Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I.SANATATE SI BOALA
Psihologia medicala este un domeniu de interferenta a doua mari practici care privesc
individul uman in starile lui fundamentale de sanatate si boala.
1. Manifestari.
(in anumite situatii, boala poate sa nu aiba tabloul clinic identificabil sau usor identificabil).
Două criterii sunt mai importante in clasificarea acestor factori etiologici. Dupa natura
lor, ei se clasifica in agenti exogeni si agenti endogeni. La randul lor, agentii exogeni pot sa
1
fie fizici (mecanici, termici, electrici etc.), chimici (acizi, baze, saruri), biologici (microbi,
virusuri, paraziti, ciuperci, diferite macromolecule organice etc.) si psiho-sociali (de exemplu
stresul, un stil de viata nesanatos). Agentii endogeni (cum ar fi factorii genetici) pot fi
considerati primari, producand diferite tipuri de anomalii ereditare; in ultima instanta, ei sunt
insa agenti exogeni, care au actionat fie asupra aparatului genetic al strămosilor nostri, fie
asupra aparatului nostru genetic, in cursul existentei noastre. Dupa functia lor, agentii
etiologici se impart in:
a) Factori declansatori
b) Factori determinanti
c) Factori favorizanti
d) Factori predispozanti sau de risc
e) Factori de mentinere
2
II.TRAUMA PSIHICA
Psihologii au definit trauma ca un eveniment singular de o intensitate foarte mare,
eveniment care apare in viata individului si care depaseste posibilitatile sale de adaptare. In
general acest eveniment neplacut genereaza o sensibilizare excesiva a individului la emotiile
ulterioare. Atunci cand trauma duce la stress post-traumatic, daunele pot implica schimbari
fizice la nivelul creierului uman, schimbari de natura chimica, ce afecteaza capacitatea
persoanei de a face fata in mod adecvat stresului si care, pe termen lung, genereaza efecte
patogene durabile.
Multa vreme s-a considerat ca trauma este acelasi lucru cu stresul. Cele două definesc
insa lucruri diferite – trauma se refera la o leziune (rana) sufleteasca, pe cand stresul este o
manifestare cotidiana caracteristica fiecarei persoane. Trauma are o conotatie de suferinta sau
boala.
Trauma psihica poate aparea din repetarea unei serii de evenimente mai putin intense
fiecare in parte, prin insumare coplesesc complet capacitatea individului de a face fata sau de
a integra ideile si emotiile implicate in aceasta experienta.
Trauma poate fi cauzata de o mare varietate de evenimente, dar exista cateva aspecte
comune. Exista frecvent o violare a ideilor familiare pe care persoanele le au despre lumea lor
si a drepturilor omului, punand persoana intr-o stare de extrema confuzie si nesiguranta. Acest
lucru apare, de asemenea, atunci cand persoane sau institutii de care persoana depinde sau in
care persoana isi pune sperantele, incalca sau tradeaza asteptarile individului intr-un mod
neprevazut.
Traumele psihologice pot insoti traume fizice sau pot exista independent. Cauzele
tipice si pericolele de traume psihologice sunt:
a) Abuzurile grave din partea altor indivizi: abuzul sexual, hartuirea, violenta domestica,
sau amenintarile verbale. Abuzurile din copilarie sunt o sursa foarte ampla de traume
la nivelul psihicului minorilor, care sunt mai putin echipati in a face fata factorilor
stresori.
b) Evenimentele catastrofice, cum ar fi cutremurele si eruptiile vulcanice, razboiul sau
alte violente in masa, de asemenea, pot provoca traume psihologice.
3
c) Expunerea pe termen lung la situatii extreme, cum ar fi saracia sau formele mai usoare
de abuz, cum ar fi abuzul verbal, abuzul de tip alienator, poate fi traumatizanta. In
cazul abuzului verbal, pentru un copil mai ales, acesta poate avea potential traumatic
deosebit, doar intr-un singur eveniment. De asemenea chiar si violentele relativ
usoare, acceptate inca de societatea tarii noastre ca parte a mecanismului de
disciplinare a copilului, pot avea repercusiuni foarte ample asupra psihicului copilului,
mai ales ca ele vin din partea unor persoane din interiorul familiei.
Cu toate acestea, persoane diferite vor reactiona diferit la evenimente similare. O persoana
poate experimenta un eveniment ca fiind traumatic in timp ce o alta persoana, nu va avea de
suferit traume ca urmare a unui eveniment similar intr-un context similar. Cu alte cuvinte, nu
toate persoanele care experimenteaza un eveniment cu potential traumatizant va fi efectiv
traumatizata din punct de vedere psihologic.
Uneori, cei care sunt afectati mascheaza simptomele prin: consum excesiv de alcool,
droguri sau mancare. Alteori, exista simptome cognitive precum dificultati de concentrare,
scapari de memorie sau refuzul de a lua decizii.
4
IV.EXPRIMAREA EMOTIILOR
Aceste tactici pot fi folosite pe rand, in functie de contextul situatiei. Pentru inceput putem
sa ne canalizam atentia in alta directie pentru a ne calma si apoi, mai tarziu, cand mintea este
mult mai limpede, putem analiza natura problemei care ne-a deranjat. Aceste tactici nu sunt
alese intotdeauna intentionat, insă folosirea repetata a anumitor strategii poate determina
crearea unor reactii automatizate, iesind din zona controlului constient.
Reactiile oamenilor la emotiile lor, pot influenta celelalte componente ale emotiilor, fie
direct, fie indirect. Eforturile facute pentru suprimarea emotiilor pe care le simtim au un cost
ridicat la nivelul functionării cognitive.
