Anxietatea generalizata

Anxietatea generalizata

Simptome
Elementele esentiale ale anxietatii generalizate sunt anxietatea excesiva si simptome
fizice de neliniste, fatigabilitate rapida, dificultate de concentrare, iritabilitate, tensiune muscular
si perturbarea somnului. Axietatea generalizata se deosebeste de alte tulburari de anxietate prin
faptul ca persoana are asteptari aprehensive referitoare la un numar de evenimente, in timp ce, in
cazul altor tulburari de anxietate, ingrijorarea se restrange la stimuli sau probleme specifice.

Prevalenta si evolutie
Studiile epidemiologice indica faptul ca riscul pe viata pentru anxietatea generalizata
intre 5,8 si 9%, riscul fiind mai ridicat la in cazul femeilor (raportul dintre femei si barbati este
de 2,5 la 1), adulti tineri si persoane de culoare. Pacientii cu anxietate generalizata relateaza
deseori faptul ca instalarea tulburarii a fost treptata si ca erau anxiosi inca din copilarie. Unele
studii arata ca durata medie a acestei probleme, inainte sa fie tratata, este de 25 de ani. Datorita
cronicitatii si a calitatii de a se mentine, a ratei reduse de raspuns pozitiv la tratament, unii
clinicieni considera ca anxietatea generalizata dureaza toata viata, similar diabetului sau
hipertensiunii esentiale.

Factori genetici/biologici
Desi unele studii indica un grad moderat de moderat de 30% de mostenire a anxietatii
generalizate, alte studii sugereaza lipsa specificitatii transmiterii tulburarii. Anxietatea
generalizata este asociata cu alte trasaturi specifice, cum ar fi iritabilitatea, depresia, tolerant
scazuta la frustrare si inhibitie.

Elemente si tulburari asociate

Majoritatea pacientilor cu anxietate generalizata prezinta o serie de alte tulburari
comorbide, cum ar fi fobia sociala si specifica, depresia majora, sindromul colonului iritabil si
tulburari de personalitate. 90% dintre persoanele care dezvolta anxietate generalizata vor avea
de-a lungul vietii si alte tulburari psihiatrice, 42% dintre acestia indeplinind conditiile necesare
pentru diagnosticul cu depresie majora sau tulburare distimica. Dintre tulburarile de personalitate

1
 Anxietatea generalizata

cel mai frecvent asociate cu anxietatea generalizata, sunt tulburarea de personalitate evitanta,
tulburarea de personalitate dependenta si tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva. Intr-un
alt studiu, aproape 50% dintre pacientii cu anxietate generalizata indeplineau criteriile de
diagnostic pentru diverse tulburari de personalitate. Evenimente de viata amenintatoare sau
confruntarea recenta cu evenimente de viata stresante sunt asociate cu anxietatea generalizata,
desi caracterul sau cronic sugereaza faptul ca perceperea elementelor stresante sau a amenintarii
poate fi partial rezultatul anxietatii generalizate.

Diagnostic diferential
Unul dintre aspectele fundamentale ale anxietatii generalizate il reprezinta faptul ca
persoana se ingrijoreaza la un numar mai mare de evenimente sau activitati. In consecinta,
anxietatea generalizata trebuie distinsa de fobia specifica, in care pacientii experientiaza niveluri
ridicate de teama determinate de stimuli specifici, bine definite. De asemenea, anxietatea
generalizata trebuie distinsa de fobia sociala, caz in care pacientii se ingrijoreaza excesiv sau
evita anumite situatii in care ar putea fi evaluate negativ. Anxietatea generalizata trebuie distinsa
si de tulburarea obsesiv-compulsiva, atacul de panica, alte tulburari de anxietate si tulburari din
alte categorii. In cazul in care diagnosticul este tulturarea anxioasa datorata unei conditii
medicale generale sau induse de o substanta, consumul de substanta este tulburarea care va fi
tratata prioritar.

