Depresia la copil si adolescent

Generalitati
Vezi galerie foto

Depresia este o tulburare a dispozitiei (starii sufletesti) care determina copilul si adolescentul sa
se simta trist sau sa fie irascibil o perioada lunga de timp. O persoana tanara care este deprimata
nu se mai bucura la scoala, la joaca si in compania prietenilor si poate fi lipsita de energie sau
poate avea alte simptome. Ca si la adult, simptomele depresiei variaza de la usoare la severe si
de la o persoana la alta. Depresia poate dura o perioada lunga de timp si poate avea o evolutie
ciclica, cu perioade de boala urmate de perioade fara semne de boala. Depresia cronica, forma
medie denumita si distimie, apare atunci cand un copil se simte infrant cea mai mare parte a
timpului, timp de un an sau mai mult. Atat forma medie cat si forma grava a depresiei poate fi
tratata cu eficienta.
Pana de curand se credea ca numai adultii sufera de depresie in timp ce copiii si adolescentii nu.
Acum se stie ca pana si copiii mici pot avea forme grave de depresie ce necesita tratament
pentru vindecare. Oricum, simptomele depresiei la copil si adolescent sunt greu de recunoscut.
Simptomele variaza de la plictiseala la dureri abdominale si pot fi confundate cu simptome ale
altor afectiuni. Multi copii si adolescenti care sufera de depresie nu primesc tratament adecvat
pentru ca simptomatologia nu este recunoscuta. Variatii ale starii sufletesti si schimbari
emotionale cauzate de depresie pot trece neobservate, considerate neimportante sau atribuite
cresterii normale.

Copiii si adolescentii cu depresie au frecvent si alte tulburari precum anxietate, tulburari de

comportament asemanatoare cu hiperexcitabilitatea (hiperactivitate) cu deficit de atentie, tulburari
de alimentatie si ale procesului de invatat precum si serioase tulburari de comportament
(comportament dezordonat). Aceste manifestari pot aparea inainte de a fi diagnosticata depresia
la copil.
In trecut se considera ca depresia este "toata in minte" si ca o persoana cu depresie este
capabila sa se insanatoseasca de la sine. La ora actuala se stie ca depresia este o afectiune
care necesita tratament si nu este un viciu sau o slabiciune. Anii copilariei si adolescentei pot fi
dificili pentru copiii cu depresie si membrii familiei, in special atunci cand boala nu este tratata.
Netratata, depresia severa poate sa dureze un an sau chiar mai mult. Depresia severa sau
prelungita poate genera probleme precum dificultate in imprietenirea cu alte persoane si
mentinerea prieteniei, dificultati la scoala, consumul de droguri, comportament suicidar si alte
probleme care se pot prelungi si la maturitate. Trebuie apelat la ajutor de specialitate daca parintii
constata prezenta comportamentului depresiv la copil.

Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Factori de risc
4. Simptome
5. Mecanism fiziopatologic
6. Consult de specialitate
7. Expectativa vigilenta
8. Medici specialisti recomandati
9. Investigatii
10. Tratament
11. Profilaxie

Cauze
Depresia se considera a fi un dezechilibru al unor substante chimice numite neurotransmitatori,
care transmit mesaje intre celulele nervoase ale creierului. Unele dintre aceste substante
chimice, ca de exemplu serotonina, ajuta la reglarea dispozitiei. Daca aceste substante chimice,
care regleaza dispozitia, produc dezechilibru la nivelul celulelor nervoase din creier, rezulta
depresia sau alte tulburari de dispozitie. Specialistii nu au stabilit pana in prezent de ce se
produce dezechilibrul neurotransmitatorilor. Ei cred ca schimbarea aceasta poate apare ca o
consecinta a stresului sau bolii, dar ea poate apare si fara o cauza clara.
Factori de risc
Depresia la membrii familiei: copiii si adolescentii care au un parinte cu depresie au riscul de 3 ori
mai mare de a face depresie decat cei ai caror parinti nu au depresie. Specialistii cred ca atat
trasaturile familiale mostenite (genetice) cat si convietuirea cu un parinte care are depresie poate
creste riscul copilului de a face depresie.
Depresia la copii si adolescenti se poate datora stresului, problemelor sociale si conflictelor
familiale nerezolvate. Ea poate fi de asemenea asociata traumelor precum violenta, abuzul sau
neglijarea.
Copiii si adolescentii care au afectiuni medicale serioase indelungate, probleme la invatatura sau
tulburari de comportament pot face mai usor depresie.
Unele medicamente pot declansa depresia ca de exemplu steroizii sau narcoticele administrate
pentru calmarea durerii. Odata ce medicamentele sunt intrerupte, de obicei simptomele dispar.

