Bună ziua, onorată Comisie și stimați colegi, mă numesc ………… și sunt absolvent a Școlii Postliceale

Sanitare Christiana Pitești. Tema pentru proiectul meu este Anxietatea Diagnostic de nursing în cadrul nevoii de
a evita pericolele. Aș dori să încep prin a vă cita următorul Motto: Nu anticipa problemele și nici nu îți face
griji în privința unor situații care s-ar putea să nu se întâmple niciodată. Rămâi în lumina soarelui! [Benjamin
Franklin]
Motivele unei stări de anxietate pot fi multiple din cauza complexității indivizilor:
- poate fi anxietate legată de starea de boală
- anxietate legată de frica de moarte,
- însă cele mai răspândite sunt legate de teama de a nu face față dificultăților vieții, teamă ce derivă
din caracteristicile societății actuale în care predomină starea de nesiguranță și incertitudine cu
privire la viitor, iar această perioadă plină de restricții, de izolare, carantinare au accentuat-o.
- De fapt, aceasta teamă de a nu face față dificultăților vieții, deși generată de contextul social,
ascunde o neîncredere în propriile forțe.
Conform analizei de situație pe 2021 efectuate de către Ministerul Sănătății, Insitutul de Sănătate
Publică, studiu anexat acestui proiect, cele mai frecvente forme de boli mintale în UE sunt tulburările de
anxietate și depresia, iar județul Argeș ocupă locul fruntaș cu o prevalența (rate la %000 de loc.) a tulburărilor
mintale și de comportament pe județe în nr. de 5825 de cazuri.
Tulburările anxioase sunt foarte frecvente, reprezentând până la jumătate din toate afecţiunile mentale
existente într-o comunitate. Ele pot afecta persoanele de orice vârstă, începând chiar din cursul copilăriei.
Femeile par să fie mai afectate decât bărbaţii, dar cifrele exacte sunt greu de stabilit, deoarece mulţi dintre
pacienţi, mai ales cei de sex masculin, nu solicită ajutor medical.
Copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate prezintă tulburări de anxietate, atacuri de panică. Ei
pot fi palizi, obosiţi, pot prezenta şi tulburări de somn, generatoare de iritabilitate. S-a descoperit că cel puţin
10% din populaţie va avea un atac de panică la un moment dat al vieţii lor, iar într-o perioadă de mai multe luni
sau ani, mai mult de 3% vor prezenta atacuri repetate. Grupa de vârstă cea mai afectată este cea cuprinsă între
25-44 de ani.
Nevoia de a evita pericolele reprezintă necesitatea individului de a se proteja împotriva agenţilor
nocivi interni sau externi (fizici, chimici, patogeni) pentru a avea o stare de bine uneori chiar pentru a
supravieţui.
Fiecare persoană are nevoie de siguranţă şi de certitudinea că este ferită de pericole.
Locuinţa reprezintă „oaza” în care ne petrecem, dacă nu cele mai frumoase momente ale vieţii, cel puţin
cele mai sigure şi mai confortabile. Ea ne oferă o parte importantă a conceptului de „acasă”. Locuinţa ar trebui

1
să asigure o securitate maximă , Locul de muncă sau celelate locuri publice trebuie să confere aceleaşi condiţii
de siguranță.
Când Nevoia de a evita pericolele nu este satisfăcută, pot surveni 9 probleme, iar Anxietatea este una
din cele mai importante dintre ele.
Anxietatea definita ca o stare afectivă vagă, difuză, de nelinişte, de apăsare, de tensiune, de îngrijorare,
de teamă nemotivată, fără un obiect precizat sau disproporţionată cu factorii obiectivi care o determină. In mod
categoric, este dătătoare de disconfort psihic.
Anxietatea se caracterizeazǎ prin atacuri de panicǎ incontrolabile, indezirabile şi determinǎ un
sentiment de neajutorare, dar şi o scǎdere a stimei de sine. Multe din evenimentele declanşatoare pot fi legate de
ameninţarea fizicǎ, de expunerea la pericole, de o situaţie subiectivǎ de insecuritate; la femei tulburarea
anxioasǎ se declanşeazǎ adesea în timpul sarcinii sau dupǎ naştere.