O strategie buna pentru reglarea emotiilor este aceea a reevaluarii situatiei si incercarii de
a gasi variante alternative de a o rezolva, comparativ cu tendinta de a inhiba exprimarea
propriilor ganduri si emotii. Pe termen scurt, tehnicile de distragere a atentiei sunt strategii
mai bune decat tendinta de a sta si a medita. Rememorarea cauzelor si consecintelor se
indreapta spre amplificarea emotiilor negative, in timp ce distragerea atentiei le reduce. Din
cauza efectelor emotiilor asupra evaluarii si judecătilor, eforturile de rezolvare a problemelor
au mai mult succes dupa ce emotiile negative au fost reduse.
5
individualizate, complete si continue. Boala este ruperea echilibrului, a armoniei, care se
traduce prin suferinta fizica, psihica, o dificultate sau o inadaptare la o situatie noua,
provizorie sau definitiva. O persoana ,,intra in boala” cu un anumit tip de sistem nervos si de
temperament, cu un anumit caracter si inteligenta, cu o anumita ereditate, cu complexe si
pareri preconcepute, cu un anumit orizont cultural si de aceea bolnavul ia diverse atitudini fata
de boala, dar in acelasi timp si fata de echipa medicala: incredere, stima, simpatie, insa,
posibil si indoiala, teama, dispret, ura. Noi suntem nevoiti să-i tratam neconditionat pe toti.
La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentului
medical cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de daruire, solicitudinea, altruismul, ascultarea
empatică, respectul. Din acest motiv, profesia medicala trebuie exercitata cu rabdare,
generozitate, pasiune, sinceritate, locul central in activitatea de ingrijire ocupandu-l pacientul,
care trebuie inteles si acceptat asa cum este. O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna
umilinta, mai ales ca pacientul iti incredinteaza secretele sale, trairile, pe care in alte conditii
nu le-ar face. In plus, un comportament corect fata de bolnav implica pastrarea
confidentialitatii acestor destainuiri. Sigur ca exista cazuri cand esti obligat sa divulgi unele
secrete, dar trebuie sa stii cand si cui sa o faci.
Cele mai importante atributii ale unui asistent medical sunt : asistarea medicului la
efectuarea investigatiilor clinice, realizarea investigatiilor paraclinice uzuale, programarea
pacientilor pentru investigatii de specialitate, administrarea tratamentelor, interventii in
situatii de urgenta, monitorizarea starii pacientului, completarea documentelor de evidenta a
medicamentelor, de evidenta a pacientilor si de observatie clinica medicala, sterilizarea
instrumentelor si a materialelor, asigurarea conditiilor igienico-sanitare generale la locul de
munca, precum si asigurarea conditiilor necesare desfasurarii tratamentelor si recoltarilor.
Inca de la internare comunicarea cu pacientul se dovedeste a fi cea mai importanta,
pacientul trebuie sa fie echilibrat psihic, asistentul medical explicandu-i scopul si natura
interventiillor, familiarizeaza pacientul cu mediul sau ambiant, asigura un mediu de securitate
linistitor si administreaza medicatia recomandata de medic, local si general.
6
VI.COMUNICAREA DIAGNOSTICULUI
Ne punem intrebarea cand, cum si cat din adevar si detalii asupra bolii trebuie
comunicate pacientului. Forma sub care urmeaza sa-i prezentam realitatea este in functie de
personalitatea bolnavului si de natura bolii. Sunt pacienti care nu vor sa stie si la care putem
ramane cu relatarea unor date aproximative. Insa sunt cazuri unde trebuie acordat timp
bolnavului pentru a-si accepta boala sau cand, in boli grave se pune problema protectiei contra
diagnosticului. Consideram ca familiei trebuie sa i se comunice diagnosticul, dar si aici cu
anumite rezerve.
Ca sa fii impacat cu tine insuti trebuie sa fii convins ca profesional nu ai gresit, ca totul a
fost corect, prompt si eficient. In plus, toate cunostintele trebuie imbunatatite continuu,
pentru ca in aceasta meserie nu se poate spune: ,,nu am stiut".
7
In cadrul echipei medicale se intalnesc oameni cu vederi diferite fata de scrupulozitatea
respectarii valorilor morale, atat in activitatea profesionala, cat si in viata personala, transferul
incarcarilor morale facandu-se mai adesea dinspre particular spre profesional.
Recunoasterea superioritatii profesionale, a uneia sau unora dintre membrii echipei ,,de la
care ai ce invata’’, perseverenta de a-i ajunge pe acestia, stiinta rezolvarii conflictelor la locul
de munca, atitudinea pozitiva fata de noii colegi care trebuie ajutati sa se integreze dovedesc
inteligenta sociala.
Oricare ar fi tipul de relatie, fie pacient- asistent, fie asistent- restul echipei medicale,
trebuie sa intelegem ca ,,autoritate" nu inseamna lipsa politetii, iar ,,amabilitate" nu inseamna
slabiciune.
VII.ROLUL DE BOLNAV
- drept la ajutor din partea celorlalti (poate varia intre asumarea exagerata a rolului de
bolnav si respingerea dreptului la ajutor datorita generarii unui complex de inferioritate);
8
- ,,situatie normala’’desi nedorita – determina individul sa se mobilizeze si sa lupte
contra ei, in acest fel, creste aderenta la tratament;
- ,,dusman’’, uneori apare ,,fuga in sanatate’’, adica ignorarea, negarea bolii, capitulare
in fata bolii;
- ,,pedeapsa meritata’’- bolnavul nu se mobilizeaza suficient;
- ,,pedeapsa nemeritata’’ – furie, revolta, cu mobilizarea resurselor;
- ,,salvare’’, ,,castig’’ – mecanism inconstient (ex. soldatii raniti pe campul de lupta);
- ,,beneficiu’’, manipulare constienta;
- ,,slabiciune’’, stare ascunsa de bolnav, ca fiind ceva rusinos;
- ,,pierdere iremediabila’’(ex.extractia dentara, apendicectomia, la care bolnavul
reactioneaza cu depresie);
- ,,valoare aparte’’, ajuta bolnavul sa-si reevalueze viata si valorile.