Factori care cresc riscul de depresie la tineri

Cativa factori cresc riscul de a face depresie la tineri:
- daca un parinte sau un membru apropiat din familie are depresie: acesta este cel mai important
factor de risc pentru depresie (copiii sau adolescentii care au un parinte cu depresie au
probabilitate de 3 ori mai mare de a face depresie)
- daca au mai avut un episod depresiv, in special daca primul episod depresiv a aparut la o varsta
mica
- daca au afectiuni medicale cronice, cum ar fi diabetul sau epilepsia
- prezenta unei alte tulburari psihice, cum ar fi comportament dezordonat sau anxietate (neliniste,
teama)
- decesul unui membru al familiei sau prieten apropiat
- abuzul fizic sau sexual
- abuzul de alcool sau droguri.
Alti factori de risc si situatii care duc la depresie sunt:
- fetele la inceputul pubertatii (pana la pubertate fetele si baietii au acelasi risc de a face depresie
insa dupa pubertate si la maturitate, femeile sunt de 2 ori mai predispuse pentru a face depresie
decat barbatii)
- violenta in familie
- lipsa relatiilor sociale cu persoane de aceiasi varsta
- agresivitatea sau victima unei agresiuni.
Simptome
Depresia in copilarie sau adolescenta se dezvolta treptat sau apare brusc. Copilul poate parea
mai degraba irascibil decat trist sau se simte plictisit sau deznadajduit. Anturajul copilului poate
observa la copilul cu depresie lentoarea in miscari, insomnia sau agitatia. Copilul poate fi
autocritic sau poate avea sentimentul ca cei din jur sunt prea critici fata de el.
Aceste simptome de depresie sunt adesea subtile la inceput. In acest stadiu este dificil de asociat
simptomele cu depresia si este greu de crezut ca este vorba de depresie la copil.
Copilul cu depresie poate avea urmatoarele simptome:
- iritabilitate
- temperament violent
- dureri inexplicabile, ca de exemplu dureri de cap sau de stomac
- dificultati in gandire si in luarea deciziilor
- somnolenta sauinsomnie
- modificari ale obiceiurilor alimentare care pot duce la crestere, scadere in greutate sau absenta
castigului in greutate, asteptat la copilul in crestere
- scaderea respectului de sine (scaderea increderii in fortele proprii)
- sentimentul de vinovatie sau deznadejde
- oboseala permanenta sau lipsa de energie
- retragere din viata sociala, ca de exemplu lipsa interesului fata de prieteni
- gandul la moarte si ganduri de sinucidere.
Depresia netratata poate duce la sinucidere. Semnele de atentie pentru sinucidere se modifica cu
varsta. Semnele de atentie pentru sinucidere la copil si adolescent includ preocuparea pentru
moarte sau sinucidere sau incetarea recenta a relatiilor de prietenie.
Multi copii cu depresie au simptome de anxietate (neliniste) cum ar fi: ingrijorarea permanenta si
nefondata si teama separarii de un parinte. Cateodata aceste simptome apar inainte ca depresia
sa fie diagnosticata.
Alte simptome mai putin intalnite pot sa apara la copiii cu depresie severa precum auzul unor voci
care nu sunt reale (halucinatii auditive) sau convingerea oarba intr-o idee falsa (iluzie, manie).
Halucinatiile sunt mai comune in copilarie in timp ce iluziile sunt mai comune in adolescenta.
Diferentierea intre diversele dispozitii normale si simptomele depresiei este de multe ori dificila.
Sentimentele ocazionale de tristete si irascibilitate sunt normale. Ele permit copilului sa inteleaga
mahnirea si sa faca fata obstacolelor din viata. De exemplu, mahnirea adanca (pierderea grea)
este un raspuns normal la o pierdere cum ar fi moartea unui membru al familie, a animalului de
companie, pierderea unui prieten sau divortul parintilor. Dupa o pierdere grea, copilul poate sa
ramana trist pentru o perioada lunga de timp. Cu toate acestea, daca aceste emotii nu dispar
dupa o perioada de timp si incep sa interfereze cu viata personala a tanarului, copilul poate