Factori comportamentali
Prin modelul inhibitiei reciproce, Wolpe propune idea ca persoana poate “dezvatata”,
prin asocierea stimulului sau a raspunsului anxios cu un raspuns incompatibil cu frica, cum ar fi
relaxarea, asertivitatea sau excitarea sexuala. Alte modalitati de reducere a fricii includ extinctia,
habituarea, expunerea, schimbarea asteptarilor si dezvoltarea auto-eficacitatii. Deoarece
aplicarea modelului lui Wolpe sau a altor modele comportamentale pentru reducerea fricii sau a
anxietatii ar putea fi mai complicata in cazul anxietatii generalizate decat in cazul altor tulburari,
un pacient cu anxietate generalizata experientiand anxietate legata de mai multi stimuli si nu doar
cateva elemente bine definite, putem utiliza combinatia mai multor tehnici comportamentale.
Asemenea abordari includ conceperea de ierarhii ale fricii si expunerea planificata la diverse
situatii, imagini sau idei care induc frica; combinarea relaxarii cu expunerea la aceste situatii care

2
 Anxietatea generalizata

induc frica; intreruperea gandirii; modelare; intarire si pedeapsa vicarianta; training asertiv,
training pentru dezvoltarea auto-eficacitatii; training pentru optimizarea abilitatilor de rezolvare
de probleme.

Factori cognitivi
Confort abordarii lui Beck si colaboratorii, de-a lungul evolutiei speciei umane, reactiile
anxioase au avut valoare adaptativa. Reactii anxioase cum ar fi mobilizarea, inhibitia si
demobilizarea reflecta aparare activa; evitarea comportamentelor de risc si prabusirea au avut
functie protectiva in cazul confruntarii cu diverse situatii amenintatoare. Apararea activa, care
implica hipervigilenta, sensibilitate auditiva, ritm cardiac accelerat, ii pot fi de ajutor individului
in cazul reactiilor de fuga sau lupta. Reactiile inhibitorii, cum ar fi blocajele de gandire,
incetosarea constiintei si rigiditate musculara, il pot impiedica pe individ sa isi asume riscuri
inutile. Demobilizarea este reprezentata de reactii de slabiciune, oboseala, tensiunearteriala
scazuta, ritm cardiac redus, care pot duce la prabusire sau incremenire, reactii care scad
probabilitatea detectarii individului de catre pradatori.
Printre reactiile la amenintare se numara fuga, lupta, incremenirea, lesinul, retragerea,
miscarile bruste, agatarea de obiecte, strigatul de ajutor si reflexe cum ar fi clipitul, inecarea,
tusea. Aceste reactii au un substrat cognitiv aferent “Trebuie sa ies de aici.”, “Nu ma pot misca.”,
“Ce mi se intampla?” sau “Nu ma parasi, nu ma lasa singur.”.
Modelul cognitiv accentueaza importanta diverselor distorsiuni de procesare a informatiei
specifice anxietatii, mai precis: hipervigilenta, alarma falsa, pierderea obiectivitatii, generalizarea
primejdiei si la alti stimuli, stil de interpretare catastrofica, concentrarea excesiva asupra
rezultatelor negative, inabilitatea de a tolera incertitudinea si “lipsa habituarii”.
Modelul cognitiv admite faptul ca indivizii difera intre ei din punctual de vedere al
predispozitiei biologice, al ritmului de activare a simptomelor de anxietate si al modului in care
percep anxietatea. Cu toate acestea, in momentul in care anxietatea se instaleaza, ea este
mentinuta si sporita de distorsiuni cognitive specifice.
Exemple de distorsiuni cognitive specifice anxietatii generalizate:
Ganduri automate distorsionate
Interpretarea catastrofica: “Se va intampla ceva teribil, catastrofal.”, “Nu voi reusi.”
Etichetarea: “Sunt un ratat.”, “Seful meu este un tiran.”

3
 Anxietatea generalizata

Gandirea dihotomica: “Sunt mereu anxios.”, “Niciodata nu sunt sufficient de bun.”