Un rol important în apariţia anxietǎţii îl poate avea surmenajul determinat de o muncǎ istovitoare, lipsa
de somn sau de odihnǎ. Simptomul principal este teama persistentǎ iar simptomele comune sunt nervozitatea,
tremorul, tensiunea muscularǎ, transpiraţia, ameţeala, palpitaţiile, disconfortul epigastric.
Ultimul element al anxietăţii este avertismentul că ceva nu este în regulă, iar persoana se simte prinsă în
plasa încâlcită a fricii sale şi a mecanismului de apărare şi cu atât mai mult se agaţă de iluzia sa că are dreptate
şi că este perfectă în toate, respingând instinctiv orice insinuare că ceva este în neregulă cu sine şi că este nevoie
de o schimbare. Persoanele având acest tip de anxietate se tem tot atât de mult de părerea negativă a celorlalţi,
cât şi de criticile pe care aceştia le pot exprima cu voce tare. Ele au foarte adesea un sentiment de inferioritate şi
de umilinţă. Izolarea corelaţională care rezultă din disperarea lor, îi demoralizează şi poate împinge spre
extremităţi ca alcoolul, drogul, sinuciderea.
Durata unei crize de anxietate este, în general, de 1-2 ore. Când crizele se repetă la un subiect care
prezintă un fond anxios permanent, se vorbeste de nevroză de angoasă
Au existat numeroase controverse în ceea ce priveşte clasificarea tulburǎrilor anxioase. Astfel Manualul
de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (D.S.M) clasifică tulburările de anxietate în
- anxietate generalizată
- atacuri de panică.
Această delimitare este făcută în funcţie de trăsăturile clinice, evoluţie, istoric familial, răspunsul la
tratament.
Anxietatea este o componentă importantă a tulburării obsesiv-compulsive; unele ritualuri sunt urmate
de o reducere a anxietăţii, în timp ce altele duc la o creştere a acestora. Tulburarea obsesiv-compulsivă se poate
asocia cu tulburarea depresivă majoră, cu fobiile, cu tulburarea de somn, cu tulburări ale comportamentului
alimentar şi cu consumul de droguri.
2
 Tratamentul pentru anxietate poate fi medicamentos, terapeutic, dar şi combinat în funcţie de
severitatea tulburǎrii. Tratamentul medicamentos reduce simptomele de anxietate prin modificarea activității
unor neurotransmițători, la nivelul sistemului nervos central sau periferic (beta-blocantele). Neurotransmițătorii
sunt niște mesageri chimici pe care celulele neuronale le utilizează pentru a comunica între ele sau pentru a
coordona activitatea organelor interne și a mușchilor. Într-adevăr, studiile clinice au arătat că în tulburările de
anxietate există anumite disfuncții ale activității unor neurotransmițători, precum serotonina, noradrenalina sau
GABA. Însă medicamentele nu pot corecta strict circuitele neuronale alterate în anxietate, ci acționează global
asupra întregului sistem nervos. Din acest motiv, medicamentele sunt însoțite adesea de efecte secundare foarte
variate, somatice sau psihologice, precum: stări de amețeală, lipsă de energie, greață, confuzie, dificultăți de
concentrare, tulburări de vedere etc.
Când sunt utilizate pe termen lung, medicamentele pot produce o toleranță crescută, ceea ce înseamnă că
dozele trebuie mărite pentru a se putea obține același efect sau pot crea stări de dependență. De asemenea,
întreruperea bruscă a tratamentului poate induce stări de sevraj sau pot provoca reapariția simptomelor de
anxietate. Din aceste motive, tratamentul medicamentos trebuie urmat sub supravegherea atentă a unui medic
psihiatru.
Pentru a realiza un tratament complex şi eficient este utilǎ combinarea tehnicilor de relaxare cu
informarea pacientului asupra originii simptomelor şi învǎţarea tehnicilor de controlare a anxietǎţii provocate de
gândurile parazite.