- iritabilitate, furie;
- negare partiala sau totala;
- depresie;
- anxietate;
- resemnare, etc.
Acceptarea bolii presupune recunoasterea bolii, intrarea in rolul de bolnav. Poate fi:
Termenul de stres a fost introdus de catre Hans Selye si a fost definit ca fiind „raspunsul
nespecific al organismului la actiunea externa a unor factori de natura variata”. Conceptul a
patruns in limbajul curent, cunoscand o anumita diversificare a sensurilor, dar pastrand o nota
comuna a definitiei si anume valoarea sa nociva pentru fiinta umana amenintata cu
9
perturbarea sau chiar pierderea homeostaziei sale psihice si biologice. H.Selye a utilizat acest
termen pentru a desemna o multitudine de reactii ale organismului fata de actiunea externa
exercitata de o multitudine de agenti cauzali, fizici si psihici. In cazul unei actiuni de mai
lunga durata a agentului stresor, aceste modificari imbraca forma „sindromului general de
adaptare” care cuprinde totalitatea mecanismelor nespecifice capabile sa asigure mobilizarea
resurselor adaptative ale organismului in fata agresiunii care ii ameninta integritatea.
In completarea definitiei date de Selye stresului, se are in vedere faptul ca acesta este o reactie
generala a intregului organism cu participare neuro-endocrino-vegetativa si ca el este
declansat de agenti stresori variati (fizici, chimici, biologici, psihici). Stresul psihologic este
provocat de emotii prelungite datorate, in primul rand, frustrarii, conflictelor, anxietatii.
Exista stres de suprasolicitare, dar si stres de subsolicitare.
O serie de studii arata ca, pe primele locuri se situeaza problemele fiind serviciul,
dificultatile financiare si preocuparile privind familia, in aceste cazuri tulburarile asociate
stresului fiind cefalee, insomnie, simptome gastrointestinale. Un stres moderat antreneaza si
stimuleaza vitalitatea organismului. Caracterul nociv la stresului apare atunci cand degradarile
produse sunt prea ample, depasind capacitatile adaptative ale organismului.
IX.CAUZELE STRESULUI
La originea stresului se afla cauze externe si interne. Agentii stresori pot proveni atat din
imprejurari exterioare (locul de munca, familie, scoala, mediu), cat si dinauntrul nostru
(temperamentul sau nivelul autocontrolului, modalitatea de solutionare a problemelor si/sau
de luare a deciziilor).
Stresul poate aparea ca urmare a urmatoarelor situatii:
1. Experiente traumatizante (razboaie, accidente, violuri, cutremure, uragane, inundatii,
etc);
2. Evenimente stresante (experientele negative cum ar fi moartea unei persone apropiate,
problemele sexuale, necazurile zilnice, zgomotul, lipsa spatiului vital si/sau a spatiului
personal, dar si experientele favorabile, ca de exemplu promovarea pe un post mai bun
si mai bine platit);
3. Conflictele intrapersonale;
4. Graba (multe persoane devin stresate atunci cand trebuie sa lucreze in urgenta sau cu
termene limita);
5. Nesiguranta;
6. Lipsa de control asupra evenimentelor;
7. Competitia exacerbata;
8. Ambitia dupa putere;
9. Dorinta de a aduna cat mai multe bunuri materiale;
10
10. Culpabilizarea (parintii care se simt vinovati pentru handicapul copilului lor; copiii
care se simt vinovati pentru divortul parintilor, supravietuitorii unor tragedii sau
accidente care se simt vinovati de moartea celorlalti, sotul care se simte vinovat pentru
ca isi inseala sotia etc);
11. Perfectionismul (pentru multe persoane greselile sunt o sursa de regret si stres, spre
deosebire de altele care vad in fiecare greseala o ocazie de a progresa).
Aceaste persoane se remarca prin: ambitie maxima, lipsa timpului pentru relaxare,
neliniste, nerabdare, ostilitate, agresivitate, iritabilitate la presiunea timpului, competivitatea,
ostilitate cognitiva (ganduri dusmanoase, dispret, suparare) si comportamentala (verbala sau
fizica), dar si implicarea profesionala majora, mod agresiv de indplinire a sarcinilor. Un alt tip
de persoane vulnerabile la stres este corespunzator individului care-si interiorizeaza trairile.
Acesta se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: mecanisme de aparare puternice dar si
incapacitate de verbalizare si de recunoastere a emotiilor; un complex de reactii negative
secundare - autoapreciere, sentimente de neputinta si de pierdere a controlului.
Se fac relatii intre acest tip comportamental si cancerul de san, disfunctii ale sistemului
imunitar, infectii cronice.
Stresul este un fenomen ce nu poate fi evitat, astfel psihologii au cautat strategii de control
sau ajustare a stresului. Este vorba despre ceea ce este denumit generic ,,coping’’.
Analiza acestei definitii pune in evidenta o caracteristica esentiala: copingul este ilustrarea
faptului ca stresul se manifesta numai din relatia dintre subiect si situatie, fiind de neconceput
in afara triadei actiune-cognitie-comportament dizadaptativ.
