederea, ci trebuie s te narmezi cu rabdare i s
caui mpreun cu specialitii cele mai bune metode de progres.
Msuri pentru a sprijini un copil cu disgrafie
Este recomandat s fie ncurajat copilul s scrie, s aib o poziie corect a corpului atunci
cnd scrie i s in corect pixul n mn. Scrierea pe foi cu linii l pot ajuta s-i ordoneze scrisul
prin reperul vizual pe care i-l poate lua.
n cazul adolescenilor care au dificulti n a-i exprima ideile n scris se recomand s li se
dea diferite teme (pe subiecte diverse) de scris i de prezentat oral.
Profesorul poate limita instruciunile la propoziii simple, propoziii ce nu sunt complexe.
De asemenea, elevul poate fi recompensat de ctre prini sau profesori pentru acordarea unui nivel
sporit de atenie sarcinilor.
Modaliti de intervenie n terapia disgrafiei:

Logopedul trebuie s ctige ncrederea logopatului

Exerciii pentru dezvoltarea musculaturii degetelor

Trasarea literelor n aer

Modelaj n lut i plastilin

Imitarea cntatului la diferite instrumente muzicale

nlturarea atitudinii negative fa de citit, scris

Se poate folosi jocul Scrabble, programul Write: Out Loud. Acest program este un
procesor de cuvinte care avertizeaz utilizatorii si cnd au fcut o greeal de scriere
Se

decupeaz

litere

din

carton

Discalculia
Discalculie este un termen larg folosit pentru a descrie dificulti severe de matematic i
include toate tipurile de probleme din aceast arie: de la incapacitatea de a n elege numere la
incapacitatea de a aplica principiile de matematici pentru a rezolva problemele.
La fel cum dislexie se refer la persoanele cu probleme de lectur, discalculia se refer la
persoanele de inteligent medie, care se lupt cu concepte matematice i probleme.
Care este cauza Discalculia?

Discalculie pot fi atribuite n general unei performane slabe n una sau mai multe dintre
urmtoarele domenii: memorie, orientare vizual-spaiale, raionament i gndire logic.
Memorie: Problemele de memorie poate avea un impact important asupra performanei unui
student n diverse moduri, cum ar fi: reamintirea faptelor i regulior aritmetice, sau a pailor
necesari rezolvrii unei probleme sau ecuaie algebric. Poate avea chiar dificult i n a- i aminti
ceea ce reprezint simboluri specifice cum sunt : "+, -".
Raionament i gndire logic: O capacitate sczut de a raiona i de a gndi logic poate duce

la dificulti profunde n performana matematic, ceea ce conduce la probleme n folosirea

operaiilor matematice de baza, cum ar fi nmulirea, mprirea, adunarea i scderea. Aceasta
poate interfera cu capacitatea studentului de a alege strategii alternative pentru rezolvarea
problemelor, i cu abilitatea acestuia de a transfera i aplica abilitile la alte probleme noi.
Relaia Vizual-Spaial: Deficiene n abilitile spatio-vizuale poate duce, de asemenea, la un
deficien n matematica. Pot aprea probleme, cum ar fi alinierea greit a unor numere n coloane,
incapacitatea de a vizualiza fracii ca parte a unui ntreg, confuzie n ceea ce privete valorile
zecimale, probleme de sortare a obiectelor dup mrime, form i culoare, dificult i de n elegere a
informaiilor scrise la tabl sau ntr-un manual.
Anxietatea de matematic: este foarte posibil ca un elev s nu aib deficiene n nicio arie
amintit mai sus, i cu toate astea s prezinte o dificulate n a nelege matematica. Acest lucru poate
fi atribuit anxieti de matematic acut, care este o tulburare de tip psihologic. Anxietatea de
matematic se caracterizeaz printr-o lips intens de ncredere n capacitatea cuiva de a face
matematica.
SIMPTOME

Achiziie normal sau accelerat a limbajului: verbal, citit, scris.

Abiliti poetice.
Memorie vizuala bun pentru cuvinte tiprite.
Abiliti bune n domeniile tiinei (pn cnd se ajunge la un nivel care necesit competen e
mai mari de matematica), geometrie (figuri logice), i artele creative.
Dificultate n folosirea conceptele abstracte de timp i de direcie.
Incapacitatea de a aminti orarul, sau secvene de evenimente trecute sau viitoare.
Nu se poate ine evidena timpului.
Erori n amintire numelor.
nlocuirea de nume care ncep cu aceeai liter
Capacitate mental slab n calcule matematice sau bani
Nu poate face o planificare financiar sau un buget.
Poate avea frica de bani sau tranzacii cu numerar
Nu poate calcula mental suma de plat pentru baci, impozite, etc
Intervenie

Primul pas n tratarea discalculiei este recunoaterea faptul c un dificultate n nvarea

matematici poate creea anxietate i poate devenii chiar traumatizant pentru unii elevi. Astfel c, este
absolut obligatori ca cei care ofer ndrumare i asisten (profesori, prini, tutori, prieteni) s fie
destul de rbdtori i s ofere sprijin emotional.

Al doilea pas n tratarea discalculie const n a identifica punctele slabect mai specific (de
exemplu: probleme de memorie, probleme de mprire, etc.). Odat ce au fost identificate aceste
zone cu probleme, strategiile de remediere eficiente pot fi puse n aplicare i consolidat. Iat cteva
exemple de tehnici folosite n intervenie:
Facilitarea vizualizrii pentru problemele de matematica
Prezentarea unor exemple regsite n situaii din viaa real
Folosirea caietelor cu patrele pentru a ajuta elevul s menin numerele alturate
Stabilete un timp suplimentar pentru a-i ajuta pe elevi s memoreze date matematica
Asigurarea unei forme de nvare ce impilc elementele amunzante cu ajutorul cardurilor
flash sau a jocurilor pe calculator
Demitizarea matematici i ntrirea ideii c acest abilitate pot fi mbuntit

Bibliografie:
Emmons, P.G., and Anderson L. M. 2006. " Understanding Sensory Dysfunction." London,
Jessica Kingsley Publishers, p. 73
Shantell Berrett, 2013. "Learning Disabilities 101: Everything you need to know about how
learning disabilities affect reading skills" Reading Horizont
M. L. Hardman, C J. Drew, M. W Egan, "Human Exceptionality: School, Community, and Family"

STUDIUL DE CAZ
Alice se simea frustrat n legatur cu coala n acel moment. Era n clasa a IVa, i notele ei
erau foarte slabe. Se straduia din rsputeri ns unele dintre cerinele primite nu le putea nelege.
Spre exemplu, Istoria este materia la care Alice i-ar fi dorit s nve e mai mult, i se prea destul
de amuzant cnd bunicul i spune cte o poveste. Credea c era foarte distractiv pe vremea cnd to i
copii clreau cai. Dar istoria la scoal nu este era aa amuzant, i prea c nu avea niciun sens.
Alice a citise cu o noaptea n urm o carte despre o fat de vrsta ei, care plecase n West cltorind
ntr-un vagon de tren. n aceea carte ns, a descoperit i lucruri ciudate. ntr-unul din pasaje scria
"Maria crebe c acel lucru se va induntii. Cnb au qlecat bin Missouri, aveau bestul mncare,
bar acum, adia bac le ajunge de o mas. Desigur c eful de tren va gsi o soluie la brodlem".
Acum Alice plange ncet n timp ce se mbrac pentru coal, pentru c tie c nu va trece testul.

Aceasta nu a fost prima dat cnd Alice a plns cu privire la temele sale, dar a fost prima dat cnd
a observat-o profesorul su. Profesorul lui Alice, domnul Dunlap, s-a ngrijorat. Alice nu era un
copil problem n clas i prea atent tot timpul, dar nu putea duce la capt sarcinile. De

aceast

dat, domnul Dunlap a consolat-o pe Alice i a rugat-o s mai stea puin dup ore s vorbeasc cu ea
despre test. Pentru c era la nceputul anului, profesorul nu tia ce se ntmpla, dect faptul c
aceast fat nu putea s rspund la ntrebrile testului. A fost de asemenea, uimit, cnd a descoperit
cu stupoare c Alice nici nu poate citi ntrebrile din test, dar dac nu a putut citi ntrebrile, cu
siguran nu a putut citi nici cartea. Dar era sigur c nu avea o problem mental conversa iile n
care era Alice implicat nu indicau o asemenea problem.
Dup ce a trimis-o acas pe Alice, domnul Dunlap i-a contactat prinii. S-a ntlnit cu
acetia, cu psihologul colii i cu directorul colii. Dup ce psihologul a pus un diagnostic, s-au
ntlnit din nou pentru a discuta aceast problem. Psihologul colii a descoperit, n urma testelor
aplicate lui Alice, c aceasta suferea de o form extrem de sever de dislexie ce interfera cu
abilitatea sa de a citi, dat fiind c avea un scor la scala WISC de 114.
Prinii lui Alice au cerut n mod special ca Alice s rmn n clasa domnului Dunlap i iau dat seama c au o provocare n faa lor pentru a asigura n continuare nevoile educa ionale i
sociale ale lui Alice.

Persoane cu dizabiliti de nvare

1. n 1976-1977 a fost prima colectare statistic fcut pe studen ii cu dizabilit i de nv are.
De la acea vreme pn n 1991-1992 a existat o cretere de 18 % a numrului de copii cu
dificulti de nvare.
2. Numrul persoanelor de gen masculin cu dizabiliti este mai mare dect cel al persoanelor
de gen feminin. Cercetrile indic faptul c brbaii sunt mai afectai de la 2 pn la 6 ori
mai mult dect femeile.

3. Un student de colegiu ntr-un interviu cu autorul i descrie sora mai mic cu un handicap
de nvare: acelai copil care i uit propriul numr de telefon i amintete aproape cuvnt
cu cuvnt orice reclam pe care o vede la televizor. Mai mult de 90% din re etele pentru
medicamentele psihotrope date copiilor sunt scrise de ctre medicii pediatri, ei neavnd
cunotine vaste despre gama de medicamente psihotrope pentru copii.
JAMALL
Dificultile lui Jamall au aprut la gardini. Oarecum este neobinuit, deoarece dificult ile
de nvare sunt identificate de obicei mai trziu n coal. Prinii lui au fost iniial frustrai ca orice
ali prini care au copii cu dizabiliti simindu-se vinovai pentru problemele copilului. Jamall a
fost de asemenea contient de cteva dificulti menionnd educatoarei c are probleme de
concentrare cu privire la unele sarcini. Jamall se exprim verbal i vine cu idei valoroase ntr-un fel,
el avnd totui probleme de citire i scriere. Jamall se pare c este sub nivelul colegilor n vederea
vocabularului iar acesta influeneaz ambele domenii academice. Profesorii lui din clasa a IV-a
lucreaz n prezent foarte mult s i implementeze competenele importante de care el are nevoie
pentru a reui la scoala. Dei el afiseaz un comportament perturbator minor, Jamall consider ca
nu creeaz probleme, n mod fundamental el are o atitudine pozitiv i, de asemenea, are planuri
pentru a merge la colegiu dar, mai degrab, ar trebui s se pregateasc pentru clasa a IV-a.

DEFINIII
Mai multe discipline au contribuit la definirea termenului de dizabilitate de nv are. De
exemplu, educaia a folosit termenul de dizabilitate de nvatare, psihologia a folosit termeni precum
tulburri de percepie i comportament hiperkinetic. Dislexia i afazia sunt tulburri manifestate la
nivelul vorbirii i ale limbajului; medicina folosete termenii de leziuni cerebrale, disfuncie
cerebral minim i deteriorare cerebral.
Traumatismele cerebrale, disfuncia cerebral minim i dificultile de nvare sunt printre
cei mai utilizai termeni.
Dizabilitatea de nvare este un termen general care se refer la un grup heterogen de
tulburri manifestate prin dificulti semnificative n achiziionarea i utilizarea raionamentelor i
abilitilor matematice, ascultrii, vorbirii i scrierii.
De asemenea, dizabilitile de nvare pot aprea concomitent cu alte pronosticuri, de
exemplu deficiene senzoriale, retard mintal, tulburri emoionale grave sau cu influen e extrinseci

(cum ar fi diferenele culturale, instruire insuficient sau neadecvat), ns cele din urm nu sunt o
cauz a apariiei dizabilitilor de nvare.
Aceast definiie este important pentru prezenta discuie din mai multe motive:
n primul rnd, ea descrie un handicap ca fiind un termen generic care se refer la un grup
heterogen cu tulburri de nvare.
n al doilea rnd, o persoan cu dizabiliti de nvare trebuie s manifeste dificulti
semnificative. Utilizarea cuvntului semnificativ este o ncercare evident de a elimina
conotaia unei probleme uoare.
n cele din urm, aceasta definiie scoate n eviden deficien ele de nv are pe tot parcursul
vieii i le plaseaz apoi ntr-un context de alte dizabiliti precum diferenele culturale.
Aceste aspecte sunt mbuntiri importante ale definirii termenului de dizabilitate de
nvare.

Dizabiliti de nvare i ADHD

O condiie adesea asociat cu deficienele de nvare care nu este definit n IDEA
(Individuals with Disabilities Education Act) este deficitul de atenie sau tulburare de hiperactivitate
(ADHD). Cu toate acestea caracteristicile eseniale ale ADHD au fost mult timp recunoscute n
cazul multor copii cu dificulti de nvare.
Deficitul de atenie i tulburarea de hiperactivitate includ trei subcategorii:
ADHD tip combinat
ADHD tip predominant distrat
ADHD tip predominant hiperactiv, impulsiv

Desi multe persoane prezint simptome care combin neatenia, impulsivitatea i

hiperactivitatea, unii oameni au o caracteristic predominant care poate fi caracterizat prin unul
din cele trei subtipuri. ADHD a fost asociat cu deficienele de nvare, dar nu exist o
corespondena complet ntre cele dou. Dificultile de percepie i problemele de discriminare
sunt adesea asociate cu dizabilitile de nvare. Distinciile ntre dizabilit ile de nv are i
categoriile de ADHD nu sunt aplicate n cazul grupurilor de oameni foarte heterogene. Exist un
dezacord mare despre cauzele ADHD-ului. Exist influene biologice i de mediu. Specula iile au
inclus mostenirea genetic, complicaii de tip neurologic n tipul naterii, deficien e de vitamine i

adidivi alimentari. Prevalenele estimate pentru ADHD sugereaz c de la 3% pn la 5% din copii

pot avea tulburare.
Dizabilitatea de nvare a copilului trebuie determinat pe o baz individual, discrepan a
sever ntre realizarea i capacitatea intelectual trebuie s fie n unul sau mai multe din urmtoarele
domenii: exprimarea oral, ascultare i nelegere, exprimare scris, elemente de baz ale citirii,
citire i nelegere, calcule matematice i raionament matematic.
CLASIFICARE
Dei dificultile de nvare reprezint o constelaie complex de comportamente i condiii,
acestea au fost rare ori clasificate n mod oficial n categorii de gravitate i au fost, n general,
vzute ca tulburri uoare.
Handicapul de nvtare al copilului trebuie s fie determinat pe o baz individual, iar
diferena dintre realizare i capacitate intelectual trebuie s fie ntr-unul sau mai multe dintre
urmtoaree domenii: exprimare oral, exprimare scris, abilitate de baz de citire, n elegerea
lecturii, calcul matematic i/sau abiliti matematice.
Persoanele cu dizabiliti de nvare prezint una dintre cele mai interesante provocri n
domeniul tiinei comportamentale de astzi.

INTELIGENA
Inteligena este considerat un atribut comun atunci cnd se compar populaiile cu
tulburrile de comportament uoare i dificultile de nvare. Prin definiie, ambele categori includ
persoanele care au inteligen medie. Diferenele dintre tulburrile de comportament uoare i
dificultile de nvare specifice sau axat n principal pe diferenele de adaptare social i
caracteristicile celui care nva. Descrierile generale ale tulburrilor de nv are au subliniat de
multe ori diferene mari intraindividuale ntre zonele de calificare. Ca i alte atribute, variabilitatea
intraindividual nu se limiteaz la elevii cu dificult i de nvare, aa cum este uneori evident la
elevii cu retard mental i tulburri de comportament.
EXEMPLU: Un tnr (cu performane foarte scazute) poate avea un handicap n lectur dar nu i
n aritmetic.

HIPERACTIVITATEA
Hiperactivitatea este denumit ca fiind comportament hiperkinetic, este de obcei considerat

ca un exces general de activitate. Profesionitii care lucreaz n domeniul dificultilor de nv are,

n special profesorii, menioneaz de multe ori acest comportament n primul rnd n descrierea
elevilor lor, descriind comportamentul ca o agitaie mare i imposibilitatea de a sta chiar i pentru
un timp scurt. Nu toi copiii cu dizabliti de nvare sunt hiperactivi i vice-versa. De i exist o
mare suprapunere, mai mult de jumatate din copiii cu deficiene de nv are pot s nu fie hiperactivi
si aceasta cu siguran nu este o caracteristic universal.

CARACTERISTICILE NVRII

PERCEPIA. n cazul persoanelor cu dizabiliti de nvare, dificultile de percepie reprezint o

constelaie de anomalii comportamentale. Dificultatea percepiei vizuale a fost strns asociat cu
dizabilitile de nvare. Este important de amintit c definirea dificultilor de nvare exclude
afectarea vederii i sensul tradiional al cuvntului, c problemele de percep ie vizual la persoanele
cu dizabiliti de nvare se refer la ceva distinct.
DISCRIMINAREA. Problemele de discriminare au aprut, de asemenea, n descrierea persoanelor
cu dizabiliti de nvare. Persoanele cu dificulti de discriminare vizual se pot afla n
imposibilitatea de a distinge un stimul vizual de un altul. Acest tip de eroare este comun n rndul
copiilor mici, care provoac o mare ngrijorare pentru prin i, desi cei mai muli tineri se dezvolt
normal i arat cteva rotaii de erori n jurul vrstei de 7-8 ani.

Probleme de percepie auditive au fost asociate cu dificultile de nvare. Unii copii au fost
caracterizai cu imposibilitatea de a distinge anumite sunete din mediu sau de a le diferen ia de
celelalte. Deficiena de asociere auditiv poate duce la incapacitatea de a asocia idei sau informa ii
prezentate verbal.
n mod clar, dificultaile din aceast zon pot creea probleme de performan scolar pentru
un copil.

PROCESAREA COGNITIV
Mult timp a fost folosit n psihologie ca model pentru studierea cogniiei, aceasta abordare n
esen, se refer la modul n care o persoan dobandete, pstreaz i manipuleaz informa ii.
Fiecare dintre aceste domenii a aprut ca problematic pentru persoanele cu dizabiliti de nv are.

Cercetrile pe abilitile de memorie ale copiilor au fost relativ rare, de i un astfel de studiu este
folosit pentru a nelege cum sunt dobndite informaiile, stocate, selectate i amintite. Anumite
dovezi sugereaz c aceti copii cu dizabiliti nu au rezultate foarte bune precum copiii normali n
cadrul unor sarcini de memorie, ntrucat pe alte sarcini rezultatele nu au artat nici o diferen.
Problemele de atenie au fost asociate, de asemenea, cu dizabilitile de nvare. Astfel de
probleme au fost adesea caracterizate clinic drept o atenie de scurt durat. Copiii cu dizabilit i de
nvare nu pot susine atenia dect pentru foarte scurt timp. Problemele de aten ie selectiv
provoac dificulti de concentrare pe sarcini importante sau informaii mai degrab dect pe
stimuli periferici sau mai puin relevani. Se poate concentra atenia pe copierea sarcinii dect pe
probleme de matematic.
Realizarea academic
Realizarea academic este unul dintre domeniile primare, care a dus la dezvoltarea
dizabilitilor de nvare, n timp ce, n general, inteligen a normal sau peste medie pare a avea
multe probleme academice.
Aceste probleme academice persist, n general, de la clasele primare pn la sfritul
colarizrii formale, inclusiv colegiul.
Cunoaterea i recunoaterea cuvintelor sunt pri importante n citit care provoaca
dificulti pentru persoanele cu dizabiliti de nvare. Atunci cnd auzim un cuvnt pe care l
cunoatem, avem nevoie ca acesta doar s fie rechemat din disionarul nostru mental pentru a stabili
sensul acestui cuvnt.
Aceast dimensiune de cunoatere a cuvntului prezint probleme speciale pentru elev.
Pentru a recunoate un roman de cuvinte, elevii trebuie s tie regulile, pentru a extrage analogii cu
o flexibilitate considerabil pentru a atinge recunoaterea cuvntului. Cititorii buni, de obicei, pot
realiza aceast sarcin destul de uor, destul de repede i aproape n mod automat. n schimb, elevii
cu dizabiliti de citire au mari dificulti n acest proces i atunci cnd o pot face, fac acest lucru
doar ncet i laborios.
Cititorii buni tind s fie foarte adepi la deducere n sensul general al unui cuvnt necunoscut.
Cititorii mai puin buni au dificulti n utilizarea contextului n recunoaterea cuvntului i citit,
dei folosind instruciunile specifice contextul mbuntete performanele. Cititorii buni i cei mai
putin buni sunt diferii n gradul pe care l au i n utilizarea cunotinelor.
Scriere i ortografie

Copiii etichetai ca avnd dificulti de nvare de multe ori au diferene de scris

semnificative dect colegii lor fr dizabiliti, fapt ce afecteaz realizrile lor academice. Aceste
dificulti includ zone precum scrisul de mn, abiliti ortografice srcacioase i compoziia
imatur. n cazul acestor deficite contribuie procesele fundamentale de prinderea unui pix sau
creion rezultnd un scris lizibil pe pagin. Scrierea de mn implic o nelegere a conceptelor
spaiale cum ar fi sus, jos, partea de sus i de jos. Acestea sunt abilit i care sunt adesea mai puin
bine dezvoltate n cazul tinerilor cu dizabiliti de nvare dect colegii lor de aceea si vrst fr
dizabiliti.
Ortografia srccioas este adesea o problem n rndul elevilor cu dizabiliti de nvare.
Aceti copii omit frecvent litere sau adaug unele inutile. Ortografia lor, de asemenea, arat dovezi
de confuzie a literelor i reflect a dezvoltare imatur a pronuniei.

Matematica
Aritmetica este o alt realizare academic ce provoac persoanelor cu dizabiliti de nvare
o considerabil dificultate. Ei au adesea probleme de numrare, scriere a numerelor i stpnirea
altor concepte simple de matematic. Unii tineri omit numere atunci cnd numr cu voce tare, iar
alii pot numara corect dar nu neleg ce nseamn numerele n valoare relativ. Muli studeni cu
dizabiliti de nvare n matematic au probleme de nelegerea locului valoarii i dificulti
speciale cu ideea c aceeai cifr reprezint mrimi diferite, atunci cnd este plasat n diferite
poziii ale numrului.
Tinerii cu dizabiliti de nvare caut s termine liceul i s participe la colegii sau
universiti. Pentru aceti tineri aduli este esenial s ating un anumit nivel de stpnire a
matematicii, inclusiv n algebr i geometrie n timpul anilor lor n nvmntul gimnazial.
CAUZE
Cauze neurologice
Implicaiile neurologice sunt specificate ca un criteriu de identificare n unele investigaii
ale deficienelor de nvare. Daunele pot fi provocate n sistemul nourologic manifestate de veselie
n mai multe moduri. Infeciile, de asemenea, pot duce la deteriorarea neurologic. Cu toate acestea,
cauzele daunelor neurologice sunt doar deduse, deoarece dovezi directe nu sunt disponibile.
Cauze genetice
Cauzele genetice sunt, de asemenea, implicate n dizabilitile de nvare. Anomaliile

genetice, care sunt motenite, pot contribui la una sau mai multe dintre problemele clasificate drept
dizabiliti de nvare. Acesta este ntotdeauna un motiv de ngrijorare pentru prini cu privire la
toate tipurile de tulburri de nvare i de comportament.
Cauze ale mediului
Cauzele ale mediului sunt de multe ori considerate ca fiind implicate n dizabilit ile de
nvare. Astfel de factori precum

dieta inadecvat, aditivi alimentari, radiaiile, iluminatul

fluorescent, fumatul, consumul de alcool, consumul de droguri, i instruciuni neadecvate din scoli
sunt doar la nceput pentru a fi investigate. n unele cazuri aceste influene par a fi n primul rnd
prenatale, i n altele, problemele par a se limita la mediul post natal sau ambele.
Concepte preliminare
n evaluarea persoanelor cu dizabiliti de nvare, anumite concepte preliminare joac un rol
important att ca

scop ct i ca metod de evaluare. Statutul individului n performan,

competenele i capacitatea pot fi evaluate n mai multe moduri fie formal, fie informal. Noiunile
formal i informal se deosebesc de testele sau tehnicile profesorilor prin faptul c sunt
standardizate. Tehnicile sau instrumentele profesorului nu sunt disponibile la nivel comercial.
Acestea pot fi construite pentru scopuri specifice de evaluare i sunt adesea destul de formale n
sensul c necesit mult grija n procesul de evaluare.
Dou alte concepte importante sunt norma i criteriul de evaluare. Ambele sunt utile pentru
elevii cu dizabiliti de nvare, dei cele dou abordri au tendina de a fi folosite pentru scopuri
diferite. Norma ca referin de evaluare tinde s fie folosit mai des n scopuri administrative, iar
criteriul de evaluare este util n anumite scopuri instructive i intervenii n curs de planificare.
Inteligena
Persoanele cu deficiene de nvare au fost descrise ca avnd, n mare parte, inteligenta
medie care se confrunt cu probleme n coal mai adesea caracteristic de studeni cu inteligen
inferioar. n multe cazuri, msurarea inteligentei nu pot fi corect din cauza limitrilor vizuale,
auditive, sau altele care fac evaluarea inexact. Unii cercettori au sustinut ca IQ-ul este irelevant
pentru definirea dizabilitilor de nvare.
Comportamentul adaptativ
Persoanele cu deficiene de nvare au fost frecvent descrise ca avnd comportamente
expozante care sunt adecvate sau adaptive n mediile lor.
Comportamentul adaptativ se refer la subtipurile i severitatea nivelului n dificultile de

nvare i a nceput s primeasc o atenie mai mare n domeniu n general, o mai mare atenie fiind
concentrat asupra striilor emoionale.

CUM INTERACIONM CU PERSOANELE CU DIZABILITI

ANI SECUNDARI /DE TRANZIIE
SFATURI PENTRU FAMILIE

S ofere sprijin suplimentar pentru tnr n mediul familial, n ciuda problemelor academice care pot
aprea, s ncurajeze performana colar.

S ncurajeze adolescenii s vorbeasca despre ei i despre planurile de viitor ca ei s progreseze n viaa

adult.

Prinii nu ar trebui s se simt ruinai sau timizi i s i ncurajeze copiii s se asocieze cu persoane sau
colegi care sunt orientai spre succes mai degrab dect s se asocieze cu cei care au un comportament
asemntor copiilor lor.

SFATURI PENTRU EDUCATORI I COLEGI DE CLAS

S expun materiale noi de nvare elevilor cu dizabiliti de nv are i s extrag

implicaii specifice de la informaia pe care deja o tiau.

S ncurajeze utilizarea altor dispozitive pentru a mbunti performana de la clas.

SFATURI PENTRU PERSONALUL COLAR

S ncurajeze participarea la atletism sau alte activiti extracurriculare, n cazul n care elevii cu
dizabiliti de nvare au astfel de interese i abiliti.

n cazul n care interesele i abilitile sunt prezente, s implice elevii n roluri de sprijin pentru activiti
extracolare.

S promoneze dezvoltarea de informaii cu privire la facultate pentru elevii cu deficiene de nvare i s

ncurajeze consilierea unor astfel de elevi cu privire la aceste opiuni dac este cazul.

SFATURI PENTRU VECINI I PRIETENI

S ncurajeze studenii s solicite asisten din partea ageniilor care poate furniza servicii (ziare speciale,
staii de radio speciale etc).

Vecinii, prietenii sau alte comuniti s aib o atitudine pozitiv fa de persoanele cu dizabilit i.

ADULI
SFATURI PENTRU FAMILIE
Persoanele adulte cu disabiliti de nvare s fie tratate de ctre familie la un nivel care este n
conformitate cu statutul su de adult. n ciuda tuturor dificultilor ntmpinate n coal i n timpul maturizrii,
amintii-v c aceast persoan este acum un adult.
Dei membrul adult al familiei cu dizabiliti de nvare este constient de statutul de adult, de asemenea,
amintii-v c vor continua, probabil, s se confrunte cu dificulti specifice, care sunt caracteristice ale
handicapului.

SFATURI PENTRU TERAPEUI SAU ALI PROFESIONITI

La stadiul adult este puin probabil ca instruirea academic de baz s fie punctul central al interveniei
profesionale.
S fie ateni la semne de stres emoional care necesit intervenia. Persoana cu dizabiliti a adunat de-a
lungul vieii frustrari din cauza dizabilitilor i a eecurilor.

SFATURI PENTRU VECINI SI PRIETENI

Este necesar ca vecinii i prietenii s fie mai flexibil i in elegtori cu persoanele cu dizabilit i de
nvare.
Pot exista explicaii bune pentru abaterile de la ceea ce poate prea un comportament normal pentru
majoritatea adulilor. Cu toate acestea, n cazul n care exist zone de comportament care sunt persistente i
deosebit de agravante, eti dator fa de prietenul tu s discui problema , mai degrab dect a lsa s interfereze
cu prietenia. Este posibil s avei numeroi prieteni - ns adultul cu dizabiliti de nvare ar putea avea putini
prieteni, dar buni.

