Sunteți pe pagina 1din 16

Depresia infantila

Notiunea de depresie a fost recent introdusa in psihopatologa copilului . Pana acum 30


de ani nu se punea problema existentei unei depresii la copii. Abia in anul 1980 in DSM-III
asociatia APA implementeaza ideea ca nu numai ca este correct sa se vorbeasca de depresie la
varsta copilariei, dar simptomatologia este aproape identica cu cea a adultului.

Cea mai noua orientare in domeniul psihopatologiei dezvoltarii intelege depresia


copilului ca pe un construct ipotetic legat de un grup de simptome observabile. Unele dintre
simptome pot fi identice cu cele ale adultilor cu tulburare depresiva, iar celelalte pot fi specifice
copilului de o anumita varsta. Oricare dintre aceste simptome, analizat singur, poate fi considerat
un fenomen normal de dezvoltare.

Alaturarile variate sau frecventa simptomelor poate fi un indicator de psihopatologie la o


anumita varsta.

Depresia la bebelusi

In 1940 savantii au acceptat ideea ca sugarul poate resimtii afecte triste si sa sufere de
depresie. Spitz a descries in 1946 ‘ depresia anaclitica a sugarului’ cauzata de absenta durabila
si brutala a mamei.

In momentul separarii de mama lui , bebelusul se poate simti cu totul neajutorat


deoarece s-a atasat cu pasiune si depinde de aceasta in mod constant. Are sentimentul ca a fost
distrus cu brutalitate tot ceea ce insemna viata lui si prin urmare ca si-a pierdut fericirea.

Depresia se instaleaza in momentul in care speranta dispare pentru a face loc resemnarii
si sentimentului de neputinta. Din acest punct de vedere nu este inutil sa facem diferenta intre
tristete si depresie.

Tristetea in mod traditional, este considerate un afect penibil si durabil, o suferinta care
se instaleaza progresiv in constiinta si este insotita de un relativ calm. Aceasta dispare aproape
instantaneu in momentul in care evenimentul care a cauzat-o dispare sau atunci cand exista o
consolare.
Depresia asociaza : - o dispozitie depresiva ( ca,uneori,depresia)

- Descurajare

- Lentoare psihomotorie

Depresia nou-nascutului apare pe la 6-8 luni.

In prima faza sugarul reactioneaza prin :

- Plansete

- Tentative de a se agata de adult, urmate de tipete

In a doua faza el :

- Refuza contactul

- Manifesta o indiferenta fata de familie

- Prezinta o stare de inactivitate

Se observa si :

- insomnie

- Scadere in greutate

- Regresie

- Pierdere a achizitiilor atat motorii cat si intelectuale

- O mare sensibilitate la infectie


- Inexpresivitate

- Comportamente repetitive

- Anorexie

- Bulimie

- Vomismente

- Mericism ( regurgitatie a alimentelor inghitite)

Depresia copilului si Adolescentului

Mult timp, s-a considerat ca depresia nu poate sa apara la copil, din motivul ca
evolutia sa nu este inca incheiata. Din aceleasi motive se credea ca in adolescenta,
depresia este rara. Depresiile copilului si ale adolescentului sunt recunoscute de 30 de ani
incoace.

Se credea ca semnele clinice variaza in mod considerabil in functie de varsta, dar


cercetarile moderne insista asupra existentei unui fascicul de simptome invariate care
cumuleaza :

- Dezinteres
- Tristete

- Inhibitie intelectuala

- Abordare negativa a existentei

- Tulburari ale somnului

- Suicid

- Trecerea la actul suicidal

Dincolo de acest numitor comun invariant, modurile de expresie ale depresiei


copilului si adolescentului dobandesc o mare diversitate in modul lor de aparitie :

- Refuz scolar

- Inhibitie si fobii

- Delingventa sau comportamente de opozitie

- Adictii

Cu o particularitate:

- Depresia copilului este mai putin vizibila ca atare, desi, din punct de vedere simptomatic,
este mai evidenta.