11
Nu de putine ori, un sir de evaluari sau distorsiuni de acest tip, pot fi urmate de reevaluari
ce nu se mai adreseaza situatiei initiale, ci celei imaginate, construite mental de bolnav. Acest
fenomen atinge un apogeu in cazul constituirii anumitor boli psihice, si explica departarea tot
mai accentuata de realitate a acestor pacienti. Il putem intalni insa si in diverse boli somatice,
cu impact psihologic real, situatie in care se poate ajunge la agravarea prognosticului initial.
Locusul de control intern este protector in stresul psihic acut si cronic, prin receptivitatea
crescuta a persoanei la informatiile din mediu cu valoare adaptativa, prin rezistenta la
presiunile externe, ca si prin gradul crescut de angajare in situatie. Locusul de control extern
este asociat cu o proportie mai mare de insatisfactii, si cu o predispozitie neta spre anxietate si
depresie.
12
- Optimismul actioneaza in doua directii : minimalizarea gravitatii evenimentelor si
supraestimarea propriilor resurse de a le face fata. In plus, umorul este o strategie de
ajustare capabila si ea de a reduce evenimentele stresante;
a) Firea anxioasa:
- prezinta stare de neliniste, tema, chiar frica nemotivata de existenta unui pericol real;
- stil perceptiv vigilent-evitant;
- angoasa este o stare afectiva cu continut somatic intens exprimat (dificultatea de a
respira) concomitent cu o mare tristete;
- anxietatea este un prim stadiu al angoasei sau o angoasa fara manifestari neuro-
vegetative;
- anxietatea are diferite consecinte somatice: dispnea (hiperventilatie), hipersudoratia,
tremorul si insomnia;
- exista o anxietate normala si una patologica sau nevrotica, ultima fiind caracterizata
printr-o hipereactie a unui subiect fata de o cauza presupusa;
- exista si o anxietate reactiva care este o anxietate intensa, disproportionata si motivata
de o cauza justificata;
- anxietatea de caracter - dimensiune a personalitatii unui subiect inclinat in mod
obisnuit spre anxietate
b) Personalitatea depresiva:
- insoteste unele boli si joaca rol etiologic in unele boli (cancer) prin efectul
imunosupresiv asupra celulelor;
- la omul bolnav starea de depresie este tradusa prin senzatii de neputinta, de pierdere a
energiei vitale, sentimente de autorepros, culpabilitate si desconsiderarea propiilor valori;
- corelatele somatice ale depresiei sunt: scaderea apetitului, scaderea in greutate,
insomnia, hipersomnia, pierderea energiei (oboseala la trezire), prezenta a numeroase si
variate forme de dureri;
- depresia mascata are o multitudine de simptome fizice ce pot constitui masca unei
depresii pe care pacientul o ascunde;
- depresia poate atinge maximul prin inclinatia spre suicid a subiectului
13
c) Nevrozismul - include anxietatea, ostilitate, izolare, impulsivitate, culpabilitate,
sensibilitate; este asociat cu boli somatice.
14
agresive. In aceasta profesie efortul fizic si psihic depus este foarte mare. Trebuie sa
manipuleze pacienti cu greutate mare si, adesea, este stresat de responsabilitatea pe care o are
fata de pacienti. Efectul acestor factori de risc asupra asistententilor este divers. Multe dintre
efecte apar după un timp foarte mare de la expunere. De exemplu, terapia cu citostatice sau
radioterapia poate avea efecte negative abia dupa cateva decade.
Pe langa efortul fizic si riscul asociat infectiilor, o problema foarte grava o reprezinta
stresul psihic. Stresul fizic si psihic sunt factori de risc pentru accidentele de munca si pot
avea repercursiuni grave. Chiar daca medicii examineaza pacientii si efectueaza interventiile
chirurgicale dificile, asistentii sunt aceia care au contact permanent cu pacientul. Acestea, pe
langa activitatea profesionala care include administrarea medicatiei, a injectiilor, asigura
pacientilor, de asemenea, suport psihic, servicii minore si o atentie constanta. Ei trebuie sa fie
disponibili, atunci cand pacientul are nevoie de ajustarea patului, cand trebuie mutat din pat
sau cand are nevoie sa i se dea ceva de pe noptiera.
La fel de important ca si epuizarea fizica a asistentilor este stresul psihic la care acetia
sunt supusi in timpul programului de lucru. Problemele legate de stres sunt adesea uitate, mai
ales in departamentele de terapie intensiva sau oncologie. La fel este si in departamentele de
geriatrie sau in clinicile de bolnavi cronici.
Cerintele ridicate la locul de munca, necesitatea de a oferi performante maxime, lipsa
personalului medical calificat, salariile mici sunt factori de stres care contribuie la oboseala si
epuizarea personalului. Oboseala pe termen lung devine cronica si se asociaza cu istovirea si
scaderea rezistentei la oboseala. Pot rezulta boli mentale si fizice grave.
Asistentii sunt cei mai afectati de sindromul Burn-out datorita stresului pe termen
lung. In ultimul timp, se vorbeste despre acest sindrom asociat progresului. Afecteaza, in
general, persoanele cu profesii ce presupun comunicare. Sindromul se asociaza cu depresia,
pierderea increderii in propria persoana, sentimentul de singuratate.
Un mediu de lucru placut si un echipament adecvat contribuie la reducerea stresului
personalului medical. Folosirea culorilor potrivite reduce semnificativ oboseala si creste
randamentul muncii. La polul opus, un design inadecvat poate ingreuna activitatea asistentilor
medicali si a medicilor.