Suprageneralizarea: “Nu pot sa imi controlez anxietatea. Nu pot sa controlez nimic.”
Convingeri dezaptative
“Trebuie sa scap de anxietate – acum si pentru totdeauna.”
“Anxietatea si ingrijorarea nu sunt sanatoase.”
“Daca lumea ar sti ca sunt anxios, m-ar respinge.”
“Anxietatea este semn de slabiciune. Niciodata nu ar trebui sa fiu o persoana slaba.”
“Nu ar trebui sa fiu o mersoana anxioasa.”
“Trebuie sa fiu atent la reactiile mele de anxietate, ca sa nu ma ia prin surprindere.”
Scheme disfunctionale
Amenintare fiziologica: “Faptul ca sunt anxios inseamna ca sunt bolnav.”
Umilire: “Ceilalti vor rade de mine.”
Control: “Daca nu controlez totul, nu controlez nimic.”
Autonomie: “Faptul ca sunt anxios inseamna ca sunt o persoana slaba si dependenta. Nu pot
supravietui de unul singur.”
Abandon: “Voi fi abandonat.”

Modelul lui Barlow

Anxietatea generalizata, din punctual de vedere al nivelurilor de activare, hipervigilentei
si ingrijorarii poate fi explicata prin interactiunea urmatorilor cinci factori: evenimente negative
de viata, vulnerabilitate fiziologica, raspuns difuz la stres, vulnerabilitate psihologica, urmate de
reactiile specifice de pierdere a controlului si a predictibilitatii, lipsa abilitatilor de coping sau
absenta suportului social si/sau emotional. In cadrul “ciclului perceptiei anxioase”, se pot instala
“alarme false”care exacerbeaza sentimentul de vulnerabilitate si lipsa controlului asupra situatiei.
Prin concentrarea, ocazionala, asupra unor evenimente de viata minore si asupra sentimentelor de
pierdere a controlului asupra ingrijorarii, anxietatea se poate generaliza asupra unor situatii
inofensive si se poate exacerba. Interventia recomandata se refera la reducerea activarii
sistemului autonom prin tehnici de relaxare, de imbunatatire a abilitatilor de coping si de
restructurare cognitiva.

4
 Anxietatea generalizata

Modelul lui Borkovec

Modelul ingrijorarii propus de Borkovec accentueaza rolul incercarilor de suprimare a
imaginilor negative. Persoana anxioasa, coplesita de ingrijorari si rezultate negative, incearca sa
impiedice aceste rezultate prin anticiparea evadarii sau evitarii. Prin acest process, persoana
poate suprima activarea imaginilor despre posibilele rezultate negative. De exemplu, o persoana
anxioasa, care incepe sa se ingrijoreze din cauza unor posibile prbleme financiare, va examina
toate dovezile prin care isi poate da seama daca va putea sa isi plateasca facturile sau nu. De
asemenea, va incerca sa identifice modul in care se ivesc asemenea situatii si cum ar putea fi
acestea evitate sau rezolvate.

Modelul lui Wells si Buter

Wells si Buter subliniaza importanta centrala a ingrijorarii in dezvoltarea si mentinerea
anxietatii generalizate. Potrivit acestui model, persoanele cu anxietate generalizata
supraestimeaza posibilitatea intamplarii unor evenimente negative, considera costurile implicate
foarte mari si interpretarile lor despre evenimentele ambigue sunt mult mai negative decat cele
ale persoanelor fara anxietate generalizata. Pacientii diagnosticati cu anxietate generalizata au
atat convingeri negative, cat si positive despre ingrijorare. Ei se ingrijoreaza din cauza
ingrijorarii, insa sunt de asemenea convinsi ca, daca ar inceta sa se ingrijoreze, s-ar expune la
amenintari si primejdii neprevazute. Atitudinile pozitive privind ingrijorarea includ urmatoarele
convingeri: “Ingrijorarea ma ajuta sa fac fata unor probleme viitoare”, “Daca ma gandesc la toate
lucrurile negative care mi s-ar putea intampla, voi reusi sa ma pregatesc sa ma confront cu ele” si
“As sfida soarta, daca nu m-as ingrijora”. Wells si Buter fac distinctie intre doua tipuri de
ingrijorare. Tipul 1 de ingrijorare se refera la grija si vigilenta legate de amenintari interne si
externe (de ex, cele legate de sanatate). Tipul 2 de ingrijorare sau “metaingrijorarea” se refera la
la evaluarea negative a propriilor procese cognitive - de ex, “Voi inebuni din cauza din cauza
ingrijorarii”. Potrivit modelului, persoana anxioasa este blocata intr-un conflict intre teama ca
ingrijorarea nu poate fi controlata si convingerea simultana ca ingrijorarea are efect protectiv.
Modelul derivat din aceasta teorie implica identificarea convingerilor pacientului despre
costurile si beneficiile ingrijorarii, recunoasterea ingrijorarilor productive, incercarea de a
exclude sau amana ingrijorarea, provocarea evitarii unor activitati sau ganduri pentru care
pacientul se ingrijoreaza si construirea imaginara a unor rezultate pozitive.