INTERVENII N ADOLESCEN

Interveniile pentru persoanele cu dizabiliti de nvare n timpul adolescenei i adul ilor

tinerii difer oarecum de cele utilizate pentru copii. Adolescen ii i adulii tineri care reprezint
dizabiliti de nvare pot avea unele deficite social comportamentale oarecum similare cu cele
expuse de ali adolesceni, cum ar fi consumul de alcool i sexualitatea. Cu siguran ei sunt
vulnerabili la presiunea de grup i reprezint posibilitatea de a se angaja n abatere.
INTERVENII I INSTRUIRE
Interveniile i instruirile n arena academic pentru adolesceni difer de cele pentru
persoanele mai tinere. Cercetrile arat ca 47% dintre adolesceni renun la coal la vrsta de 16
ani i nu primesc diplome. n mod evident un model cuprinztor, cu o varietate de componente,
trebuie s fie dezvoltat pentru a aborda un spectru larg de nevoi pentru adolescen i i adul i tineri cu
dizabiliti de nvare.
Relativ vorbind, adolescenii cu dificulti de nvare au primit mult mai puin aten ie
dect omologii lor mai tineri.
Una din dificultile cu care se confrunt cadrele didactice n programul de nv are cu
tinerii i adolecenii cu dizabiliti este timpul. Cantitatea de timp este limitat i nu este disponibil
pentru instruirea tinerilor, progresele se obin lent iar concentrarea asupra sarcinii este dificil.
Aceti adolesceni i profesorii lor primesc o sarcin dificil. n unele zone, elevii nu au progresat
dincolo de clasa a V-a i este posibil ca ei s aib doar o n elegere rudimentar a unor teme
academice.
Adolescenii i tinerii cu dizabiliti de nvare tind s aib un statut social sczut printre
aproape toi oamenii din jurul lor, inclusiv colegi, profesori i chiar prin i. n general, dovezile nu
sugereaz faptul c arestrile i pedepsele cu nchisoarea pentru persoanele cu dizabilit i de
nvare apar substanial mai mari dect la colegii fr dizabiliti.
INTERVENII MEDICALE
Interveniile medicale pentru adolescenii i adulii tineri cu dizabiliti de nv are pot, de
asemenea, s difere oarecum de interveniile pentru copii. n unele cazuri, adolescenii i adul ii
tineri pot fi implicai n tratamente psihiatrice, fie prin terapii interactive sau medicamenta ie
antidepresiv. Unele eforturi sunt n curs de desfurare pentru a mbuntii evaluarea din arena
medical.
Exist o serie de scenarii, pentru adolescenii crora li s-au administrat medicamente pentru
a controla hiperactivitatea. Pe de o parte, ei ar fi putut lua medicamente pentru un anumit numr de

ani din moment ce evalurile i prescripiile medicale sunt fcute n timpul copilariei. Pe de alt
parte, dovezi tot mai mari indic faptul c pe o durat scurt de timp cele mai multe interven ii cu
metilfenidat sau cu alte stimulente au fost prescrise pe un termen mai mult de doi ani.
n multe cazuri, medicamentele care ajut problemele de comportament i cele de aten ie fac
parte din familia anfetamineleor i pare a avea acelai rezultat benefic constatat anterior.

CONCLUZIE
Persoanele cu dizabiliti de nvare n mod obinuit au o inteligen normal, dar sufer de
dificulti academice, i adesea de dificulti sociale. Persoanele cu dizabiliti de nv are prezint
un set extrem de variabil i complex de caracteristici i nevoi, i, ca atare, ace tia reprezint o
provocare important att pentru coal ct i pentru familie.

Bibliografie

Hardman, L. M. , Dreve, J. C. , Egan, W. M. (1966). Human Exceptionality Society, School,

and Family. Allyn and Bacon.

Cuprins
1. Introducere
2. Abiliti ce pot fi dezvoltate si educate
3. Evaluarea familiilor in care exista membrii cu C.E.S.
4. Program de intervenie
5. Caracteristici ale nvrii
6. Concluzii

7. Bibliografie
8. Fia psihopedagogic

1. Introducere
Impactul cel mai mare pe care l poate avea un mediu cu un copil cu handicap este familia, nicieri apari ia unui
copil cu deficiene nu produce mai mult durere, nelini te i freamt interior. Na terea unui copil cu handicap
modific familia acestuia ntr-o multitudine de sensuri. Parin ii i fra ii pot tri sentimente contradictorii, oc
puternic, furie, depresie, vinovie, i confuzie. De-a lungul timpului, mul i prin i i fra i dezvolt abilit ile de
adaptare care s sporeasc sentimentul de bunstare i capacitatea lor pentru a face fa cerin elor stresante de a
ngriji un copil, tnar sau adult cu un handicap. n plus rela iile dintre membrii familiei se schimb des. Un copil
cu probleme fizice, intelectuale sau de comportament prezint provocri unice i diverse pentru familia din care
face parte.
O varianta ar fi urmatoarea: copilul poate arunca familia ntr-o criz, ducnd la conflicte majore ntre membrii.
Relaiile de familie ar putea fi slbite de stresul venit din partea copilului , insa poate exista si varianta in care
acest copil poate fi o surs de unitate care leag membrii familiei. Mul i factori influen eaz reac iile familiei,
inclusiv stabilitatea emoional a fiecrui individ, valorile religioase i credin ele, statului socio-economic dar si
severitatea i tipul handicapului.
Acest capitol discut modul n care copiii cu dizabiliti isi afecteaza parintii, fratii si bunicii.
n plus, vom examina familia ca pe un sistem social definit de un set de scopuri, roluri, i a teptrile unui membru
de la celalalt, daca rolurile sunt in concordanta cu asteptarile. Intr-o familie fiecare membru functioneaza intr-un
mod interdependent fata de ceilalti incercand sa urmareasca obiectivele pentur atingerea diverselor scopuri.
2. Abiliti ce pot fi dezvoltate si educate
Caracteristica familiei cu CES const n realismul cu care membrii ei privesc situa ia. Ei ajung rapid n stadiul de
acceptare, se maturizeaz i pornesc la aciune. Dup ce cunosc situaia real a copilului, ei i organizeaz via a n
aa fel nct s acorde atenie copilului cu nevoi speciale.

n funcie de diagnostic i de prognostic, prin ii vor gsi resursele necesare pentru a ac iona singuri sau cu
ajutorul celorlali membri ai familiei pentri a-l ajuta "pe cel mic". Prin ii tiu : "ce este necesar", "cand i cum
trebuie oferit", "ce, cum i ct de mult" se poate cere copilului cu nevoi speciale. Aceste reguli constituie un
adevrat ghid al comportamentului fa de copil. Pari ii unui copil cu deficien ndeplinesc teoretic aceea i
funcie ca i parinii unui copil sntos. Ei trebuie s rmn n primul rnd prin i. Prin ii unui copil surd,
paralizat nu au nimic de fcut pentru a-l ajuta. Aceast atitudine apar ine prin ilor echilibra i care privesc toate
problemele cu calm. Aceti prini joac un rol important n medierea rela iei dintre copil i mediul exterior. Ei
menin un climat de toleran i de egalitate n snul familiei i n societate. Un copil cu deficien , chiar dac este
susinut are probleme legate de comportamentul natural n faa unei persoane strine. n acest caz, parin ii joac un
rol de tampon sau de mediator ntre dou persoane. Aceast interven ie va permite dep irea jenei i tensiunilor ce
pot aparea n cadrul relaiilor interpersonale. Rolul de mediator este u or de ndeplinit de ctre prin ii echilibra i,
care abordeaz totul cu calm. n cadrul unei familii echilibrate copilul cu deficien are drepturi i obliga ii egale.
Ei trebuie s aib relaii de reciprocitate i de egalitate cu fra ii i cu surorile sale, s se simt "ca toat lumea".
Dac se simte egal n familie, el va ajunge s se simt egal i n societate. Practic, familia joaca rolul unui
laborator n care copilului cu deficien i se ofer oportunitatea de a- i gasi locul i de a se obi nui cu situa ia n
care se afl. Copilul cu deficien trebuie s se regseasc pe acela i plan afectiv cu fra ii i surorile sale. El nu
trebuie s monopolizeze dragostea parinilor, chiar dac are nevoie de o aten ie i de o ngrijire suplimentar. n
familiile echilibrate, acest copil este egal cu fra ii i surorile sale, dar n acela i timp este ngrijit corespunztor. n
acest context copilul se dezvolt n armonie cu cei din anturajul su, care-i accepta dificult ile.
n cele mai multe cazuri formarea fraiei are loc prin intermediul grupurilor de suport proiectate pentru un grup
specific de vrst. n aceste grupuri fraii i pot exprima sentimentele, frustrarile i s nve e de la ceila ti. Ei pot
nva cum s fac fa situaiilor previzibile, care sunt acestea, ce s spun sau cum s rspund. Pot nva a
limbajul semnelor, cum s completeze anumite proceduri medicale simple, cum s gestioneze abaterea
disciplinar sau cum s utilizeze anumite sisteme de stimulare, n unele cazuri, ei pot fi pregati i pentru eventuala
moarte a unui

frate sau a unei surori care se afl ntr-o condi ie ce-i pune via a n pericol. Activitile de oferire a informaiilor
n cadrul acestora, familile primesc informaii din partea persoanelor autorizate (aviziere, scrisori i bilete, carnete
de coresponden, telefoane, publicaii, buletine periodice ale colii, diferite tiri, programe de ntlnire cu prinii,
edine. Activitile de mprtire a informaiilor cele mai obinuite activiti de acest tip sunt edinele prini
cadru didactic. n educaia cerinelor speciale, edinele cu prini iau foarte des forma unor edine axate pe PEI.
Se planific acum activitile de colaborare i se rezolv problemele aprute n aplicarea planului. Informaiile
sunt oferite de asemenea prin intermediul unor carnete n care se noteaz istoria devenirii copilului, performanele
acestuia, dar i problemele ntmpinate. nformaiile pot veni att de la cadrul didactic la printe, ct i invers.
Sprijinul colaborativ pentru curriculum-ul colar activitile de sprijin presupun o implicare activ a membrilor
familiei n cadrul programelor colii. Cele mai obinuite activiti de acest gen sunt interveniile comune familie
coal, n care membrii familiei lucreaz mpreun cu cadrele didactice pentru fixarea obiectivelor PEI. Prinii
pot juca rolul de profesori acas i pot supraveghea studiul suplimentar al copilului n scopul sprijinirii derulrii
PEI sau a temelor colare. Colaborarea cu comunitatea colar - presupune cooperarea pentru ndeplinirea unei
sarcini anume mpreun, membrii familiei i cadrele didactice. n cardul acestei colaborri, membrii familiei pot
juca rolul n cadrul colii de instructori, voluntar, membri de comitet de intervenie, tutori, instructori de
minipredare, asisten n cadrul cltoriilor n afara colii, ajutor n pregtirea materialelor didactice i
echipamentului necesar. Pregtirea prinilor cere att prinilor ct i specialitilor s-i aloce timp pentru
pregtirea i programele educaionale ce vor fi aplicate. Pregtirea prinilor este o activitate foarte constructiv
deoarece implic nvarea i acumularea cunotinelor i tehnicilor folositoare prinilor n schimbarea
comportamentelor neadecvate ale copiilor. Sensibilizarea prinilor pentru obiectivele, intele, abilitile
programelor este esenial n educarea i pregtirea acestora.

3. Evaluarea familiilor in care exista membrii cu CES

Naterea i prezena continu a unui copil cu dizabilit i influen eaz puternic modul n care membrii unei familii
se raporteaz unul la cellalt(ii rspund unul altuia) n special dac copilul sufer de un handicap grav sau are mai
multe dizabiliti.n multe familii de cele mai multe ori mama este cea care sufer cel mai mult.Acordnd
atenie/grij unui astfel de copil ea nu mai este capabil sa efectueze sarcinile pe care le fcea nainte i timpul su
acordat familiei va fi redus datorit timpului petrecut avnd grij de nevoile speciale/unice ale copilului. Fiecare
familie prezint un model caracteristic de transmitere a informaiilor ctre membrii si.Modelul i tipul de
comunicare variaz n funcie de mrimea acesteea, cultura sau vrsta membrilor.n general tatl este cel care
transmite aceste informaii,exceptnd cazul n care este diagnosticat la natere i atunci informaiile sunt
transmiseclarificate de ctre cel mai mare copil catre cei mai mici. De obicei mamele dezvolt relaii diadice
puternice cu copiii lor.Aceste relaii sunt caracterizate de legturi foarte strnse ntre mam i copil. Dect s
comunice cu toi membrii familiei copilul se folosete doar de mam pentru pentru a-i exprima nevoile i
dorinele(cererile).Alte relaii diadice se pot dezvolta ntre ali membrii ai familiei.Unii dintre frai i vor acorda
sprijin i se vor ngriji reciproc.Fraii mai mari i vor asuma rolul de substitut de printe datorit noilor
responsabilitilor iar fraii mai mici care vor ajunge s depind de cei mari vor tinde s dezvolte relaii
puternie,strnse cu acetia. Conform lui Featherstone (1980),dizabilitatea copilului atac mariajul n 4
moduri:Provoac
emoii
puternice
asupra
ambilor
prini,acioneaz
ca
un
simbol
al
demoralizrii,tristeii,dezamgirii al unui eec comun,remodeleaz organizarea familiei i creaz un mediu(teren)
fertil pentru conflict. Cleveland a studiat adaptrile a 17 familii la copiii lor cu leziuni traumatice ale mduvei
spinrii.Ea a examinat familiile imediat dup accident i apoi un an mai trziu concentrndu-se pe modificri ale
funcionrii familiei i a relaiilor intrafamiliale specifice.Cleveland a identificat mai multe surse ale iritrii
conjugale i ale suferinei.Ca o regul mamele i-au asumat rolul major n ngrijirea copiilor accidentai iar taii
raporteaz sentimente de furie datorate implicrii soiilor.Pe de alt parte soiile exprim ostilitate fa de soi din
cauza lipsei lor de empatie i de nelegere.Supraprotejarea de ctre mame a fost identificat ca o alt surs major
de tensiune n cupluri,cu muli soi care simt c soiile lor sunt suprasolicitate i protectoare n

activitile lor de ngrijire.n general cuplurile au declarat despre csniciile lor c nu au reprezentat niciun fel de
funcie bun sau rea n (leziunea)prejudiciului copilului lor,dar sunt contieni de perioada parental prelungit
creia trebuie sa-i fac fa.Ei simt de parc ar trebui s-i schimbe planurile,s le amne pentru perioada
postparental din viaa lor. Consilierea i poate ajuta pe prini s treac peste sentimentele de furie,resentimente
sau descurajare.Antrenamentul(pregtirea) i poate ajuta pe prini s-i dezvolte ateptri adecvate n privina
realizrilor actuale i viitoare ale copilului i s dobndeasc competene pentru a rspunde eficient i terapeutic la
nevoile(dificultile) copilului. Familiile trec printr-un ciclu de dezvoltare pentru a rspunde nevoilor i
nuanrilor ngrijirii copilului cu dizabiliti:1.momentul n care prinii suspecteaz o infirmitate la copilul
lor,2.perioada n care prinii i fac planuri cu privire la educaia copilului,3.momemtul n care individul cu
dizabilitate i termin studiile i 4.perioada n care prinii sunt prea btrni pentru a mai avea grij de
descendntul adult al acestora. Michel s-a nascut in 3 iunie 1982, este un copil cu multiple dizabilitati, diagnosticat
cu o malformatie a creierului, hipotonie, tulburari compulsive, scolioza, tulburare de comunicare, retard mintal,
mai multe intarzieri in dezvoltare sau in scurt timp paralizie cerebrala, ceea ce inseamna ca nu va putea merge,
vorbii, nu se va putea hranii, imbraca, nu se va putea descurca singur. Michel este dependent fizic de parinti pentru
orice nevoie a sa si probabil va depinde de acestia si de altii pentru asistenta si sprijin pe tot parcursul vietii sale.
4. Program de intervenie
Instruirea parinilor este o parte esenial a mai multor programe de interven ie asupra copiilor de vrste mici, dar
i a celor mai mari cu dizabiliti. Aceast instruire este direc ionat ctre familiile responsabile. Instruirea este
concepua pentru a ajuta familiile s rspund n mod eficient nevoilor pe care copii lor le au. Aceast instruire se
realizeaz n mare parte de ctre oamenii cu experien n domeniul copiilor cu dizabilit i i care se ofer
voluntari n a se afilia

ntr-un grup de sprijin prinilor ce au nevoie de aceast instruire. Aceste grupuri de suport joac un rol esen ial n
a ajuta paritii, membrii familiei, vecinii i prietenii s rspund n mod eficient la nevoile copiilor sau tinerilor cu
dizabiliti. Instruirea poate fi regizat de unul sau mai mul i profesionisti invitati de catre grupul de sprijin sa
conduca activitatile de formare. Formarea poate fi axata pe tehnici de hranire, de dezvoltare a limbajului, de
igiena, abordari comportamentale manageriale, activitati de dezvoltare motrica sau alte aspecte importante pt
parinti. Pentru parintii tinerilor cu dizabilitati instruirea oate fi indreptata spre intelegerea serviciilr adultilor,
accesul la programele de agrement, gasirea unui program vocational sau localizarea locuintei adecvate. Formarea
pt profesionisti-educatori, asistenti sociali, psihologi, medici specialisti se centreaza in principal pe construirea
relatiilor, comunicare si abilitati de colaborare. In plus, formarea are scopul de a ajuta profesionistii sa inteleaga
natura complexa a culturii din care face parte familia, a structurii acesteia, a functiilor pe care fiecare membru le
are precum si de a-i face pe acestia sa arunce o privire mai atenta asupra propriilor atitudini, valori si perceptii pe
care le au despre familiile cu copii, tineri sau adulti cu dizabilitati.
Instruirea membrilor familiei se refer la frai, bunici i alte rude. Instruirea i poate implica chiar i pe vecinii
apropiai sau prieteni grijulii care doresc s contribuie la bunstarea familiei. Adesea aceste persoane sunt legate
de familie prin afilieri religioase sau prietenii de lung durat. Unele cercetri sugereaz c mai mul i fra i tiu
foarte puine lucruri despre fratele sau sora lui cu dizabilit ti, manifestarile acestor dizabilit i, precum i
consecintele sale. n plus fraii trebuie s neleaga c ei nu sunt responsabili pentru anumite condi ii sau
dizabiliti. Instruirea bunicilor, altor rude, vecini, prieteni este crucial, ace tia ca i fra ii copiilor cu dizabilitati
trebuie s fie informai pentru a avea oportunitatea de a- i exprima sentimentele, de a fi capabili s pun ntrebri
pertinente i s beneficieze de o formare care este adaptat la nevoile lor. Dac sunt informa i i bine instrui i
acetia ofer de cele mai multe ori un rgaz consistent c sunt disponibili pentru familie, de asemenea ei pot oferi
un ajutor nepreuit familiilor n vederea activit ilor de transport, de recreere, babysitting si spirjin emo ional
critic.

5. Caracteristici ale nvrii

Integrarea colar exprim: atitudinea favorabil a elevului fa de coal pe care o urmeaz; condi ia psihic n
care aciunile instructiv-educative devin accesibile copilului; consolidarea unei motiva ii puternice care sus ine
efortul copilului n munca de nvare; situa ie n care copilul sau tnrul poate fi considerat un colaborator la
aciunile desfurate pentru educaia sa; corespondena total ntre solicitrile formulate de scoal i posibilit ile
copilului de a le rezolva; existena unor randamente la nv tur i n plan comportamental considerate normale
prin raportarea la posibilitile copilului su la cerin ele colare. n coal, copilul cu tulburri de comportament
aparine, de obicei, grupului de elevi slabi sau indisciplina i, el nclcnd deseori regulamentul scolar i normele
social-morale, fiind mereu sancionat de ctre educatori. Din asemenea motive, copilul cu tulburari de
comportament se simte respins de ctre mediul colar (educatori, colegi). Ca urmare, acest tip de colar intra n
relaii cu alte persoane marginalizate, intra n grupuri subculturale i trieste n cadrul acestora tot ceea ce nu-i
ofer societatea. Datorit comportamentului lor discordant n raport cu normele i valorile comunit ii sociale,
persoanele cu tulburri de comportament sunt, de regul, respinse de ctre societate. Aceste persoane sunt puse n
situaia de a renuna la ajutorul societii cu institu iile sale, trind n familii problema, care nu se preocup de
bunstarea copilului
6. Concluzii
Naterea unui copil cu dizabiliti are un impact profund asupra familiei, parin ii suferind un soc puternic deoarece
copilul pe care l-au ateptat, n viziunea lor fiind perfect sntos, nu mai sose te. Unele afec iuni, cum ar fi spina
bifid sau sindromul Down, sunt evidente cu uurin la natere, n timp ce altele, cum ar fi deficien e de auz i
dizabiliti de nvare, nu sunt detectabile pn mai trziu. Unoeri diagnosticele se dau dupa un set de teste care
pot dura destul de mult timp, iar acest lucru este chinuitor pentru parinti. Un rezultat adesea intalnit in cazul
familiilor care afla ca au un copil cu handicap este depresia de multe ori expusa

sub form de durere sau doliu. Unii prini ar descrie astfel de emo ii la fel de mult ca cele de suferit dup moartea
unei persoane dragi. Multe mame ale cror copii anormali supravie uiesc sufera sentimente mai acute de durere
decat mamele a cror copii anormali mor. Alte reac ii ale membrilor familiei includ incertitudine, dezamgire,
furie, frustrare, vinovie, negare, team, retragere, precum i respingere. Nivelul de impact variaz, dar pentru
cele mai multe ori se creeaza o criza de o magnitudine considerabila in cadrul familiei. Prin ii copiilor cu
dizabiliti experimenteaza sentimente si reactii comune in anumite intervale de timp, insa natura si durabilitatea
sentimentelor difera de la individ la individ.
7. Bibliografie
Hardman, L. M. , Dreve, J. C. , Egan, W. M. (1966). Human Exceptionality Society, School, and Family. Allyn
and Bacon.

Cuprins
1. Definirea termenilor
2. Perspective de abordarea dizabilitii
3. Familia copiiilor cu C.E.S.
4. Caracteristicile familiei cu CES
5. Relaii familie copil, mama-copil, tata-copil
6. Studiu de caz
7. Concluzii
8. Bibliografie
9. Webografie

1. Definirea termenilor:
Cerine educative speciale(CES) = concept relativ nou care presupune o viziune nou ce implic n primul rnd
ideea de toleran pentru toate categoriile de copiii. CES presupune i curriculum adaptat particularitilor
individuale, utilizarea viabil a potenialului de nvare, este de fapt o sintagm care vrea s includ toi copii
care au cerine /nevoi educative speciale.
Familie = un grup care i are originea n cstorie, fiind alctuit din so-soie i copiii nscui din unirea lor (grup
cruia i se pot aduga i alte rude), pe care-i unesc drepturi i obligaii morale, juridice, economice, religioase i
sociale (inclusiv drepturi sau interdicii sexuale).
Problem = dificultate cognitiv, dup P. Oleron, cerin fa de care repertoriul de rspunsuri de care dispune
subiectul este insuficient i inadecvat, sistem de ntrebri asupra unei necunoscute i dificultatea de a seleciona
sau construe un rspuns nemijlocit.
2. Perspective de abordarea dizabilitii
Exist mai multe perspective de abordare a handicapului ce se concretizeaz n diferite definiii sau modele ale
acestuia: Modelul medical- definete handicapul ca o boal cronic; Modelul economic- consider c
persoanele cu handicap sunt incapabile de a munci sau de a se deplasa, deci sunt neproductive sau mai puin
productive, fiind deci o boal economic; Modelul limitrii funcionale- definete handicapul ca o deficiena
sever, cronic, proprie persoanei care ndeplinete urmtoarele condiii: manifest o deficien mental sau fizic
(sau o combinaie de deficiene mentale i fizice), se manifest naintea vrstei de 22 de ani, se continu

fr a preciza o limit, reflect nevoia persoanei de ngrijire, tratament sau alte forme de servicii pentru o perioad
ndelungat sau pentru toata viaa, concepute i aplicate n mod individual. Modelul psiho-social- raporteaz
handicapul de societate plasnd problema handicapului la interaciunea dintre persoane i diferitele segmente ale
sistemului social, astfel c societatea este cea care trebuie sa se adapteze la persoanele care o compun, nu numai
persoana s se adapteze societii.
3. Familia copiiilor cu C.E.S.
Din categoria copiilor cu C.E.S (cerine educative speciale) fac parte att copiii cu deficiene propriu zise, ct i
copiii fr deficiene, dar care prezint manifestri stabile de inadaptare la exigenele colii. Din aceast categorie
fac parte: - copiii cu deficiene senzoriale i fizice (tulburri vizuale, tulburri de auz, dizabiliti mintale, paralizia
cerebral); - copiii cu deficiene mintale, comportamentale (tulburri de conduit, hiperactivitate cu deficit de
atenie-ADHD, tulburri de opoziie i rezisten); - copiii cu tulburri afective, emoionale (anxietatea, depresia,
mutism selectiv, atacul de panic, tulburri de stres posttraumatic, tulburri de alimentaie: anorexia nervoas,
bulimia nervoas, supra-alimentarea); - copiii cu handicap asociat; - copiii cu dificulti de cunoatere i nvare
(dificulti de nvare, sindromul Down, dislexia, discalculia, dispraxia); - copiii cu deficiene de comunicare i
interaciune (tulburri din spectrul autistic, sindromul Asperger, ntrzieri n dezvoltarea limbajului).
Urmtoarele descrieri ilustreaz marea majoritate a sentimentelor cu care prin ii se pot confrunta:
OCUL: Rspunsul iniial la naterea unui copil cu handicap este in general oc, care se distinge n mod diferit de
sentimente de anxietate, vinovie, amoreal, confuzie, neputin , furie, neincredere, negare, i disperare. Prin ii
uneori au, de asemenea sentimente de durere, detaare,

nedumerire, sau doliu. Depinde de fiecare individ cat timp dureaza aceasta perioada si cum trece peste ea. De-a
lungul timpului, muli prini se transform din victime n supravie uitori ai traumelor . n timpul perioadei ini iale
de oc, prinii pot fi n imposibilitatea de a procesa sau n elege informa ii furnizate de personalul medical. Din
acest motiv, informaiile ar putea avea nevoie s fie transmise n mod repetat, pn cnd s-au n eles pe deplin
conceptele prezentate. Prinii pot experimenta cele mai mari atacuri asupra ncrederii n sine. Ei se pot nvinov ii
pentru dizabilitatea copiiilor lor. De asemenea, ei pot fi for ati s i reevalueze sensul vie ii i motivele
provocarilor actuale. Blacher a numit aceasta perioad dezorganizare emo ional.
REALIZAREA: Realizarea se caracterizeaz prin mai multe tipuri de comportament parental. Parin ii pot fii
anxiosi sau fricoi vizavi de necesitatile copilului cu dizabilit i i de capacitatea de a acoperii aceste nevoi. Ei pot
fi cu uurin iritai sau suprai i vor petrece un timp considerabil autoacuzndu-se i autocomptimindu-se. n
unele cazuri ei pot respinge n continuare informa iile venite de la speciali ti. n aceast etap, prin ii vin s
neleag cerinele actuale i constrngerile care vor veni cu creterea unui copil cu un handicap.
RETRAGEREA DEFENSIV: n decursul acestui stadiu prin ii ncearc s evite producerea anxiet ii, unii
ncearc s rezolve problema cutnd plasament ntr-o clinic de specialitate pentru copiii cu dizabilit i sau cadru
rezidenial. Ali prini dispar pentru un timp sau se retrag ntr-un mediu mai sigur i mai pu in solicitant. O mam
s-a ntors de la maternitate alturi de copilul ei cu Sindrom Down, i-a fcut bagajele, i-a lasat copilul cu familia
i a plecat fr s aib o destinaie clar. Dupa ce a condus cateva ore ea s-a ntors acas. Dup trecerea catorva
luni ea s-a adaptat foarte bine cu nevoile fetiei ei i a nceput s furnizeze stimularea necesar pentru o cre tere
treptat, persistent. n prezent fiica sa este cstorit i lucreaz full time
ntr-un centru de zi pentru copii.
RECUNOATEREA: Este stadiul n care prinii se mobilizeaz pentru a creea mediul perfect pentru copilul cu
dizabiliti. n acest stadiu prinii se implic activ n procesul n interven ie i n tratament, de asemenea sunt
receprivi la informaiile venite din partea specialitilor. Unii prini vor s se implice n organiza ii de sus inere .