dezvolta simptome ale tulburarii de dispozitie cum ar fi depresia sau tulburari distimice (depresie
de gravitate medie pe perioada indelungata) care necesita tratament.
Aproximativ 15% dintre copiii si adolescentii diagnosticati cu depresie dezvolta tulburari
bipolare (prezenta simptomelor contradictorii: alternanta intre depresie si buna dispozitie
exagerata). Copiii sau adolescentii cu tulburari bipolare au manifestari extreme ce alterneaza
intre depresie si accese maniacale (copiii sunt plini de energie, agitati sau irascibili). In depresie
pot fi intalnite simptome comune si altor afectiuni.
Uneori este dificil sa se diferentieze tulburarile bipolare de depresie. Este obisnuit ca un copil
diagnosticat cu tulburari bipolare sa fie prima data diagnosticat cu depresie pentru ca dupa primul
episod maniacal sa fie diagnosticat cu tulburari bipolare. Desi depresia face parte din tulburarile
bipolare, acestea necesita tratament diferit fata de cel al depresiei. Ca si depresia, tulburarile
bipolare pot fi familiale, de aici necesitatea ca familia sa instiinteze medicul despre faptul ca in
familie exista si alte cazuri de tuburari bipolare.
Mecanism fiziopatologic
Depresia in copilarie si adolescenta se poate manifesta mai intai prin irascibilitate, tristete sau
brusc prin plans inexplicabil. Copiii isi pot pierde interesul pentru activitati care odinioara le
faceau placere, pot simti ca nu sunt iubiti sau se pot simti deznadajduiti. Ei pot avea probleme
scolare, pot deveni nepasatori sau obraznici.
Adesea copiii cu depresie pot avea si alte tulburari asociate depresiei precum manifestari de
anxietate (neliniste), tulburari de comportament asemanatoare cu hiperexcitabilitatea
(hiperactivitate) cu deficit de atentie, tulburari de alimentatie si ale procesului de invatat, precum
si serioase tulburari de comportament (comportament dezordonat). Aceste tulburari pot aparea
inainte ca un tanar sa devina depresiv. Unii copii cu depresie dezvolta grave tulburari de
comportament (comportament dezordonat), de obicei dupa ce au devenit depresivi. Daca copilul
prezinta aceste tulburari atunci trebuie instituit tratamentul necesar depresiei.
Copilul sau adolescentul cu depresie este mai predispus la consumul de droguri, alcool, fumat
decat cel care nu are depresie. Aproximativ 30% din tinerii cu depresie vor avea probleme cu
alcoolul sau drogurile. Acestea fac depresia mult mai dificil de tratat, maresc timpul necesar ca
tratamentul sa devina eficient si cresc riscul de sinucidere. Un diagnostic si tratament precoce
insotite de o comunicare buna cu copilul pot preveni abuzul de substante.
Consult de specialitate
Trebuie anuntat serviciul de urgenta daca:
- copilul este in situatia de a se automutila, daca ameninta alte persoane sau daca apar semne
ce anunta o tentativa de sinucidere
- copilul aude voci inexistente (halucinatii auditive).
Copilul va fi sfatuit sa anunte serviciul de urgenta daca nu se poate abtine de la automutilare sau
ranirea altor persoane.
Expectativa vigilenta
Modul de abordare "astepti si vezi", numit si "expectativa vigilenta", poate fi potrivit daca copilul
are sentimente de mahnire, tristete si melancolie.
Oricum, parintele trebuie sa anunte medicul atunci cand simptomele dureaza mai mult de 2
saptamani sau daca simptomele interfera cu activitatea zilnica.
Depresia netratata poate duce la sinucidere. Semnele care anunta o tentativa de sinucidere se
modifica cu varsta. Semnele care anunta o tentativa de sinucidere la copil sau adolescent includ
preocuparea pentru moarte si sinucidere sau ruperea recenta a unei relatii de prietenie.
Medici specialisti recomandati
Tratamentul pentru depresie implica consultatia de specialitate, medicatie specifica, educatie
familiala sau o combinatie a acestora. De asemenea este important ca si copilul sa fie implicat in