Prin psihoterapie, oamenii învață cum să își controleze anxietatea prin strategii eficiente de relaxare,
învață cum să își observe gândurile și comportamentele care nu fac decât să le alimenteze anxietatea pe termen
lung și învață cum să înlocuiască aceste gânduri și comportamente ineficiente cu noi tipare de gândire și
acțiune. În continuare vă prezint pe scurt principalele tipuri de intervenție care sunt utilizate pe parcursul
psihoterapiei cognitiv-comportamentale:
Prin Psihoeducație Persoanele învață despre anxietate în general și, în mod personalizat, despre tipul de
anxietate care le deteriorează viața; învață cum s-a dezvoltat anxietatea lor și cum trebuie abordată, în mod
eficient, pentru a o reduce; învață cum să-și monitorizeze simptomele și să observe contextele în care acestea se
agravează sau, dimpotrivă, se ameliorează; descoperă cum propriile gânduri și acțiuni pot accentua sau reduce
anxietatea.
Nu există îndoială că CBT = Cognitive behavioral therapy poate reduce simptomele de anxietate, însă
până recent nu se știa dacă acest efect poate fi identificat și la nivelul creierului. Este firesc să ne așteptăm la
acest lucru, căci mintea și creierul fac parte dintr-un sistem unitar, însă metodele de cercetare nu au permis
decât în ultimele două decenii investigarea activității cerebrale în relație cu procesele de gândire relevante
pentru problema anxietății.
3
 Anxietatea reprezintǎ o problematicǎ interesantǎ atât pentru oamenii de ştiinţǎ, pentru specialişti, cât
şi pentru indivizii comuni, aceasta deoarece stǎrile anxioase sunt resimţite de fiecare om pe parcursul vieţii sale,
având o intensitate mai micǎ sau mai mare, putându-se ajunge la patologic în momentul în care aceasta
afecteazǎ funcţionarea individului pe toate planurile de aceea nu aștepta să treacă anxietatea ca să-ți continui
viața. Acționează pentru a îndeplini obiective concrete, separă panica în frici concrete și învață să găsești
resurse în tine și în jur pentru a atinge obiectivele și pentru a-ți gestiona fricile.

4
 Pe perioada învățământului clinic efectuat în spital, și nu numai am întâlnit numeroşi pacienţi care
prezentau această problemă, am selectat dintre aceştia un număr de doi pacienţi, pentru a-mi aprofunda
cunoştinţele despre această afecţiune, fiindu-mi necesare pentru elaborarea Proiectului de absolvire. Obiectivul
final al oricărei relații echipa medicală - pacient este de a îmbunătăți starea de sănătate a pacientului dar și de a
ȋmbunǎtǎții constant serviciile medicale.
Primul caz este pacienta M.M. în vârstă de 39 ani, cu domiciliul în Piteşti, Jud. Argeş, spitalizată
la data de 07.02.2021 până la 10.02.2021.Pacienta fără antecedente psihiatrice, cu o traumă psihică, din
cauza decesului prietenei ei diagnosticată cu COVID 19, se prezintă singură la secția de Psihiatrie din
următoarele motive: Nelinişte, anxietate, plâns facil, dispoziţie depresivă, obsesie față de viruși,atacuri de
panică, insomnie. Pe baza examenului clinic, psihologic, a investigații de laborator, se stabilește
diagnosticul de Episod depresiv sever cu Hipertensiune arterială stadiul II și se hotărăşte internarea
pacientei.
Așa cum reiese din analiza nevoilor, principala nevoie afectată este:
Nevoia de a evita pericolele , iar pt problema Anxietate Am formulat următorul diagnostic de nursing:
Anxietate ridicată cauzată de tulburarea obsesiv-compulsivǎ manifestată prin agitaţie, nelinişte,
hipertensiune, facies anxios, compulsiile de evitare a contaminǎrii în urma contactului cu obiecte sau alte
persoane.
Pentru ameliorarea acestei probleme am stabilit următoarele obiective:
- Pacienta M.M. să-şi diminueze semnele anxietăţii în termen de 1 zi
- Pacienta să afirme absenţa semnelor anxietăţii în termen de 3 zile;
- Pacienta să prezinte o stare de bine din punct de vedere psihic pe durata spitalizării.