Consumul de alcool
De cele mai multe ori consumarea de bauturi alcoolice nu cauzeaza probleme dar
consumarea lor peste limita poate fi daunatoare. Cel mai important este sa stim sa delimitam
pana unde merg beneficiile si unde intervin riscurile. Conform unor studii barbatii nu ar trebui
sa consume zilnic mai mult de 3-4 unitati de alcool iar femeile 2-3 (o unitate de alcool
reprezentand 10 ml de alcool pur). Dupa un episod de consum excesiv de alcool, se
recomanda abtinerea de la consum cel putin 48 de ore pentru a permite organismului sa isi
revina. Aceasta este doar o masura temporara iar cei care consuma frecvent bauturi alcoolice
in cantitati mari ar trebui sa apeleze la un ajutor profesionist.
Particularitatile alcoolului
15
Alcoolul este utilizat in acelsi timp ca substanta psihoactiva si aliment. Alcoolul
consumat in cantitati mici este savurat de cei care apreciaza gustul si aroma bauturii
respective si de cei ce beau la ocazii. Intre trecerea de la un consum inofensiv, realizat in
cantitati moderate la consumul excesiv de alcool este un pas foarte mic.
Cand sunt consumate cantitati foarte mari de alcool intr-o perioada de timp scurta
poate rezulta intoxicatia cu alcool. Intoxicatia cu alcool este exact ceea ce spune si denumirea
sa: corpul devine intoxicat cu o cantitate mult prea mare de alcool. Voma violenta este unul
din primele semne ale intoxicarii cu alcool; somnolenta extrema, inconstienta, dificultati in
respiratie, glicemie extrem de scazuta, palpitatii si chiar decesul sunt rezultate ale intoxicarii
cu alcool.
Starea de ebrietate
16
Una din principalele modificari survenite este asupra starii de constienta care va trece
de la senzatia de a fi mai treaz si constient la starea patologica manifestata prin ameteli,
pierderea temporara a constientei si coma; rationamentul va prezenta o incetinire, idei
obsesive, scadere a capacitatii critice, ceea ce uneori este privit ca si gandire creativa;
O alta modificare evidenta este asupra motricitatii: vorbirea devine mai greoaie sau cu
alte modificari, apar perturbari evidente in coordonarea miscarilor si o gesticulatie
necontrolata cu miscari ample;
Aceaste modificari devin tot mai evidente cu accentuarea stari de ebrietate. In functie
de gradul de alcoolemie, se vor diferentia: stari de ebrietate usoare (0,5 - 1,5‰), medii (1,5 -
2,5‰) si avansate/coma alcoolica (peste 2,5‰). Modificarile insa vor fi foarte diferite de la o
persoana la alta aflata in aceeasi stare, tinand cont mai ales de gradul de obisnuinta in
consumarea de bauturi alcoolice.
XVIII.CONSUMUL DE TUTUN
Aparitia impotentei este cu aproape 85% mai mare la fumatori decat la nefumatori,
fiind o cauza majora pentru problemele cu erectia. Fumatul cauzeaza impotenta pentru ca
duce la ingustarea arterelor sanguine.
Stiati ca…
1/3 din populatia globului in varsta de peste 15 ani fumeaza si 3,5 milioane de
oameni mor anual ?
17
un fumator va avea in plamani un litru de gudron ?
fiecare tigara scurteaza speranta de viata a fumatorului cu aproximativ 3-5 min.
ceea ce inseamna cel putin o ora pe zi la fiecare pachet ?
desi 85% dintre fumatori declara ca ar face orice sa se lase de fumat, doar 60
milioane de oameni au renuntat in ultimii 9 ani?
un fumator este expus de 3 ori mai mult la infart miocardic decat un nefumator ?
ritmul cardiac este la fumatori cu circa 15 batai pe minut mai mare decat la
nefumatori ?
cel mai mare procent de fumatori se inregistreaza in grupa de varsta 24-44 ani,
urmat de grupa 15-24 ani?
Nu numai fumatul activ este daunator, ci si cel pasiv (acele persoane care nu fumeaza,
dar sunt in anturajul fumatorilor).
Stiati ca…
. fumatorii inhaleaza doar 15% din fumul tigărilor, restul de 85% este inhalat de alte
persoane?
fumatul pasiv poate spori cu circa 15% riscul cancerului de plamani la nefumatori?
intr-o incapere in care se fumeaza, oxidul de carbon depaseste de 2 ori norma
admisa de lege referitoare la poluarea mediului exterior?
18
Consumul de droguri
Problema drogurilor constituie marea provocare pentru educatia secolului XXI. De
cele mai multe ori, daca nu se intervine eficient, consumul si dependenta de droguri sunt
drumul spre boala si pierderea progresivă a eului.
Drogurile - sunt substante solide, lichide sau gazoase, care odata absorbite de
organism perturba una sau mai multe functii importante, de cele mai multe ori iremediabil, si
care influenteaza negativ starea de sanatate, sentimentele şi perceptia. Consumul abuziv al
unei astfel de substante poate provoca mai multe tipuri de tulburări:
1. Fizice, atunci cand, ca urmare a gradului lor de toxicitate, dauneaza organismului persoanei
care le consuma. Ex: consumul regulat de tutun poate cauza bronsite cronice.
2. Psihologice, atunci cand au un efect negativ asupra echilibrului personal, psihologic sau de
adaptare sociala. Ex: cazul cuplurilor conflictuale datorita abuzului de alcool.