planul de tratament prin stabilirea unor relatii durabile pe termen lung cu specialistii implicati in
tratament.
Specilistii implicati in tratarea copiilor cu depresie sunt:
- psihiatrul
- pediatrul
- psihologul
- medicul de familie
- medicul rezident
- asistenta medicala de specialitate.
Consilierea de specialitate (psihoterapia) poate fi acordata de:
- psihiatru
- psiholog
- asistentul social
- licentiatul in sanatate mintala
- asistenta de psihiatrie.
Investigatii
Medicul sau alt specialist va evalua si diagnostica depresia la copil, chestionandu-l despre
istoricul medical si efectuand teste pentru a determina daca simptomele nu sunt determinate si
de alte cauze in afara depresiei. Copilul poate fi supus unui examen fizic general, urmat de
efectuarea unor teste de sange pentru a determina daca are boli asociate, precum hipotiroidism
(functie tiroidiana scazuta) sau anemie (numar mic de hematii). Copilul poate fi supus unor teste
de evaluare a sanatatii mentale, teste care analizeaza capacitatea de gandire, rationamentul si
memoria.
Parintele poate fi rugat sa completeze un chestionar privind simptomele pediatrice ale copilului,
acesta fiind un scurt test screening ce ajuta la diagnosticarea depresiei sau a altor probleme
psihologice ale copilului. De asemenea copilul va da un test scris sau oral pentru diagnosticarea
depresiei.
Uneori sunt necesare teste mai laborioase care sa poata evalua in totalitate afectiunea copilului.
Interviul se realizeaza de preferat in prezenta unui parinte sau a unei persoane care il cunoaste
foarte bine pe copil. Alte informatii importante pot fi obtinute de la profesorii copilului sau de la
asitentii sociali.
Tratament
Tratament - Generalitati
Tratamentul depresiei la tineri este similar celui de la adulti cuprinzand consiliere psihiatrica si
medicamente. Cu toate ca medicamentele antidepresive pot fi eficiente in tratarea depresiei,
siguranta si efectele pe termen lung ale acestor medicamente la copii nu sunt inca in totalitate
intelese. Oricum specialistii cred ca avantajele tratamentului cu antidepresive depasesc riscurile
la majoritatea copiilor cu depresie.
Mai putin de o treime din copiii si adolescentii cu depresie primesc tratament. Aceasta se
datoreaza in parte prejudecatii ca tinerii nu pot face depresie sau ca sentimentele datorate
depresiei sunt normale la varsta lor. De asemenea, copiii nu cauta ajutor daca sufera de
depresie, pentru ca ei cred ca este normal sa se simta deprimati, ei vor invinovatii altceva sau pe
altcineva pentru simptomele lor sau ei nu stiu unde sa apeleze pentru ajutor. Copiii trebuie sfatuiti
sa ceara ajutor daca se simt deprimati, trebuie invatati unde si la cine sa mearga sa ceara ajutor
daca sunt deprimati.
Optiunile terapeutice sunt reprezentate de:
- inhibitori selectivi ai receptorilor de serotonina (SSRI), ca de exemplu fluoxetina (ca de exemplu
Prozac);de obicei, fluoxetina este una dintre SSRI folosita pentru tratamentul depresiei la copii si
adolescenti; cu toate acestea, alte SSRI ca de exemplu citaprolam (Celexa) sau sertralina (Zoloft)
pot fi eficiente in depresie si uneori acestea sunt prescrise
- medicatie antidepresiva atipica, ca de exemplu bupropion (Wellbutrin, de exemplu) sau
venlafaxina (Effexor)
- inhibitori de monoaminooxidaza (MAOi), ca de exemplu tranilcipromina (Parnat) sau fenelzin
(Nardil)
- antidepresive triciclice, ca de exemplu amitriptilina (Elavil) sau dezipramina (ca de exemplu
Norpramin). Medicamentele antidepresive triciclice au fost folosite in trecut pentru tratarea
depresiei aparute in copilarie, dar studiile recente efectuate au aratat efecte limitate ale acestor
medicamente. Antidepresivele triciclice au un risc de supradozare, precum si alte efecte
secundare severe, ca de exemplu efectele secundare cardiace.