Pentru realizarea obiectivelor am realizat alături de echipa medicală următoarele intervenții:
- favorizez adaptarea pacientei la noul mediu;
- identific împreună cu pacienta cauza anxietăţii;
- creez un climat de înţelegere empatică;
- îi explic că îi este permis să se spele de câte ori dorește și îi asigur materialele dezinfectante necesare,
-asigur un climat de calm şi securitate, la nevoie veioză, semnal de alarmă;
- răspund la întrebările pacientei;
- respect tăcerile şi plângerile pacientei pentru a-i permite să-şi controleze emoţiile;
- încurajez pacienta pentru comunicarea cu familia prin intermediul telefonului, cu alţi pacienţi;
- Urmăresc, măsor şi notez valorile funcţiilor vitale, la intervale scurte de timp;
- menţin pacienta la subiectul discuţiei pentru a nu intra în confunzie;
-orietez permanent pacienta în timp şi spaţiu;
5
- folosesc un ton cald, vorbire calmă, dialog încurajator;
- manifest răbdare şi blândeţe;
- explic pacientei necesitatea tratamentului şi cooperării;
- urmăresc dacă pacienta ia tot tratamentul oral;
- încurajez familia pentru a se implica telefonic în suportul emoţional al pacientei;
Pentru cea de a 2 a problemă Starea depresivă am formulat următorul diagnostic de nursing:
Alterarea integrităţii psihice cauzată de boală manifestată prin atacuri de panică, apatie.
Și am stabilit următoare obiective:
- Pacienta să controleze atacurile de panică în termen de 2 zile.
- Pacienta să fie echilibrată psihic în termen de 3 zile.
Pentru realizarea acestor obiective am efectuat alături de echipa medicală următoarele intervenții:
- limitez atenţia acordată gândurilor triste;
- asigur un climat liniştit, de securitate;
- învăţ pacienta tehnici de relaxare, de respirație și îi explic importanța acestora în tratarea atacurilor de
panică;
- identific împreună cu pacienta cauzele atacurilor de panică;
- liniştesc pacienta în timpul atacurilor de panică;
- îndepărtez obiectele contondente în timpul atacurilor de panică, pentru a evita rănirea pacientei sau a celor
din jur;
- încurajez pacienta să comunice cu cei din jur;
- stabilesc un program de activităţi împreună cu pacienta pentru a preveni plictiseala;
- dozez activitatea conform cu posibilităţile pacientei;
- elimin elementele competiţionale din activitate; încep cu activităţi individuale, apoi cele de grup;
- recompensez pacienta cu laude;
- organizez activităţi recreative în grup;
- intervin atunci când pacienta are senzaţia că nu este acceptată de ceilalţi pacienţi;
Pe perioada internării pacientei. i s-au efectuat tratament cu: Indapamid 1,5mg ; Moduxin 35 mg; Norvasc 5 mg,
Betaserc 24mg; Glucoză 10%, Cymbalta 60 mg şi psihoterapie. În urma respectării acestui tratament
simptomatologia cedează şi pacienta se simte mai bine.
Pacienta s-a externat după 4 zile cu stare generală bună şi cu următoarele recomandări:
- urmează tratamentul medicamentos conform Rp.;
- evitarea consumului de alcool, a stresului;
- prezentare la control periodic;
- asigurarea unei corecte igiene corporale.

6
7
3. Nevoia de a Diagnosticul de Obiectivul stabilit Intervențiile efectuate pentru realizarea În urma discuţiilor
comunica nursing formulat: este: acestora: purtate şi a
Alterarea comunicării Pacienta să comunice - explorez împreună cu pacienta mijloacele psihoterapiei
Comunicare cauzată de starea cu aparţinătorii în sale de comunicare cu familia și prietenii: pacienta comunică
ineficientă la depresivă, anxioasă termen de 2 zile. telefonul mobil; cu prietenii şi
nivel afectiv manifestată prin - educ pacienta să utilizeze mijloace specifice familia.
nelinişte, plâns facil. de exprimare a sentimentelor, a emoţiilor;
- educ pacienta să aibe o atitudine de
receptivitate şi de încredere cu alte persoane;
- învăţ pacienta să menţină legături cu
persoanele apropiate;
- pun în valoare capacităţile, talentele şi
realizările pacientei;
- dau pacientei posibilitatea să-şi exprime
nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele sale;
- învăţ pacienta tehnici de relaxare, de
respirație, de afirmare de sine, de
comunicare;
- antrenez pacienta în diferite activităţi care
să-i dea sentimentul de utilitate;
- ascult pacienta fără să o întrerup;
- în timpul conversaţiei, privesc pacienta în
ochi pentru a-i demonstra că o ascult;
- aprob pacienta când spune lucruri
importante.

8
2.