Sevrajul - desemneaza totalitatea simptomelor fizice si psihice care apar atunci cand
persoana este privata de substanta de care a devenit dependenta.
hepatita;
tuberculoza;
sifilis;
afectiuni cardio-respiratorii;
tulburari endocrine;
insuficienta renala;
infectii si afectiuni ale pielii;
complicatii psihiatrice – iluzii, halucinatii terifiante, perceptia alterata a timpului si a
distantei;
SIDA;
19
supradoza poate avea efecte letale.
panica;
anxietate;
depresie;
suspiciune si tendinte paranoice;
agresivitate;
labilitate emotionala;
tulburari de comportament;
instrainare de propria persoana si afectarea imaginii de sine;
modificari de personalitate care pot duce la suicid sau omor;
scaderea performantelor intelectuale.
XX.PERSONALITATEA DE TIP A
Indivizii ce detin personalitatea de tip A sunt independenti si ies in evidenta prin faptul
ca vor sa fie remarcati oriunde se duc. Psihologii ii descriu ca fiind ,,buldozere’’. Ei sunt
constienti de importanta atitudinii pozitive, a motivatiei si a stabilirii unui tel pe care sa il
urmeze in viata. Sunt competitivi din fire si recunoscuti pentru mintea agera. Cei cu
personalitatea A stiu cand trebuie sa isi asume riscuri si sunt buni antreprenori. Au un caracter
20
pragmatic si rezolva cu usurinta problemele in momentul in care le blocheaza calea spre
succes. Veti descoperi ca acest tip de oameni sunt deschisi catre orice este nou si intampina cu
bratele deschise schimbarea – fie ca este ea spirituala sau chiar tehnologica. Secretul acestor
oameni de succes consta in faptul ca nu le este frica sa isi scoata in evidenta propriile abilitati
si personalitatea colorata.
PERSONALITATEA DE TIP C
Cel mai bun termen psihologic pentru a-i descrie pe cei care detin personalitatea de tip
C este cel de ,,cautatori’’. Ei sunt introvertitii interesati de detalii care gasesc raspuns la orice
problema. Totusi, usurinta cu care fac acest lucru depinde de starea de spirit pe care o au in
acel moment. Indivizii cu personalitatea de tip C au tendinta sa se retraga din viata sociala
insa se inteleg extrem de bine si traiesc in armonie cu persoanele de tip B, in ciuda faptului ca
acestea se afla la polul opus fata de ei. Personificarea tipului B este contabilul, programatorul
etc. Indivizii cu aceasta personalitate vor prefera sa se inchida in propria cochilie, pastrandu-si
mereu judecata obiectiva si logica in gandire. Trasaturile lor caracteristice sunt natura retrasa
si prudenta. Riscurile nu sunt pentru ei.
FACULTATIV
Tipologii constitutionale
simptomatologia psihocomportamentala
aspectul bioconstitutional extern.
Astfel, a ajuns la ideea elaborarii unei tipologii pe criterii morfologice, idee ce si-a gasit
finalizarea in lucrarea ,,Structura corpului si caracterul” (1921).
21
Tipologia lui Sheldon
Unii oameni sunt orientati predominant spre lumea externa si intra in categoria
extravertitilor, in timp ce altii sunt orientati predominant spre lumea interioara si apartin
categoriei introvertitilor.
Introvertitii sunt firi inchise, greu de patruns, timizi, putini comunicativi, inclinati spre
reverie si greu adaptabili.
22
Psihologii olandezi G. Heymans si E. D. Wiersma propun o tipologie a
temperamentelor mult mai nuantata care va fi reluata si precizata de psihologii francezi Rene
Le Senne si Gaston Berger.
Pentru Le Senne caracterul este ceea ce intelegem azi prin temperament, adica
„ansamblul dispozitiilor innascute, care formeaza scheletul mintal al individului”. Ei pornesc
de la trei factori fundamentali: emotivitatea, activitatea si „rasunetul” (ecoul). Din combinarea
lor rezulta opt tipuri temperamentale.
Exista opt tipuri de temperament care rezulta din combinarea acestor factori, si
anume: pasionatii (emotivi, activi, secundari), colericii (emotivi, activi, primari),
sentimentalii (emotivi, non-activi, secundari), nervosii (emotivi, non-activi, primari),
flegmaticii (non-emotivi, activi, secundari), sangvinicii (non-emotivi, activi, primari),
apaticii (non-emotivi, non-activi, secundari), amorfii (non-emotivi, non-activi, primari).
Personalitati accentuate
23
estompeaza mult mai incet iar ecoul lor este mai profund. Consecintele vor fi susceptibilitatea
extrema, capacitatea de a se simti vizat sau jignit extrem de usor. Ei vor fi definiti de cei din
jur drept ,,ranchiunosi”, ,,oameni care nu iarta si nu uita”. Hiperperseverentii sunt dornici de
prestigiu personal (prestigiul sau realizarile grupului nu inseamna mare lucru pentru ei,
oricum nu sunt personalităti de grup). Afectele care persista timp indelungat pot ajunge sa
domine gandirea, astfel incat duc la idei fixe obsesive.
Exista mai multe variante de acceptare sau de amanare ori chiar de refuz al bolii.
a) Recunoasterea bolii
b) Ignorarea bolii
Cel mai adesea, ignorarea simptomelor se datoreaza unei desconsiderari a lor, chiar de
catre indivizi cu un psihic normal si cu o atitudine realista in viata de toate zilele, dar aflati
intr-un moment de puternica incordare, cu focalizarea intereselor asupra unor probleme care ii
fac surzi fata de propriile lor suferinte.
25
de iritabilitate, instabilitate, irascibilitate, reactii disproportionate; stari de plans si alte
izbucniri afective; tulburari ale activitatii cu scaderea controlului, care duc uneori la
impulsiuni cleptomanice; modificari minore in sfera cognitiva exprimate prin oarecare
lentoare ideativa, hipoprosexie, hipomnezie.