4. Caracteristicile familiei cu CES

Naterea i prezena continu a unui copil cu dizabilit i influen eaz puternic modul n care membrii unei familii
se raporteaz unul la cellalt(ii rspund unul altuia) n special dac copilul sufer de un handicap grav sau are mai
multe dizabiliti.n multe familii de cele mai multe ori mama este cea care sufer cel mai mult.Acordnd
atenie/grij unui astfel de copil ea nu mai este capabil sa efectueze sarcinile pe care le fcea nainte i timpul su
acordat familiei va fi redus datorit timpului petrecut avnd grij de nevoile speciale/unice ale copilului.Cnd
mama nu mai poate ndeplini sarcinie pe care obinuia sa le efectueze,de obicei ceilal i membrii ai familiei i
asum o mare parte din responsabilitate.Adaptarea la noua rutin poate fi dificil iar n rutina personal a
membrilor familiei pot aprea schimbri cu scopul de a o ajuta pe mam. n familiile care se confrunt deja cu
probleme emoionale,financiare sau de alt natur,un copil cu dizabilit i poate servi ca un catalizator pentru
dizolvarea acesteia. Pe msur ce copilul cu dizabiliti crete mama se va confrunta frecvent cu o problem:cum
s gseasc un echilibru ntre activitile de ngrijire pe care le asociaz cu rolul de ngrijitor i activitile pe care
le asociaz cu promovarea independenei. Vzndu-i copilul cum se chinuie s ndeplineasc noi sarcini i cum
suport consecinele naturale ncercrii unor noi comportamente poate fi dificil.Pentru multe mame
supraprotectoare poate fi extrem de dificil s nving, dar acest lucru poate fi realizat cu ajutorul celor care au
experimentat i au stpnit acest problem.n cazul n care mama sau oricare din ngrijitori continu sa fie
supraprotectori,rezultatele pot fi problematice,n mod special cnd copilul ajunge la adolescena trzie i este
nepregtit pentru maturitate sau pentru o via semi-independent.
Fiecare familie prezint un model caracteristic de transmitere a informaiilor ctre membrii si. Modelul i tipul de
comunicare variaz n funcie de mrimea acesteea, cultura sau vrsta membrilor.n general tatl este cel care
transmite aceste informaii,exceptnd cazul n care este diagnosticat la natere i atunci informaiile sunt
transmiseclarificate de ctre cel mai mare copil catre cei mai mici. La nceput se poate dezvolta o nou apropiere
n familiile care descoper c unul din copii are o dizabilitate. n aceast perioad mama este cea care simte
apropierea i este susinut de aceasta.n timp aceast apropiere poate disprea i membrii

familiei se vor ndeprta treptat de familie pentru a se apropia mai mult de prieteni sau colegi.ntrebrile pe care
copiii le-ar putea adresa prinilor cu privire la problemele familiale pot fi adresate frailor mai mari sau pot fi
evitate cu totul.Un astfel de comportament este probabil rezultatul tensiunii pe care copiii o simt la prini.Este un
lucru normal i de ateptat atunci cnd prinii trebuie s-i ndrepte atenia ctre un copil cu dizabiliti. De obicei
mamele dezvolt relaii diadice puternice cu copiii lor.Aceste relaii sunt caracterizate de legturi foarte strnse
ntre mam i copil. Dect s comunice cu toi membrii familiei copilul se folosete doar de mam pentru pentru
a-i exprima nevoile i dorinele(cererile).Alte relaii diadice se pot dezvolta ntre ali membrii ai familiei.Unii
dintre frai i vor acorda sprijin i se vor ngriji reciproc.Fraii mai mari i vor asuma rolul de substitut de printe
datorit noilor responsabilitilor iar fraii mai mici care vor ajunge s depind de cei mari vor tinde s dezvolte
relaii puternie,strnse cu acetia.Fiecare familie are o structur de putere unic.n unele familii tatl este cel care
deine cea mai mare parte a puterii(sau a controlului) iar n altele guvernarea familiei revine mamei sau ntregii
familii.Puterea n acest context este definit ca totalitatea controlului sau influenei unuia sau mai multor membrii
ai familiei exercitat n gestionarea deciziilor,atribuirea de sarcini i punerea n aplicare a activitilor.Cum
familiile variaz n funcie de nr. de membrii sau de modul n care sunt organizate, structura de putere din cadrul
fiecrei familii variaz n funcie de caracteristicile fiecrui membru.Structura aceasta de putere este deseori
schimbat de sosirea unui copil cu dizabiliti care are un frate(mai muli) mai mare care i va asuma o putere mai
mare datorate responsabilitilor care i se atribuie.
5. Relaii familie copil, mama-copil, tata-copil
Relaii so-soie
Declaraiile urmtoare ilustreaz interaciunile i rezultatele acestora unui cuplu care are un copil cu dizabiliti.
Cnd m gndesc la a avea un alt copil intru n panic.De fapt am consumat timp psihologic gndindu-m la
bieelul nostru i la rspunsul pe care i-l vom da.De fapt eu i soul meu nu ne-am mai ocupat cu succes de
sentimentele noastre. Acum 2 ani am nscut un biat care are grave dizabiliti.Aveam aproape 26 de ani iar soul
meu avea 27.Nu tiam prea multe despre

copii i cu att mai puin despre copii cu dizabiliti, dar nu ne-am gndit niciodat c am putea avea un copil care
s fie invalid.Cnd medicul pediatru ne-a sugerat instituionalizarea pentru copil noi doar am dat din cap. Credei
sau nu abia l-am putut privi prin fereastra de observaie o dat sau de 2 ori.Dup cteva zile de la natere eu i
soul meu am decis s ne lum un week end prelungit pentru a pune lucrurile la punct(a lua o decizie).Dar acest
lucru nu s-a ntmplat i treptat de atunci am nceput s-mi pierd interesul fa de lucruri.Dorm mai mult.Nu mai
sunt nerbdtoare s m trezesc n fiecare zi.Vechii mei prieteni au ncetat s m mai viziteze iar soul meu i
petrece timpul liber cu prietenii si deoarece eu am prea puin energie pentru a face orice n afara casei.Recent
soul meu mi-a dat un ultimatum:ori m decid s mai am un copil ori va gsi pe cineva care va vrea.(Sunt
bineneles i alte lucruri care l deranjeaz).De la naterea acestui copil am fost terifiat de ideea unei noi
sarcini.Ca urmare satisfacerea nevoilor fizice de afeciune ale soului meu au fost inexistente.Probabil ai putea s
spui c avem nevoie de ajutor.
Conform lui Featherstone (1980),dizabilitatea copilului atac mariajul n 4 moduri:Provoac emoii puternice
asupra ambilor prini,acioneaz ca un simbol al demoralizrii,tristeii,dezamgirii al unui eec
comun,remodeleaz organizarea familiei i creaz un mediu(teren) fertil pentru conflict.Un copil cu dizabiliti
poate necesita mai mult atenie imediat i prelungit din partea mamei pentru hrnit,tratament sau ngrijire n
general,iar atenia ei se va axa pe viaa copilului.Echilibrul care exista nainte ntre a fi soie i a fi mam acum
lipsete.Femeia se poate implica att de mult n ngrijirea copilului nct celelate relaii i vor pierde intensitatea
i calitatea.Comentarii reprezentative ale unor astfel de sentimente sunt exemplificate de urmtoarele declaraii:
Angela i petrece att de mult timp cu Juan nct ea mai are prea puin energie pentru mine.Este ca i cum se
consum cu grija lui.mi ceri s am grij de Juan dar rareori i petreci timp cu mine,cnd voi face parte iar din
viaa ta?Dezvolt un resentiment fa de tine i de Juan.Cine vrea s vin acas cnd cnd tot timpul este petrecut n
ateptarea lui? Din aceste comentarii se pot simi ce fel de sentimente nutrete soul fa de implicarea soiei n
ngrijirea copilului lor.n schimb i soii se pot implica excesiv de mult n viaa copiilor promovnd acelei tipuri
de sentimente soiilor.
Soiile pe de alt parte se pot simi suprasolicitate i copleite i pot simi nevoia de o pauz sau de o amnare.Se
pot ntreba de ce soii lor nu sunt mai nelegtori i de ce nu ajut mai mult(de ce nu sunt mai utili).Partenerii pot
experimenta de asemenea i alte tipuri de sentimente:fric,furie,vinovie,resentimente i altele care de obicei
interfereaz cu capacitatea

cuplului de a comunica sau de a cuta soluii realiste.De asemenea oboseala afecteaz profund modul n care
cuplul funcioneaz sau comunic.Ca urmare prinii se unesc astfel pentru a creea programe de ngrijire
temporare(amnate),care le dau ansa de a se ndeprta de cerinelenevoile de cretere ale copilului i de a se
relaxa sau de a-i rennoi relaiile.
O serie de ali factori pot contribui la stresul marital: neobinuit poverile (sarcinile) financiare uriae cu
tratamentul sau terapia;vizitele frecvente la clinici pentru tratament,renunarea la timpul alocat activitilor ce in
de cuplu,somn pierdut n special n primii ani de via ai copilului i izolarea social fa de rude i prieteni.
Cercetrile cu privire la stresul marital i instabilitate sunt limitate i contradictorii.Unele familii par s
experimenteze unele tulburri maritale extreme pe cnd altele nu raporteaz aa multe probleme.Totui unele
familii raporteaz o mbuntire n relaia marital ca urmare a diagnosticului copilului cu o dizabilitate.
(Turnbull & Turnbull, 1990).
Cleveland a studiat adaptrile a 17 familii la copiii lor cu leziuni traumatice ale mduvei spinrii.Ea a examinat
familiile imediat dup accident i apoi un an mai trziu concentrndu-se pe modificri ale func ionrii familiei i a
relaiilor intrafamiliale specifice.Cleveland a identificat mai multe surse ale iritrii conjugale i ale suferinei.Ca o
regul mamele i-au asumat rolul major n ngrijirea copiilor accidentai iar taii raporteaz sentimente de furie
datorate implicrii soiilor.Pe de alt parte soiile exprim ostilitate fa de soi din cauza lipsei lor de empatie i de
nelegere.Supraprotejarea de ctre mame a fost identificat ca o alt surs major de tensiune n cupluri,cu muli
soi care simt c soiile lor sunt suprasolicitate i protectoare n activitile lor de ngrijire.n general cuplurile au
declarat despre csniciile lor c nu au reprezentat niciun fel de funcie bun sau rea n (leziunea)prejudiciului
copilului lor,dar sunt contieni de perioada parental prelungit creia trebuie sa-i fac fa.Ei simt de parc ar
trebui s-i schimbe planurile,s le amne pentru perioada postparental din viaa lor. Consilierea i poate ajuta pe
prini s treac peste sentimentele de furie,resentimente sau descurajare.Antrenamentul(pregtirea) i poate ajuta
pe prini s-i dezvolte ateptri adecvate n privina realizrilor actuale i viitoare ale copilului i s dobndeasc
competene pentru a rspunde eficient i terapeutic la nevoile(dificultile) copilului.
Relaii printe-copil

Relaiile dintre prini i copiii cu dizabiliti reprezint o funcie alctuit din mai muli factori.Civa din cei mai
importani factori includ vrsta i genul copilului, statutul socio-economic al familiei,puterea de a face fa i
compoziia familiei (monoparental,nuclear,amestecat)i natura i gravitatea dizabilitii.
Familiile trec printr-un ciclu de dezvoltare pentru a rspunde nevoilor i nuanrilor ngrijirii copilului cu
dizabiliti:1.momentul n care prinii suspecteaz o infirmitate la copilul lor,2.perioada n care prinii i fac
planuri cu privire la educaia copilului,3.momemtul n care individul cu dizabilitate i termin studiile i
4.perioada n care prinii sunt prea btrni pentru a mai avea grij de descendntul adult al acestora.
Natura i severitatea dizabilitii dar i disponibilitatea prinilor de a se adapta i educa cu privire la rolul pe care
l au n ajutorarea copilului au o influen apreciabil n relaia printe-copil,relaie ce se ivete(se concretizeaz)
n cele din urm.Multe mame care au copii cu dizabiliti sau boli severe se ivesc de problema gsirii unei
bone.Provocarea este mult mai mare dect se poate imagina aa cum reiese din urmtoarele comentarii:Marcia
este o fat foarte matur pentru vrsta ei,dar devine ngrozit atunci cnd trebuie s-l ia n brae pe fiul nostru
Jeremy,care are multiple dizabiliti.Nu ndrznesc s-l las pe acesta cu ceilali doi copii ai mei Amy i Mary
Ann.Ei sunt prea mici ca s se poat descurca cu Jeremy.Dar trebuie s m ndeprtez de solicitrile care nu
lipsesc din ngrijirea lui Jeremy.Dac a putea s gsesc o persoan care s ne ajute mcar o dat pe lun,lucrurile
ar merge mult mai bine pentru mine i familia mea.
Gsirea unei persoane tinere care este dispus i capabil s ofere servicii de ngrijire de calitate pentru o dupamiaz sau un week-end este extrem de dificil.n unele regiuni ale rii adolesceni ntreprinztori au dezvoltat
afaceri de baby-sitting cu specializare n ngrijirea copiilor cu dizabiliti.Frecvent asociaiile locale care se ocup
de persoanele cu handicap pot fi de ajutor oferind baby-sitteri calificai.Timpul petrecut departe de copilul cu
dizabiliti sau alte boli grave ofer prinilor i frailor ansa de a se ocupa de propriile nevoi.Prinii i vor
rencrca astfel bateriile(se vor odihni) iar fraii vor folosi n exclusivitate atenia prinilor pentru a-i reafirma
importana lor n familie i valoarea ca indivizi.
Relaia mam-copil

Dac infirmitatea copilului este congenital i evident la natere atunci de cele mai multe ori mama este cea care
devine responsabil de interaciunea cu copilul sau de nevoile acestuia.Dac copilul este nscut prematur sau are
nevoie prea devreme de asisten medical ndelungat,relaia cu mama care st s nceap va ntrzia s apar,din
mai multe motive.Mama poate fi mpiedicat s se implice n activitile de hrnire i ngrijire,activiti obinuite
pentru orice mam dac copilul va avea nevoie s s petreac multe sptmni izolat i susinut de echipamente
medicale sofisticate.Unele mame ajung chiar s se ntrebe dac chiar au avut un copil datorit distanei pe care o
simt n incapacitatea de a interaciona imediat cu copilul ntr-o manier personal satisfctoare.Multe mame
dezvluie faptul c nu sunt ndrumate n implicarea lor (modul de a se implica) cum s reacioneze la(cu) copilul
cu dizabiliti.
Mamele sunt n general preocupate de provocrile emoionale personale n ngrijirea copiilor cu dizabiliti i n
cele din urm de capacitatea acestor copii de a se relaiona cu alii.Taii pe de alt parte sunt mai preocupai de
costurile pe care le implic creterea unor astfel de copii,dac vor deveni independeni finaciar n viitor sau dac
vor reui n realizarea propriei independene. (Lamb& Meyer, l991).Fr un nivel minim de implicare sau un
sprijin adecvat din partea unor aduli sau profesioniti,mamele se vor nstrina de copiii lor i le va fi difcil s
nceap procesul de ngrijire.Medicii,asistentele medicale sau alt tip de personal relaionat cu sntatea i
responsabil de furnizarea expicaiilor,instruciunilor i ateptrilor pregtesc dezvoltarea unor relaii printe-copil
sntoase i realiste.Ateptrile mamei sunt foarte importante deoarece ele vor forma mai trziu tipurile de
rspunsuri pe carea cesta le va da n ngrijirea i solicitarea asistenei pentru copilul su.
n alte cazuri mama poate fi forat virtual ntr-o relaie emoional fizic apropiat cu copilul cu
dizabiliti.Legtura care se dezvolt ntre mam i copil este una puternic i adesea de neptruns.Mama devine
potrivit lui Cleveland gardianul nevoilor afective. Ea i asum responsabilitatea principal de promovare a
reglrii emoionale a copilului i devine reprezentantainterpretul personal a acestuia.n acest rol mama are
responsabilitatea de a comunica nevoile i dorinele copilului celorlali membrii ai familiei.
Datorit greutii reale a responsabilitilor,alte relaii de obicei descresc n intensitate sau chiar dispar.Mama care
i asum acest rol i dezvolt o relaie foarte strns cu odrasla sa cu dizabiliti de obicei se pun n situaii de
precauie(n care trebuie s acioneze cu grij).Din dorina de a-i proteja copilul ea poate deveni supraprotectoare
i asta l poate mpiedica pe copil

de a profita de oportunitile de a pune n practic aptitudinile i de a participa la activiti care n cele din urm iar confer independena. Mama de asemenea i poate subestima capacitile i poate fi reticent n a-i ngdui
copilului s se implice n activiti riscante sau pline de provocri.n acest sens mama poate fi descris ca o
persoan supraprotectoare.Pe de alt parte nele mame i neglijeaz copiii cu dizabiliti i un le ofer stimularea
de care au atta nevoie pentru dezvoltarea lor optim.
Relaii tat-copil
Nu s-a scris foarte multe despre relaiile dintre tai i copii cu dizabiliti.Informaiile disponibile sunt n primul
rnd sub forma unor anecdote sau apar sub forma unor studii de caz.Taii se comportreacioneaz diferit fa de
fete dect fa de fiii lor cu dizabiliti.
Aa cum s-a punctat mai devreme, taii sunt de obicei responsabili pentru comunicarea tirii despre faptul c
mama a nscut un copil cu dizabiliti i pentru un timp tatl este cel responsabil de a-i ine la curent pe ceilali
membrii ai familiei de poziia mamei i starea copilului.Reacia tatlui fa de naterea copilului cu dizabiliti
este de obicei mai rezervat dect a celorlali membrii ai familiei.Tai sunt mai predispui la internalizarea
sentimentelor i pot rspunde cu mecanisme adaptative(de coping) ca retragerea,subliminarea i
intelectualizarea.Taii copiilor cu retard mental sunt mai preocupai dect mamele de fiii lor,n special de
capacitatea acestora de a dezvolta un comportament social adecvat i eventual de statutul academic i social.De
asemenea ei sunt mai afectai de vizibilitatea ratardului copiilor lor dect mamele.Relaiile care apar ntre tai i
copiii lor cu dizabiliti reprezint o legtur format din aceeai factori care privesc i legtura mam-copil.Un
factor important l poate reprezenta genul copilului. Dac copilul este biat i tatl i-a idealizat rolul pe care urma
s i-l asume n interaciunea cu fiul,atunci adaptarea va fi foarte grea.Tatl ar fi putut spera s joace fotbal cu
copilul,s-i devin partener n afaceri,s participe cu acesta la tot felul de activiti.Multe din aceste sperane nu sar putea realiza din cauza dizabilitilor copilului.
Cercetrile recente au artat c n comparaie cu mamele taii copiilor precolari cu dizabiliti de dezvoltare
experimenteaz mai puine simptome de suferin(ntristare) ,prezint niveluri mai ridicate ale stimei de sine i
dau dovad de mai mult locus of control n ngrijirea copiilor.Cnd taii bat n retragere sau nu se implic n
creterea copilului atunci ali membrii ai familiei, n special mamele i asum mai multe responsabiliti n ceea
ce privete ngrijirea

copilului.Aceast retragere de obicei reprezint un factor de stres pentru mame i ceilali membrii ai familiei.
Mai multe organizaii de susinere au creeat grupuri de discuii i suport care au fost adaptate la nevoile
tailor.Aceste grupuri sunt conduce de obicei de ctre un profesionist sau de un tat care are un copil cu dizabiliti
i ofer un mediu sigur n care taii i exprim sentimentele i grijile n legtur cu provocrile
familiale.Participarea la astfel de grupuri reprezint un lucru pozitiv att pentru tat ct i pentru ceilali membrii
ai familiei.Rezultatele pozitive includ niveluri mai mici de stres i depresie i o satisfacie mai mare privind
sprijinul social,creterea coeziunii familiei i creterea unitii familiei n abordarea provocrilor de cretere a unui
copil cu dizabiliti.
Relaiile dintre frai
Rspunsurile(interaciunile) frailor ctre fraii lor cu dizabiliti reprezint subiectul mai multor variabile.Farber a
identificat mai muli factori care pot fi predictivi n ceea ce privete adaptarea familiei,frailor la fraii i surorilor
lor cu retard mental,incluznd i calitatea relaiilor interpersonale dintre prini,genul copilului,clasa social i
modelele de interaciune ale familiei.Grossman a constatat c familiile cu venituri superioare sunt capabile s-i
scutesc copiii sntoi de povara asociat cu ngrijirea unui frate cu retard mental.Pe de alt parte familiile cu
venituri mai mici i cu numeroi membrii plaseaz o mare parte din povara ngrijirii unui copil cu dizabiliti
surorilor mai mari.Pe lng faptul c nva despre dizabiliti,fraii sunt de obicei preocupai de tot felul de griji i
sunt puse o serie de ntrebri:De ce se ntmpl acest lucru?Este oare fratele meu cantagios?Pot s iau i eu ce
are el?Ce voi spune prietenilor?Nu pot s am grij de el!Va trebui s am grij de el toat viaa?Voi avea copii care
vor avea dizabiliti i eu?
Ca i prinii lor copiii vor s tie i s neleag ct mai multe despre starea frailor cu dizabiliti.Vor s tie cum
ar putea s reacioneze i cum s-ar schimba vieile lor n urma unui asemenea eveniment.Dac aceste
interese(griji) sunt adresate adecvat atunci pronosticul pentru o implicare pozitiv a unui copil ce are o sor sau un
frate cu dizabiliti va fi unul mult mai bun.
Este important de reinut faptul c nu toate problemele ce apar ntre frai pot fi rezolvate printr-o orientare
adecvat educaie sau consiliere.Chiar cu un sprijin de consiliere i asisten excelent a avea un copil cu
dizabiliti poate fi o provocare i o durere n acelai timp att

pentru familia ct i pentru frai.n ciuda asistenei muli copii continu s- i urasc fra ii cu dizabilit i i s s se
simt jenai de acetia.
Atitudinea i comportamentul prinilor au un impact semnificativ asupra copiilor normali fa de cei cu
dizabiliti din momemt ce copiii tind s reflecte atitudinile i valorile prin ilor.Dac prin ii au atitudini realiste
i optimiste fa de copiii lor cu dizabiliti atunci i fra ii acestora le vor mprt i. Copiii care sunt dispu i s
ofere asisten frailor cu dizabiliti pot fi o adevrat surs de sprijin.De fapt mul i fra i joac un rol important n
ngrijirea i dezvoltarea intelectual,social i afectiv a unui frate sau surori cu o dizabilitate.
Furia este unul din sentimentele pe care muli dintre fra i o exprim sau o simt.Singurtatea.anxietatea,vina sunt
de asemenea frecvente.Sentimentele de singurtate pot aprea la copiii care i-au dorit o sor sau un frate cu care
s se joace. Anxietatea este prezent la tinerii care se ntreab cine va avea grij de fratele/sora sa atunci cnd
prinii nu vor mai fi capabili sau vii.Vina poate aprea din mai multe motive.Fra ii care cred c sunt obliga i s
aib grij de fraii lor cu dizabiliti cred c eecul de a oferi o astfel de ngrijire i-ar putea face ri sau imorali.De
asemenea se pot simi vinovai de gndurile reale i sentimentele pe care le au fa de fra i,incluznd
frustrarea,resentimente sau chiar ur.Realiznd c muli prin i un ar reac iona prea bine la exprimarea unor astfel
de sentimente muli dintre copii le interiorizeaz pentru mult timp.Mul i ursc timpul pe care prin ii lor l aloc
frailor cu dizabiliti.Acest resentiment poate lua forma geloziei.Unii copii se simt neglija i emo ional fa de
prinii care nu le rspund nevoilor de afeciune i sprijin.Pentru unii dintre fra i sentimentul dominant este unul
de resentiment amar sau chiar furie.Pentru alii atitudinea dominant fa de experien a cre terii cu un frate/sor cu
dizabiliti este reprezentat de sentimentul deposedrii,(scopurile)ocupa iile educa ionale,sociale i recrea ionale
fiind serios limitate.Urmtoarele afirmaii reprezint exemple ale unor astfel de sentimente:Noi nu am fost
niciodat ntr-o vacan din cauza fratelui meu Steven.Cum a putea s invit un prieten pe la mine?Nu tiu cum
s-ar comporta fratele meu autist.Cum i explici unui iubit/iubite c ai o sor cu retard mintal.Mul i din
prietenii notrii au ncetat s ne mai viziteze deoarece un tiau cum s reac ioneze/s se comporte fa de fratele
meu,Mike care e surd.Ei pur i simple un l n eleg.Eram tot timpul mpovrat cu responsabilit ile de ngrijire
ale surorii mele.Nu aveam timp s m distrez cu prietenii mei.Vreau un frate adevrat,un unul retardat.

Cum am menionat mai devreme,Grossman a descoperit c surorile mai mari care provin din familii cu venituri
mici i asum responsabilitatea de a avea grij de copilul cu dizabilit i.n aceste cazuri acestea detest faptul de
a-i auma rolul de ngrijitor i se simt prvate de oportunitile pe care orice tnr le-ar dori cnd ar cre te.
Fraii copiilor cu dizabiliti cred c ar trebui s compenseze dezamagirea prin ilor de a avea un copil infirm.Ei
pot simi o presiune excesiv de a performa,de a avea succes ntr-un domeniu academic sau artistic.O astfel de
presiune poate avea un efect profund supra snt ii fizice i psihice a acestora,aa cum i exprim ateprile
prinilor:De ce m simt mereu de parc ar trebui s fiu copilul perfect sau cel care mereu face lucrurile corect?
M-am sturat de constanta ncercare de a ctiga admiraia prinilor! De ce nu pot s fiu mediocru mcar o dat?
Grupurile de suport pentru cei care au frai cu infirmiti sunt n curs de apariie i pot fi extrem de utile pentru
adolesceni.Aceste grupuri prezint copiiilor i adolescenilor aspectele importante ale faptului de a avea un astfel
de copil n familia.
Ele stabilesc ateptri adecvate i discut ntrebri pe care copilul ezit s le pun n contextul familial.De
asemenea aceste ofer mijloace terapeutice prin care indivizii sunt capabili s analizeze problemele familiale i s
gseasc soluii practice.Una din aceste organizaii este Reeaua de informaii frate.Implicarea n acest reea
poate fi foarte util pentru copiii care experimenteaz dificulti n relaionarea cu un nou frate cu
dizabiliti.Membrii si dispun de urmtoarele resurse:publicaii,ziare trimestriale cu resurse materiale de
calitate,o bibliografie de literatur pentru copii legat de dizabiliti,o list mass-media cu privire la frai,o list cu
toi membrii i persoanele care au organizat grupurile freti,o bibliografie a articolelor din ziar despre frai i o
colecie de articole din ziare despre varate programe i workshop-uri.Mult suferin inutil ar putea s dispar
dac prinii i profesionitii ar acorda mai mult atenie sentimentelor i experienelor frailor din familiile care
au copii cu dizabiliti.
Relaiile din familiile extinse
Termenul de familie extins este folosit frecvent pentru a descrie o gospodrie n care locuiete un apropiat al
familiei(nucleare) mpreun cu rudele.n sensul prezentei seciuni termenul se va referi la rudele apropiate cu care
familia are contacte frecvente chiar dac nu locuiesc n aceeai cas.Aceti indivizi pot
include:bunici,unchi,mtui, sau veriori.Cnd un copil este nscut i devine parte din familia,el sau ea devine
parte din familia extins.De obicei

bunicii sunt cei care fac prima vizit oficial sau dau primul telefon la spital i care poate fi extraordinar de difcil
dac o felicit si ofer spijin fetei care a nscut un copil cu dizabiliti.ntr-un mod real bunicii i percep nepoii
ca pe o extensie a lor.Ei sunt nerbdtori s se laude i s arate poze cu ei fr s se ngrijoreze de greutile pe
care prinii trebuie s i le asume.Reciile lor i gradul corespunztor de sprijin pot reprezenta o surs de mare
putere sau de durere pronunat.
Cnd un nepot este nscut cu o dizabilitate, bucuria evenimentului se poate risipi.Ca i prinii,bunicii sunt prini
ntr-o criz care necesit reevaluare i reorientare.Ei trebuie s decid un numai cum vor rspunde copilului
lor,care este acum un printe dar i cum se vor raporta la nepot.Muli bunici care au crescut ntr-o perioad n care
devierea de la normal era foarte puin tolerat,i i mai puin neleas intr n procesul de criz fr prea mult
nelegere.n zilele lor naterea unui astfel de copil putea semnifica prezena unei nefaste,dumnii(bad blood) n
familia i astfel mama sau tatl noului nscut puteau fi alei ca api ispitori.Blamarea doar ofer o form
temporar de uurare.
De multe ori reacia iniial a bunicilor fa de noii noscui este aceea de a dovedi c ei sunt puri i nu sunt
responsabili de suferina prezent.Aceasta este desigur foarte duntor pentru bunstarea pentru mamei i a tatlui
noului nscut.Cercetrile au artat c bunicii joac un rol foarte important,n special n faza de diagnostic,n modul
n care copiii lor,noii prini vor reacionarspunde copilului cu dizabilitate.Dac bunicii sunt nelegtori,ofer
sprijin emoional i modele pozitive de adaptare ei pot avea un impact pozitiv asupra copiilor,mamei i
tatlui.Dac bunicii sunt critici i nenelegtori ei sunt astfel adugai la greutile deja existente complicndu-le
i mai mult.
Bunicii i ali membrii ai familiei pot contribui mult la unitatea fundamental a familiei.Dac locuiesc lng
familie ei pot deveni o parte integral a reelei de resurse i ca atare vor fi capabili s ofere sprijin nainte ca
energa copiilor lor s fie epuizat. Pentru a fi de ajutor,bunicii trebuie s fie pregtii i informai,ceea ce poate fi
dobndit n mai multe moduri.Ei trebuie s aib oportunitatea de a-i exprima sentimentele, ntrebrile i grijile cu
privire la dizabilitate i complicaiile aferente i trebuie s aib mijloace prin care s se informeze.Prinii
copilului cu dizabiliti pot mpri cu bunicii oice tip de material,despre sntate i personal educaional.Ei pot de
asemenea s ncurajeze familia s devin mai implicat prin participarea la discuiile printe-bunic. Aceste
ntlniri informale furnizeaz

informaii,cunotine despre sentimentele i luptele propriilor copii i necesit discuii sincere i deschise.
Cu trecerea timpului pot aprea alte tipuri de reacii n general axate pe 3 teme:evitare,trivialitate fantezie.Fiecare
din aceste teme este eviedeniat n urmtoarele declaraii:Nu cred c doctorii respectivi tiu despre ce
vorbesc.Nepotul nostru clar nu are nicio dizabilitate.Nu ne vom mai ngrijora din cauza asta de acum
naine.Suntem siguri c el i va reveni.Trebuie s existe un tratament!Vom gsi un doctor care s tie cu
adevrat cum s se ocupe de starea lui!
De fapt muli bunici experimenteaz multe din aceste stri i au multe din aceleai nevoi ca i ale copilului.Ca i
prinii,ei trebuie s primeasc informaii,s fie informai despre dizabilitate, terapiile disponibile i modalitile
de tratament.
6. Studiu de caz
Eu i Susan ne-am auzit n urm cu 8 ani. Aceasta a sunat la PHP( Prin ii i ajut pe prin i) cu dorin a de a- i
auta copilul cu Sindromul Down. Fiind mam singur dorea s i pstreze locul de munc, n ciuda strii de
sntate instabile a fiicei. Dup ce am vorbit cu Susan i am nchis telefonul m-am sim it epuizat att emo ional,
ct i fizic. Aceast tnr mam a ajuns la captul puterilor. Fiica ei a fost conectat la un monitor cardio, ceea ce
nseamn c interaciunile cu ea au fost dificile i anxioase. Situa ia lui Susan la locul de munc a fost ngreunat,
ea nu putea s lipseasc prea mult de lng fiica sa. Susan a admis c i vine cteodat s i abandoneze pur i
simplu fata ntr-o camer de motel, n aa fel nct mcar pentru o singur zi s se poat odihni cum are nevoie i
s se poat duce n mod constant la locul de munc. A fost o situa ie dificil att pentru Susan, ct i pentru fiica
ei. Pentru mine a fost o conversaie ncrcat emoional.

