NURSING ÎN PSIHIATRIE : CURSUL I

1.ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU AFECȚIUNI PSIHIATRICE

Psihiatria are drept obiectiv studiul totalităţii manifestărilor patologice ale activităţii psihice,
condiţiilor în care apar, a cauzelor ce le determină, ale mecanismelor şi măsurilor de
tratament curativo-profilactice , pentru a le evita sau combate.
A. Noţiuni de semiologie psihiatrică
Deşi psihicul constituie un tot armonios , semiologia psihiatrică urmăreşte separat:
 tulburările produse în sfera cognitivă şi a afectivităţii;
 tulburările produse în sfera voinţei şi cea motivaţională.

a. Cogniţia este un proces de extragere şi prelucrare a informaţiei despre stările lumii

exterioare şi ale propriului nostru eu.

b. Senzaţia stă la baza proceselor de cunoaştere , a însuşirii realităţii obiective (formă,

greutate, culoare, gust, miros) se realizează prin analizatori.

c Percepţia : funcţie complexă a cunoaşterii realităţii obiective, la care contribuie şi

experienţa anterioară, păstrată în memorie. Tulburările de percepţie se referă la scăderea,
creşterea, deformarea acesteia sau perceperea fără obiect.

d. Hiperestezia: constă în exagerarea perceperii excitaţiilor din afară (de exemplu, la

surmenaţi, convalescenţi, nevrotici- scârţâitul unei uşi, chiar muzica devin zgomote
neplăcute).
 Hipoestezia : scăderea excitabilităţii, care determină o neclaritate în perceperea lumii
exterioare (de exemplu în obnubilare).
 Iluziile : percepţii deformate ale obiectelor. Ele pot fi vizuale (false recunoaşteri),
auditive, olfactive (un tufiş poate fi perceput ca un animal fioros).
 Halucinaţiile :percepţii fără obiect. Se întâlnesc în schizofrenie sau în diverse psihoze.

e.Atenţia: constă în orientarea şi concentrarea activităţii psihice asupra unor obiecte sau
fenomene, care, sunt reflectate mai clar în conştiinţă. Atenţia poate fi diminuată în
oligofrenie şi stări delirante sau exagerată în manie, când bolnavul percepe o serie de
elemente în exces.

f.Memoria : este un proces de întipărire, păstrare, recunoaştere şi reproducere a ceea ce omul

a
perceput, a trăit, a făcut sau a gândit în trecut.
 Hipermezia = tulburare a memoriei, ce constă într-o exagerare patologică a proceselor de
fixare şi conservare,( maniacale sau în delir.)
 Hipomnezia = scădere a memoriei, întâlnită în stările de surmenaj, neuroastenie, depresie.
 Amnezia = abolirea proceselor de fixare, conservare, recunoaştere şi reproducere a
memoriei, fie separat, fie în totalitatea lor.

g. Gândirea este reflectarea generalizată a fenomenelor şi elementelor lumii obiective, a

legăturilor dintre acestea; este un proces de cunoaştere fără a avea un caracter senzorial.
 Fuga de idei = este exagerarea ritmului ideativ, este o gândire superficială, instabilă
şi poate da concluzii eronate, se întâlneşte frecvent în sindroamele maniacale.
 Bradipsihismul = se caracterizează printr-o încetinire a procesului de gândire.
Există tulburări de coeziune ale gândirii de diferite grade, de la incoerenţă (bolnavii vorbesc
absurdităţi, exprimîndu-se corect), la verbigeraţie (un debit verbal mărit, ritm ideator
accelerat, dar fără legătură între noţiuni) şi până la salata de cuvinte în care destrămarea este
avansată, cuvintele nemaiavând nici un sens.
 Ideile prevalente =apar ca o reacţie aparent logică la o situaţie reală şi care ulterior, printr-
un exagerat potenţial afectiv, ocupă o poziţie dominantă, intensă şi de durată, în gândirea
bolnavului, deşi deseori nu mai sunt conforme cu trăirile corespunzătoare momentului.
Se întâlnesc la nevrotici, psihopaţi, encefalopaţi, posttraumatici şi epileptici.
 Ideile obsesive= apar împotriva voinţei individului, care le recunoaşte caracterul parazitar,
luptă împotriva bolnavului, ele creează o stare de tensiune, de anxietate. Sunt caracteristice
pentru nevroza , psihopatia psihastenică, în unele stări depresive şi în debutul schizofreniei.
 Ideile delirante = reflectare greşită a realităţii, care domină conştiinţa bolnavului, sunt
impenetrabile la contraargumente, bolnavul neputând sesiza caracterul lor patologic.

h.Tulburările de vorbire în bolile psihice apar modificări importante în felul de a vorbi al

bolnavilor: - logoreea desemnează un flux de cuvinte rapid şi incoerent (se observă în
stările maniacale).

i. Strigătele, vociferările sunt semne ale agitaţiei (manie, confuzie, schizofrenie, demenţă).

j. Mutismul : duce la suspendarea comunicării verbale, este întâlnit în stările de

stupoare melancolică, schizofrenie etc.

k. Tulburările de scris: se întâlnesc în schizofrenie sau la deliranţii cronici, exprimate prin

alterări ale grafismului sau stereotipi