- Cea a adolescentului este traita intr-un mod mai constient, simbolizata, fiind mai degraba
atipica. De exemplu, ea se exprima prin:

- O hiperfagie : reactie care consta in a manca mult fara a exista o adevarata foame, trecand
fara preferinte de la sarat la dulce si invers, ca si cum singurul scop ar fi acela al saturarii.

- O hipersomnie : tendinta extreme de puternica de a ramane in pat si de a se refugia


intr0un somn prea putin odihnitor a carui durata depaseste cu mult obiceiurile subiectului.
- Un sentiment de respingere

- O intensa reactivitate la evenimente atunci cand acestea sunt pozitive

Putem distinge, in termini de frecventa, 3 perioade de depresie :

- A copilului mic

- A copilului prepuber(6-12 ani)

- A adolescentului

Frecventa. Durata . Varsta si Sex

Un episode depresiv in copilarie are o durata in medie de 7-9 luni si aproximativ 2


treimi din acesti copii vor manifesta si episoade recurente in viata adulta. Frecventa
tulburarii in populatie este intre 2 si 10%.

Un episode depresiv major apare atunci cand acesta prezinta cel putin 2 saptamani
o dispozitie depresiva, pierderea interesului pentru mediu si/sau iritabilitate. Cercetarile
au aratat ca simptomele depreseie infantile difera in functie de varsta si sex. Astfel, copii
pana la 10 ani manifesta in special tristete semne vegetative, retragere sociala si acuze
somatoice. Baietii de varsta scoara mica adauga acestei simptomatologii discutii cu teme
de suicid, iar fetele manifesta anxietate si idei de persecutie.
Posibile cause ale aparitiei depresiei infantile

Studierea factorilor de risc ai depresiei infantile arata ca exista multiple cauze. Acesti
factori sunt de ordin social, de mediu, somatici si genetici.

Familia

Acesta este mediul in care se va dezvolta copilul si va avea o importanta decisiva asupra
armoniei sale afective. Se stie ca anumite depresii grave ale sugarului favorizeaza aparitia tarzie
a unor carente afective majore la copil. Acesta este riscul deprivarii materne.

De asemenea, decesul unui parinte, prezinta si el un risc pentru copil. In schimb, atunci cand
parintele supravietuitor recurge la un ajutor specializat, acest ajutor se poate rasfrange in mod
indirect, dar favorabil si asupra copilului.

Un climat educativ necorespunzator alcatuit din comportamente punitive, coercitive si arbitrare


joaca un rol favorizant in tulburarile depresive ale copilariei.

O relatie familiala de calitate, o coeziune intre generatii, dar si o competenta intelectuala sunt
niste factori de protectie impotriva depresiei.

Scoala
Scoala, de asemenea, poate fi un factor de risc, daca rolul educativ se confunda cu presiunea
pedagogica, adica atunci cand are tendinta sa stigmatizeze esecurile.

Datoria scolii este aceea de a favoriza dezvoltarea deplina a copilului, intarindu-i in mod pozitiv,
achizitiile.

Un nivel socio-economic defavorizant

Acesta intervine in mod indirect ca factor de risc, deoarece se afla la originea unei stari de
neliniste parentale fata de cotidian, a unor dificultati relationale, dar si pentru ca, in acest caz,
parintii prezinta deseori o stima de sine scazuta.

Tot acest climat se poate rasfrange asupra copilului si poate favoriza aparitia unei depresii.

Bolile grave

Ele constituie o cauza favorizanta, mai ales atunci cand tratamentele nu dau rezultate, atunci
cand efectele lor secundare sunt suparatoare sau cand in urma lor persista o durere. De exemplu
astmul, bronhiolita , tulburarile de crestere si diabetul.
Problematica ereditatii depresiei

S-a remarcat ca existenta unor tulburari depresive la parinti creste riscul de aparitie a unei
depresii la copiii lor.

Aceasta notiune este stabilita in ceea ce priveste psihoza maniaco depresiva.

La ora actuala, nu se poate pune problema justificarii unui consult genetic. Singura atitudine
preventiva consta intr-o atentie clinica marita fata de copiii ai caror parinti prezinta aceste
tulburari.