Aplicaii:
Care sunt aspectele cheie ale organizaiei PHP care i-ar putea fi de ajutor lui Susan pentru ca aceasta s poat
face fa actualelor ei provocri?
Ce msuri ar trebui luate imediat pentru a o ajuta pe Susan? Ce msuri trebuie luate n decursul urmtoarelor
ase luni? Da-i o justificare pentru fiecare dintre rspunsuri.
Avnd n vedere cunotinele din acest moment, ce sprijin ar fi potrivit pentru Susan? Cum va fi acest sprijin
acordat i orchestrat, dac ar fi valabil n cazul lui Susan?
Care ar trebui s fie obiectivele de asisten pe termen lung pentru Susan?
7. Concluzii
Parintii cu copiii cu handicap au o mare preocupare in ceea ce priveste viitorul din punct de vedere educational si
social pentru copiii lor. Ei vor sa stie ce vor fi capabili sa faca atunci cand vor fi adulti. Vor sa stie cum ii va afecta
pe ceilalti membrii ai familiei prezenta unui copil cu handicap. Mai mult decat atat vor sa stie cum vor pastra
functionalitatea familiei si cum for manageria stresul datorat prezentei copilului cu handicap. Na terea unui copil
cu dizabiliti are un impact profund asupra familiei, parintii suferind un soc puternic deoarece copilul pe care l-au
asteptat, in viziunea lor fiind perfect sanatos, nu mai soseste. Unele afec iuni, cum ar fi spina bifida sau sindromul
Down, sunt evidente cu uurin la natere, n timp ce altele, cum ar fi deficiente de auz i dizabilit i de nv are,
nu sunt detectabile pn mai trziu. Unoeri diagnosticele se dau dupa un set de teste care pot dura destul de mult
timp, iar acest lucru este chinuitor pentru parinti. Un rezultat adesea intalnit in cazul familiilor care afla ca au un
copil cu handicap este depresia de multe ori expusa sub form de durere sau doliu. Unii prin i ar descrie astfel de
emoii la fel de mult ca cele de suferit dup moartea unei persoane dragi. Multe mame ale cror copii anormali
supravieuiesc sufera sentimente mai acute de durere decat mamele a cror copii anormali mor. Alte reac ii ale

membrilor familiei includ incertitudine, dezamgire, furie, frustrare, vinov ie, negare, team, retragere, precum i
respingere. Nivelul de impact variaz, dar pentru cele mai multe ori se creeaza o criza de o magnitudine
considerabila in cadrul familiei. Prinii copiilor cu dizabilit i experimenteaza sentimente si reactii comune in
anumite intervale de timp, insa natura si durabilitatea sentimentelor difera de la individ la individ.
8. Bibliografie
Hardman, L. M. , Dreve, J. C. , Egan, W. M. (1966). Human Exceptionality Society, School, and Family. Allyn
and Bacon.
Popescu-Neveanu, P. (1978). Dicionar de psihologie. Bucureti. Editura Albastros
9. Webografie
Dizabilitati usoare sau severe / multiple
Traducere

http://articole.famouswhy.ro/necesitatea_integrarii_in_gradinita_a_copiilor_cu_ces/

Emanuela Todea
Alexandra Preda
Cristina Stoica

Dizabilitati usoare sau severe / multiple

In prezent cea mai frecventa metoda de a clasifica elevii pentru servicii de educatie speciala
este metoda traditionala de a-I imparti pe elevi in categorii; elevii sunt impartiti in grupuri discrete
bazate pe caracteristici individuale. Doisprezece categorii separate de elevi cu dizabilitati sunt
recunoscute in (IDEA Individuals with Disabilities Education Act) . Din aceste 12 categorii 3 se
gasesc sub terminologia dizabilitatilor de invatare si comportamentale: retard mental , dizabilitati de
invatare , problem emotionale( tulburare de comportament). Cei care sustin a mentine categorii
separate in domenii precum dizabilitatile de invatare , tulburarile de comportament si retardul
mintal spun ca, caracteristicile selevilor sunt unice pentru fiecare din aceste 3 categorii. De exemplu
elevii cu tulburari de comportament au caracteristici si nevoi diferite fata de cei cu dizabilitati de
invatare sau retard mintal . Comform abordarii categoriale grupandu-I pe toti acesti elevi sub o
singura eticheta nu va fi functional in ceea ce priveste nevoile lor educationale (Braaten, Kauffman
1998).
Alti specialist sustin ca aceasta clasificare impiedica definirea clara sau diferentierea
adecvata a nevoilor acestor elevi intr-o sala de clasa (Reynolds 1991, Jenkins 1988).
Jenkins a concluzionat : nu vedem nicio justificare pentru a separa elevii dupa etichete.
Reynolds spune ca abordarea categoriala traditionala rezulta intr-o separare a elevilor care nu este
necesara si reprezinta o mare gresala.
Abordarea categoriala si generala sunt metode alternative in a defini si clasifica indivizi cu
dezabilitati de invatare si comportamentale. Desi ambele abordari sunt folositoare in anumite
circumstante niciuna nu poate servii de una singura numarului mare de persoane cu deficiente de
invatare si tulburari de comportament . Folosirea abordarii categoriale si generale in definirea si
clasificarea deficientelor de invatare si comportament a castigat o atentie crescuta in domeniul
educatiei in ultimii ani (Adelman 1992).
Multi specialisti au incercat sa se rupa de abordarea categoriala dar cu putin succes . Unele
dintre aceste noi abordari au reprezentat doar un exercitiu semantic folosind termini diferiti dar
pastrand metoda traditionala categoriala . Alte abordari au fost total diferite dar nu au reusit decat sa
alimenteze o dezbatere intre sustinatorii abordarii generale si ale sistemului categorical de
clasificare. Ceea ce este necesar este o examinare serioasa a bazei sau parametrilor folositi pentru
clasificare cat si ale circumstantelor in care acestia pot fi functionali .
Discutia in acest capitol se va focusa pe dizabilitati de invatare si comportamentale folosind o
abordare generala bazata pe severitatea conditiei elevului. Caracteristicile de invatare si
comportamentale ale individului sunt impartite in dizabilitati usoare si dizabilitati severe/ multiple.
Dizabilitati usoare de invatare si comportamentale
Fiecare profesor s-a confruntat cu elevi care au dezabilitati usoare de invatare si
comportament . Asa cum este si cazul lui Marilyn importanta unei dezabilitati depinde de mai multi
factori. In primul rand care este discrepanta dintre performantele scolare ale elevului si ceea ce se
asteapta de la el. Marilyn este in urma cu un an fata de colegii ei in ceea ce priveste performanta
cititului , iar la matematica in urma cu doi ani. Dirigintele ei o descrie ca fiind o eleva nemotivata .
Din punctual de vedere al scolii problema este vazuta din perspectiva performantelor academice ale

elevei si adaptarea sociala, a efectului negativ asupra celorlalti elevi, lucru care poate fi evident (sau
anticipat).
Definitie
Cadrul discutiei despre dizabilitatile usoare de invatare si comportamentale este urmatoarea
definitie:
Indivizii cu dezabilitati usoare de invatare si comportamentale prezinta deficiente ale abilitatii
adaptative si academice care sunt sub media criteriilor de evaluare . Acesti indivizi au nevoie de
ajutor special peste cele tipic oferite in sistemul educational. Nevoia suportului aditional in general
devine evident doar intr-un mediu scolar. Cauza deficitului de performanta este in general
necunoscut. Un elev cu o dizabilitate usoara ramane in sistemul educational toata ziua cu suport
aditional .
Aceasta definitie subliniaza varietatea de elevi cu dezabilitati de invatare si comportamentale
si permite o flexibilitate considerabila in identificarea si oferirea serviciilor educationale speciale.
Abordarea generala subliniaza ca motivul principal pentru identificarea populatiei este pentru a
imbunatatii oportunitatile de succes in sistemul educational .
Datorita varietatii de caracteristici ale acestor elevi definitia intentioneaza nu limiteaza zonele
de evaluare. In functie de problema care a rezultat intr-o sesizare evaluarea poate include mai multe
masuratori, cum ar fi abilitatile adaptative, performantele scolare si functionarea cognitiva.
Abordarea generala ii lasa persoanei specializate, flexibilitatea de a folosi orice instrument de
evaluare care este necesar pentru a determina cat de mari sunt deficientele academice sau
comportamentale si pentru a oferi recomandari pentru interventii educationale.
Scopul definitiei este de a pune in evidenta actuale deficiente de performanta care pot fi
corectate sau imbunatatite prin interventii educationale . In abordarea generala profesorii trebuie sa
se concentreze direct pe nivelul de functionare a individului in relatie cu serviciile speciale
necesare, decat pe o eticheta care sa nu aiba relevanta specifica pentru instruire.
Definitia dizabilitatilor usoare de invatare si comportamentale are patru componente :
1. Servicii de suport aditional pentru deficiente de abilitati adaptative si academice pe langa
cele oferite intr-un sistem scolar
2. Nevoia serviciilor aditionale este evidenta in mediul scolar
3. Cauza pentru deficientele de performanta ale elevului sunt nestiute
4. Elevul ramane in sistemul scolar normal si primeste serviciile speciale necesare
Fraza deficiente de abilitati adaptative si/sau performante academice este inclusa in
definitie deoarece aceste diferente sunt atribute generale ale acestor elevi . Nu este greu sa
gaseasca un elev cu o dizabilitate usoara care are rezultate academice scazute fata de colegii sai
fara dizabilitati si are probleme de adaptare . Definitia permite aparitia independenta a unui
deficit academic sau a unei probleme comportamentale, dar totodata sugereaza faptul ca daca
ambele dizabilitati apar in paralel ele trebuiesc incluse in aceeasi definitie. De exemplu Marilyn
nu poate sa faca fata atat expentantelor academice sau comportamentale. Putem spune ca un
individ care functioneaza la acest nivel este in general capabil sa se adapteze mediului social din
afara mediului scolar.
Definitia generala subliniaza performanta functionala a unei personae care poate fi

schimbata prin tehnici de interventie specifice. Este parerea noastra ca termenul dizabilitati
usoare de invatare si comportamentale este un termen larg care nu este probabil sa devina un
termen de diagnosticare, dar poate fi folosit in diferite feluri pentru motive de interventie.
Folosirea acestui termen i-ar face pe profesori sa se axeze pe suportul necesar decat pe
etichete. De exemplu Marilyn este o eleva de clasa a patra care poate citi la nivelul unui copil de
sfarsit de clasa a doua. Acest deficit de citire este o descriere functionala a problemei lui
Marilyn care indica discrepanta dintre rezultatele ei si ceea ce se asteapta de la un copil de
varsta ei. Eticheta categoriala pusa pe Marilyn poate fi aceea de deficienta de invatare care nu
ofera informatie specifica a deficientelor academice.
Performantele unui individ pot fi descrise din punct de vedere statistic prin compararea lor
cu alte performante ale indivizilor de aceasi varsta cronologica ( diferente interindividuale) sau
persoana poate fi descrisa in termeni analitici prin puncte tari si puncte slabe (diferente
intraindividuale).
O evaluare interindividuala se refera adesea la o masurarea standardizata a abilitatilor unui
student pentru ca individual este comparat cu un grup mai mare a carui medie a fost
determinata. Evaluarea intraindividuala se refera adesea la o masuratoare cu criteria de
referinta , in care nu sunt comparati studentii intre ei , ci analizeaza punctele tari si slabe ale
individului. Ca la evaluarea interindividuala o medie este determinate. Totusi, media este
calculata pe mai multe zone de performanta ale individului (recunoasterea unor parti ale
cuvintelor , ale unor sunete din cuvinte si sunetele unor litere). Fiecare zona de performanta este
comparata cu media individului si este evaluata diferenta dintre zonele de performanta. In
functie de natura diferentei poate fi necesar ca studentul sa fie vazut pe o baza interindividuala
sau intraindividuala sau ambele. Normele individuale pot fi determinate folosind metode precise
de predare atat intraindividuale cat si interindividuale.
Definitia noastra asupra evaluarii pe baza de criteria este larga din cauza varietatii
caracteristicilor individuale care trebuiesc evaluate . in functie de problema care a rezultat intr-o
sesizare evaluarea se poate face in zone precum abilitati de adaptare, rezultate academice si
functii intelectuale . Acest lucru ofera flexibilitatea de a folosi instrumente standardizate
(interindividual) si instrumente pe baza de criteria (intraindividual), evaluare,
observatii,interviuri, toate acestea combinate.
In mare parte deficientele de performanta ale studentilor cu dezabilitati usoare devin
evidente in mediul scolar in care cauza acestei dificultati este in general necunoscuta. Probleme
pot avea loc si in alt mediu cum ar fi acasa, dar nevoia cea mai mare de servicii speciale este
mult mai proeminenta la scoala. Din aceasta cauza multi copii sunt etichetati ca fiind retardati la
scoala dar odata ce acestia parasesc acest mediu eticheta dispare pe parcurs ce acesta avanseaza
spre viata adulta.
Raspandirea
Daca elevul este etichetat ca a fi sau nu cu o dizabilitate (definite de IDEA) depinde de
nivelul interventiei educationale necesare. Aceasta decizie trebuie data de o echipa
multidisciplinara responsabila in determinarea unui program educational pentru elev .
Cauze
Cauzele pentru care apar deficientele usoare de invatare si comportamentale sunt
necunoscute deoarece multi factori pot interactiona si contribui la diferente de invatare si
comportamentale nu este posibila determinarea cauzei . Stim ca indivizii cu deficiente usoare
de invatare si comportamentale nu prezinta dizabilitati fizice sau senzoriale. Mai de graba aceste

diferente individuale sunt educationale . De fapt indivizii cu dizabilitati usoare de invatare si

comportamentale nu sunt usor identificabile dupa parasirea sistemului educational. Se poate ca
doar atunci cand copilul intra in sistemul educational ca deficienta sa fie recunoscuta undeva pe
la varsta de 5-6 ani.
Numerosi factori au fost asociati cu aparitia dizabilitatilor usoare de invatare si
comportamentale :de exemplu fundalul cultural, diferente socio-economice si educatia precara.
Studentii al carui fundal cultural difera de cultura dominanta si al carui statut socio-economic
este sub venitul mediu este mai probabil sa fie identificati si etichetati ca avand dizabilitati
(Davis & McCaul 1991).
Tehnici eficiente de predare sunt critice pentru succesul elevilor cu deficiente usoare de
invatare si comportamentale (Larrivee 1986). Tehnici slabe de predare pot fi un motiv pentru
problemele legate de scoala prezente la acesti copii . Este o nevoie sa se examineze mai
indeaproape modul in care profesorii sunt educati in programele din universitate si cat de
eficient aplica ceea ce au invatat (Hardman 1994). Folosesc profesorii procedura, metoda,
materialele necesare ca sa aigure o crestere si dezvoltare maxima a elevilor?
Alti factori care sunt asociati cu deficientele usoare de invatare si comportamentale include
absenteismul in scoala primara si diferente ale valorilor in cadrul familiei in ceea ce priveste
importanta scolii/educatiei. O motivatie scazuta si o slaba memorie au fost de asemenea
asociate cu probleme legate de scoala.
Caracteristici
Indivizii cu dezabilitati usoare de invatare si comportamentale au o varietate de caracteristici
care trec de definitiile categoriale traditionale . Desi multi profesori au incercat sa pastreze
puritatea categoriala unii specialisti indica faptul ca atunci cand rezultatele unui copil in clasa
sunt examinate este o suprapunere considerabila mai ales in cazul dizabilitatilor usoare la un
nivel sever (Gartner & Lipsky 1989). Profesorii au inceput sa se focalizeze pe relatia dintre
mediul de invatare, continutul materialului si metode de predare decat pe diferentele dintre
etichetele categoriale. Aceasta focusare a directionat atentia spre abordari specifice
instructionale luand atentia de pe etichete . In trecut programele educationale s-au bazat pe
expectante definite in conformitate cu etichetele categoriale decat pe performantele individuale
ale elevilor.
Aderenta stricta la abordarea categoriala la un nivel usor prezinta un pericol real deoarece
asa o abordare implica faptul ca fiecare categorie este omogena ,o examinare a indivizilor cu
deficiente usoare de invatare si comportamentale arata faptul ca nu este cazul. Categoriile de
elevi cu dizabilitati de invatare, retar mintal si deficiente comportamentale sunt clasificari
generice care include indivizi cu o varietate de diferente academice, cognitive, abilitati
adaptative.
Elevii cu dizabilitati usoare de invatare si comportamentale sunt de multe ori definiti si
categorizati prin excludere, prin ceea ce nu sunt. De exemplu un copil cu o dizabilitate de
invatare este de obicei definit ca unul care nu este inferior din punct de vedere intellectual. De
asemena, elevii cu dizabilitati de invatare nu arata diferente distincte si nu sunt semnificative
fata de elevii cu rezultate slabe din sistemul educational (Shinn & McGue 1982).
Atunci cand sunt comparati elevii care sunt etichetati ca avand deficiente comportamentale
cu aceea care sunt etichetati ca avand dizabilitati de invatare, inteligenta este considerata a fi un
atribut comun. Prin definitie aceste doua categorii includ indivizi care au o inteligenta medie sau
aproape de medie. Diferenta dintre deficientele comportamentale si dizabilitatile de invatare au

fost explicate mai mult in termeni de diferente de adaptare sociala si caracteristicile celui care
invata . Totusi studentii cu dizabilitati de invatare pot de asemenea avea deficiente secundare de
comportament . Pe deasupra studentii cu deficiente de comportament pot intampina dificultati
de invatare comparabile cu acelea prezente la indivizii definiti ca avand dizabilitati de invatare.
Performanata elevilor in clasa de asemenea sugereaza ca problemele comportamentale nu
sunt specifice unui nivel intelectual. Elevii cu retard mintal se pot comporta intr-o maniera care
poate fi considerate din punct de vedere social si interpersonal neadaptativ (Drew, Hardman &
Logan 1996).
Dificultatile in adaptarea sociala trebuiesc private ca o caracteristica care este comuna atat
elevilor cu dizabilitati de invatare comportamentale si retard mental.
Un factor care a fost privit ca o caracteristica a elevilor cu dezabilitati de invatare este
variabilitatea dintre ariile de functionare. Descrierile generale ale dizabilitatilor de invatare au
subliniat de multe ori mari diferente intraindividuale intre ariile de abilitati. De exemplu Marilyn
este un copil de clasa a 4 care citeste la nivel de clasa a 3 avand dificultati de intelegere. Totusi
abilitatile ei in matematica sunt cel putin o clasa sub nivelul ei de citire si doua clase sub ceea ce
este de asteptat pentru un copil de varsta ei. Frecvent aceasta variabilitate in aptitudini a fost folosita
pentru distingerea dintre elevii cu dizabilitati de invatare si cei cu retard mintal. Elevii despre care
se crede ca au un retard mintal este de asteptat sa aiba aceleasi rezultate la toate materiile . De
exemplu este de asteptat ca un copil cu un retard mintal sa aiba acelasi nivel academic in toate ariile
: citit, scris si matematica.
Discutia noastra a subliniat similaritatile considerabile ale atributelor comportamentale in
categorizarea traditionala. Acest lucru nu neaga faptul ca diferentele exista intre categorizarea
traditionala mai ales in termeni ai abilitatilor generale, a ratei de invatare si sarcinilor de atentie. De
asemenea este evidentiat faptul ca etichetele categoriale se poate sa nu fie folositoare in dezvoltarea
programelor educationale pentru elevii cu dizabilitati usoare de invatare si comportamentale.
Interventii educationale
Instructiuni eficiente pentru student cu dizabilitati usoare de invatare dezvolta motivatia
studentului de a invata, promoveaza achizitia abilitatilor academice , cognitive si sociale si
imbunatateste abilitatea de a transfera abilitatile invatate in scoala in diferite medii. Elevii cu
dizabilitati usoare se confrunta cu expectante similar cu acele a acelor elevi fara dizabilitati. In
multe scoli elevii cu dizabilitati usoare se asteapta de la ei sa obtina diploma si sa absolve studiile si
sa aiba un minimum de competente cerute de student care nu prezinta dizabilitati.
Dizabilitati Multiple/Severe
Indivizii cu dizabilitati multiple severe ar putea deficit al performantei in aproape in toate
aspectele vietii.O parte din acestia au dizabilitati severe de natura intelectuala,cognitiva si
comportamentala;altii au deficiente fizice sau senzoriale.Majoritatea au dizabilitati multiple
semnificative.Sa ne reamintim Kevin din cap anterior,nu putea vorbi,merge,vedea sau auzi
Nevoile acestor oameni nu pot fi satisfacute de o singura profesie.Natura acestor dizabilitati
se extinde in mod egal in domenii precum medicina,psihologia si serviciile sociale.Din moment ce
aeste persoane prezinta caracteristici diferite necesita atentia mai multor profesii nu este
surprinzator ca numeroase definitii si strategii de interventie au fost imprumutate pentru a le descrie
si a le trata.

Definitii
O definite generala a dizabilitatilor severe multiple:
Indivizii cu dizabilitati severe multiple prezinta un deficite fizice,senzoriale,intelectuale
si/sau adaptative care sunt semnificativ sub norma medie a criteriilor de evaluare.Aceste deficiente
nu sunt limitate la un cadru specific ci sunt evidentiate in toate cadrelor de mediu si de multe ori
implica deficinte de preformanta in domenii diferite.Este mai probabil ca aceste cauze sa fie
identificate la nivel de functionare insa cauzele exacte pot fi uneori necunoscute.In acest
prag,Indivizii cu dizabilitati functionale vor avea nevoie de tipare modificate de suport si tratament
si vor necesita modificari ale mediului.
Cele 4 componente majore ale definitiei sunt:1.deficientele fizice,senzoriale,intelectuale
sau/si deficiente ale abilitatii adaptative semnificativ sub medie.2.deficiente ale performantei
evidente in toate tipurile de medii si in diferite domenii de performanta.3.cauze identificabile in
majoritatea cauzelelor si 4.tipare de suport si tratament substantial modificate.
In comparatie cu definitia noastra a dizabilitatilor usoare,gravitatea dizabilitatii a
crescut,situandu-se semnificativ sub limita mediei inregistrate.Definitia continua sa se concentreze
pe natura dizabilitatii si evita cu grija sa eticheteze ca fiind un handicap,din cauza ca cei doi termeni
nu sunt sinonimi.De exemplu o persoana poate avea deficiente vizuale severe(orbire),dar nu poate fi
considerata o persoana cu handicap din cauza adaptarii de mediu,exercitii speciale de mobilitate si
tehnologii speciale.Kevin are multiple dizabilitati,incluzand inabilitatea de comunicare
verbala,totusi,cu ajutorul tehnologiei el se poate exprima celorlati.Astfel,in anumite circumstante,o
dizabilitate poate fi severa insa impactul asupra individului poate fi minor.Termenul multiplu este
folosit in descrierea acestor indivizi din cauza ca majoritatea au mai mult de o dizabilitate.totusi in
cele mai multe cazuri,retardul mintal este un simptom primar.Persoanele cu retard sever au
invariabil dizabilitati fizice si psihice in completarea functionarii intelectuale reduse.De
exemplu,acestia sunt predispusi la boli de inima congenitale,epilepsie,probleme respiratorii,diabet si
tulburari ale metabolismului.De asemenea prezinta un tonus muscular slabit si deseori sufera de
spasticitate,atetoza si hipotonie.Indivizii cu retard mintal sever mai pot avea deficiente
senzoriale,incluzand dificultati in a vedea si a auzi.
Multi termeni sunt folositi pentru a descrie indivizii cu dizabilitati multiple severe:handicap
sever,handicap profund si handicap multiplu.Trebuie mentionat ca putine definitii generale fac
distinctie intre dizabilitatile severe si profunde.Nu se pune accent pe distinctia celor doua definitii
ale dizabilitatii profunde si severe.Aceste conditii sunt de multe ori tratate ca apartinand unei
singure categorii in sistemul educational.
In 1991,Asociatia persoanelor cu handicap sever a propus urmatoarea definitie a dizabilitatilor
severe:
Grupul include indivizi de toate varstele care necesita suport extensiv continuu in mai mult
de o activitate cotidiana majora pentru a se putea integra in comunitate si pentru a se putea bucura
de viata in egala masura cu cetatenii care au mai putine sau mai multe dizabilitati.Este necesar
suportul pentru activitati cotidiene cum ar fi miscarea,comunicarea,ingrijirea personala si studiul
necesar unui trai independent,angajarea si auto-suficienta.
Definitia TASH pune accent pe relatia individului cu mediul,nevoia de a include persoane de
toate varstele si suportul extesiv continuu in activitatile cotidiene.Relatia dintre mediu si individ
poate fi vazuta ca o strada cu 2 sensuri.In primul rand este important sa determinam capacitatea
individului de a face fata cerintelor familiale,scolare si sociale.In al doilea rand cum reusesc
diversele medii sa raspunda nevoilor individului cu dizabilitati severe.Schimbul dintre individ si
mediu reprezinta un proces dinamic care necesita adjustare continua si intretine coexistenta unui

suport reciproc.Definitia Tash a dizabilitatii severe sugereaza ca o legatura intre om si mediu se

poate realiza doar cand exista un suport extensiv continuu pentru fiecare individ in timp ce acesta
parcurge diferite stadii ale vietii cotidiene incluzand interactiuni sociale,indeplinirea nevoilor
personale,alegerea unui stilul de viata,munca si deplasarea dintr-un loc in altul.
Pentru multe dintre dizabilitati,retardul mental nu reprezinta un simptom primar.O asemenea
deficienta senzoriala dubla este surzirea-orbirea.Dificultatile concomitente vizuale si auditive
determina deficiente severe de comunicare cat si dificultati in educatie si dezvoltare.Impactul
pierderii auzului si vazului nevoilor educationale ale studentului constituie un subiect de dezbatere
in randul profesionistilor.In ceea ce ii priveste pe surdo-orbi prezenta retardului sever este pus pe
seama deficientelor senzoriale,vizuale si auditive.Un alt punct de vedere sustine ca acestia au o
inteligenta medie daca pierderea auzului si vazului are loc dupa achizitia limbajului.Downing si
Eichinger sustin ca surdo-orbii nu sunt capabili sa transmita sau sa raspunda la stimuli pentru a
interactiona cu ceilalti,comportament considerat nepotrivit.
Dubla diagnoza:Termenul de diagnoza dubla este folosit adesea pentru a descrie persoane cu
probleme emotionale grave(tulburari comportamentale) asociate cu retardul mintal.Se estimeaza ca
ponderea persoanele cu retard mental care au tulburari emotionale grave variaza de la 25% la
90%.Tash sugereaza ca termenul poate figresit aplicat pentru in utilizarea procedurilor
comportamentale repulsive,medicamente psihotropice si pedepsirea prin intermediul sistemului
judiciar.
Relatia intre retardul sever si tulburarea emotionala nu este inteleasa la fel de clar ca relatia
dintre retard si dizabilitatea fizica.De fapt,exista o mare confuzie in ceea ce priveste caracteristicile
care se suprapun caracteristicilor populatiei diferite.Caracteristicile indivizilor cu tulburari
emotionale grave par a fi in stransa legatura cu cele ale indivizilor cu retard sever,dar,prin
definitie,indivizii cu tulburari emotionale nu sunt cu adevarat retarzi. Utilizarea evalurilor
standardizate i funcionale pentru a defini dizabilitatile severe multiple traditional,cercetarile s-au
bazat pe masuratorile standardizate,in particular pe testul IQ,in definirea dizabilitatilor
comportamentale si de invatare.Multe definitii ale dizabilitatilor de invatare include IQ ca fiind un
element de departajare.Prin definitie o persoana cu dizabilitati de invatare are un IQ sub limita
normala.Anumiti cercetatori sugereaza ca testarea standardizata in special testul IQ nu ar trebui
inclus in definirea dizabilitatilor multiple.Alternativa propusa este abordarea evaluarii functionale
care are urmatoarele caracteristici:
1. se concentreaza pe abilitatile practice cotidiene
2. are un accent ecologic care priveste functionarea individlui in mediul sau
3. examineaza procesul de invatare si performanta
4. sugereaza tehnici de inerventie care pot avea succes
5. specifica procedurile de monitorizare continua care pot evalua progresul tratamentului
Evaluarile functionale se concentreaza pe legatura dintre nevoile individului si cerintele
mediului.Scopul evaluarilor este sa determine ce fel de suport este necesar pentru a obtine
rezultatele dorite in ceea ce priveste accesul si participarea in conditii obisnuite.
Raspandire
Indivizii cu dizabilitati severe multiple constituie un procent foarte mic din intreaga
populatie.Chiar daca lua in calcul multitudinea de afectiuni,raspandirea variaza de la 0.1%la
1%.Aproximativ 4 din 1000 de persoane au dizabilitati severe al caror principal simptom este
retardul mintal.Departamentul de educatie din S.U.A(1994) estimeaza ca 86,179 de studenti cu
varsta cuprinsa intre 6 si 21 ani au invatat in scoli publice fiind etichetati ca persoane cu dizabilitati
multiple in anul scolar 1992-1993.Acesti studenti numara mai putin de 2% din cei aproape 5 mil de

studenti considerati elegibili pentru serviciile prevazute in Actul educatiei indivizilor cu

dizabilitati.Estimarile nu include cei 773 de studenti surdo-orbi cu varsta cuprinsa intre 6 si 21
ani.In ansamblu,aproape 14,000 de indivizi din SUA sunt surdo-orbi.
Cauzalitate
Dizabilitatile pot avea cauze multiple. Pentru marea majoritate a indivizilor cu dizabilitati
severe multiple diferentele sunt evidente chiar de la nastere.Defectele de la nastere pot fi rezultatul
tulburarilor genetice sau metabolice incluzand anormalitati cromozomiale,sau incompatibilitate
RH.Sanatatea precara maternala din timpul nasterii poate fi cauza defectelor deficientelor la
nastere.Consumul de droguri,alcool sau tutun,nutritia saraca,bolile infectioase,expunerea la
radiatii,bolile venerice si varsta inaintata a mamei reprezinta factorii care pot influenta
predispunerea la deficiente la nastere.Dizabilitatile multiple severe pot rezulta din incidente care au
loc mai tarziu in viata cum ar fi otravirea,accidentarea,malnutritia,neglijenta fizica si emotionala si
bolile.
Nevoi educationale si caracteristici
Elevii cu dizabilitati severe multiple pot fi caracterizati in concordanta cu nevoile
instructionale.Snell (1991) sugereaza ca cercetatorii se concentreaza mai mult pe nevoile
instructionale si pe plasarea indivizilor in cadre educationale si mai putin pe caracteristicile generale
ale populatiei.Asa cum Snell si Brown au propus(1993) profesorii trebuie sa elaboreze 3
presupuneri in ceea ce priveste caracteristicile invatarii la studentii cu dizabilitati severe multiple:
1. Invatarea nu este posibila dar probabila
2. Sunt mai multe asemanari intre acesti studenti decat diferente
3. Cu un sprijin corespunzator,calitatea vietii poate fi imbunatatita.
Multitudinea de caracteristici prezente la indivizii cu dizabilitati severe multiple este
oglindita de numeroasele definitii asociate cu aceste afectiuni.Cu un suport adecvat indivizii cu
dizabilitati severe multiple au posibilitatea de a scapa de stereotipul care ii prezinta doar ca pe niste
consumatori in societate,devenind astfel membrii valorosi in comunitate si familie.
Interventia educationala
In trecut programele pentru elevii cu dizabilitati severe multiple au fost orientate mai mult
pe protectie si ingrijire.Obiectivul era de a proteja individul de societate si societate de
individ.Acesta metoda a condus la programe educationale care de multe ori izolau individul si
ofereau mai degraba ingrijire fizica decat o pregatire pentru viata.Astazi educatorii lucreaza cu
elevii care sufera de dizabilitati severe,isi concentreaza instructiunile de pregatire a elevului cu
dizabilitati severe multplie pentru a participa activ in viata de familie,scoala sau comunitate.
Cercetatorii au identificat cateva trasaturi care caracterizeaza programele scolare eficiente pentru
elevii cu dizabilitati severe multiple:
1. Preferintele si nevoile elevului sunt luate in considerare in elaborarea obiectivelor
educationale.Indivizii cu dizabilitati severe multiple,ca oricare altii,trebuie sa fie in pozitia de a lua
decizii privind viata personala.Fiind o oportunitate de promovare a independentei individului.
2. Scoala pretuieste si incurajeaza implicarea parentala.Implicarea parintilor care participa
activ in programul educational al copilului poate constitui un predictor puternic in adaparea elevilor
cu dizabilitati dupa incheierea studiilor.