Iata cateva dintre emotiile si temerile pe care le poate trai lauza, si care trebuiesc
abordate cu multa afectiune, sprijin neconditionat si suport emotional din partea familiei:
26
responsabilitati. Un mic sprijin din partea familiei o poate ajuta sa depaseasca aceasta temere
si sa abordeze copilul cu mai multa incredere.
a) Este o relatie transanta, lipsita cel mai adesea de echivocuri, bolnavul avand
perspectiva unei vindecari rapide si, de regula, definitive;
b) Este dominat totusi de riscuri, uneori majore - amenintand integritatea si, uneori,
viata bolnavului;
27
d) Intreaga desfasurare a actului chirurgical poarta pecetea unui dramatism generat, in
primul rand, de riscul chirurgical perceput de bolnav, si in al 2-lea rand de numeroasele
surprize ce pot apare in dinamica actului operator;
Interventia chirurgicala:
28
- teama de a nu se comite indiscretii asupra intimitatilor sale
- experiente anterioare neplacute
- momentul trezirii din anestezie si al evaluarii imediate a rezultatelor operaţiei
- griji cu privire la recuperarea sanatatii si a capacitatii de efort
- pierderea conditiei fizice.
g) Atat asupra bolnavului, cat si a medicului, impactul psihologic al bolii chirurgicale
este crescut. Sentimentul responsabilitatii la chirurg nu dispare odata cu sfarsitul
operatiei. Acest sentiment este accentuat, sau apare ca raspuns si la suprainvestirea
medicului de catre pacient, si uneori ca urmare a suprasolicitarii radicalitatii
interventiei terapeutice;
- Patrunderea in lumea spitalului, nefamiliara, rece, confruntarea cu suferintele,
eventual decesul altor bolnavi, ruperea puntilor de legatura cu mediul inconjurator
sunt de asemenea factori ce ridica serioase probleme psihologice.
- Momentul postoperator este cel care, prin durata lui relativ sporita si prin anumiti
factori obiectivi sau subiectivi, are o importanta deosebita in plan psihologic. In
perioada postoperatorie precoce disconfortul este mixt: fizic, prin dureri, varsaturi,
meteorism, impotenta functionala, dar si posibil psihic (numai ideea – cazul psihozelor
post-partum- sau chiar prezenta mutilarii, sechelelor, infirmitaţii - ca de ex. in
amputatiile de necesitate).
- In această perioada, de multe ori, ritmul progresului starii de sanatate, al recuperarii
este neconcordant cu al asteptarilor bolnavului. Acest lucru este perceput dureros de
persoanele vulnerabile la frustrare (ex. tipul psihocomportamental A, care are o
motivatie de tip social, de autoafirmare, foarte pregnanta).
- In perioada postoperatorie precoce, pacientul este confruntat eventual si cu esecul
interventiei terapeutice, cu rezultate disproportionat de mici sau chiar dramatice,
raportate la expectatiile medicului sau ale pacientului (ex. descoperirea intraoperatorie
a unui cancer inoperabil). Tot acum, bolnavul este mai susceptibil la stresul psihic
iatrogen (disconfortul ,,minim’’ in alte situatii este amplificat, pregatirea psihologica a
pacientului se centreaza cel mai adesea pe acceptarea si desfasurarea momentului
operator, si mai putin sau deloc pe perioada postoperatorie).
- In perioada postoperatorie tardiva se pot manifesta doua tendinte cu sens contrar; pe
de-o parte, recidiva/recaderea (corelata cu suprasolicitarea anterioara de catre pacient a
interventiei chirurgicale) erodeaza puternic fundamentul increderii in medic: ,,Daca nu
chirurgia, atunci ce?’’; pe de alta parte, in aceasta perioada se rup adesea legaturile cu
terapeutul (de regula, ele se mentin doar scurt timp dupa operatie, iar problemele
aparute tardiv sunt gestionate adesea de medicii de medicina generala sau internisti,
pana devin critice).
- Desigur, in cadrul factorilor de prognostic prost in plan psihologic, se pot include in
aceasta perioada si complicatiile generate de insasi interventia chirurgicala (granulom
de fir, eventratii, evisceratii, etc.).
XXIV.DEPENDENTA MEDICAMENTOASA
29
Anual, sute de mii de persoane sunt spitalizate in urma consumului excesiv de
medicamente. La fel ca si alcoolul, tutunul sau drogurile, medicamentele psihotrope
(antidepresivele, somniferele) actioneaza asupra creierului modificand comportamentul
persoanelor care le consuma.
Intrucat problemele de natura psihica sunt persistente in timp, oamenii tind sa nu isi
schimbe medicamentele si sa le ia constant pe cele prescrise anterior. Acest lucru duce la o
toleranta crescuta a corpului la agentii activi din medicamente. Mai departe, ei simt nevoia sa
isi mareasca dozele din ce in ce mai mult, iar daca nu urmeaza un tratament pentru a-si
indeparta problema, risca sa ajunga la stadiul de supradoza.
Simptomele dependentei:
Efectul placebo
Efectul placebo insoteste orice act terapeutic, el nu se limiteaza doar la actiunea unei
substante farmacologice ci la orice diferenta intre rezultatul asteptat si rezultatul obtinut de
un medicament.
Automedicatia
30
Automedicatia este o practica destul de frecventa in ziua de azi si reprezinta tratarea
problemelor de sanatate cu medicamente destinate special acestui scop, fara supravegherea
unui medic.
Automedicatia este o practica obisnuita omului atunci cand este vorba de o migrena,
tuse sau durere in gat sau cand apar boli de sezon (viroze respiratorii sau sindroame gripale).