                   DEPRESIE                                                            ANXIETATE                                    

1. Ce a stabibilit examenul psihiatric pentru pacienta M.M.?

EXAMEN PSIHIATRIC :
- pacienta prezintă nelinişte interioară,
- compulsiile de evitare a contaminǎrii în urma contactului cu obiecte sau alte persoane,
- orientată în timp şi spaţiu
- cu conştiinţa tulburărilor actuale
- tulburări mixte de somn
- facies anxios
- dispoziţie depresivă, plâns facil
- fără tulburări de percepţie în momentul examinării
Anxietatea în rândul adolescenţilor în timpul pandemiei COVID-19
9
 Pandemia cu noul coronavirus a afectat regiuni extinse în întreaga lume. Studiile recente au arătat
diferite niveluri de suferință psihologică în rândul persoanelor expuse în mod diferit la epidemia COVID – 19.
Adolescenții, o populație vulnerabilă și-au desfășurat programul școlar în mediul on-line, iar majoritatea
activităților zilnice în interior. Această transformare a stilului de viață, precum și amenințarea de fi infectat au
determinat tulburări anxioase. Fără intervenții psihologice adecvate, anxietatea în rândul adolescenților persistă
adesea şi la vârsta adultă și cresc factorii de risc ai bolilor legate de vârstă, cum ar fi bolile cardiovasculare
(Danese și colab., 2009, Jones, 2013). Cu toate acestea, dovezile directe care reflectă depresia și anxietatea în
rândul adolescenților în timpul pandemiei cu COVID-19 sunt incomplete. Pentru a umple aceste goluri s-a
efectuat un chestionar online. Ca urmare a măsurilor de carantină, chestionarul a fost administrat on-line şi a
cuprins Scala de auto-evaluare a depresiei pentru copii + Depression Self-Rating Scale for Children (DSRS-C,
Cronbach α = 0,73), Screening privind tulburările legate de anxietatea copilului + Screen for Child Anxiety
Related Disorders (SCARED, Cronbach α = 0,43-0,89). Aceste scale împreună cu anumite caracteristici
demografice de bază au fost introduse într-o aplicație mobilă numită „Sojump”.
Acest chestionar a fost accesibil în perioada 16 aprilie 2020 - 23 aprilie 2020 pentru adolescenții
din Guiyang, China. În final, un număr de 1109 de persoane au completat chestionarul, din care 1036 de
chestionare au îndeplinit criteriul de acceptare pentru analiza ulterioară. Pentru scala DSRS-C, scorul minim
utilizat pentru identificarea depresiei a fost 15, în timp ce scorul minim utilizat pentru identificarea anxietății cu
ajutorul scalei SCARED a fost 25. Astfel, au fost înregistrate 112 (11,78%) cazuri de depresie și 196 (18,92%)
cazuri de anxietate, iar 68 (6,56%) de cazuri au prezentat atât depresie, cât și anxietate. Din punct de vedere
statistic, analiza regresiei logistice a urmărit analiza unui factor pentru 10 potenţiali factori relevanţi. Această
analiză a sugerat că genul, vârsta, nivelul de educaţie al părinților, persoana cu care stă adolescentul în timpul
săptămânii, exercițiile fizice au fost asociate în mod semnificativ cu depresia, iar genul, exercițiile fizice,
îngrijitorul au fost factori asociaţi semnificativ cu anxietatea. În concordanță cu studiile anterioare, fetele au
prezentat un risc mai mare de depresie și anxietate în timpul COVID-19. Adolescenții mai mari au fost mai
deprimați decât cei mai tineri. Cu toate acestea, nu a fost identificată nicio asociere în ceea ce priveşte
anxietatea atunci când a fost vorba de grupe diferite de vârstă. Există un fenomen comun potrivit căruia copiii
sunt lăsați acasă în zilele de săptămână fără niciun însoțitor. Datele noastre au indicat că adolescenții care
erau singuri acasă în timpul săptămânii aveau mai multe șanse să fie deprimați și anxioși în timpul pandemiei
cu COVID-19. Practicarea exercițiilor fizice a fost asociată atât cu apariţia depresiei, cât și a anxietăţii și a arătat
un efect protector pentru sănătatea mentală a adolescenților în timpul acestei urgențe de sănătate publică
globală.

10