3. Instructiunile se concentreaza pe abilitati functionale folosite frecvent care au importanta

in activitatile cotidiene.Nu trebuie presupus ca o abilitate invatata in clasa poate fi folosita si in
afara scolii.Invatarea in medii naturale poate asigura ca abilitate va fi de folos si se va mentine de-a
lungul timpului.
4. Exista oportunitati continue de interactiune intre elevii cu dizabilitati severe multiple si
cei normali.
Interactiunile frecvente dintre studentii cu dizabilitati si cei normali cu varste apropiate
poate oferi oportunitati in participarea cu succes la activitati in comunitate ca si adult. Una dintre
cele mai importante caracteristici ale mediului post-scolar este nevoia frecventa de a interactiona cu
oameni fara dizabilitati.In consecinta este logic sa elaboram programe educationale care sa simuleze
mediul natural avand ca scop dezvoltarea abilitatilor de socializare.
Din moment ce elevii cu dizabilitati severe multiple sunt inclusi in medii educationale
obisnuite este important sa intelegem cum putem incuraja interactiunea dintre acestia cu studentii
fara dizabilitati.Planificarea de oportunitati pentru interactiune poate include cercurile de
prieteni,parintii,accesul la activitati scolare zilnice precum excursii,pranzul.
Studiu de caz - Marissa
Marissa, de 13 ani, a intampinat dificultati scolare. Uraste sa mearga la scoala si de multe ori
are rezultate slabe. Privind in catalogul anilor trecuti, noua ei profesoara Joanne Ferguson a fost
alarmata de rezultatele slabe ale Marissei si de atitudinea negativa pe care ea o are fata de scoala.
Sunt surprinsa de descrierea pesimista asupta potentialului Marissei. Pe parcursul anilor, profesorii
au descris-o in mod constant ca avand abilitati limitate si o motivatie slaba si totodata o stiam de
sine scazuta. Toata lumea o vede ca pe o fata care incearca sa manipuleze pe cei din jur, pentru a nusi face temele scolare.
Marissa intotdeauna ii spune doamnei Ferguson cat de mult uraste sa citeasca. Sa citesc
este plictisitor. Mi-ar placea sa ma descurc mai bine, dar nu pot.. Profesorii au observat ca poate
citi la un nivel de clasa a 3-a dar se pare ca nu intelege ceea ce citeste. Testele scolare confirma
faptul ca intelegerea textului citit este sub media varstei ei. De fapt, Marissa este cu trei ani in urma
in ceea ce priveste cititul. Are dificultati similare la matematica, cu rezultate sub media de varsta.
Profesoara de matematica de clasa a 6-a a Marissei o descrie ca fiind o persoana cu probleme de
atentie si nelinistita in timpul orelor. Nu este nicio indoiala ca neatentia ei in clasa contribuie la
esecul de a lucra singura sau in echipa. Ea trebuie sa fie monitorizata constant.
In ultimii doi ani Marissa a inceput sa lipseasca de la scoala mult mai frecvent, iar cand vine
la scoala intarzie la ore. A fost prinsa de cateva ori falsificand semnatura parintilor pe biletul de
invoire. De doua ori, in ultimul an, a fost prinsa copiind la testele de matematica. Cand a fost
confruntata cu aceste situatii, Marissa a devenit vizibil anxioasa si se balbaia; intr-un final,
departandu-se de toti din jurul ei. Mama ei spune ca Marissa se plange deseori ca trebuie sa mearga
la scoala: Trebuie de multe ori sa o trag jos din pat, dimineata. Intotdeauna a avut numeroase
motive pentru care sa nu mearga la scoala, incepand cu durerile de cap si ametelile pana la
profesorii mei sunt naspa si nimeni nu ma place .
In timp ce Marissa niciodata nu a primit servicii speciale educationale, doamna Ferguson a
decis ca trebuie sa faca o sesizare si sa vada daca este eligibila pentru suport aditional ca elev cu
dizabilitati. Primul pas este sa aiba o intrevedere cu directorul scolii, Nancy Morrison, sa discute
posibile metode de sustinere, de care Marissa are nevoie.

Studiu de caz - Bridget

Bridget este o eleva de liceu energetica si constincioasa. Cititul este o provocare pentru ea,
dar si-a dezvoltat un set de abilitati compensatorii care o ajuta sa treaca peste deficientele ei.
Aparent, munca ei este in general ordonata si corecta. Totusi, ea deseori se ingrijoreaza de
asteptarile profesorilor si de calitatea muncii ei.
Participarea lui Bridget in invatamantul de zi este un succes direct al motivatiei si dorintei ei
de a finaliza scoala. Pe deasupra, ea a invatat cum sa-si foloseasca punctele forte si cum sa treaca
peste slabiciunile ei. Unul atu important este grija pentru propria imagine. Bridget este constienta de
dizabilitatile ei si discuta deschis cu profesorii despre ele, pentru a fi ajutata. De exemplu ea
intampina dificultati in interpretarea intrebarilor din teste. Avand in vedere aceasta dilema, ea in
mod frecvent le sugereaza profesorilor alte metode sau optiuni prin care ea poate fi evaluata
Viitorul ma sperie, pentru ca nu stiu exact unde voi fi. Sunt speriata de faptul ca dizabilitatea mea
ma va dezavantaja. Asa ca atunci cand merg la un interviu pentru un nou job, vreau sa le spun dar
totodata nu vreau sa le spun ca sunt dislexica si ca voi avea probleme la silabisit. Cred ca asta este
un motiv pentru care sunt speriata ca voi citi ceva gresit si le voi strica afacerea. Sunt speriata de
asta.
Studiu de caz Marilyn
Marilyn are noua ani si este in clasa a patra. Invatatoarea ei o descrie ca pe un elev care
invata greoi, fiind lipsit de motivatie. Marilyn nu poate sa faca fata cerintelor comportamentale si
scolare fara plus de ajutor. Nivelul ei de citire este de clasa a treia si de foarte multe ori intampina
dificultati in a intelege materialul citit. La matematica inca incearca sa inteleaga scaderi simple dar
se descurca in a identifica numerele si la adunari cu numere mici.
Marilyn a comunicat parintilor si profesorilor frustrarile pe care le are in legatura cu scoala.
Ea vede scoala ca pe un aspect negativ al vietii ei. Profesoara ei confirma atitudinea negativa a lui
Marilyn si spune ca ea are dificultati in a duce la bun sfarsit temele si este de multe ori reprimata
pentru faptul ca viseaza cu ochii deschisi si nu este atenta la scoala.
Recent, Marilyn a trimisa la consilierul scolar pentru a i se face o analiza a aptitudinilor ei
scolare. O baterie standardizata de teste a indicat faptul ca Marilyn functioneaza sub media unui test
de inteligenta ( IQ 86 ). Testele de evaluare au aratat la ce nivel se afla cu cititul ( clasa a doua ),
matematica ( clasa a doua ) iar exprimarea si intelegerea sunt sub media elevilor din clasa ei.
Studiu de caz Kevin
Kevin are 14 ani si este elev la liceu. El nu vorbeste, merge, aude sau vede. In timpul zilei
echipa de suport special lucreaza contincios pentru a satisface nevoile de baza ale lui Kevin a
manca, a merge la baie. In ciuda dizabilitatilor severe multiple, Kevin a invatat sa se exprima
folosind o tabla de comunicare, este capabil sa se miste folosindu un scaun cu rotile si invata cum sa
se hraneasca fara ajutor. Kevin locuieste acasa cu familia. El participa in toate activitatile familiei,
inclusiv la cumparaturile, restaurant, in parc.

DIZABILITATILE USORE SI SEVERE/MULTIPLE

Deficientele usoare de invatare si comportamentale

Indivizii cu dezabilitati usoare de invatare si comportamentale prezinta deficiente ale abilitatii

adaptative si academice care sunt sub media criteriilor de evaluare . Acesti indivizi au nevoie de
ajutor special peste cele tipic oferite in sistemul educational. Nevoia suportului aditional in general
devine evident doar intr-un mediu scolar. Cauza deficitului de performanta este in general
necunoscut. Un elev cu o dizabilitate usoara ramane in sistemul educational toata ziua cu suport
aditional .
In mare parte deficientele de performanta ale studentilor cu dezabilitati usoare devin
evidente in mediul scolar in care cauza acestei dificultati este in general necunoscuta. Probleme
pot avea loc si in alt mediu cum ar fi acasa, dar nevoia cea mai mare de servicii speciale este
mult mai proeminenta la scoala. Din aceasta cauza multi copii sunt etichetati ca fiind retardati la
scoala dar odata ce acestia parasesc acest mediu eticheta dispare pe parcurs ce acesta avanseaza
spre viata adulta.
Cauze
Cauzele pentru care apar deficientele usoare de invatare si comportamentale sunt
necunoscute deoarece multi factori pot interactiona si contribui la diferente de invatare si
comportamentale nu este posibila determinarea cauzei . Stim ca indivizii cu deficiente usoare
de invatare si comportamentale nu prezinta dizabilitati fizice sau senzoriale. Mai de graba aceste
diferente individuale sunt educationale . De fapt indivizii cu dizabilitati usoare de invatare si
comportamentale nu sunt usor identificabile dupa parasirea sistemului educational. Se poate ca
doar atunci cand copilul intra in sistemul educational ca deficienta sa fie recunoscuta undeva pe
la varsta de 5-6 ani.
Numerosi factori au fost asociati cu aparitia dizabilitatilor usoare de invatare si
comportamentale :de exemplu fundalul cultural, diferente socio-economice si educatia precara.
Studentii al carui fundal cultural difera de cultura dominanta si al carui statut socio-economic
este sub venitul mediu este mai probabil sa fie identificati si etichetati ca avand dizabilitati
Alti factori care sunt asociati cu deficientele usoare de invatare si comportamentale include
absenteismul in scoala primara si diferente ale valorilor in cadrul familiei in ceea ce priveste
importanta scolii/educatiei. O motivatie scazuta si o slaba memorie au fost de asemenea
asociate cu probleme legate de scoala.
Asa este si cazul prezentat mai jos in cadrul seminarului.

Studiu de caz - Marissa

Marissa, de 13 ani, a intampinat dificultati scolare. Uraste sa mearga la scoala si de multe ori are rezultate slabe.
Privind in catalogul anilor trecuti, noua ei profesoara Joanne Ferguson a fost alarmata de rezultatele slabe ale
Marissei si de atitudinea negativa pe care ea o are fata de scoala. Sunt surprinsa de descrierea pesimista asupta
potentialului Marissei. Pe parcursul anilor, profesorii au descris-o in mod constant ca avand abilitati limitate si o
motivatie slaba si totodata o stiam de sine scazuta. Toata lumea o vede ca pe o fata care incearca sa manipuleze

pe cei din jur, pentru a nu-si face temele scolare.

Marissa intotdeauna ii spune doamnei Ferguson cat de mult uraste sa citeasca. Sa citesc este plictisitor. Mi-ar
placea sa ma descurc mai bine, dar nu pot.. Profesorii au observat ca poate citi la un nivel de clasa a 3-a dar se
pare ca nu intelege ceea ce citeste. Testele scolare confirma faptul ca intelegerea textului citit este sub media
varstei ei. De fapt, Marissa este cu trei ani in urma in ceea ce priveste cititul. Are dificultati similare la
matematica, cu rezultate sub media de varsta. Profesoara de matematica de clasa a 6-a a Marissei o descrie ca
fiind o persoana cu probleme de atentie si nelinistita in timpul orelor. Nu este nicio indoiala ca neatentia ei in
clasa contribuie la esecul de a lucra singura sau in echipa. Ea trebuie sa fie monitorizata constant.
In ultimii doi ani Marissa a inceput sa lipseasca de la scoala mult mai frecvent, iar cand vine la scoala intarzie la
ore. A fost prinsa de cateva ori falsificand semnatura parintilor pe biletul de invoire. De doua ori, in ultimul an, a
fost prinsa copiind la testele de matematica. Cand a fost confruntata cu aceste situatii, Marissa a devenit vizibil
anxioasa si se balbaia; intr-un final, departandu-se de toti din jurul ei. Mama ei spune ca Marissa se plange
deseori ca trebuie sa mearga la scoala: Trebuie de multe ori sa o trag jos din pat, dimineata. Intotdeauna a avut
numeroase motive pentru care sa nu mearga la scoala, incepand cu durerile de cap si ametelile pana la
profesorii mei sunt naspa si nimeni nu ma place .
In timp ce Marissa niciodata nu a primit servicii speciale educationale, doamna Ferguson a decis ca trebuie sa
faca o sesizare si sa vada daca este eligibila pentru suport aditional ca elev cu dizabilitati. Primul pas este sa
aiba o intrevedere cu directorul scolii, Nancy Morrison, sa discute posibile metode de sustinere, de care Marissa
are nevoie.

In cazul Marissei am facut urmatoarele observatii al comportamentului cognitiv:

- limbaj i comunicare: vocabular sarac, posibilitai de exprimare reduse, tulburari semantice
accentuate dificultai de analiza si sinteza fonematica ;
- matematica: dificultai de efectuare a operatiilor de adunare cu trecere peste ordin.
- Iar in ceea ce priveste aria de socializare Marissa prezinta :
- conduite i atitudini dominate de nesiguranta stri de afectivitate negative, posibiliti bune pentru
dezvoltarea atitudinilor de relaionare;
- ntrziere n apariia i dezvoltarea limbajului, stri de discordan afectiv- relaional
Marissa prezinta nevoia de afectiune, de intregrare, de modele socio-umane i de sprijin permanent
din partea celorlalti.
De asemenea ea are o adaptare inferioara la cerintele programelor scolare.
Marissa are o toleranta scazuta la frustrare; simte nevoie de identificare; are o relaionare ncordat cu mama
sa, are de asemenea carente afective si nu are repere morale.
Ceea ce am observat ca are necesita Marissa este valorizarea si recunoastere sociala
Motiv pentru care am dezvoltat urmatoarea interventie care are in vedere urmatoarele :
Domeniul de intervenie :comunicare / limbaj deoarece ea este dislexica
Scopul :efectuarea unor exerciii accesibile i n ritm propriu pentru mbogirea limbajului, dezvoltarea
abilitilor lexico-grafice.
Atunci cand se implementeaza o interventie punctele cheie ale interventiei pe langa mijloace sunt :

- ntrirea pozitiv (lauda, ncurajarea permanent);

- convingerea n a accepta sarcina;
Propunem urmatoarele exercitii pentru ameliorarea conditiei Marissei :
-

exerciii specifice de analiz grafic, de asociere a literei, de citire si scriere a literei precedat de o
vocal; exerciii de numire a literei ntr-un cuvnt; exerciii de gsire a literei n cuvinte date;
indicarea poziiei literei n cuvnt;
gsete litera cerut n cuvinte date;
fie de lucru, exerciii de compunere i descompunere a silabelor i de recunoatere a fiecrei
componente;
exerciii cu silabe directe i inverse (consoan + vocal);
exerciii de citire;
exerciii de recunoatere i reproducere a cuvntului, exerciii de analiz i sintez fonematic a
cuvintelor, exerciii de copiere i dictare de cuvinte, exerciii de desprire n silabe;
exerciii structurate cu partea iniial sau final a cuvntului constant;
gsete i citete cuvintele n text;
-explicatia;
exerciii de recunoaterea a numrului de cuvinte din propoziii;
exerciii de formulare a unor propoziii pornind de la un cuvnt dat;
exerciii de citire;

n cadrul terapiei dislexiei se au n vedere obiectivele comune, precum:

- recunoaterea direciei n grafie i lexie;
- identificarea ordinii cronologice i spaiale;
- identificarea fonemelor i grafemelor n ordine alfabetic i aleatorie;
- identificarea fonemelor i grafemelor n cadrul unui amsamblu structurat;
- abilitatea de a identifica fonemele i grafemele;
- abilitatea de ordonare a grafemelor i fonemelor;
- abilitatea de memorare lexic i grafic.

Dizabilitati severe/multiple
O definite generala a dizabilitatilor severe multiple:
Indivizii cu dizabilitati severe multiple prezinta un deficite fizice,senzoriale,intelectuale
si/sau adaptative care sunt semnificativ sub norma medie a criteriilor de evaluare.Aceste deficiente
nu sunt limitate la un cadru specific ci sunt evidentiate in toate cadrelor de mediu si de multe ori
implica deficinte de preformanta in domenii diferite.Este mai probabil ca aceste cauze sa fie
identificate la nivel de functionare insa cauzele exacte pot fi uneori necunoscute.In acest
prag,Indivizii cu dizabilitati functionale vor avea nevoie de tipare modificate de suport si tratament
si vor necesita modificari ale mediului.
Cele 4 componente majore ale definitiei sunt:
1.deficientele fizice,senzoriale,intelectuale sau/si deficiente ale abilitatii adaptative
semnificativ sub medie.

2.deficiente ale performantei evidente in toate tipurile de medii si in diferite domenii de

performanta.
3.cauze identificabile in majoritatea cauzelelor si
4.tipare de suport si tratament substantial modificate
Pentru multe dintre dizabilitati,retardul mental nu reprezinta un simptom primar.O asemenea
deficienta senzoriala dubla este surzirea-orbirea. Dificultatile concomitente vizuale si auditive
determina deficiente severe de comunicare cat si dificultati in educatie si dezvoltare. Impactul
pierderii auzului si vazului nevoilor educationale ale studentului constituie un subiect de dezbatere
in randul profesionistilor. In ceea ce ii priveste pe surdo-orbi prezenta retardului sever este pus pe
seama deficientelor senzoriale, vizuale si auditive.Un alt punct de vedere sustine ca acestia au o
inteligenta medie daca pierderea auzului si vazului are loc dupa achizitia limbajului. Downing si
Eichinger sustin ca surdo-orbii nu sunt capabili sa transmita sau sa raspunda la stimuli pentru a
interactiona cu ceilalti,comportament considerat nepotrivit.

Cauzalitate
Dizabilitatile pot avea cauze multiple. Pentru marea majoritate a indivizilor cu dizabilitati
severe multiple diferentele sunt evidente chiar de la nastere.Defectele de la nastere pot fi rezultatul
tulburarilor genetice sau metabolice incluzand anormalitati cromozomiale,sau incompatibilitate
RH.Sanatatea precara maternala din timpul nasterii poate fi cauza defectelor deficientelor la
nastere.Consumul de droguri,alcool sau tutun,nutritia saraca,bolile infectioase,expunerea la
radiatii,bolile venerice si varsta inaintata a mamei reprezinta factorii care pot influenta
predispunerea la deficiente la nastere.Dizabilitatile multiple severe pot rezulta din incidente care au
loc mai tarziu in viata cum ar fi otravirea,accidentarea,malnutritia,neglijenta fizica si emotionala si
bolile.
Pentru exemplificarea unui caz cu dizabilitati severe multiple am folosit cazul lui Vasile
Adamescu, supranumit si :
"Supraomul"
* Nu vede, nu aude, abia vorbete, dar a ajuns profesor i artist
n urm cu 64 de ani s-a nscut n comuna Borcea, pe braul stng al Dunrii, un biat
perfect normal, Vasile Adamescu. n decursul a doi ani, acesta i-a pierdut i vederea i auzul din
cauza unei meningite. Fiind aa de mic cnd boala l-a lovit, din neglijena familiei, i cum copilul
nu reuise s nvee s vorbesc, a uitat chiar i sunetele pe care le folosise pn atunci. Pn la 11
ani, orb, surd i mut fiind, a supravieuit cu ajutorul fratelui su mai mare cu care i-a stabilit un
limbaj minimal, prin atingeri. Vasile reuea s transmit cnd i era foame sau sete i cam att. Pe
la 11 ani, unei mtui mai nstrite, care avea un atelier de blnuri la Constana, i-a venit ideea s
duc copilul la Cluj, la coala de surzi, pentru a-i oferi o pregtire minim, dup ce nvtorul
din sat nu a tiut ce s fac cu el. Aa c tatl lui Vasilic l-a adus n oraul de pe Some, la coala
pentru surzi. Acolo nu l-au primit, iar, de team c nu-l vor primi nici la coala de nevztori, tatl
l-a lsat n internat i a plecat acas. De atunci, Clujul a fost casa lui pentru Vasile Adamescu.
La 11 ani a nceput grdinia, alturi de educatoarea Andaluzia Leahu. Ea a nceput s-l
nvee literele. Primele au fost A i P. A nvat cuvintele apa, papa, pa. Cnd spunea

cuvntul ap, educatoarea i-a bgat minile n ap i aa copilul tia ce este apa. Apoi, cuvntul
papa a fost asociat cu mncarea, iar cuvntul pa cu salutul. Unul dintre cele mai dificile
lucruri de explicat a fost cuvntul mort. Nu reuea nicicum s neleag ce nseamn s fii mort
pn nu a fost dus s pipie un cadavru. La fel a fost i cu divinitatea. Acum, la 65 de ani, Vasile
Adamescu este foarte credincios, dup ce a citit mult i a reuit s neleag rostul credinei.
Dup ce a terminat grdinia, a fost lsat pe mna Florici Sandu. Profesoara cea mai
drag inimii lui, Florica Sandu, a reuit s l demutizeze. Sttea ore ntregi fa n fa cu
discipolul ei, iar acesta i simea micrile feei cnd pronuna fiecare liter n parte, de unde
anume pornea aerul la fiecare rostire. n doi ani, Vasile a nvat alfabetul, iar n ali patru a reuit
s nvee toate cuvintele. A urmat gimnaziul i liceul, iar la examenul de bacalaureat a luat nota
9,33. Programa era aceeai ca la colile de mas, doar c examenele se susineau n alfabetul
Braille. Vasile a urmat i Facultatea de Pedagogie, la secia pedagogie special, i a devenit la
rndul lui mentor pentru foarte muli copii cu dubl deficien senzorial (surdocecitate).
Fiind un as la activitile manuale, coala Popular de Arte nu a fcut dect s-i lefuiasc
talentul nnscut la sculptur. Chiar i azi, are un atelier unde sculpteaz statuete i busturi pe care
apoi le druiete. Cu ocazia vizitei n Cluj a fostului preedinte al rii, Ion Iliescu, Vasile
Adamescu a avut ocazia s i simt trsturile feei, dup care a sculptat un bust al su. Domnul
Adamescu a lucrat 29 de ani n nvmnt, la coala de nevztori din Cluj. S-a retras n 2004,
dei n fiecare zi mai merge la coal, unde lucreaz la crile pe care le scrie sau se ntlnete cu
elevii. Acum, fostul profesor orb surdo-mut locuiete cu un tnr de 20 i ceva de ani, student n
anul doi la aceeai facultate pe care a absolvit-o. Viorel l ajut cum poate, i scrie n palm liter
cu liter, tot ce se petrece n jurul su. Are o sete fabuloas de cunoatere. i spun ce se transmite
la tiri, citesc articole pe internet i i le povestesc. Vrea mereu s afle cte ceva, s nvee. Are
extrem de muli prieteni cu care comunic la fel de bine. Trimite mesaje de pe telefonul mobil, i
pregtete singur mncarea i st cam cte o or pe zi n baie, dimineaa. i place s se ngrijeasc
i are mare grij de sntatea lui, spune Viorel despre colegul lui de apartament. Nu pot s i
neleg pe cei care nu nva s scrie i s citeasc. Nu mi place statutul de analfabet, mai ales n
cazul oamenilor normali i mai ales azi, cnd snt attea posibiliti, explic Vasile Adamescu.
Cum simte lumea
Vasile Adamescu a cltorit enorm, cu toate mijloacele de transport. Prima dat cu
profesoara lui, Florica Sandu, apoi cu ali profesori i cu Viorel. n felul acesta i-a stabilit repere,
tie ct dureaz un kilometru, iar dac merge cu maina, i i scoate mna pe geam, tie cam cu
ce vitez se deplaseaz automobilul. A fost cstorit de dou ori, dar acum a rmas singur. Nu de
tot, pentru c Viorel e mereu lng el. Dac acesta se va cstori, i-au fcut planuri i chiar schie
cum s uneasc dou apartamente. n fiecare zi, Vasile Adamescu scrie la lucrarea sa
autobiografic. n curnd o va termina i o va publica n negru, adic normal, nu n Braille. Din
cnd n cnd, citete cu plcere din crile scrise de Helen Keller, prima femeie oarb, surd i mut
din SUA secolului al XIX-lea, care a devenit un adevrat icon al pacifitilor, scriitorilor, dar i al
oamenilor, n general.
Visa la zgrie-nori
Parfumul fructelor proaspete i place cel mai mult domnului Adamescu, la fel i cel al
trandafirilor i lcrimioarelor. Parfumurile snt un moft pe care i-l permite. Chiar are o ntreag
colecie. Este mereu extrem de atent cu hainele pe care i le cumpr sau le poart. Nu-i place
deloc s mearg la second hand, unde l mai duc prietenii lui. Cnd i cumpr pantaloni,
cerceteaz cu minile fiecare custur i verific ntotdeauna ct de adnci snt buzunarele.
Cmile trebuie s aib neaprat buzunare n fa, pentru a-i fi uor s-i pstreze telefonul la

ndemn, iar talpa la pantofi nu trebuie s fie foarte lucioas i nici prea groas, s poat simi
textura pavajului. Pasionat de construcii, domnul Vasile deseneaz schie peste schie, iar dac ar
fi avut o via normal, ar fi studiat Politehnica. Cu ani n urm, le spunea profesorilor si c iar dori ca n Romnia s se construiasc cldiri nalte, de peste 20 de etaje, ei fiind ns
nencreztori. Acum, cnd acest lucru se petrece, domnul Vasile e tare mndru, spune Viorel,
asistentul fostului profesor.
Interventia educationala
In trecut programele pentru elevii cu dizabilitati severe multiple au fost orientate mai mult
pe protectie si ingrijire. Obiectivul era de a proteja individul de societate si societate de individ.
Acesta metoda a condus la programe educationale care de multe ori izolau individul si ofereau mai
degraba ingrijire fizica decat o pregatire pentru viata. Astazi educatorii lucreaza cu elevii care sufera
de dizabilitati severe,isi concentreaza instructiunile de pregatire a elevului cu dizabilitati severe
multplie pentru a participa activ in viata de familie,scoala sau comunitate. Cercetatorii au identificat
cateva trasaturi care caracterizeaza programele scolare eficiente pentru elevii cu dizabilitati severe
multiple:
1. Preferintele si nevoile elevului sunt luate in considerare in elaborarea obiectivelor
educationale.Indivizii cu dizabilitati severe multiple,ca oricare altii,trebuie sa fie in pozitia de a lua
decizii privind viata personala. Fiind o oportunitate de promovare a independentei individului.
2. Scoala pretuieste si incurajeaza implicarea parentala. Implicarea parintilor care participa
activ in programul educational al copilului poate constitui un predictor puternic in adaparea elevilor
cu dizabilitati dupa incheierea studiilor.
3. Instructiunile se concentreaza pe abilitati functionale folosite frecvent care au importanta
in activitatile cotidiene. Nu trebuie presupus ca o abilitate invatata in clasa poate fi folosita si in
afara scolii.Invatarea in medii naturale poate asigura ca abilitate va fi de folos si se va mentine de-a
lungul timpului.
4. Exista oportunitati continue de interactiune intre elevii cu dizabilitati severe multiple si
cei normali.
In cazul de fata, s-a folosit o interventie educationala bazata nu doar pe satisfacerea nevoilor primare, ci de a
ajunge la o comunicare intre V. Adamescu si cei din jur. Acest lucru s-a facut prin folosirea metodei Keller.