5
 Anxietatea generalizata

Planul general de interventie pentru anxietatea generalizata

Evaluare
Evaluarea clinica initiala a simptomelor anxioase
Aplicarea de teste si alte evaluari
Luarea in considerare a tratamentului medicamentos
Familiarizarea cu interventia
Training de relaxare
Evaluarea si confruntarea evitarii: Expunerea si alte tehnici
Desensibilitatea: combinarea, sau nu, expunerii cu relaxarea
Monitorizarea ingrijorarii si evaluarea “perioadei de ingrijorare”
Evaluarea cognitiva a naturii ingrijorarii
Alte tehnici pentru contracarea ingrijorarii si a ruminarii
Interventii interpersonal
Reducerea stresului si training de optimizarea a abilitatilor de rezolvare de probleme
Terminarea interventiei

Evaluarea
Evaluarea clinica initiala a simptomelor anxioase
Chestionarul de anxietate Leahy pentru pacienti, este o scala care le permite pacientilor sa
relateze simptomele de anxietate specifice pe care le resimt. Scala nu include doar simptomele
specifice ale anxietatii generalizate, ci si alte simptome specifice altor tulburari anxioase (de ex,
senzatia de scurtare a respiratiei, ameteala, palpitatii, specifice atacului de panica). In cazul in
care pacientul mentioneaza ca experientiaza si aceste simptome, acestea ar putea indica existent
unor tulburari anxioase comorbide care vor trebui tratate.

Teste si alte evaluari

Evaluarea pacientilor cu anxietate generalizata in timpul consultului sau cu alte ocazii se
poate realiza cu un numar de instrumente tip scale sau interviu, cum ar fi BAI, BDI, EGF, SCID-
II si Testul de adaptare maritala Locke-Wallace. SCL-90-R contine o sub-scala de evaluare a
anxietatii prin care se poate diferentia intre simptome de fobie, obsesiv-compulsive, desi exista o
oarecare suprapunere intre scalele care masoara simptomele obsesiv-compulsive si cele anxioase.

6
 Anxietatea generalizata

ADIS-R, Scala de evaluare a anxietatii Hamilton, Scala de anxietate ca trasatura si ca

stare (Spielberger, Grorsuch si Lushene) sunt chestionare care evalueaza anxietatea si care pot de
asemenea fi utilizate.

Luarea in considerare a tratamentului medicamentos

Tratamentul medicamentos al anxietatii generalizate se poate referi atat la tratamentul in
situatii acute, cat si la cel de mentinere. Cele trei categorii de medicamente care s-au dovedit a fi
eficiente in tratarea anxietatii generalizate sunt: benzodiazepinele, azapironele (buspirona) si
antidepresivele (imipramina si SSRI). Studiile au aratat ca pacientii cu acuze somatice sau
simptome adrenergice raspund mai bine la benzodiazeprine, pacientii cu simptome psihice de
ingrijorare, tensiune si iritabilitate raspund mai bine la buspirona, iar pacientii cu simptome
depressive si anxietate generalizata la tratamentul cu imipramina.