Tabloul de interventie

Depresia la copii si adolescenti - TRATAMENT


Tratamentul pentru depresia la persoanele tinere este similar cu tratamentul
pentru depresia la adulti si include consiliere si tratament medicamentos. Desi
antidepresivele pot fi eficiente in tratarea depresiei, siguranta si efectele pe termen lung
ale acestor medicamente administrate la copii inca nu sunt pe deplin intelese. Dar pentru
multe persoane tinere cu depresie, expertii cred ca beneficiile depasesc riscurile
medicamentelor.

Mai putin de o treime din copiii si adolescentii cu depresie primesc tratament.


Acest lucru se poate datora, intr-o anumita masura, credintei vechi cum ca oamenii tineri
nu fac depresie sau ca a te simti deprimat este normal la varsta lor. De asemenea,
adolescentii de obicei nu cauta ajutor pentru depresia lor, deoarece ei pot crede ca a te
simti rau este normal, ei pot invinui altceva (sau pe ei insisi) pentru simptomele lor, sau ei
nu stiu unde sa mearga pentru a cere ajutor.

Tratamentul initial

Tipul de tratament necesar pentru copil depinde de primul episod de depresie, de


severitatea depresiei si problemele legate de cauza depresiei, cum ar fi conflictul in
familie sau probleme scolare. Daca un copil are tendinte suicidare sau manifesta o
depresie severa si se afla in afara sferei realitatii (psihotic) sau nu este capabil sa
functioneze, o internare in spital ar putea fi necesara.

Tratamentul depresiei la copii si adolescenti include, in general, consiliere, tratament


medicamentos si educarea copilului si a familiei despre depresie.
Consilierea profesionala pentru depresie include:

• Terapia cognitive-comportamentala, care se focuseaza pe schimbarea unor


pattern-uri comportamentale si de gandire;

• Terapia interpersonala, care se axeaza pe relatiile sociale si personale si


problemele acestora;

• Terapia rezolvarii de probleme, un tip de terapie cognitive care ajuta sa gasesti


solutii practice pentru probleme;

• Terapia familiala, care poate educa si oferi un confort intregii familii;

• Terapia prin joc, pentru copii foarte mici.

Medicamentele folosite pentru tratarea depresiei in copilarie includ:

• Inhibitori selectivi ai recapatarii serotoninei (ISRS), cum ar fi fluoxetina (Prozac),


ISRS sunt medicamentele cel mai des utilizate pentru tratarea depresiei la copii si
adolescenti. Fluoxetina este, momentan, singurul medicament aprobat de Administratia
S.U.A. a mancarii si a medicamentelor, pentru utilizarea de catre copii si adolescenti.
Dar, uneori, sunt folosite si alte ISRS-uri.

• Medicamente antidepresive atipice, cum ar fi bupropion (de exemplu,


Wellbutrin). In unele cazuri, acestea pot fi folosite pentru a trata depresia la copii si
adolescenti.

• Inhibitori ai oxidazei monoaminice (MAO), cum ar fi phenelzine (Nardil). MAO


sunt rar administrate din cauza potentialelor efecte adverse si a restrictiilor alimentare.
• Antidepresivele triciclice cum ar fi Amitriptyline. Antidepresivele triciclice au
fost folosite in trecut pentru depresia infantile. Dar studii recente au descoperit dovezi
limitate ca aceste medicamente sunt eficiente. Triciclicele, de asemenea, au riscuri in
cazul unei supradoze si alte consecinte serioase, cum ar fi problemele cu inima.

O combinare a fluoxetinei (Prozac, spre exemplu) si terapia cognitiv-


comportamentala, de obicei, functioneaza cel mai bine.

Educarea copilului si a membrilor familiei poate fi asigurata de un medic,


fie informal, fie in cadrul unei terapii familiale. Unele dintre cele mai importante lucruri
pe care copilul si familia le pot invata sunt urmatoarele:

• Cunoasterea modalitatii de a te asigura ca acel copil urmeaza planul tratamentului,


cum ar fi administrarea corecta a medicamentelor si prezentarea la intalnirile de
consiliere;

• Invatarea unor modalitati de reducere a stresului cauzat de cohabitarea cu o


persoana care are depresie;

• Cunoasterea semnelor revenirii bolii si cum sa previi recidivarea depresiei;

• Cunoasterea semnelor comportamentului suicidar, cum sa evaluezi seriozitatea


acestora si cum sa reactionezi;

• Invatarea identificarii semnelor unui episod maniacal, care este o criza de stare de
spirit extrem de ridicata si de energie sau iritabilitatea care este semnul unei tulburari
bipolare;

• Urmarea unui tratament de catre parinte daca si acesta sufera de depresie.