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAOV

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I
TIINTELE EDUCAIEI
2014

Portofoliu
Deficentele fizice, problemele de sntate si sociale al copii si adolescenti

Studenti: Chicari Elisabeta

Bratu Ramona
Barbu Adrian
Anul III, grupa 1

Deficentele fizice, problemele de sntate si sociale al copii si adolescenti

Studii de caz:
ASHLEY
Ashley a fost un copil normal, curios si foarte activ.Una dintre cele mai mari placeri ale sale
era sa ii fie facute poze. In plus, ii placea foarte mult sa alerge si sa faca baloane.
Activitatea sa favorita era sa viziteze magazinul de animale. Acolo ea se muta de la un acvariu
la altul aratand cu placere spre pestele ei favorit.Vocea ei a fost intodeauna exuberanta si
elaborate, chiar daca nu au fost prea bine intelesa. Cu toate acestea era clar ca este incantata sa
vada pestii atunci cand era cu mama ei in magazine.
Cand Ashley a implinit 18 luni, viata ei s-a schimbat intr-o secunda. Ea si mama ei au
participat la o petrecerea de familie.In drum spre casa, mama lui Ashley a decis sa viziteze un
prieten pentru a-l saluta. Dupa ce a plecat de la casa prietenului ei s-au apropiat de o intersectie
cu un semafor obisnuit. Lumina de la semafor indica rosu asa ca s-au oprit. Cum partea stanga de
semnalizare indica intentia ei de a se intoarce ,au asteptat ca traficul din sensul opus sa se
elibereze. Ashley statea confortabil in scaunului ei. De indata ce s-a eliberat partea opusa a

traficului, au inceput sa vireze la stanga. Mama ei relateza povesta dupa cum urmeza: ,,cum m-am
uitat in partea stanga am vazut o furgoneta venind spre noi.Nu-mi amintesc momentuln care ne-a
lovit, insa stim sigur ca s-a intamplat. Apoi urmatorul lucur pe care mi-l amintesc este cam am
ajuns in camera de urgenta si gandindu-ma ca totul a fost bine, daca sunt bine. Stiam ca Ashley
era pe partea cealalta a masinii in scaunul din spate, si m-am gandit daca eu sunt bine,este si ea.
Au trecut cateva zile pana mama lui Ashley a fost capabila sa o vada.Mi s-a permis sa o vad
abia cateva zile mai tarziu, mai exact in ziua in care am fost externata. E destul de greu sa-ti vezi
copilul cuplat la acele aparate, pur si simplu nemiscandu-se.
Ashley si-a petrecut urmatoarele 24 de zile la terapie intensiva la Centrul medical pentru copii.
Apoi a fost mutat la centrul de reabilitare unde si-a petrecut urmatoarele patru luni.
,,In timpul in care ea a fost la reabilitare a suferit mai multe operatii pentru a diminua
presiunea care s-a format in craniul ei de la accident. Cand am adus-o acasa nu a putut sa vada, a
fost diagnoasticata cu orbire corticala. Nu putea sa vorbesca, a fost ca si cum era un nou nascut.
Lucrul care ne-a lipsit cel mai mult a fost zambetul ei, este atat de frumos sa-l vad inapoi.
DAN
Dan este un adolescent sociabil, se intelege bine cu adultii care fac parte din viata lui dar si cu
colegii sai de scoala. Merge la Colegiul Kearns. Majoritatea timpului si-l petrece la cursurile de
educatie generala. In prezent cursul sau preferat este cel de tamplarie. Acum lucreaza la un dulap
extraoridnar de frumos. Printer celelalte cursuri ale sale se Numara mecanica auto, sociologia,
educatia fizica, engleza, matematica,si un curs special de educatie. Este de asemenea monitorizat
de un professor care ii urmareste evolutia, sarcinile care le are de indeplinit si nivelul decompletare
a temelor primate la cursuri.
Acum aproximativ doi ani, Dan la invitat pe vecinul si prietenul sau Joey acasa la el, pentru asi petrec timpul impreuna, uitandu-se la televizor, jucand jocuri video. In timp ce erau in camera lui
Dan telefonul a sunat. Dan a mers sa raspunda la telefon. In timp ce el era plecat, Joey a luat
pusca ce era atarnata de perete in camera lui Dan, iar in momentul in care acesta a intrat din nou
in camera, joey a apasat pe tragaci iar Dan a cazut la pamant. Joey credea ca acesta glumeste
pana in momentul in care l-a intor pe Dan si a vazut ca acesta sangera abundant.
Dan a fost impuscat in ochiul stang. Glontul a intrat in orbita stanga, a ricosat in spatele
fruntii siapoi a iesit chiar deasupra urechii drepte. Din fericire Joey a reactionat repede sunand la
ambulanta imediat. Cand paramedicul a venit, Joey il ridicase pe Dan si ii tinea gheata pe rana.
Dan a fost dus imediat la spital. Recuperarea sa a fost inceata,dar stabila. Mama lui a relatat
despre timpul petrecut in spital ca a fost, mai mult sau mai putin, renascut. A fost nevoit
sainvetetotul , la fel ca un nou-nascut. A invatat cum sa se tarasca, cum sa mearga, cum sa
manance si cum sa mearga la baie.
Mama lui a fost, si continua sa fie un suport extrordinat pentru el. A avut grija ca fiul ei sa
beneficieza de cele mai bune servicii medicale. Dan spune despre mama lui In timpul petrecut in
spital m-a ajutat sa invat multe chestii. M-a ajutat sa invat alfabetul, m-a invatat sa numar, cum sa
vorbesc, sitoto ceea ce stiu acum. M-a ajutat mult prea mult sinu as putea sa-I multumesc vreodata
indeajuns.
Epilepsia lui Kristen
Niciodata nu voi uita imaginea oamenilor care s-au adunat in jurul meu si a prietenului meu
firav.Cu fiecare zambet dispretuitor ii uram din ce in ce mai mult.N-am inteles de ce tragedia
nostra era comedia lor.

Dupa cateva minute criza s-a oprit.Mama mea a ridicat-o pe Kristen si a dus-o la masina.Cand
am ajuns acas am intrebat-o : ,,De ce radeau oamenii?.
Ei nu inteleg ,Bobby. Ei nu stiu despre epilepsie.
M-am gandit cat de ciudat poate sa para acest lucru.Aveam 3 cand Kristen a fost
diagnosticata, si pana la 4 sau 5 ani, stiam atat de mult despre epilepsie ca mojoritatea
adultilor.Niciodata nu am realizat ca cei mai multi dintre adulti stiu atat de putine despre epilepsie.
Obisnuiam sa-i urasc pe cei care au ras de Kristen.Le-as fi spus ca sunt doar niste oameni
foarte zgomotosi.Desi, intr-o zi, am realizat ca Kristen nu-i uraste.Acum, cand rand de Kristen le
explic ce este epilepsia.Majoritatea oamenilo isi cere scuze si pleaca mai departe.Unii dintre ei
ofera ajutorul.Altii rad si sacaie in continuare.Oricum, pe Kristen nu o deranjeaza, am invatat de
la ea sa nu-i las sama deranjeze nici pe mine.
Cele trei cazuri prezentate mai sus sunt doar o foarte mica parte din totalitatea problemelor de
acest gen cu care se confrunta umanitatea.
DIZABILITATILE FIZICE
Dizabilitatea fizica reprezinta incapacitatea unei persoane de a se misca, de a-si folosi bratele
sau picioarele in mod eficient, de a manca(inghiti), sau de a respira singura. De asemenea, mai pot
fi afectate si alte capaciti, cum ar fi vederea, cognitia, vorbirea sau auzul.
Afectiunile de sanatate sunt prezente la indivizii care sunt lipsiti de vigoare ,vitaliate sau
vigilenta, spre exemplu din cauza unor probleme cornice cum ar fi bolile de inima, tuberculoza,
febra reumatic, astm, hemofilie, epilepsie, leucemie, diabet sau care n mod negativ afecteaz
performan de nvtare. Acesti oameni depind de suportul medical, cum ar fi ventilatoare sau
suplimente nutritive pentru a-si sustine sananatea, uneori chiar viata. De exemplu copii diagnosticati
cu siclemie( anemie cu cellule secera- producere de hemoglobina S), acuza perioade in care au
dureri persistente in maini, picioare, abdomen sau spate, care interfereaza cu activitatea lor scolara
si ii priveaza de participarea la activitatile importante pentru viata lor sociala.
Gradul de intergrare a persoanelor cu dizabiliti fizice si de santate depinde foare multe de
calitatea i oportunitatea de tratament primite de la diverse persoane, cum ar fi profesioni ti,
prini, frai, profesori, i al membrilor din comunitate. Impactul acestui tip de dizabilitate se
resimte atat in plan social, cat si educational sau psihologic. Copiii si tinerii care sunt nevoiti sa
petreaca perioade foarte mari departe de casa, pentru ingrijiri medicale, au opotunitati limitate in
dezvoltarea de relatii cu vecinii, colegii, de a participa la evenimente sociale pentru dezvoltarea
unor abilitati de comunicare.
Dizabilitatile fizice pot fi de mai multe feluri:
-Leziuni cerebrale
-Paralizie cerebrala
-Ruptura de colana-spina bifida
-leziunile maduvei spinarii
-distrofie musculara
I. Leziunile cerebrale
1. Definitie si concept
Leziunile traumatice ale creierului rezulta din accelerare sau decelerarea rapida a creierului,
inclusiv ruperea fibrelor nervoase, contuzie a tesutului cerebral , leziuni pe trunchiul creierului i

edeme (umflare).
Exista doua tipuri de leziuni ale creierului: primare si secunadare. Leziunile primare se refera la
un rezultat direct al impactului iniial asupra creierului. Iar leziunile secundare se dezvolta in timp
cand creierul raspunde la trauma initiala. De exemplu, un tnr care este lovit accidental cu o bt
de baseball poate dezvolta un hematom, sangerand intern intr-o zona a creierului; acesta
reprezentand leziunea primara. Leziunea secundara se dezvolta odata cu trecerea timpului cand
creierul raspunde leziunii primare prin edeme.
2. Prevalenta si cauzalitate:
n fiecare an, aproape 5 milioane de copii sufera de rani asupra craniului. Din acest numr,
aproximativ 200.000 sunt spitalizati. Iar intre 2 % si 5% dintre acestia dezvolta complicatii
neurologice severe.
Numrul de accidente creste dramatic in peroada de adolescenta. Majoriatea leziunilor pot fi
atribuite mai multor factori, precum urmeaza: participarea la anumite sporturi, utilizarea de
automobile, participarea la curse si leziunile provocate de arme . S-a estimate faptul ca 19% din
tinerii care joaca fotbal american sufera la un moment dat de contuzii ale craniului.
Studiile indica faptul ca baietii sunt de doua ori mai predispusi la contuzii craniene decat
fetele, in special la varsta adolescentei. Cauzele leziunilor cerebrale difera in functie de varsta, insa
cauza principal a acestor trauma sunt accidentele rutiere.
Atunci cand un elev sufera o leziune la creier de obicei sunt afectate cognitia si
comportamentul functional. Altfel spus, au probleme de concentrare, de memorie, le este greu sa invete lucrui
noi, iar comportamentul poate fi destul de neregulat, impulsiv i intrusiv.

Planul de educare consta in axarea pe abilitatile de care dispune elevul in momentul de fata, nu
pe cele care le-a avut inaite de accident.Trebuie stimulati deoarece la inceput ei vor exprima o lipsa
de motivatie, si necesita mult timp pana se inregistreaza un progres asupra starii lor. Adesea apare frustrarea
deoarece ei sunt capabili sa-si amintesca cum au fost inainte de accident, si nu pot sa se bazeze pe stategiile care
in trecut au fost eficente. Pentru o perioada de timp, majoritatea studentilor cu astfel de probleme, au un grad
foarte scazut al motivatiei, al initiative si al organizarii. Studentul trebuie sa fie ajutat sa se concentreze pe
activitatile care sunt un success si nu pe cele care reprezinta un esec.
3. Interventii:
La inceput, atunci cand are loc accidentul personalul medical se concentreze pe men inerea vie ii copilului,
minimizarea complicatiilor i reducerea nivelului de coma. Se ofera sprijinul familiei cu ajutorul asisten ilor
sociali, psihologilor etc.
Pentru pacientii care raman in coma sunt necesare anumite tehnici de stimulare, de specialitate, pentru a
reduce coma. Iar pentru cei care ies din coma, personalul se va concentra pe orientarea persoanei in cauza. Se
vorbeste despre situatia actuala a pacentului si se implementeza un program de intreventie, de consiliere i terapie;
acest lucru include informarea pacientului cu privire la situatia in care se afla, cum s-a ajuns la aceasta situatie si
oferirea de raspunsuri la oricare din intrebarile pacientului.
Urmatorul pas al tratamentului se focuseaza pe reinvatarea abilitati. Aceasta etapa este una consumatoare de
timp si efort. Treptat copii si tinerii cu astfel de probleme sunt pregatiti pentru intoarcerea in mediile lor familiale
si sociale, chiar daca majoritatea dintre ei se intorc total diferiti.
Ultimele etape ale tratamentului se refera la consiliere si terapie care ajuta persoana sa isi accepte situatia in
care se afla dupa accident. In cadrul terapiei si consilierii se lucreaza de asemenea si cu familia individului in
cauza.

II.Paralizie cerebrala
1. Definitii si concepte
Paralizia este o boala neurologica constand in imposibilitatea de a executa o miscare, aparand ca un rezultat
a unei deteriorari a creierului, inainte, in timpul sau dupa nastere. Mai exact paralizia cerebrala este o tulburare
cronica de postura si de miscare provocata de leziunea sistemului nervos central; si i se asociaza o serie de
caracteristici: slbiciune fizic, lips de coordonare i tulburri de vorbire.
Tipuri de paralizie cerebrala:
a.Alterarea muschilor(Spasticity )-este caracterizat prin mari dificult i de utilizarea a mu chilor; si astfel apar
contracii involuntare.
b. Atetoza- caracterizata ca fiind o tulburare motrica constnd din mi cri involuntare, lente, neregulate,
localizate mai ales n mini i picioare.
c. Ataxie-Boala a maduvei spinarii-reprezinta o tulburare a coordonrii micrilor voluntare din cauza
lezrii unor ci nervoase i centri nervosi.
d. Rigiditatea- este una din cele mai grave dar si rare tipuri de paralizie, mersul si miscare de orice tip sunt dificile
c. Tremur- caracterizata prin micare involuntar, rapid a corpului sau a unei pri a corpului
d. Atonia- caracterizata prin slbirea elasticitii esuturilor; lips de putere; slbiciune fizic.
e. Mixed reprezinta o combinatie a tuturor conditiilor de mai sus
2. Prevalenta si cauzalitate
Prevalenta variaza intre 2 si 3 cazuri la 1000 de noi nascuti. Numerele sunt fluctuante deoarece nu toti copii
cu astfel de probleme supravietuiesc, iar cei care mor nu sunt inclusi in aceasta numaratoare. Unii copii
diagnosticati cu paralizie cerebrala mor dupa cateva luni sau chiar ani. Iar numrul celor care intra in scoli
speciale este intre aproximativ 2% si 2,2 % din 1.000 de elevi.
Exista o serie de cauze care provoaca aceasta tulburare neuro-motorie, si anume:
a. Boalile cronice,
b. Naterea prematur,
c. Infecii in timpul sarcinii,
d. Traumatisme din timpul sarcinii
e. Infecii post-natere
f. Incompatibiltate sanguine
Clasificari ale tipurilor de paralizie si zonele afectate:
- Monoplegia- paralizia unui singur membru
- Paraplegia- paralizia partii inferioare a corpului si a ambelor picioare
- Hemiplegia- paralizia unei singure parti a corpului
- Triplegia- paralizia a trei membre ale corpului (de obicei amandoua picioarele si un membru
superior)
- Quadriplegia-paralizia celor 4 membre
- Diplegia- piciarele sunt mai active decat mainile
- Hemiplagie dubla- paralizie totala, o parte a corpului este putin activa
3. Interventii

Tratamentul depinde de natura problemelor, in general, tratamentele sunt ndreptate spre

prevenirea malformaiilor fizice i dezvoltarea mobilitii i independenei. In aceasta afectiune sunt

implicti experii medicali, terapeuii, profesorii, asistenii sociali, voluntarii, i membri familiei.
III. Ruptura de colana(spina bifida)
1. Definitii si concept
Spina bifida este un defect de nastere caracterizat printr-o deschidere n coloana spinarii; un defect
congenital care implica dezvoltarea incompleta a tubului neural sau a oaselor care il acopera.
Clasificare:
a. spin bifid ocult (ascuns)- La aceast afeciune, cum se vede i n imaginea radiografiei,
partea exterioar a vertebrelor nu este complet sudat. Despictura dintre vertebre este att
de mrunt nct mduva spinrii nu herniaz. Pielea n zona leziunii poate s apar normal
dat poate s creasc i cteva fire de pr sau s apar un nev.
Cele mai multe persoane cu aceast afeciune nu afl niciodat de existena ei, fiind n cele
mai multe cazuri asimptomatic, coloana vertebral fiind adesea neafectat.
b. spin bifid manifest

Meningocel este forma cea mai rar a spinei bifide, se mai numete i chist
meningeal. Meningocelul afecteaz meningele(membrana care acoper mduva
spinrii) i care iese(herniaz) printr-o bre, formnd un mic sac, care se nume te
meningocel (umfltur).n cazul meningocelului posterior vertebra se dezvolt
normal, cu toate acestea, meningele herniaz ntre vertebre. Dac sistemul nervos
rmne neafectat, sunt anse mici ca bolnavul s prezinte probleme de sntate pe
termen lung.

Mielomeningocelul este forma cea mai frecvent i sever de spin bifid, cu

complicaiile cele mai grave. Mielomeningocelul apare atunci cnd meningele i
mduva spinrii iese prin spaiul intervertebral(herniaz) sub forma unui sac.

2. Prevalente si cause
n Statele Unite, estimarile variaza de la 0.5 la 0.22 din 1000 de nasteri. In Japonia prevalen a este scazuta ,
Irlanda are cea mai mare, iar in Africa i in Asia au o prevalenta mica. Cauza exacte ale acestei afectiuni este
necunoscuta, dar este o afectiune din familie; Se pare ca mielomeningocelul este transmis genetic.
De asemenea este posibil ca anumite ageni daunatori luati de mama nainte de concep ie, sau n primele
zile ale sarcinii pot fi responsabili de aceasta boala. Teratogeni care pot induce malforma ii la nivelul coloanei
vertebrale, inclusiv radiatii, hipertermie matern (febr mare) i excesului de glucoz.
3. Interventii:
Pentru depistarea acestei afectiuni se face o serei de analize la sange. Dac testul se dovedesc a fi pozitiv,
atunci se confirma diagnosticul, prinii se confrunta cu decizia de a continua sau ntrerupe sarcina.
Se poate apelea la o inteventie chirurgicala, dar depinde cate de grava este afectiunea. Scopul interventiei
este de a nchide deschiderea spinrii i diminua posibillor infeci.
Un rol importan in aceasta afectiune il are terapeutul care ii ajuta pe copii cum s nve e s faca fata acestei
afectiunii. Paraliziea impune anumite limite in activit ile de explorare ale copiilor. Unii reusesc sa se deplaseze
cu ajutorul crjelor , unuii cu ajutorul caruciorului sau o combina ie a celor trei.

IV. Mduva spinrii

1. Definitii si concepte:
Leziunea coloanei vertrebrale se produce atunci cand cordonul spinarii este traumatizat sau rupt. Trauma
poate rezulta dintr-o scdere, un accident de automobil, sau un prejudiciu de sport, iar zona afectat se
deterioreaz ncet i daunele devine ireversibile.
Caracteristicile fizice ale leziunilor maduvei spinarii sunt similare celor de la meningocel si spina bifida, cu
excepia nu exist nici o tendin de dezvoltare. Termenii folositi pentru a descrie impactul leziunilor maduvei
spinarii sunt urmtoarele: paraplegie, tetraplegie, i hemiplegie.
2. Prevalente si cauzalitate:
Acest fenomen apare mai des la cei de sex masculine, si 90% dintre ei au o varsat cuprinsa intr 16-30 de ani.
Rata generala de prevalenta este de 3 din 100.000 de presoane. Accidentele de autovehicule sunt responsabile de
aproximativ jumtate din totalul leziunilor maduvei spinarii, 20 % din cderi, i 15 % sunt legate de sport.
3. Interventii
Prima faza a tratamentului este imobilizarea pentru a mpiedica mi carea i deteriorarea spinarii. Procedurile
chirurgicale nu sunt fcute imediat. Scopul major al tratamentului n acest moment este de a stabiliza nivelul
coloanei vertebrale si pentru a preveni alte complica ii. Tratamentul medical al leziunilor maduvei spinarii este de
lung durat .
In procesul de recuperare sunt implicati medicii, terapeutii ,psihologii si famila.Iar scopul tuturor
tratamentlor este de a ajuta persoana vtmata sa devin pe cat posibil independenta.
Pot aparea semne de depresie care pot agrava procesul de reintrare in coal, inclusiv pierderea poftei de
mncare, somn excesiv sau de somn neregulate, redus de energie, evitarea interac iunea cu ceilal i i pierderea
interesului pentru coal .
V. Distrofie musculara
1. Definitii si concepte
Distrofia musculara este un grup de afectiuni rare ereditare, caracterizate prin deteriorarea progresiva a
muschilor corpului, antrenand slabiciune musculara si invaliditate. Afecteaza muschii de pe solduri, picioare,
umeri i brae,.Astfel se pierderea capacitatii de a merge pe jos i de a utiliza bra ele i minile n mod eficient.
Cele mai frecvente forme sunt distrofia musculara Duchenne (DMD) si distrofia musculara Becker (DMB) ce
afecteaza exclusiv subiecti de sex masculin. Ele sunt cauzate de deficienta genetica a unei proteine numite
distrofina.
2. Prevalenta si cauzalitate
Aproximativ 200.000 de persoane sunt afectate de aceasta afectiune, iar 1 din 3.000 pn la 1.500 de brba i
sunt afectati.
3. Interventii
Nu exista nici un tratament cunoscut pentru distrofie musculara, accentul se pune pe men inerea sau
mbuntirea funcionrii prin diferite terapi. Dar in cele mai multe cazuri persoana cu distrofie musculara va
trebui s utilizai un scaun cu rotile. Odata ce sunt constransi de folosirea fotoliului rulant, pacientii cu distrofie
musculara dezvolta o scolioza (deviatie laterala a coloanei vertebrale) rapid progresiva, care determina
functionarea volumului pulmonar. La un pacient cu un sistem cardio-pulmonar deja slabit, aceasta reducere a
volumului pulmonar poate deveni fatal. Scopul tratamentului ortopedic este deci mentinerea si prelungirea
capacitatii de miscare a pacientului pentru cat mai mult timp posibil si stabilizarea spinarii.
Problemele de sanatate

A. Sindromul Imunodeficienei dobndite (SIDA)

Este o deficienta severa a sistemului imunitar si o cauza importanta de deces in toata lumea. SIDA apare in
stadiul tardiv al infectiei cu HIV si determina colapsul complet al sistemului imunitar. SIDA este considerata o
afectiune amenintatoare de viata cu transmitere sexuala, dar care poate fi trasmisa si pe alte cai de transfer
sanguin. Sansele de supravietuire ale pacientilor cu SIDA sunt neglijabile, daca boala este diagnosticata intr-un
stadiu avansat. Afectiunile simptom ale deficitului imun in cazul SIDA merg de la raceala comuna pana la
afectiuni severe cum sunt pneumonia si cancerul.
1. Definitii si concepte
Sistemul imunitar este mecanismul de aparare al organismului impotriva bolilor si a infectiilor. In mod
natural, o disfunctie a sistemului imunitar se afla la baza unei liste lungi de afectiuni ale sistemului imun.
Sistemul imunitar este cel mai puternic si mai eficient mecanism de auto-aparare impotriva unei mari
varietati de paraziti. In momentul in care sistemul imun intalneste unul se activeaza si il distruge in intregime.
Exista o serie de bacterii periculoase, virusi si organisme straine care au un potential mare de a declansa infectii
letale la om. Sistemul imun produce anticorpi speciali pentru fiecare dintre aceste microorganisme. Astfel, daca nu
ar exista sistemul imunitar, oamenii ar fi victime sigure ale diverselor infectii. Totusi, o disfunctie a sistemului
imunitar in exces poate duce la aparitia unor afectiuni.
Exista un sistem imun cu activitate scazuta(deficientele sistemului imun;SCID -imunodeficienta severa
combinata);SIDA) si un sistemul imun cu activitate exagerata(alergiile (alimentare, medicamentoase, la
intepaturile de insecte, la anumite substante); anafilaxia; astmul;afectiunile autoimune.
Etapele psihologice cu care se confrunta persoanele care sunt bolnave:
a. Negarea.-pacienii respinge n totalitate realitatea sau posibilitatea ca vor muri n curnd
b. Furie- aceast etap indic primul pas spre acceptare real i marcheaz sfritul
perioadei dificile de negare. Este caracterizeaz prin ntrebarea "De ce eu?" Furia i resentimentele sunt
cel mai adesea ventilate fa de oamenii sanatosi.
c. Negociere- pacientul promite ceva n schimb pentru ca viata sa sa se prelungeasca. Promisiunea are
legatura cu partea religioasa "Dac Dumnezeu imi va da inca un an de trait,voi merge la biserca in mod
regulat.o astfel de promisiune marcheaza acceptarea faptului ca nu mai au mult timp de trait
2. Prevalente si cause
Circa 2 % din cazuri recunoscute de SIDA implica copii. Studiile preliminare au sugerat c intre 0.9 si 3.2
din 1.000 de copii sunt nascuti cu HIV. Cu toate acestea, se anticipeaz c numrul de cazuri de SIDA la copii n
Statele Unite vor creste de la 10.000 la 20.000 n urmtorii civa ani.
Cauzele pot fi multiple. Acest virus se transmite de la o persoana la alta prin snge, secre ii cervicale i
vaginale, i, probabil, prin laptele matern. 80% din cazuri de HIV la copii sunt atribuite perioadei prenatale, iar
60% dintre cei care au fost dignosticati cu hiv dezvolta SIDA si mor.
Un alt mod n care copiii dobndesc HIV este prin mamele lor. Acesta poate avea loc in uter, intrapartum(in
timpul nasterii copilului), sau postpartum(dup ce copilul a fost nascut). Forma cea mai important de a transmite
acesta boala pare s aib loc in uter. Mecanismele exacte ale acestui tip de transmitere sunt nc necunoscute i
sunt n prezent investigate .Cu toate acestea, femeile gravide care au testul pozitiv pentru HIV au mai pu in de un
50 % ans de a transmite HIV la copiii lor nenscu i. Iar ultimele descoperiri indica faptul ca transmiterea bolii
are legatura cu laptele matern(dar sunt reprezentate de un numar foarte mic de cazuri).
80% dintre adolescenti dezvolta SIDA prin activitate sexual sau intravenoas(consumul de droguri).
3. Intreventii
Pana in prezent, nu exist nici un tratament cunoscut pentru SIDA. De i este tratat cu diferite medicamente

(de exemplu, zidovudin, dideoxicitidina, i dideoxiinozin), nici un tratament efficient nu s-a constatat pana in
mometul de fata.
De regul copiilor afectati de aceasta boala provin din medii sarace sau din mame care au fost sau sunt
consumatoare de droguri, si ca atare ele nu sunt capabile sa-si ingrijeasca copiii si sa le ofere o asistenta medicala
confom bolii lor.
In cazul adolescetilor infectati cu hiv si sida este mult mai greu de aplicat tratametul, deoarece simptomele
nu sunt atat de evidente si necesita un stil de viata foarte strict. Ei au nevoie, de asemenea, de asisten deoarece
se confunta cu anxietate si depresie in momentul in care descoperirea c sunt infectati cu HIV. In cele din urma,
ei i alii beneficiaz n mod semnificativ de consiliere pentru ai ajuta sa neleag ce insemna aceasta boala, sa
ia decizii nelepte cu privire la comportamentul lor sexual i sa aiba o comunicarea eficient cu ceilal i.
B. Convulsii (epilepsie)
1. Definitii si concept
Termenul de Epilepsie descrie o multime de disfunctii ale creierului caracterizate prin convulsii multiple. O
convulsie reprezinta o multitudine de comportamente care arata anormalitatea activitatii neurochimica a creierului.
Are ca efect alterarea nivelului de constiinta. S-a facut o clasificare a tipurilor de convulsii:
a. Convulsii tonice/clonice: afecteaza intregul creier. Faza tonica este caracterizata prin anchilozarea
trupului, iar faza clonica prin contractia repetata a muschilor. Faza tonica incepe cu pierderea constiintei,
iar faza clonica consta in contractii involuntare ale extremitatilor. Aceste tipuri de convulsii pot dura
maxim 20 de minute si minim, mai putin de 1 minut. Aspectul cel mai periculor in cazul acestor convulsii
il reprezinta faptul ca individual se poate rani atunci cand se prabuseste la pamant si se loveste de
obiectele din jurul sau.
b. Convulsiile absente sunt caracterizate prin momente scurte(secunde) de neatentie acompaniata de clipire
rapida si spasme. In timpul acestor convulsii activitatea creierului se opreste. Oamenii care sufera de acest
tip de convulsii, pot avea aceste simptome chiar si de 100 de ori pe zi.
2. Prevalente si cauze
Studiile arata ca intre 0,6% si 0,9% din populatie este afectata de epilepsie(convulsii). 75% din indivizii
care sufera de aceasta boala, experimenteaza primul simptom in jurul varstei de 18 ani.
Cauzele clare ale epilepsiei raman inca neclare, insa orice trauma la nivelul creierului poate fi o cauza in
aparitia acestei disfunctii.
3. Interventii
Tratamentul epilepsiei poate lua mai multe forme. Electroencefalograma este metoda principala prin care
se pune acest diagnostic. Majoritatea acestor tipuri de convulsii pot fi tratate cu succes cu ajutorul
medicamentelor.
C. Diabetul
1. Definitie si concept
Diabetul zaharat este o conditie medicala ce se poate dezvolta sau poate fi mostenita ereditar, caracterizata
printr-o secretie anormala a insulinei, ce este produsa de pancreas pentru a procesa carbohidratii. Exista doua
tipuri ale diabetului zaharat, insulino-dependent(sau Tip I) si non-insulino-dependent(sau Tip II).