Familiarizarea cu interventia
In majoritatea cazurilor, le recomandam pacientilor cu anxietate generalizata sa citeasca
Manualul despre cum sa te simti bine si/sau Cum sa ne simtim bine: O noua terapie pentru
ameliorarea starilor afective (David Burns). Ca lectura suplimentara, care pune un accent mai
mare pe anxietate, recomandam volumul Nu panica! (Reid Wilson), in care cititorul gaseste o
descriere ampla a tulburarilor de anxietate si a interventiei acestora. Trebuie sa-i spunem
pacientului ca a fost diagnosticat cu “anxietate generalizata”. Anxietatea generalizata inseamna
ca pacientul se ingrijoreaza pentru mai multe lucruri si poate resimti simptome precum tensiune
musculara, insomnie, activare fiziologica, oboseala. Pacientul poate, de asemenea, avea
simptome depresive sau specifice altor tulburari de anxietate. Este util sa le explicam pacientilor
ca, ocazional, toata lumea se ingrijoreaza pentru ceva si ca unele tipuri de ingrijorare sunt
productive (utile), insa alte tipuri de ingrijorare aduc niveluri de anxietate inutile. De asemenea,
mentionam ca tratamentul medicamentos poate fi inclus in planul de interventie, ceea ce va
completa dezvoltarea abilitatilor pacientului necesare relaxarii, imbunatatirea abilitatilor prin
care poate face fata stresului, imbunatatirea abilitatilor de a rezolva probleme interpersonale,
evaluarea modului in care pacientul gandeste despre propriile ingrijorari sau alte probleme si
oferirea unor tehnici utile de self-help. Fisa de lucru “Informatii pentru pacienti despre anxietatea

7
 Anxietatea generalizata

generalizata” poate fi oferita pacientilor. De asemenea, poate fi folosita si fisa de lucru despre
terapia cognitiv-comportamentala.

Training de relaxare
Putem explica pacientului ca, de cele mai multe ori, gandurile si emotiile anxioase apar
mai des in momentele in care acesta are niveluri de activare fiziologica mai ridicate. In
consecinta, pacientul poate invata o serie de tehnici de relaxare, cum ar fi relaxarea musculara
progresiva, relaxarea prin respiratie, imageria dirijata sau meditatia. Pe langa acestea, ar trebui
descurajata folosirea unor substante stimulante (de ex, bauturi cofeinizate), precum si uzul
excesiv de alcool. Pacientilor care se plang de insomnie le putem oferi fisa despre insomnia.
Trebuie, de asemenea, mentionat ca relaxarea poate fi sporita si prin exercitii regulate de aerobic.

Evaluarea si confruntarea evitarii: Expunerea si alte tehnici

In cazul in care pacientul evita mai multe situatii si are performante reduse in activitatea
profesionala sau in viata profesionala, datorita faptului ca se teme de eventuala sporire a
nivelului anxietatii, impreuna cu pacientul putem concepe o ierarhie a situatiilor evitate, putem
evalua nivelul unitatilor subiective de discomfort pentru fiecare situatie si sa identificam
gandurile negative asociate fiecarei situatii. In etapa urmatoare putem recurge la exercitii
comportamentale, cognitive si/sau la modelarea tehnicilor prin care se poate confrunta evitarea.
De asemenea, il putem ghida pe pacient in expunerea imaginara la o situatie evitata. Temele de
casa pot implica expunerea planificata in vivo la situatii evitate.

Desensibilizarea: Asocierea (sau nu) expunerii cu relaxarea

Expunerea poate fi privita ca ca o forma de desensibilizare. In plus, pacientul poate fi
invatat cum sa asocieze raspunsurile sale de relaxare cu expunerea in imaginar la stimuli temuti,
in timp ce pacientul urca in ierarhia situatiilor temute (de la cele cu niveluri mai scazute de
anxietate la cele cu niveluri foarte ridicate de anxietate). Pacientul poate exersa modalitati de
asociere a relaxarii cu expunerea la situatii reale. De asemenea, se poate aplica si alternativa
acestei tehnici, prin care este instruit sa nu asocieze expunerea la stimuli anxiosi cu relaxarea,
oferindu-I astfel pacientului posibilitatea sa observe ca nivelul anxietatii creste proportional cu
durata expunerii la stimulul anxios.