Tratamentul de acasa este o parte importanta pentru tratarea depresiei. Acesta include:

• Exercitiile fizice, cum ar fi jocul viguros, inotul sau mersul pe jos ajuta la
reducerea stresului;

• O dieta echilibrata si sanatoasa;

• Somn regulat (copii si adolescentii au nevoie de mai mult somn decat adultii);

• Evitarea consumului de alcool, tigari sau droguri

Alte metode de tratament :

REBT este o forma de terapie cognitiv - comportamentala care se focalizeaza pe


convingerile irationale si rationale, avand ca puncte fundamentale identificarea si
modificarea credintelor irationale care genereaza patologie si suferinta.

Albert Ellis considera ca: "oamenii se perturba ei insasi intr - o masura mai mare decat
sunt perturbati de forte nefavorabile din mediul lor timpuriu sau din mediul social de mai
tarziu si de aceea ei au unica si remarcabila putere de a intelege ceea ce au de facut
pentru a fi mai putin nevrotici, a-si schimba gandurile irationale , simtamintele inadecvate
si comportamentul disfunctional, pentru a deveni sanatosi sub aspect mental".

El a atras atentia asupra faptului ca oamenii au doua tendinte biologice fundamentale:

- isi transforma foarte usor propriile dorinte in credinte absolute.

- au puterea de a alege si capacitatea de a-si identifica, disputa si schimba gandirea


irationala.

Modelul ABC este nucleul practicii terapiei rational - emotive si comportamentale si in


acest model, A- ul reprezinta evenimentul activator ( activating event), B - ul reprezinta
convingerile persoanei( beliefs) , iar C - ul reprezinta consecintele emotionale si
comportamentale ale credintelor pe care le avem despre A.

Conform acestui model, se considera ca oamenii sunt nascuti si crescuti cu dorinta de a fi


fericiti, de a avea succes in toate, de a fi aprobati si iubiti de persoanele semnificative
pentru ei. In calea realizarii acestor dorinte se interpun uneori credintele lor irationale cu
privire la evenimentele din viata, ceea ce duce la perturbari in plan emotional.

In REBT, clientului i se explica inca din prima sedinta ca nu evenimentul activator este
cel care produce perturbarea psihica, ci credintele lui irationale cu privire la acest
eveniment.

Aceste credinte irationale se prezinta sub mai multe forme:

- gandirea catastrofica;

- intoleranta la frustrare;

- evaluarea globala negativa;

- gandirea de tip" intotdeauana "sau "niciodata."

Consecintele care deriva din credintele irationale, rigide despre evenimetul activator se
numesc consecinte negative disfunctionale deoarece ele conduc la durere si discomfort
psihic, motiveaza oamenii sa recurga la comportamente contrare propriilor interese si ii
impiedica sa se angajeze in comportamentele necesare atingerii propriilor scopuri.

In REBT se considera ca oamenii se pot schimba daca internalizeaza trei principii


fundamentale:

1. evenimentele activatoare trecute sau prezente nu pot cauza emotii disfunctionale, ci


sistemul nostru de convingeri despre aceste evenimente este cel care determina emotiile
disfunctionale si comportamentele dezadaptative,

2. indiferent de modul in care ne-am generat problemele emotionale si


comportamentale in trecut - in prezent ne creem dificultati deoarece continuam sa ne
reindoctrinam cu credintele noastre irationale,
3. ne este usor sa cultivam emotii, ganduri si comportamente dezadaptative, dar pe
termen lung putem sa depasim aceasta problema daca facem eforturi de a ne disputa
credintele irationale si consecintele acestora.