Simptomele acestei conditii medicale sunt setea si foamea excesiva si urinarea frecventa. Diabetul poate fi
insotit si de alte probleme de sanatate cum ar fi, orbirea, bolile cardiovasculare sau bolile rinichilor.
Diabetul zaharat insulin-dependent sau diabetul zaharat cu debut juvenil, este varianta mai grava a diabetului.
In comparatie cu forma manifestata la adulti, acesta boala tinde sa fie mai severa si sa se dezvolte mai repede. In
general, simptomele sunt usor de recunoscut; copilul dezvolta o sete excesiva , apetitul creste substantial, insa este
lipsit de energie in ciuda faptului ca a consumat multe alimente.
Diabetul zaharat non-insulino-dependent este des asociat cu obezitatea. Indivizii care sufera de acest tip de
diabet sunt mai putin predispusi la coma si isi pot tine boala sub control prin exercitii si diete.
2. Prevalente si cauze
Se estimeaza faptul ca 5 % din populatia Statelor Unite ale Americii sufera de diabet. Aproximativ 10 copii din
100.000 sufera de diabetul insulino-dependent. Cauzele diabetului sunt inca neclare, chiar daca s-au efectuat
numeroase studii, descoperindu-se ca majoritatea cazurilor apar pe cale ereditara.
III. Interventii
Tratamentul medicamentos se centreaza pe administrarea de insulina, care este esentiala pentru copiii cu diabet
juvenil. Pentru a tine nivelul de glucoza sub control, pe langa administrarea insulinei, pacientul trebuie sa urmeze
un program de exercitii si o dieta potrivita.
D. Fibroza chistica
1. Definitii si concept
Fibroza chistica este o boala mostenita ce isi face apariti inca de la concepere. Chiar daca speranta de viata a
fost marita cu ajutorul a noi tratamente, moartea in primii ani ai tineretii este de multe ori inevitabila. Fibroza
chistica este o boala a glandelor de secretie, care produc cantitati anormale de transpiratie si saliva. Sunt afectate 3
organe sistem, si anume, plamanii, pancreasul si glandele sudoripare
2. Prevalenta si cauze
Aceasta conditie medicala este in primul rand un fenomen caucazian. Afecteaza 1 din 2.000 si 1 din 3.000 de
nasteri printre copii caucazieni ce traiesc in America de Nord, Anglia, Europa si Australia. Printre copii africaniamericani prevalenta este de 1 copil din 17.000. Este o boala ce se transmite pe cale ereditara.
3. Interventii
Prognoza pentru un individ ce sufera de acesta conditie medicala depinde de mai multi factori. Daca
individul este diagnosticat devreme acesta se poate dezvolta similar cu persoanele de varsta lui. Datorita
diagnosticarii timpurii s-au putut dezvolta tratamente care ajuta la marirea sperantei de viata pentru copii cu CF.,
mai mult de jumatate trecand de varsta de 20 de ani.
Cel mai bun tratament este oferit de centrele pentru CF de pe teritoriul Statelor Unite. Aceste centre sunt
dotate cu aparaturi care masoara concentratiile din corp si ii ajuta pe medici sa dea un diagnostic timpuriu pentru a
largi speranta de viata a persoanelor afectate.
Interventiile in cazul acestei boli sunt vaste, de la tratamentul medicamentos pe care pacientul trebuie s ail
urmeze toata viata, ajutor social, educational si psihologic ce ii permite acestuia sa traiasca mai mult cu mai putin
discomfort si mai putine complicatii.
E. Siclemie
1.Definitii si concept
Siclemia este o tulburare mostenita care presupune producerea de hemoglobin S, un tip anormal de
hemoglobin. Hemoglobin este o proteina care contine fier, localizata in interiorul celulelor rosii ale sangelui.
Aceasta transporta oxigenul de la plamani catre toate partile corpuluisi furnizeaza oxigen pentru toate toate

celulele corpului si tesuturi. Persoanele afectate de siclemie sufera de asemenea de o forma severa a anemiei.
In mod normal, celulele rosii sunt flexibile si rotunde si se misca cu usurinta prin vasele de sange. In anemia
celulelor in secera, celulele rosii devin rigide si lipicioase si au forma unor seceri sau a unor semilune. Aceste
celule cu forma neregulata se pot fixa in vasele mici de sange, unde pot incetini sau pot bloca fluxul de sange si de
oxygen catre alte partiale corpului.
2. Prevalente si cauze
Aproximativ 1 din 600 copii African-americani sufera de siclemie. Mai mult, intre 7 % si 10 % din Africanamericani poarta gena siclemiei. Aceasta boala este mai raspanditain zonele in care exista si malaria.

Siclemia este motenit de la ambii prini. Dac copilul motenete gena hemoglobina S, de la
mam i hemoglobina normal (A) de la cellalt printe, acesta va avea trsturile celulelor secera.
ns, cu o gen normal a hemoglobinei i cu una anormal, copilul va avea att hemoglobina
normal ct i hemoglobin S. Sngele acestor pesoane poate conine unele celule secer, dar n
general ei nu prezint simptome. Cu toate acestea, sunt purttori ai bolii, ceea ce nseamn c pot
transmite defectul mai departe copiilor lor.
Simptomele siclemiei- aproape toti pacientii cu siclemie au episoade dureroase(numite crize),
care pot dura de la ore la zile. Unii pacienti au un episod la fiecare cativa ani, in timp ce altii au mai
multe episoade pe an. Crizele pot fi suficient de severe pentru a necesita spitalizarea pacientului.
Simptomele comune includ: dureri abdominale, dureri osoase, lipsa de aer, crestere si pubertate
intarziata, oboseala, febra, ritm cardiac rapid, icter.

3. Interventii
Tratamentul pentru siclemie are ca scop evitarea crizelor, ameliorarea simptomelor si prevenirea
complicatiilor. Tratamentele pot include medicamente pentru a reduce durerile si pentru a prevenii
complicatiile, transfuzii de sang, oxygen suplimentar, precum si transplant demaduva osoasa.
Hidratarea este de asemenea un component important in tratament.
Problemele sociale
A. Neglijarea si abuzul copilului
Orice impediment ce intervine in dezvoltarea normal a copilului, fie ca este de natura fizica sau psihica ce
afecteaza viata copilului, devine un abuz la adresa acestuia. Abuzul este diferit in functie de conjunctura sociala
in care se gaste copilul, iar implicatiile sunt atat profesionale cat si religioase.Parintii ori inrijitorii care se ocupa
de copil, au o manifestare negativa ce se refrange si inflenteaza buna crestere a copilului.Acestia nu ii ofera
copilului o stimulare si o validare corecta a comportamentelor copilului , un climat afectiv sustinator, o educatie
adecvata axata pe valorile de care copilul trebuie sa tina semana, un camin sigur in care copilul sa nu sa simta
anxios, o hrana adecvata cresterii sanatoase.In cele mai multe cazuri, situatiile negative stresante prin care trec
parintii, abuzul de substante ori probelemele psihiatrice severe, o sarcina nedorita si izolarea de la contactele
sociale, nivelul scazut al dezvoltarii morale si dificultatile economice sunt cele care produc victime in randul
copiilor
.O alta forma a abuzului este de natura sexuala.Acest fel de abuz se refera explicit la contactul de natura sexuala
intre copil si un adult, ori intre un copil si un seaman mai in varsta decat el. In sfera abuzului sexual se inscriu :
incestul, violul si exploatarea sexuala.De obicei copilul nu prezinta urme vizibile ale abuzului sexual, insa
repercursiunile lui se vad in timp sub diferite forme in relatiile interpersonale.Factorii care sunt implicati in acest
abuz sunt: cunostintele vagi despre contactul sexual, fuga de acasa, conotatiile fanteziste despre sex si incercarile
suicidale. Un alt abuz este cel emotional.Copilul este demoralizat intr-un mod agresiv de catre sustinatorii lui

(parinti ori ingrijitori), prin apelative verbale injositoare ce il fac sa devina aptic si izolat in raport cu activitatile
sau cu alti copii cu care intra in contact.
Indiferent de nivelul socioeconomic atins de societate, de confesiunea religoasa, de nivelul de morlitate atins
de diferitelor grupuri entice din societate, abuzul este un fapt present, ce are trebui semnalat agentiilor sau
autoritatilor responsabile cu protectia copilului.In majoritatea statelor, legile sunt formulate in asa fel incat,
asistentii sociali, educatorii, politistii ori alte categorii sociale, sunt mandatati sa aiba o responsabilitate legala de
a intreveni si a stopa abuzul trait de copil.
1. Interventii
Tratamentul pentru abuzul copilului consta int-ro interventie atat asupra copilului cat si a familiei din care face
parte.In functie de abuzul la care a fost supus copilul, interventia poate sa fie atat sub forma medicala ( tratatarea
ranilor pe care le prezinta copilul) cat si sub forma terapeutica (supunerea la terpii individuale de reechilibrare
fizica si psihica, avand scopul de reinsertie a victimei abuzului intr-un mediu favorabil, care sa ii permita o
recuperare mai rapida).
Parintii la randul lor sunt supusi unor programe educative , care ii indruma spre intelegerea necesitatilor
imediate ale copilului: exprimarea afectiuni fata de copil, empatia si suportul fata de trairile acestuia, evitarea
contactelor fizice pentru inpunerea disciplinei, vizite regulare la medic pentru verificarea sanatatii copilului,
oferirea unor alimenta sanatoase ( mai ales grija hranirii regulate a copiilor sub 2 ani), si nu in ultimul rand,
aspectele de ordin intelectual de care copilul are nevoie.

B. Sarcina in randul adolescentilor

Impactul sarcinii in randul adolscentilor tine cont de mai multe variabile, precum varsta, clasa sociala si rasa
de origine.Cele mai multe mame adolscente raman nemaritate, abondonand scoala, experimentand problem
financiare severe, devenind in cele din urma dependente de asistenta sociala.Cel putin trei sferturi din sarcinile
ivite in timp l adolscentei sunt nedorite; 40 dintre acestea sunt supuse avortului.Din cauza avortuluiu, cel mai
maulte atribute psihice care se dezvolta in anii adolecentei sunt afectate, printer acestea sunt: contructia identitatii
de sine; construirea relatiilor personale cu semenii din jur; prepararaea gradual a vocatiei spre munca profesionala
prin educatie; eliberarea de sub tutela parinteasca. Cel mai mare risc il prezinta adolecentele insarcinate sub vrasta
de 15 ani deoarece in acest caz riscul mortalitatii insarcinatelor este mai pregnant.Deseori copii nascuti a acestei
categorii de adolecente prezinta malformatii fizice, retard mental, problem ale sistemului nervos central si
deficinte de inteligenta.Prezenta tatului copiilor nascuti din mame adolecente lipseste din viata fatului, rolul
cresterii si educatiei ii revine deseori familiei gravidei.
Lipsa de informatii despre fertilitate si contraceptie, este cauza principal care genereaza sarcini
nedorite.Dorind sa scape de sub dominanta parintilor, dorind sa fie cat mai liberi, deseori adoloscentii au
comportamente induse de dorintele bazale de a intretine relatii sexual.Printre factorii din societate cei mai vizibili
se gaseste sexualitatea crescanda expusa in media, care influenteaza modul adolescentului de a fi in interiorul
grupului de apartenenta.L a randul sau, nevand cunostintele necesare a actiunilor lui, adolescentul doreste sa
afiseze inconstinet o imagine matura a omului din societate , actionand iresponsabil cu comportamente rebele,
care genereaza printre altele si sarcini nedorite.
1.Interventii
In primul rand, scopul intreventiilor asupra adolescentilor care se confrunta cu sarcini este de a constientiza
situatia in care se afla.Criza generata de sarcina este o tensiune ce atinge atat pe cei doi adolescent implicate cat si
familiile de aparteneta.De obicei, atunci cand afla de sarcina adolecenti reactioneaza cu negare, dezamagire,
amaraciune, iar familiile implicate cu rusine, furie, si vina.Tratamentul in acesta perioada, este de a reduce
tensiunea din randul celor implicati, prin interventia unui specialist consilier, care mediaza alegerile familiilor

implicate.In acesta perioada, adoloscentii isi pun nenumarate intrebari referitoare la sarcina: daca sa pastreza
copilul sau nu; daca sa-l nasca si sa-l dea mai departe catre adoptie; daca sa avorteze; daca va pastra in continuare
relatia cu tatal adolescent si se va marita cu acesta;. In cazul in care familiile adolescentilor au ales sa ramana cu
copilul, consilierul ii idemna catre anumitre grupuri de support care le ofera sprijin informational, nutitional si
psihologic, de a face fata cat mai bine perioadei sarcinii.O alta interventie a grupului de support este de a oferii
adoloscentilor implicati training educational care sa-I spijine pe latura profesionala de a le dezvolta anumite
deprinderi care sa le folosesca mai departe la viitorul loc de munca.In peroada acesta , oferirea unui sprijin real in
contruirea idependetei adolescentilor pe termen lung, pe latura economica cat si educativa, este crucial, deoarece,
viata fatului, depinde de cunostintele asimilate.
C. Suicidul in randul tinerilor
La nivelul Statelor Unite ale Americi, suicidul reprezinta al treilea mare factor multidimensional care
afecteaza viata tinerilor, cu varstele cuprinse intre 15 si 19 ani. In fiecare an, circa 5000 de tineri camit acesta
fapta.In general, suicidul reprezinta un act premeditat impulsiv ,generat de situatiile stresante coplesitoare, pe care
adolescentul nu le mai poate gestiona corespunzator.Astfel, suicidul este vazut de catre tanar ,ca un act eliberator
din toate probelemele care il macina.Cele mai multe cazuri, studiate de catre psihologi, intrunesc anumite
circumstante ce se regasesc in domeniul bolilor mintale.Simptomele prezente la tineri, cu cateva saptamani inainte
de suicid, sunt asemenea depresiilor majore, abuzurilor de substante, alcool si schizofreniei.Desigur, nu pentru toti
tinerii, aceeazi configuratie de factori genereaza intr-un final suicidul.Exista in jurul actului in sine, un moment
critic, care deformeaza perceptia tanarului despre un anumit eveniment.Printre evenimentele des intalnite sunt:
abandonul parintilor, divortul parintilor, moartea parintilor, mutari majore in viata tinerilor, schimbari scolare
importante.O alta perspective a suicidului o reprezinta ipoteza trasaturilor ereditare.Studiile au aratat ca la baza
schimbarilor decizionale intr- o situatie ridicat stresanta se observa anormalitati la nivelul functionarilor
hormonilor de stres din organism.Aceste modificari hormonale neobiosnuite, suprapuse peste o starea depresiva
avuta de tanar, poate genera in cele din urma acte necugetate.
1.Interventii
Interventiile aplicate pentru tinerii care au antecedente, cat si pentru cei care prezinta anumite tendinte
autovatamatoare, au scopul de a descreste acei factori de impact care au modificat alegerea tanarului.De exemplu,
pentru tinerii care sunt predispusi la un nivel crscut de stress, interventiile au scopul de a invata tanarul cum sa-si
dezvolte anumte strategi metacognitive de a face fata situatilor stresante.Aceste strategi le invata tinerii inca din
anii scolaritati, impreuna cu un grup de suport format din terapeuti si alti indivizi asemeni lor, care le ofera ajutor
in prevenirea problemelor asociate cu singuratatea sau alienarea sociala.
In unele cazuri , cele cu simptome din sfera bolilor spihice, spitalizarea este cea mai buna alegeri.Aici,
impreuna cu familia tanarului si cu anumiti terapeuti, se decide interventiile si calea de urmat catre minimizarea
viitoarelor acte necugetate.
D. Adictia de cocaine
Consumul de droguri, in special a cocainei, in randul femilor gravide ridica numeroase probleme de sanatate
atat asupra memei cat si a fatului.Cacaina este un drog cu foarte mare raspandire; modalitatile prin care poate fi
consumat sunt atat pe cale intavenoasca cat si nazala , iar organismul il metabolizeaza foarte repede.Datorita
moleculei foarte usoare si de mici dimensiuni, cocaina patrunde foarte repede prin bariera sangelui, ajungand la
degradarea rapida a organelor mamei cat si a fatului, fie direct, daca acesta se afla in uter ori prin intermediul
laptelui matern, daca acesta este nascut. Se estimeaza ca 1 milion de femei la nivelul USA consuma cocaina, din
nefericire o parte dintre acestea sunt sau au fost gravide. Printre aceste problem putem include pe cele

neurologice( cresterea iritabilitate, insomnia, degradari ale tesutului neuronal), respiratorii( respiratie insuficienta,
degradare a plamanului, leziuni ale membrane nazale, uneori chiar paralizie respiratorie), cardiovasculare( angina
pectoral, tahicardie, accidente vascular cerebrale, infarturi miocardice), gastrice (senzatii usturatoare, gat uscat,
pierderea ingreutate, anorexie, diaree, scaderea tolerarii mancarii solide), reproductive (contractii uterale, avorturi
spontane, eliminarea placentei).Deasemenea creste riscul bolilor de sange - HIV, hepatita-, si a altor boli
imunogene.
1.Interventii
Linia principala in tratarea mamelor gravide este preventia.Fameile cu adictii serioase de droguri ar trebui sa
fie ajutate inainte ca ele sa ramana insarcinate. Informarea mamei despre consecintele pe care le aduc dragurile
asupra sanatatii fatului este esentiala.Uneori mamele consumatoarede droguri sunt incapabile sa le ofere copiilor
dj nascuti, grija necesara, astfel ca acestia, ajung in diferite institutii de cresterea a copiiilor, ori in cele mai
fericite cazuri in grija bunicilor. Aceasta tipologie de copii, din cauza contactului cu drogurile, venit prin
intremediul mamei, au deficit de atentie, care ii impiedica sa mentina un contact constant , directionat, spre
anumite activitati.Tratamentul preliminar pentru copii prescolari proveniti din mame cu adictii de draguri, este
cresterea lor intr-un mediu securizat, de obicei in clase mici de copii, departe de stimuli auditivi puternici, folosind
metode care se bazeaza mai mult pe contactul direct ( dezvoltarea abilitatilor de comunicare, limbaj, sociale) fara
prea multe lectii teoretice, care tine mai mult de hartie si creion.
PERSONALITATI CU DIZABILTIATI:
1. Ludwig van Beethoven (compozitor surd): Beethoven est unul dintre cei mai geniali compozitori din
istorie. n anul 1796, Beethoven a nceput s-i piard auzul, i, n ciuda acestui handicap, a creat unele
dintre cele mai minunate compoziii muzicale din istorie: Simfonia a 9-a, Concertul pentru pian nr.5,
Concertul violin
2. Frida Kahlo (pictori cu poliomelit): Frida Kahlo a fost o pictori renumit din Mexic, care a creat
opere de art minunate. La vrsta de 6 ani, ea a contractat poliomelit, care o fceau ca piciorul ei drept s
fie mai slab dect cel stng, aspect care-l deghiza cu pantaloni lungi i colorai. Se spune c ea mai
suferea de spina bifida, o boal congenital care i-a afectat dezvoltarea picioarelor
3. Stephen Hawking (fizician cu paralizie aproape complet): Stephen Hawking este un fizician englez,
teoretician al originii universului i unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani. n 1963, la vrsta
de 21 de ani, Hawking observ pentru prima dat o slbiciune a muchilor. n urma unui examen medical,
se constat o boal progresiv de neuron motor, afeciune cunoscut sub numele de Scleroz lateral
amiotrofic. I se dau maximum 3 ani de trit. Hawking nu cedeaz, continu s lucreze, n ciuda agravrii
continue a invaliditii. Paralizia progreseaz i, cu timpul, devine complet imobilizat, i pierde vocea i
este constrns s comunice cu ajutorul unui computer sofisticat (conceput special pentru el de un prieten),
care poate fi controlat cu micri ale capului i globilor oculari, la o vitez de cincisprezece cuvinte pe
minut! Infirmitatea nu l poate mpiedica s i continue activitatea didactic i tiinific.
4. Nick Vujicic, Speaker motivational: Nicholas James Vujicic este predicator si speaker motivational. S-a
nascut cu tetramelia, o afectiune caracterizata prin lipsa tuturor celor 4 membre. A avut o copilarie destul
de grea din cauza handicapului sau, insa asta nu l-a impiedicat sa continue. La numai 17 ani si-a facut
propria organizatie non-profit Life without limbs (Viata fara membre). Crede cu tarie ca prin
determinare si vointa orice necaz poate fi depasit si ca nicio provocare nu este de neinvins. Felul in care
iti vezi viata e prima cheie. Lumea se uita la mine si se gandeste ca un om fara membre are potentialul
limitat si nu poate avea succesul de care se bucura altii. Doar fiindca nu am maini si picioare nu inseamna
ca nu pot face afaceri sau ca nu pot invata contabilitate.

Bibliografie

1. Hardman, M.L., Drew C.J. & Egan W. (1996). Human Exceptionality Society. Editura School and

Family. Cap. 14, pp. 457-499.

2.http://www.sfatulmedicului.ro/accesat la data 15.11.2014
3.http://www.recorduri.lovendal.ro/cei-mai-extraordinari-10-oameni-cu-handicap-din-lume/

accesat la data de 15.11.2014

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAOV

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I
TIINTELE EDUCAIEI
2014

Portofoliu
Deficentele fizice, problemele de sntate si sociale al copii si adolescenti

Studenti: Chicari Elisabeta

Bratu Ramona
Barbu Adrian
Anul III, grupa 1

Deficentele fizice, problemele de sntate si sociale al copii si adolescenti

I.

Evaluarea i expertiza persoanelor cu nevoi special

Evaluarea este un proces ce implic o cantitate mare de informa ii diverse i interpretarea

acestora, pe baza crora se iau deciziile de intervenie i, cnd este cazul, de clasificare i
ncadrare. Evaluarea este, n primul rnd, un proces de punere i rezolvare a problemelor
(Popovici, 2007, p139).
Evaluarea persoanelor cu nevoi speciale este fundamentat pe cunoaterea complex
n plan medical, psihologic, educaional i social, cuprinznd ntreaga problematic
ntmpinat dectre acestea n mediul obinuit de via. Trebuie subliniat faptul c, n imensa

majoritate a cazurilor, evaluarea este un proces continuu, i nu o radiografiere instantanee a

striisubiectului, fiind necesar o colaborare prelungit, difereniat ntre membrii echipei
deevaluatori i persoana cu cerine speciale. De asemenea, evaluarea ca proces indispensabil
nstructura serviciilor oferite persoanelor cu dizabiliti, este fundamentat i pe o serie
deelemente importante, frecvent invocate n literatura de specialitate din ultima vreme: o
anumit filosofie a evalurii, coeren i construcie unitar a coninutului evalurii, legislaie
modern i flexibil n domeniul serviciilor sociale
Evaluarea are mai multe scopuri:
-ofer informaii;
-stabilete tipul de serviciu necesitat de copil;
-stabilete dac un copil este pregtit pentru a trece la urmtorul obiectiv, o nou unitate sau
alt nivel de studii;
-ofer informaii despre punctele tari i slabe ale subiectului referitoare la unele subiecte sau
deprinderi.
Evaluarea copilului cu cerine educaionale speciale constituie un pas foarte important n
realizarea unui program de intervenie. Pe baza evalurii i stabilirii punctelor tari i slabe ale
copilului putem stabili madalitile cele mai eficiente de intervenie i, totodat,
individualizarea interveniei.
Este util ca n realizarea evalurii s inem cont de urmtoarele:
ar trebui realizat relativ la o perioad scurt de la nceperea anului colar;
ar trebui s fie un proces deschis, fr termene limit;
trebuie s informm prinii despre ce urmeaz s evalum i cum o vom face, mai ales
atunci cnd aplicm probe care fac referire la funcionalitatea familiei;
trebuie s fie detaliat, s acopere toate domeniile;
trebuie s fie lipsit de prejudeci (aspect delicat n Balcani, unde avem grupuri minoritare);
trebuie s fim deschii;
obligatoriu va fi realizat n limba matern (pentru copiii utilizatori de LMG vom apela la un
interpret);
evalurile trebuie realizate cu teste validate, de ncredere i standardizate (Tzetkova, 2011).
n concluzie, putem afirma c scopul evalurii este acela de a identifica nevoile unui copil cu
cerine educaionale speciale i de a oferi recomandri familiei i profesionitilor care
implementeaz programele de intevenie personalizat, indiferent de forma de nvmnt pe
care copilul o va urma.
Evaluarea are la baz i o serie de criterii care pot fi clasificate astfel:

criterii specifice fiecrui domeniu n parte (medicale, psihologice, educaionale i

sociale);

criterii specifice ncadrrii ntr un grad de deficien/handicap;

criterii specifice orientrii colare i profesionale

1. Evaluarea educationala:

Evaluare educationala resupune examinarea clinic i efectuarea unor investigaii delaborator

i paraclinice, n vederea stabilirii unui diagnostic complet care va conduce, alturide
rezultatele celorlalte tipuri de evaluare, la determinarea tipului de deficienta
2. Evaluarea psihologic
Evaluare psihologica se realizeaz prin raportare la standardele existente, prin teste i
Instrumente specifice care vizeaz anumite procese psihice, inteligena, aptitudinile i
personalitatea n ansamblul ei.
3. Evaluarea educaional
Se refer la stabilirea nivelului de cunotine, gradul de asimilarei corelarea acestora cu
potenialul aptitudinal i nivelul intelectual al copilului, precum iidentificarea cerinelor
educaionale speciale;
4. Evaluarea social
Presupune analiza, cu precdere, a calitii mediului de dezvoltare acopilului, a factorilor de
mediu i factorilor personali.
II.

Integrarea copiilor cu dizabiliti n coala de mas

Integrarea colar reprezint procesul de includere n colile de mas/clasele obinuite, la

activitile educative formale i nonformale, a copiilor considerai ca avnd cerine
educative speciale.
Reabilitarea in comunitatea persoanelor cu deficiene este parte component a dezvoltrii
unei comuniti i vizeaz implicarea prin eforturi combinate a persoanelor cu dizabiliti,
a familiilor lor i a membrilor comunitii din care fac parte, mpreun cu serviciile de
sntate, educaie, profesionale isociale din comunitatea n care triesc.
Educaia pentru toi a fost definit ca acces la educaie si calitatea acesteia pentrutoi
copiii, fiind identificate dou obiective generale:
a. asigurarea posibilitilor participrii la educaie a tuturor copiilor, indiferent de ct
dediferii sunt ei i se abat, prin modelul personal de dezvoltare, de la ceea ce societatea
adenumit normal.
Participarea presupune n primul rnd acces i apoi identificarea cilor cafiecare s fie
integrat n structurile care faciliteaz nvarea social i individual, s-i aduc
contribuia i s se simt parte activa a procesului. Accesul are n vedere posibilitatea
copiilor de a ajunge fizic la influenele educative ale unei societi (familie, coal,
comunitate), de ase integra n coal i de a rspunde favorabil solicitrilor acesteia.
b. calitatea educaiei se refer la identificarea acelor dimens iuni ale procesului didactic,
coninuturilor nvrii i caliti ale agenilor educaionali, care s sprijine nvarea
tuturor categoriilor de elevi, s asigure succesul, s fac sistemul deschis, flexibil, eficient
i efectiv.
Considernd coala ca fiind principala instan de socializare a copilului (familiafiind
considerat prima instan de socializare), integrarea colar reprezint o particularizarea

procesului de integrare social a acestei categorii de copii, proces care are o

importanfundamental n facilitarea integrrii ulterioare n viaa comunitar prin
formarea unor conduite i atitudini, a unor aptitudini i capaciti favorabile acestui
proces.
n plus integrarea colara copiilor cu cerine speciale permite, sub ndrumarea atent a
cadrelor didactice, perceperea i nelegerea corect de ctre elevii normali a problematicii
i potenialului de relaionare i participare la viaa comunitar a semenilor lor care, din
motive independente de voina lor, aunevoie de o abordare difereniat a procesului de
instrucie i educaie din coal i de anumitefaciliti pentru accesul i participarea lor la
serviciile oferite n cadrul comunitii.
Procesul integrrii educaionale a copiilor cu cerine speciale n educaie presupune
elaborarea i aplicarea unui plan de intervenie individualizat, centrat pe folosirea unor
modaliti eficiente de adaptare a curriculum-ului i diversificarea ofertelor de nvare n
cadrulleciilor. n acest scop, principalele strategii care ar putea fi folosite pentru
proiectarea unui curriculum din nvmntul integrat se refer la:

selectarea unor coninuturi din curriculum-ul general adresat copiilor normali,

care pot finelese i nsuite de copii cu deficiene i renunarea la alte coninuturi
cu un grad ridicat de complexitate;

accesibilizarea ntregului coninut printr-un proces de simplificare, astfel nct, s

fie nelesi nsuit de elevii cu cerine speciale;

diversificarea componentelor curriculum-ului general prin introducerea elevilor cu

cerine educative speciale ntr -o varietate de activiti individuale, compensatorii,
terapeutice,destinate recuperrii acestora i asigurarea participrii lor n mod
eficient la activitiledesfurate n nvmntul obinuit
III. Interventii

1. Elevii cu condiii medicale

Eticheta:
Evitai s discutai condiia elevului n faa celorlali elevi respectai confidenialitatea.
Fii discret, nu facei un caz din elevii care trebuie s prseasc sala pentru puin timp, de
exemplu, s mnnce n timpul orei sau fac drumuri dese pentru a rezolva nevoile personale.
Unii elevi au nevoie de spaiu privat pentru a-i lua medicamentele sau face injecii; alii au
nevoie de un spaiu pentru odihn.
Strategii:
Dac un meditator/tutor consider c sntatea elevului nu e bun, e bine s vorbeasc cu ei
despre acest lucru. Meditatorii / tutorii pot, desigur, sugera variaii de la tratamentul prescris,
oricum, dac tratamentul pe care l au este nefolositor / inadecvat, trebuie mers la doctorul
curent pentru o nou prescripie.
Stresul datorat noilor situaii sau presiunilor pot afecta unii oameni, spre exemplu, pe cei ce
sufer de astm. ncercai s facei studentul s se simt bine, linitit i sigur pe el. Ajutai-l s

se pregteasc pentru examene sau evaluri i s se liniteasc deoarece presiune n aceste

condiii crete considerabil.
Mediul fizic i poate afecta, n special anumite condiii, ca de exemplu praf, fum, igrasie pot
declana un atac asmatic. Elevii obinuiesc s aibe medicaia cu ei, iar meditatorii/tutorii ar
trebui s tie unde este necesar ajutorul.
Dieta i perioadele de mas sunt pri cruciale de tratament n anumite condiii i trebuie
luate n considerare.
Elevii nu pot aprecia nivelurile de stres (stres pozitiv, stres pasionant) ce poate aprea la
locul de munc, i unii elevi cu condiii medicale pot aprea ca dizabili. Meditatorii / tutorii
trebuie s fie sensibili la presiuni suplimentare / cereri ale elevului i s fie pregtii pentru
ajutor dac este necesar.
Pentru unii oameni, sntatea i sigurana trebuie luate n considerare, iar persoanele cu
condiii medicale tind s aib o idee realistic a limitrilor lor, dar pentru oamenii cu epilepsie
incontrolabil, ca exemplu, este necesar s se discute sigurana unor activiti n particular,
privitor la lucrul n laborator, situaii practice de munc sau excursii.
2. Elevii cu dizabiliti ascunse sau dizabiliti psihiatrice
Este important s realizm c unele dizabiliti sunt invizibile fa de ceilali cu care
intrm n contact n viaa de zi cu zi. Oricum, condiii precum durerile cronice, epilepsia sau
problemele psihiatrice pot afecta grav viaa de zi cu zi a persoanei.
Unele din cele mai comune diagnostice pentru condiii pe termen lung ce pot afecta peunii
oameni sunt:
artrit, scleroz multipl
astm, cancer
diabet, distrofie muscular
epilepsie, fibroz chistic
narcolepsie vtmri ale capului
durere cronic, dizabiliti psihiatrice
HIV/SIDA
De multe ori efectul opus al acestora le poate afecta condiia, uneori mai mult dect boala
n sine. De exemplu, un student poate fi afectat de oboseal sau stres sau medicamentele pe
care le ia ce i pot determina slbiciune i/sau slab concentrare.
Drogurile folosite pentru controlul diferitelor boli i condiii medicale au nevoie s fie bine
cunoscute pentru a se cunoate i efectele adverse. Profesorii trebuie s discute aceste lucruri
cu elevii lor pentru a evita apariia unor surprize neplcute la teste sau evaluri. O mare
consideraie trebuie acordat i unor prelungiri de cursuri.
Pentru unii oameni, sntatea i sigurana ar trebui luate n considerare, n timp ce persoanele
cu condiii medicale au tendina de a avea o idee realist a limitrilor lor.
Eticheta:
Evitai s discutai condiia elevului n faa celorlali elevi respectai confidenialitatea.
Fii discret, nu facei un caz din elevii care trebuie s prseasc sala pentru puin timp, de
exemplu s mnnce n timpul orei sau fac drumuri dese pentru a rezolva nevoile personale.
Unii elevi au nevoie de spaiu privat pentru a-i lua medicamentele sau face injecii; alii au
nevoie de un spaiu pentru odihn.