8
 Anxietatea generalizata

Monitorizarea ingrijorarii si alocarea “perioadei de ingrijorare”

Impreuna cu pacientul ar trebui sa evaluam caracteristicile ingrijorarilor: continutul si
stimuli declansatori, predictiile specifice implicate, nivelul de anxietate generat si intensitatea
certitudinii pacientului in legatura cu aceste convingeri. Jurnalul ingrijorarilorpacientului este o
metoda utila in evaluarea ingrijorarilor pacientului si in asistarea acestuia in identificarea
tendintelor sale de a face “predictii false”. Ingrijorarile sunt intarite de neproducerea
evenimentelor negative si de convingerea magica despre rolul protector si pregatitor pe care il au
ingrijorarile.
In plus, i se va aloca pacientului o “perioada de ingrijorare”; ceranduise acestuia sa se
ingrijoreze pentru o perioada de timp, intr-un moment si un loc prestabilit. Ingrijorarile care ar
putea aparea in cursul zilei vor fi reprogramate pentru “perioada de ingrijorare”. Prin aceasta
tehnica se pot controla stimuli ingrijorarii. De asemenea, il va ajuta pe pacient sa realizeze ca
ingrijorarea generalizata poate fi redusa la un numar finit de teme si ca poate fi limitata, dar nu
eliminate complet.

Evaluarea cognitiva a naturii ingrijorarii

Paciemtii diagnosticati cu anxietate generalizata ii confera ingrijorarii rolul de
hipervigilenta prin care pot evita deznodamintele negative. Deseori, ei considera ca ingrijorarea
ii pregateste pentru c ear putea fi mai rau, ii ajuta sa evite neglijenta si situatia in care ar putea
regret ca nu au facut totul. In cazul unui asemenea pacient, am putea evalua costurile si
beneficiile ingrijorarii si distinge intre “ingrijorare productiva” (de ex, “Am suficienta benzina ca
sa ma pot intoarce din excursie?”) si “ingrijorare neproductiva” (de ex, “Ce s-ar intampla daca as
avea cancer?”) . De asemenea, ar trebui sa evaluam ingrijorarea pacientului legata de ingrijorarea
sa; de ex, “Imi este atat de teama incat as putea inebuni.”
Ii putem oferi pacientului Fisa de lucru – Intrebari pe care sa vi le puneti in cazul in care
va ingrijorati; prin care acesta isi poate evalua predictiile specifice, tendinta de a sari la concluzii,
abilitatea de a diferentia posibilitatea de probabilitate, abilitatea de a identifica factorii de
protectie sau de siguranta disponibili, tendinta de a catastrofa posibile deznodaminte, precum si
alte aspect prin care se poate dezbate exagerarea negativismului si a iminentei unor posibile
rezultate. De asemenea, putem aborda si problematica gandurilor automate distorsionate, cum ar
fi “Nu sunt in stare sa imi gestionez reactiile de stres.”, “Voi pierde totul.”, “Voi fi respins.”,

9
 Anxietatea generalizata

“Totul imi merge rau.” si “Nimic nu mi se intampla asa cum ar trebui.”. De asemenea, ar trebui
sa ne axam si pe evaluarea convingerilor dezaptative subiacente ale pacientului (“cartea de
reguli” despre aprobare/acceptare, perfectionism, siguranta, dar si alte forme de “trebuie”,
precum si schemele sale disfunctionale despre sine si altii (implicand teme de respingere,
defecte, standard de cerinte sau abandon). Natura intrebarilor retorice ale pacientului reflecta
ingrijorarea “Ce se intampla daca nu reusesc?” sau “Ce nu este in regula cu mine?”, poate fi
examinata si parafrazata sub forma enunturilor propozitionale care pot fi supuse unui test , de ex,
“Nu ma poate ajuta nimic.” sau “Nimic nu e in ordine cu mine.”