REBT este o forma de terapie multimodala in care schimbarea este obtinuta de clienti
mai mult in viata de zi cu zi, decat in cadrul sedintelor de psihoterapie. Terapeutul trebuie
sa demonstreze clientului faptul ca modul sau de a gandi nu are o baza logica, iar ideile
sale irationale sunt rezultatul modului sau deformat de gandire.

Pentru a obtine schimbarea comportamentala, este necesara o restructurare cognitiva,


care presupune inlocuirea sistemului de credinte irationale cu un sistem mai rational.

Psihoterapia cognitiv - comportamentala porneste de la premisa ca starea depresiva


rezulta din modul lipsit de logica in care pacientii gandesc despre ei insisi, despre lumea
exterioara si despre viitor, ceea ce-i determina sa adopte comportamente autoblocante si
autodistructive.

Aron Beck a dezvoltat terapia cognitiv - comportamentala in depresii; el a emis ipoteza


ca gandurile negative au un rol central in mentinerea depresiei, ceea ce implica faptul ca
depresia poate fi tratata prin psihoterapie, ajutand pacientii sa-si identifice si sa-si
modifice gandurile negative.

Gandurile negative automate in depresie isi au originea in atitudinile dobandite in prima


copilarie si ulterior. Ele au ca principale teme autodeprecierea, sentimentul esecului,
respingerea de catre ceilalti, exagerarea dificultatilor, standarde personale foarte ridicate.
Obiectivul psihoterapiei cognitiv - comportamentale este sa contracareze gandurile,
amintirile si convingerile negative care mentin depresia si fac persoana vulnerabila la
viitoare episoade depresive. Pacientul este invatat sa gandeasca mai rational si sa
gaseasca solutii la problemele sale.

Psihoterapia este tratamentul preferat in depresie, aceasta fiind o concluzie desprinsa in


urma mai multor meta - analize; pe locul doi se plaseaza terapia combinata (psihoterapie
si medicatie antidepresiva), care este cea mai folosita in prezent in tratamentul depresiei.

Terapia exclusiv medicamentoasa ar trebui sa fie ultima alternativa, deoarece nu este


eficienta pe termen lung, in sensul ca, dupa incetarea tratamentului, multe simptome
revin.

Inainte de inceperea oricarui tratament cu antidepresive, este necesara consultarea


medicului si informarea pacientilor cu privire la efectele adverse ale acestor
medicamente, inclusiv din prospectele acestora.

Oamenii nu cunosc date riguroase despre medicamentele antidepresive si mai ales, faptul
ca ele se testeaza pe un numar mare de pacienti, dar pentru o perioada foarte scurta de
timp, cum a fost Prozac-ul, a carui testare a durat doar 6 saptamani. Cei peste 6000
pacienti pe care s-a pretins ca s-a experimentat Prozac-ul, s-au dovedit a fi un numar de
doar 286 pacienti, dintre care 86% l-au testat o perioada mai mica de 3 luni si doar 63 pe
o perioada de minim 2 ani, asa cum se practica in clinica.

Aspectele prezentate reprezinta doar o ghidare cu caracter general, iar modalitatea


concreta de tratament a fiecarui pacient trebuie hotarata doar in colaborare cu specialistii.
Depresia la copii si adolescenti - Prevenirea

Este dificil de prevenit un prim episod al depresiei, dar este posibil de prevenit sau de
redus severitatea viitoarelor episoade depressive (recidivarile).

• Exista unele dovezi ca, dacă un copil beneficiază de terapie cognitiv-


comportamentala (CBT), într-un cadru de grup, poate ajuta la prevenirea sau intarzierea
depresiei la un copil sau adolescent a carui parinte are depresie (care expune copilul la
riscuri mari de a deveni depresiv).

• Copilul trebuie sa ia medicamentele prescrise, sa continue consilierea, sa aiba o


dieta echilibrata sis a faca exercitii fizice regulat.

• Copilul trebuie sa aiba un sistem social suportiv, atat acasa, cat si prin intermediul
profesorilor, alti membrii ai familiei si prieteni care pot oferi suport si intelegere.

• Recunoasterea din timp a simptomelor depresiei si cautarea imediata a unui


diagnostic si tratament daca acestea apar.