Strategii:
Stresul sau presiunea care apare n noile situaii i pot afecta, spre exemplu, pe cei ce sufer
de astm. ncercai s facei elevii s se simt binevenii, linitii i ncreztori.
Mediul fizic i poate afecta, n special anumite condiii, ca de exemplu praf, fum, igrasie pot
declana un atac asmatic. Elevii obinuiesc s aibe medicaia cu ei, iar meditatorii/tutorii ar
trebui s tie unde este necesar ajutorul.
Elevii pot fi forai s lipseasc la ore de curs datorit unor probleme de sntate.
Profesorii i pot ajuta, prin punerea la dispoziie a unor elevi asisteni, care i vor ajuta cu
materialele de curs, asigurndu-se c au primit notiele de curs.
Dac elevii pot lucra numai un numr limitat de ore, permitei extinderea timpului pentru
realizarea evalurii dar inei cont aceasta poate fi realizat n dou etape i se poate
finaliza printr-o revizuire a ceea ce s-a fcut.
Ajutai elevii s i administreze timpul i s i organizeze munca; pauzele trebuie introduse
pentru o mai bun coordonare.
Poate fi de ajutor identificarea unui cap al grupului care s ofere notie pentru copiere,
elevilor care au lipsit
3. Studenii/elevii cu dizabiliti fizice
Este important s menionm c dizabilitatea fizic nu afecteaz capacitatea intelectual
sau abilitatea procesului de informare. Dificultile de vorbire i limitrile fizice sunt n mod
obinuit un rezultat al pierderii controlului motor prin procese care nu afecteaz.
Unele dizabiliti fizice i medicale pot afecta comunicarea. Spre exemplu, unui individ i
poate lua ceva timp s termine o fraz sau o propoziie i trebuie s-i fie permis lucrul acesta.
El/ea nu se pot simi confortabil la prezentrile orale datorit dizabilitii.
Ca n toate situaiile, cel mai bine este s se discute modalitatea n care elevul se poate
concentra asupra lucrului i cum se poate comunica mai bine.
Dup o zi de cursuri, elevul cu dizabiliti e posibil s aib nevoie de mai mult timp,
deoarece energia pentru activitile zilnice este mai mic dect a altor elevi. Cile de acces
pentru scaunele cu rotile sunt folosite pentru alte circuite dect pentru persoanele cu
dizabiliti e posibil s le ia mult timp s se mi te ntre clase sau s piard pauzele deoarece
le ia prea mult timp s mearg dintr-un loc n altul. Ca un rezultat, studen ii cu dizabiliti se
pot simi mai obosii.
Eticheta:
- Nu folosii expresia legat de scaun cu rotile, un scaun cu rotile este un mod de micare i o
libertate pentru aceia care au probleme de mobilitate. Folosii mai bine expresia utilizator de
scaun cu rotile
- nclinarea scaunului cu rotile este similar cu nclinarea unei persoane i este considerat
deranjant. Scaunul este o parte a corpului unei persoane.
- Nu atingei sau ncercai mobilitatea unei persoane, cum ar fi cu crjele, fr a avea acordul
persoanei
- Cnd vorbii cu o persoan n scaun cu rotile ncercai s v punei la nivelul ei
stai jos lng el/ea, nu n picioare. Oricum, evitai s stai n picioare, lucru care poate prea
c vrei s-i dominai.
- Nu mpingei scaunul cu rotile. Utilizatorii de scaune cu rotile se mic singuri, oricum, dac

au nevoie de ajutor atunci cnd ntlnesc obstacole, vor solicita ajutorul.

Strategii de lucru:
- Oferii timp suficient pentru a discuta nevoile elevului nainte / n timpul primei sesiuni.
- Oferii-i timp suficient pentru a se mica dintr-un loc n altul
- Verificai dac clasele sunt accesibile. Verificai aranjamentul scaunelor pentru a permite
accesul scaunului cu rotile precum i o ruta n clas.
Verificai dac uile sunt grele. Ct dureaz pn iese din cldire? E nevoie de timp extra cnd
plou?
- Asigurai-v c notiele sunt aezate acolo unde scaunul cu rotile poate ajunge
- Verificai ce echipamente sunt necesare, verificai dac e nevoie de spaiu n clas sau lng
clas. E necesar o form special pentru a se aeza?
- Aranjamente la examinri: va necesita timp mai mult sau un copist?
Alte interventii (cele din manual)
1. Leziuni cerebrale
La inceput, atunci cand are loc accidentul personalul medical se concentreze pe meninerea
vieii copilului, minimizarea complicatiilor i reducerea nivelului de coma. Se ofera sprijinul
familiei cu ajutorul asistenilor sociali, psihologilor etc.
Pentru pacientii care raman in coma sunt necesare anumite tehnici de stimulare, de
specialitate, pentru a reduce coma. Iar pentru cei care ies din coma, personalul se va
concentra pe orientarea persoanei in cauza. Se vorbeste despre situatia actuala a pacentului si
se implementeza un program de intreventie, de consiliere i terapie; acest lucru include
informarea pacientului cu privire la situatia in care se afla, cum s-a ajuns la aceasta situatie si
oferirea de raspunsuri la oricare din intrebarile pacientului.
Urmatorul pas al tratamentului se focuseaza pe reinvatarea abilitatilor. Aceasta etapa este
una consumatoare de timp si efort. Treptat copii si tinerii cu astfel de probleme sunt pregatiti
pentru intoarcerea in mediile lor familiale si sociale, chiar daca majoritatea dintre ei se intorc
total diferiti.
2. Paralizie cerebrala
Tratamentele sunt ndreptate spre prevenirea malformaiilor fizice i dezvoltarea
mobilitii i independenei. In aceasta afectiune sunt implicti experii medicali, terapeuii,
profesorii, asistenii sociali, voluntarii, i membri familiei.
3. Ruptura de colana(spina bifida)
Pentru depistarea acestei afectiuni se face o serei de analize la sange. Se poate apelea la o
inteventie chirurgicala, dar depinde cate de grava este afectiunea. Scopul interventiei este de a
nchide deschiderea spinrii i diminua posibillor infeci.
Un rol importan in aceasta afectiune il are terapeutul care ii ajuta pe copii cum s nve e s
faca fata acestei afectiunii.
4. Sindromul Imunodeficienei Dobndite (SIDA)
Pana in prezent, nu exist nici un tratament cunoscut pentru aceasta boala. De i este tratat
cu diferite medicamente (de exemplu, zidovudin, dideoxicitidina, i dideoxiinozin), nici un
tratament eficient nu s-a constatat pana in mometul de fata.
De regul copiilor afectati de aceasta boala provin din medii sarace sau din mame care

au fost sau sunt consumatoare de droguri, si ca atare ele nu sunt capabile sa-si ingrijeasca
copiii si sa le ofere o asistenta medicala confom bolii lor.
In cazul adolescentilor,ei au nevoie, de asemenea, de asisten deoarece se confunta cu
anxietate si depresie in momentul in care descoperirea c sunt infectati cu aceasta boala. In
cele din urma, ei i alii beneficiaz n mod semnificativ de consiliere pentru ai ajuta sa
neleag ce insemna aceasta boala, sa ia decizii nelepte cu privire la comportamentul lor
sexual i sa aiba o comunicarea eficient cu ceilali.
5. Distrofie musculara
Nu exista niciun tratament curativ pentru distrofia musculara, accentul se pune pe
meninerea sau mbuntirea funcionrii prin diferite terapii. Dar in cele mai multe cazuri
persoana cu distrofie musculara va trebui s utilizai un scaun cu rotile. Insa, inactivitatea
(repausul pentru perioade lungi) poate inrautatii situatia. Recuperarea prin kinetoterapie,
fizioterapie, masaj, terapia la logoped si instrumentele ortopedice pot fi folositoare.
Tratamentul de kinetoterapie, are rolul dea preveni sau de a reduce deformarea articulatiilor
sau ale coloanei vertebrale si de a permite pacientilor cu distrofie sa isi pastreze mobilitatea
cat mai mult timp posibil. Scopul fizioterapiei, la fel ca sic el al masajului therapeutic, este de
amentine tonusul articular, mobilitatea articulara.
6. Leziuni ale maduvei spinarii
Prima faza a tratamentului este imobilizarea pentru a mpiedica mi carea i deteriorarea
spinarii. Procedurile chirurgicale nu sunt fcute imediat. Scopul major al tratamentului n
acest moment este de a stabiliza nivelul coloanei vertebrale si pentru a preveni alte
complicaii. Tratamentul medical al leziunilor maduvei spinarii este de lung durat .
In procesul de recuperare sunt implicati medicii, terapeutii ,psihologii si famila.Iar
scopul tuturor tratamentlor este de a ajuta persoana vtmata sa devina pe cat posibil
independenta.
Pot aparea semne de depresie care pot agrava procesul de reintrare in coal, inclusiv
pierderea poftei de mncare, somn excesiv sau ore de somn neregulate, redus de energie,
evitarea interaciunii cu ceilali i pierderea interesului pentru coal .
7. Epilepsie
Tratamentul medicamentos poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate
preveni, in cele maimulte cazuri de bolnavi de epilepsie si determina disparitia crizelor pe
toata durata vietii. Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de viata
- nu se pot obtine permise de conducere de automobile, anumite meserii sunt interzise precum
si anumite activitati. Prin reducerea frecventei sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii
bolnavilor se imbunatateste considerabil. Deciziile de tratament se bazeaza in primul rand pe
tipul epilepsiei si tipul convulsiilor - tratamentul care amelioreaza un tip de convulsii, le
agraveaza pe altele. Varsta, starea de sanatate si stilul de viata sunt alti factori importanti in
alegerea tratamentului. Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de
medicamente, prin ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de
a preveni aparitia convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a
fost gasit cel mai eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai
recomandarilor medicului neurolog.
8. Diabetul
Tratamentul in cazul diabetului se refera la tinerea sub control a glicemiei si pastrarea unui stil

de viata corespunzator prin activitate fizica zilnica de 30-45 min, renuntarea la consumul de
alcool si fumat, aport de sare scazut, evitarea bauturilor dulci, carbogazoase, scaderea
aportului de grasimi din alimentatie, controlul greutatii, efectuarea unui control clinic cel
putin odata la 3 luni.
Stiai ca?Somnul, n legtur strns cu boala.Organismul are nevoie de cel puin ase ore, pe
noapte, pentru a asimila zahrul n snge, acumulat pe parcursul zilei, iar nivelul glicemiei s
fie unul normal.
Astfel, persoanele care dorm mai puin, se pot mbolnvi de diabet. Un alt studiu, al
britanicilor, a relevat c persoanele care dorm mai puin de ase ore pe noapte sunt cu 12%
mai expuse riscului de mortalitate prematur dect persoanele care dorm ntre ase i opt ore
n fiecare noapte.
Talia i spune dac eti predispus.tiai c la femei, riscul de a dezvolta boala este de trei ori
mai mare, dac talia depsete 90 de centrimetri, n timp ce la persoanele de sex masculine
predispoziia e de 5 ori mai ridicat dac circumferina taliei depsete 102 centimetri?
Concluzia aparine cercettorilor britanici, dup ce au analizat rezultatele de la mai multe
cercetri la care au participat att femei, ct i brbai. Totodat, potrivit cercetrii 9 din 10
persoane care sufereau de diabet de tipul II erau supraponderale sau obeze.
9. Fibroza chistica(mucoviscidoza)
Prognoza pentru un individ ce sufera de acesta conditie medicala depinde de mai multi
factori. Daca individul este diagnosticat devreme acesta se poate dezvolta similar cu
persoanele de varsta lui. Datorita diagnosticarii timpurii s-au putut dezvolta tratamente care
ajuta la marirea sperantei de viata pentru copii cu CF., mai mult de jumatate trecand de varsta
de 20 de ani.
Cel mai bun tratament este oferit de centrele pentru CF de pe teritoriul Statelor Unite.
Aceste centre sunt dotate cu aparaturi care masoara concentratiile din corp si ii ajuta pe
medici sa dea un diagnostic timpuriu pentru a largi speranta de viata a persoanelor afectate.
Interventiile in cazul acestei boli sunt vaste, de la tratamentul medicamentos pe care
pacientul trebuie s ail urmeze toata viata, ajutor social, educational si psihologic ce ii permite
acestuia sa traiasca mai mult cu mai putin discomfort si mai putine complicatii.
10. Neglijarea si abuzul copilului
Tratamentul pentru abuzul copilului consta intr-o interventie atat asupra copilului cat si a
familiei din care face parte.In functie de abuzul la care a fost supus copilul, interventia poate
sa fie atat sub forma medicala ( tratatarea ranilor pe care le prezinta copilul) cat si sub forma
terapeutica (supunerea la terpii individuale de reechilibrare fizica si psihica, avand scopul de
reinsertie a victimei abuzului intr-un mediu favorabil, care sa ii permita o recuperare mai
rapida).
Parintii la randul lor sunt supusi unor programe educative , care ii indruma spre
intelegerea necesitatilor imediate ale copilului: exprimarea afectiunii fata de copil, empatia si
suportul fata de trairile acestuia, evitarea contactelor fizice pentru impunerea disciplinei,
vizite regulare la medic pentru verificarea sanatatii copilului, oferirea unor alimenta sanatoase
( mai ales grija hranirii regulate a copiilor sub 2 ani), si nu in ultimul rand, aspectele de ordin
intelectual de care copilul are nevoie.
11. Sarcina in randul adolescentilor
In primul rand, scopul intreventiilor asupra adolescentilor care se confrunta cu sarcini

este de a constientiza situatia in care se afla.Criza generata de sarcina este o tensiune ce atinge
atat pe cei doi adolescent implicate cat si familiile de aparteneta.De obicei, atunci cand afla de
sarcina adolecenti reactioneaza cu negare, dezamagire, amaraciune, iar familiile implicate cu
rusine, furie, si vina.Tratamentul in acesta perioada, este de a reduce tensiunea din randul
celor implicati, prin interventia unui specialist consilier, care mediaza alegerile familiilor
implicate.In acesta perioada, adoloscentii isi pun nenumarate intrebari referitoare la sarcina:
daca sa pastreza copilul sau nu; daca sa-l nasca si sa-l dea mai departe catre adoptie; daca sa
avorteze; daca va pastra in continuare relatia cu tatal adolescent si se va marita cu acesta;. In
cazul in care familiile adolescentilor au ales sa ramana cu copilul, consilierul ii idemna catre
anumitre grupuri de support care le ofera sprijin informational, nutitional si psihologic, de a
face fata cat mai bine perioadei sarcinii.
O alta interventie a grupului de suport este de a oferi adoloscentilor implicati training
educational care sa-i sprijine pe latura profesionala de a le dezvolta anumite deprinderi care sa
le folosesca mai departe la viitorul loc de munca.In perioada acesta , oferirea unui sprijin real
in contruirea idependetei adolescentilor pe termen lung, pe latura economica cat si educativa,
este crucial, deoarece, viata fatului, depinde de cunostintele asimilate.
12.Suicidul in randul tinerilor
Interventiile aplicate pentru tinerii care au antecedente, cat si pentru cei care prezinta
anumite tendinte autovatamatoare, au scopul de a descreste acei factori de impact care au
modificat alegerea tanarului.De exemplu, pentru tinerii care sunt predispusi la un nivel crscut
de stress, interventiile au scopul de a invata tanarul cum sa-si dezvolte anumte strategi
metacognitive de a face fata situatilor stresante.Aceste strategi le invata tinerii inca din anii
scolaritati, impreuna cu un grup de suport format din terapeuti si alti indivizi asemeni lor,
care le ofera ajutor in prevenirea problemelor asociate cu singuratatea sau alienarea sociala.
In unele cazuri , cele cu simptome din sfera bolilor spihice, spitalizarea este cea mai buna
alegeri.Aici, impreuna cu familia tanarului si cu anumiti terapeuti, se decide interventiile si
calea de urmat catre minimizarea viitoarelor acte necugetate.
13.Adictia de cocaina
Linia principala in tratarea mamelor gravide este preventia.Fameile cu adictii serioase de
droguri ar trebui sa fie ajutate inainte ca ele sa ramana insarcinate. Informarea mamei despre
consecintele pe care le aduc dragurile asupra sanatatii fatului este esentiala.Uneori mamele
consumatoarede droguri sunt incapabile sa le ofere copiilor deja nascuti, grija necesara, astfel
ca acestia, ajung in diferite institutii de cresterea a copiiilor, ori in cele mai fericite cazuri in
grija bunicilor. Aceasta tipologie de copii, din cauza contactului cu drogurile, venit prin
intremediul mamei, au deficit de atentie, care ii impiedica sa mentina un contact constant ,
directionat, spre anumite activitati.Tratamentul preliminar pentru copii prescolari proveniti
din mame cu adictii de draguri, este cresterea lor intr-un mediu securizat, de obicei in clase
mici de copii, departe de stimuli auditivi puternici, folosind metode care se bazeaza mai mult
pe contactul direct ( dezvoltarea abilitatilor de comunicare, limbaj, sociale) fara prea multe
lectii teoretice, care tine mai mult de hartie si creion.
IV.

Programele de intervenie

Conform practicilor curente n ceea ce privete echipa de realizare a planurilor de

intervenie, s-a constatat c cel mai eficient este ca echipa care particip la aceste programe s
fie una de tip interdisciplinar. n consecin, echipa va cuprinde:
persoana n cauz (copilul);
familia;
coordonatorul;
asistentul social;
cadre medicale;
psihopedagogul;
logopedul;
terapeui;
audiologi;
kinetoterapeutul;
ali membri.
1. Planul de servicii personalizat (PSP)
Dup Ghergu (2011), PSP este un instrument de planificare a serviciilor individualizate care
vizeaz asigurarea continuitii, complementaritii seviciilor, ca rspuns la cerinele multiple
i complexe ale persoanei cu nevoi speciale.
Scopul realizrii unui PSP este acela de a satisface cerin ele/nevoile persoanei aflate n
dificultate, n vederea asigurrii unei dezvoltri optime a competen elor necesare men inerii
unei autonomii personale reale, utile n integrarea social ulterioar a elevului.
Echipa care particip la elaborarea PSP este una de tip interdisciplinar, format din:
copilul aflat n nevoie;
educatori;
cadre medicale;
profesori terapeui;
coordonator;
familia elevului;
responsabil si alii.
Acetia vor sintetiza informaiile, vor stabili un coordonator, iar apoi vor stabili scopurile
planului de servicii personalizat.
PSP este utilizat pentru copiii mici, cu vrsta cuprins ntre 0 i 3 ani; prin ntocmirea
planului de servicii personalizat se vor stabili cerinele prioritare ale copilului, tipurile de
intervenie necesare, scopurile, i se vor stabili sarcinile i responsabilitile fiecrui
intervenient, se vor determina resursele disponibile i se va stabili termenul necesar pentru
realizarea obiectivelor.
n rile vestice un PSP va cuprinde n mod obligatoriu copiii cu vrsta cuprins ntre 0 i
3 ani, iar n ri ca Rmnia, Bulgaria etc., vrsta la care se va implementa un PSP pentru un
copil cu dizabiliti poate crete, fiind de 0 i 6/7 ani, deoarece legile nu oblig familiile
copiilor cu dizabiliti la nscrierea copilului la o forma de educaie.
2. Programul de intervenie personalizat (PIP)
Dup Popovici, programul de intervenie personalizat este un instrument de planificare i
coordonare, ca i planul de servicii personalizat.
Amndou fac ca individul s aib o viziune ct mai ampl a nevoilor sale, asigur

continuitatea, complementaritatea i calitatea serviciilor ca rspuns la diversele sale cerine.

Programul de intervenie personalizat constituie o parte a planului de servicii
personalizat, el fiind un instrument de lucru pentru unul sau mai mul i membri care
coordoneaz interveniile n direcia realizrii scopurilor stabilite n planul de servicii
personalizat pentru persoana respectiv.
n consecin, la elaborarea unui PSP (care nglobeaz mai multe domenii), se impune
constituirea unei echipe interdisciplinare; pentru realizarea unui PIP este necesar o echip
restns, format doar de persoane calificate. De exemplu, profesorii psihologi vor constituii
programe de intervenie pentru domeniul lor de activitate, profesorii logopezi pentru aria lor
de activitate i aa mai departe.
Comparativ, PSP stabilete obiectivele generale i prioritile pentru satisfacerea global a
nevoilor copiilor aflai n dificultate, iar prin PIP se stabilesc modalitile efective de
intervenie prin care se vor atinge scopurile vizate, aria de aplicare limitndu-se la un singur
scop care va reprezenta o etap din planul de servicii.
3. Planul educaional individualizat (PEI)
La fel ca i programele de intervenie analizate anterior, PEI este tot un instrument de
planificare, predare i evaluare, care st la baza oricrui proces de planificare a interven iei
pentru fiecare copil n dificultate.
PEI este o form particular de program de intervenie personalizat pentru elevii cu
cerine educaionale speciale cuprini n nvmntul de mas, acesta fiind folosit n cele mai
multe ri europene (Ghergu, 2011, p. 182).
n contextul educaiei integrate, utilitatea PEI este subliniat de faptul c permite
personalului didactic (educatori, profesori de sprijin) i familiei o colaborare eficient, acetia
putnd ntmpina astfel nevoile elevului care necesit adaptare curricular.
Totui, esenial i primordial n implementarea unui PEI este cunoa terea i n elegerea
nivelului performanelor de la care pornete elevul.
V.
Date statistice
1. La nivel European:
Numrul persoanelor cu dizabiliti este de 65 de milioane n Uniunea European,
aproximativ 10% din populaia UE, ceea ce echivaleaz cu populaia Belgiei, a Greciei, a
Republicii Cehe a Ungariei i a Olandei toate nsumate. Unul din patru europeni are un
membru de familie care sufer de o dizabilitate, n timp ce 6 europeni din 10 cunosc pe cineva
din cerecuri mai apropiate sau nu care sufer de o dizabilitate.
Persoanele cu mobilitate redus reprezint mai mult de 40% din populaie. Comparativ cu
numrul persoanelor care nu sufer de nici o dizabilitate i care nu au un loc de munc,
numrul persoanelor cu dizabilii fr un loc de munc este de 2 pn la 3 ori mai mare. Doar
16% dintre cei care au nevoie de asisten la locul de munc beneficiaz de aceast asisten.
Cu ct este mai sever gradul de handicap, cu att participarea pe piaa for ei de munc
este mai redus. Aceast participare reprezint un procent de 20% n cazul persoanelor cu
dizabiliti severe compartiv cu 68% n cazul persoanelor care nu sufer de nicio dizabilitate.
n comparaie cu persoanele fr dizabiliti, persoanele cu dizabiliti au cu 50% mai pu ine
anse s urmeze alte studii dup cele secundare.
Venitul persoanelor cu dizabiliti este n mod dramatic mult mai mic dect cel al

persoanelor fr dizabiliti
2. In Romania:
n Romnia triesc aproximativ 650,000 de persoane certificate oficial la Autoritatea
Naional
pentru Persoane cu Handicap (ANPH) ca avnd o dizabilitate (inclusiv copii). Din populaia
general,
persoanele cu dizabilitati reprezint aproximativ 3%, un procent relativ sczut comparativ cu
alte ri, ns aceste date trebuie analizate cu mare precauie.
La data de 1 ianuarie 2011 erau angajate n munc 28.420 de persoane cu handicap n
condiiile
mai sus-exprimate, conform datelor colectate de la direciile generale de asisten social i
protecia copilului judeene, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureti.
PERSONALITATI CU DIZABILTIATI:
1.Ludwig van Beethoven (compozitor surd): Beethoven est unul dintre cei mai geniali
compozitori din istorie. n anul 1796, Beethoven a nceput s-i piard auzul, i, n ciuda
acestui handicap, a creat unele dintre cele mai minunate compoziii muzicale din istorie:
Simfonia a 9-a, Concertul pentru pian nr.5, Concertul violin
2.Frida Kahlo (pictori cu poliomelit): Frida Kahlo a fost o pictori renumit din Mexic,
care a creat opere de art minunate. La vrsta de 6 ani, ea a contractat poliomelit, care o
fceau ca piciorul ei drept s fie mai slab dect cel stng, aspect care-l deghiza cu pantaloni
lungi i colorai. Se spune c ea mai suferea de spina bifida, o boal congenital care i-a
afectat dezvoltarea picioarelor
3. Stephen Hawking (fizician cu paralizie aproape complet): Stephen Hawking este un
fizician englez, teoretician al originii universului i unul dintre cei mai mari cosmologi
contemporani. n 1963, la vrsta de 21 de ani, Hawking observ pentru prima dat o
slbiciune a muchilor. n urma unui examen medical, se constat o boal progresiv de
neuron motor, afeciune cunoscut sub numele de Scleroz lateral amiotrofic. I se dau
maximum 3 ani de trit. Hawking nu cedeaz, continu s lucreze, n ciuda agravrii continue
a invaliditii. Paralizia progreseaz i, cu timpul, devine complet imobilizat, i pierde vocea
i este constrns s comunice cu ajutorul unui computer sofisticat (conceput special pentru el
de un prieten), care poate fi controlat cu micri ale capului i globilor oculari, la o vitez de
cincisprezece cuvinte pe minut! Infirmitatea nu l poate mpiedica s i continue activitatea
didactic i tiinific.
4. Nick Vujicic, Speaker motivational: Nicholas James Vujicic este predicator si speaker
motivational. S-a nascut cu tetramelia, o afectiune caracterizata prin lipsa tuturor celor 4
membre. A avut o copilarie destul de grea din cauza handicapului sau, insa asta nu l-a
impiedicat sa continue. La numai 17 ani si-a facut propria organizatie non-profit Life
without limbs (Viata fara membre). Crede cu tarie ca prin determinare si vointa orice necaz
poate fi depasit si ca nicio provocare nu este de neinvins. Felul in care iti vezi viata e prima
cheie. Lumea se uita la mine si se gandeste ca un om fara membre are potentialul limitat si nu
poate avea succesul de care se bucura altii. Doar fiindca nu am maini si picioare nu inseamna
ca nu pot face afaceri sau ca nu pot invata contabilitate.

5. Halle Berry - Actrita a fost diagnosticata cu diabet de tipul unu la varsta de 22 de ani dupa
ce a stat in coma timp de o saptamana.
6. Salma Hayek - Atunci cand era insarcinata cu fiica sa, Valentina, actrita a dezvoltat diabet
gestational, sindrom care apare la peste 10% din femeile gravide. Diabetul gestational dispare
dupa sarcina, insa peste 60% din femeile care l-au avut sunt predispuse sa faca diabet in
urmatorii 10-20 de ani.
7. Nick Jonas - Atunci cand a fost diagnosticat cu diabet zaharat de tip unu, Nick avea nivelul
de zahar in sange cu 700 de unitati mai mare decat limitele normale, fiind la un pas de coma si
chiar de moarte. Starul pop a fost spitalizat pana cand a invatat sa-si gestioneze boala.
8. Larry King - Celebrul prezentator de la CNN (79 de ani) care s-a retras de la emisiunea
Larry King Live la sfarsitul anului 2010 ia tratament medicamentos din 1995, atunci cand a
fost diagnosticat cu diabet fara sa aiba vreo simptoma.

Bibliografie
Bibliografie
1. http://www.academia.edu/2174704/INTEGRAREA_SOCIAL
%C4%82_A_PERSOANELOR_CU_DIZABILIT%C4%82%C8%9AI, accesat la data de
15.11.2014.
2. .
http://www.recorduri.lovendal.ro/cei-mai-extraordinari-10-oameni-cu-handicap-din-lume/
,
accesat la data de 15.11.2014.
3. http://www.dizabilitate.ro/images/elemente/ocuparea_persoanelor_cu_dizabilitati._psihologia_ang
ajatorilor_cu_privire_la_angajarea_persoanelor_cu_dizabilit.pdf, accesat la data de 14.11.2014.
4. http://lmg.ttv.ubbcluj.ro/cursuri/lectie/disciplina-5-planificarea-programelor-de-interventiemodalitati-de-realizare-a-programelor-de-interventie-personalizata-2/,
accesat la data de
12.11.2014.
5. http://ro.ettad.eu/Intelegerea%20dizabilitatii.pdf, accesat la data de 11.11.2014.
6. Hardman, M.L., Drew C.J. & Egan W. (1996). Human Exceptionality Society. Editura School and
Family. Cap. 14, pp. 457-499.