Alte tehnici pentru contracararea ingrijorarii si a ruminatiei

In vederea imbunatatirii starii emotionale si a reducerii duratei ruminatiei, pacientul poate
fi ajutat sa-si insuseasca activarea comportamentala (planificarea recompenselor si programarea
activitatilor). Putem folosii fisele de lucru pentru monitorizarea activitatilor si precizarea
nivelului placerii si al competentei rezultate in urma acestor activitati planificate. De asemenea,
putem incuraja si angaja pacientul in activitati prin care isi poate distrage atentia. Pacientul poate
fi ajutat sa dezvolte un scenariu antiruminatie, cum ar fi: “In loc sa stau aici sis a ma framant, as
putea incerca sa imi rezolv problemele, sa imi indrept atentia spre altceva, sa fac ceva productiv,
sa dezbat gandurile negative cu prieteni.

Interventii interpersonale
Il putem asista pe pacient in invatarea sau optimizarea unor abilitati, cum ar fi
asertivitatea, recompensarea si ascultarea altor persoane in loc de plangere, rezolvarea mutual de
probleme, ascultarea activa si alte aspect ale comunicarii eficiente, acceptarea celorlalti,
negocierea si rezolvarea de conflicte. Interventiile cognitive specifice se pot ax ape modul in care
diverse distorsiuni cognitive se manifesta in relatiile interpersonale ale pacientului. Il putem ajuta
pe pacient sa invete comportamente potrivite prin modelare, exersare comportamentala si prin
conceperea unor scopuri interpersonale, cum ar fi contactarea telefonica a trei persoane,
saptamanal, in vederea exersarii comportamentelor recompensatorii.

10
 Anxietatea generalizata

Training in vederea reducerii stresului si a optimizarii abilitatilor necesare

rezolvarii de probleme
Le atragem pacientilor atentia asupra diferentei dintre stressor si experientierea stresului.
Experientierea stresului sau a disconfortului rezulta in urma unei activari ridicate si a perceptiei
ca persoana nu are resursele necesare gestionarii situatiei. In vederea reducerii nivelului de
distres experientiat de pacient, putem folosi training de auto-instruire sau de rezolvare de
probleme. Alte metode eficiente ar fi: managementul stresului (mai ales invatarea panificarii
unui numar realist de probleme care urmeaza sa fie rezolvate), introducerea “pauzelor de stres”,
autoadministrarea intaririlor si a recompenselor (de ex, stabilirea auto-recompenselor positive),
controlul furiei.

Terminarea interventiei
Ca si in cazul atacului de panica si a agorafobiei, interventiile pentru anxietatea
generalizata nu trebuie terminate premature, mai ales in cazurile in care aceasta a devenit o
tulburare cronica. Astfel, pachetul de interventie include 20 de sedinte, desi in unele cazuri se pot
obtine rezultate satisfacatoare si in mai putine sedinte. Dupa ce un pacient prezinta recuperare
semnificativa, sedintele se pot reduce la doua sau un ape luna, ajutand astfel pacientul sa
functioneze independend de sedinte. In cadrul finalizarii interventiei, pacientul este incurajat sa
isi dea teme de casa, care se pot focalize pe diverse aspect ale interventiei, care reprezentau
anterior o problema pentru pacient.

Exemple de scopuri de interventie si de interventii pentru anxietatea generalizata

Scopuri de interventie Interventii

Reducerea simptomelor fizice ale anxietatii Training de relaxare
Reducerea perioadei de timp petrecute prin Distragerea atentiei, “perioada alocata ingrijorarii”
ingrijorare (<30 min pe zi)
Reducerea frecventei gandurilor automate negative Restructurare cognitiva
Eliminarea evitarii Expunerea
Eliminarea convingerilor legate de: pericolele Restructurare cognitiva, experimente
anxietatii, valoare pozitiva a ingrijorarii comportamentale
Modificarea schemelor legate de Restructurare cognitiva, analiza developmentala
pericol/amenintare/nevoia de a detine controlul

11
 Anxietatea generalizata

Eliminarea disfunctiilor Restructurare cognitiva, training pentru

dezvoltarea abilitatilor de rezolvare de probleme
sau a altor abilitati
Eliminarea tuturor simptomelor de anxietate Toate cele de mai sus
Achizitionarea unor abilitati privind evitarea Recapitularea si exersarea tehnicilor in functie de
recaderii nevoi

12