Nu exista niciun pericol atata timp cat pacientul isi administreaza medicamentul care i-a fost
prescris, problemele pot aparea in momentul in care pacientul se afla sub un alt tratament,
pentru ca pot exista interactiuni intre cele doua tipuri de medicatie cu efecte negative asupra
organismului.
In cazul bolnavilor cu boli incurabile, asa cum sunt bolile neoplazice, dar si alte boli
degenerative, neurologice, cardio-vasculare, de nutritie, dementele, SIDA, s.a., comunicarea
reprezinta o nevoie stringenta a acestora si presupune unele abilitati relationale, care constau
in abordarea unor strategii menite sa stabileasca relatii interpersonale, empatice.
31
celui (celor) din echipa multidisciplinara de ingrijire;
In fata unui bolnav cu o maladie incurabila sau aflat in faza terminala a acesteia,
cadrele medicale, traiesc de cele mai multe ori sentimentul vinovatiei, nestiind cum sa
comunice aceste vesti pacientului sau familiei. Primul pas in comunicarea unei vesti proaste
este pregatirea cu atentie a momentului respectiv, a intregului personal de ingrijire.
Reactiile emotionale ale bolnavului sunt de cele mai multe ori imprevizibile, facand
dificile comunicarea si ingrijirea ulterioara: teama de moarte; teama de durere fizica; starea de
depresie (pacientul devine introvertit, retras, disperat, apatic, lipsit de speranta); sentimentul
de abandon; izolarea sociala; pierderea autocontrolului, autonomiei, confortului; rusine,
manifestata de starea de dependenta, ca urmare a evolutiei bolii; autocompatimire; furie,
agresivitate, revolta; negare, culpabilizare; plans, umor, rugaciune; acceptare, atunci cand
ratiunea este inaintea emotiilor.
32
La pesoanele seropozitive apar o serie de manifestari psihopatologice. Stresul generat
de particularitatile HIV/SIDA ca boala fara un tratament care vindeca, modificarea stilului de
viata, multiplele pierderi suferite, povara pastrarii secretului, discriminarea perceputa
permanent in jur sunt probleme care, de multe ori, provoaca pierderea echilibrului psiho- logic
al persoanelor afectate, generand tulburari psihice majore.
1) Transmiterea HIV poate fi prevenita prin abstinenta, adica lipsa relatiilor sexuale de
orice natura.
2) Riscul de transmitere a infectiei HIV poate fi redus in cursul relatiilor sexuale prin
utilizarea corecta a prezervativului, insa acesta reduce riscul dar nu-l elimina in totalitate.
De asemenea, pentru reducerea altor riscuri pacientii testati seropozitiv vor fi sfatuiti: sa
nu donze sange, sperma, tesuturi, lapte; sa nu imprumute periuta de dinti, aparate sau masini
33
de barbierit sau epilat, pedichiura sau alte obiecte care pot fi contaminate; sa spele si sa
dezinfecteze suprafetele murdarite cu sange sau secretii care ar putea contine sange sau
sperma.
Cu ocazia consilierii trebuie intocmit un document in care este scris rezultatul testului,
trimiterea la serviciile medicale de specialitate, planul de supraveghere, recomandarile cu
privire la situatiile de discriminare, declaratiile referitoare la parteneri etc.
Cand o persoana draga moare este destul de dificil sa-i explicam unui copil ce se
intampla si sa-l ajutam sa depaseasca pierderea, mai ales ca este necesar sa ne descurcam si
noi cu durerea. Copiii inteleg despre moarte atat cat le permite varsta, experienta de viata si
personalitatea. Exista, insa, niste aspecte ce ar trebui luate in considerare in toate cazurile.
Este necesar sa fim sinceri cu copiii pentru a le incuraja astfel intrebarile ce ar putea veni din
partea lor. Este posibil sa nu avem raspuns pentru toate intrebarile copiilor dar este bine sa
creem o atmosfera confortabila si sa-i impartasim copilului credintele noastre despre
spiritualitate si moarte. Copiii nu vor reactiona precum un adult in momentul pierderii cuiva.
Uneori pot sa nu planga sau sa devina hiperactivi. Indiferent de reactia copilului este necesar
sa-i fim alaturi, sa-l intelegem si sa avem rabdare.
In cadrul terapiei prin joc, jucariile sunt percepute ca si instrumente de verbalizare ale
copilului, iar jocul ca si limbaj al copilului. Asadar, terapia prin joc este pentru copil ceea ce
este consilierea sau psihoterapia pentru adult. In terapia prin joc, functia simbolica a jocului
este cel mai important aspect, asigurand copiilor posibiltatea de a-si reprezenta simbolic
34
emotiile interioare si experientele semnificative din punct de vedere emotional prin
intermediul jocului.
Jocul permite copiilor sa isi transfere temerile, emotiile, fanteziile, visele si sentimentele de
culpabilitate asupra obiectelor mai repede decat asupra altor persoane. In acest fel copiii
resimt siguranta fata de propriile lor sentimente si reactii, deoarece jocul le permite sa se
distanteze de evenimentele si experientele traumatizante pe care le-au trait. In acest mod,
copiii nu sunt coplesiti de propriile lor actiuni, deoarece acestea au loc in imaginatia lor.
Terapia prin joc dezvolta:
- personalitatea copilului
- vocabularul si simtul comunicarii
- capacitatea de integrare si adaptare la grup (grup scolar, familie sau grup de joaca)
- stima de sine si ajuta la constientizarea rolului si sentimentului de apartenenta la grup
- creativitatea copilului
35