Tratament initial
Tipul de tratament de care are nevoie copilul depinde de primul episod de depresie, de
severitatea depresiei, de ceea ce a determinat depresia (probleme familiale sau probleme la
scoala). Daca copilul are ganduri de sinucidere, depresie severa sau este rupt de realitate
(psihotic) sau nu mai poate desfasura nici o activitate atunci este necesara spitalizarea.
Tratamentul depresiei la copil si adolescent consta in general din consiliere psihologica,
medicatie si educatia membrilor familiei.
Consilierea de specialitate in depresie poate include:
- terapie cognitiv comportamentala, care se axeaza pe modificarea anumitor idei si a modelului
comportamental (modul de a se comporta)
- terapia in grup care se focalizeaza pe relatiile sociale si personale si pe problemele legate de
acestea
- terapia de rezolvare a problemelor, care este un tip de terapie cognitiva ce ajuta la gasirea unor
solutii practice pentru aceste probleme
- terapia familiala ce ajuta la educarea si asigurarea confortului familial
- terapia prin joc pentru copiii foarte mici
- educarea membrilor familiei poate fi facuta de personal medical atat prin informare cat si prin
terapie familiala. Unele dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie sa le invete membrii
familiei sunt:
- sa stie cum sa verifice daca copilul urmeaza indeaproape planul terapeutic, cum ar fi
administrarea corecta a medicamentelor si sedintele de consiliere psihologica programate
- sa invete metode prin care sa reduca stresul ce apare in convietuirea cu o persoana cu
depresie
- sa cunoasca semnele recurentei (revenirii) bolii pentru a putea preveni aceasta recurenta a
depresiei
- sa cunoasca semnele unui comportament suicidal, sa poata evalua gravitatea acestuia si sa
poata lua o atitudine corecta in prezenta acestora
- sa invete sa recunoasca semnele unui episod maniacal (semn de tulburare bipolara) care este
un acces de energie exagerata sau irascibilitate
- instituirea tratamentului la un parinte care are depresie.
Tratament de intretinere
Tratamentul instituit depinde de cat de severe sunt simptomele copilului si daca simptomele
interfereaza cu activitatea zilnica sau afecteaza calitatea vietii. Tratamentul include consiliere din
partea specialistilor si terapie medicamentoasa pe termen lung.
Unii copii nu raspund la primul medicament si este nevoie de incercarea mai multor medicamente
pentru ameliorarea simptomatologiei. Atat medicatia cat si consilierea de specialitate pot fi cele
mai eficiente terapii, in special la copiii cu depresie cronica ce dureaza de cel putin 1 an.
O parte importanta a tratamentului in curs este urmarirea administrarii medicamentelor la copiii cu
depresie. Deseori persoanele care se simt mai bine dupa administrarea antidepresivelor o
perioada de timp se considera "vindecate" si cred nu mai au nevoie de tratament in continuare.
Oricum, atunci cand medicatia este intrerupta, simptomele de obicei reapar, asa ca este foarte
important ca pacientul sa urmeze intocmai planul terapeutic.
Copilul trebuie sa respecte programul de consiliere si sa continue schimbarea stilului de viata,
cum ar fi o alimentatie sanatoasa si exercitii fizice regulate.
Daca copilul are o afectiune asociata depresiei, trebuie sa urmeze in continuare tratamentul
pentru boala respectiva. Personalul medical trebuie instiintat despre tratamentul urmat si planul
terapeutic al bolii asociate.
Tratament in cazul agravarii bolii
Daca starea copilului se agraveaza in timpul tratamentului pentru depresie (care include
consilierea de specialitate, medicamentele si schimbarea stilului de viata) este nevoie de
tratament suplimentar.
In cazul in care boala se agraveaza se au in vedere urmatoarele:
- parintii trebuie sa se asigure ca tratamentul este administrat conform prescriptiei medicale, ca
se respecta recomandarile medicului in privinta terapiei, cum ar fi prezenta copilului la sedintele
de consiliere programate
- sa se urmareasca daca simptomele aparute nu sunt determinate de o alta afectiune (de
exemplu tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie, tulburarea anxioasa sau abuzul de
substante) si sa se trateze aceasta afectiune daca este necesar
- identificarea si reducerea stresului pentru a evita agravarea simptomelor
- schimbarea dozelor sau schimbarea medicamentului administrat copilului
- sa se urmareasca respectarea recomandarilor medicale in privinta terapiei utilizate la domiciliu
(dieta echilibrata si exercitii fizice regulate).
Este necesara o scurta spitalizare in special daca copilul prezinta semne de avertizare pentru
sinucidere (comportament agresiv sau ostil, ganduri excesive pentru moarte sau detasare de
realitate) sau in cazul in care este atat de deprimat incat pierde contactul cu realitatea (psihotic)
sau are halucinatii sau iluzii. Semnele de atentionare pentru sinucidere se modifica cu varsta.
Semnele de atentionare pentru sinucidere la copii si adolescenti pot fi preocuparea excesiva
pentru moarte sau sinucidere sau ruperea recenta a unei relatii de prietenie.
Daca tanarul este deprimat, parintele ar trebui sa ascunda armele de foc sau medicamentele cu
potential letal din casa, mai ales daca tanarul stie de existenta lor si are semne de atentionare
pentru sinucidere. Cu toate ca supradoza de medicamente este metoda cel mai des incercata de
tineri in tentativa lor de sinucidere, un risc foarte mare il poate prezenta existenta la domiciliu a
unei arme de foc, mai ales daca aceasta este intr-un loc accesibil si este incarcata cu munitie.
Parintele trebuie sa incerce sa convinga tanarul de utilitatea unui plan de siguranta in caz de
ganduri de sinucidere ale acestuia, care se mai numeste contract scris sau verbal impotriva
sinuciderii. Tanarul accepta sa nu-si produca lui insusi vreun rau si sa spuna unui parinte daca
are ganduri de sinucidere. Dovezi privind eficacitatea contractului impotriva sinuciderii, in
prevenirea tentativei de sinucidere sau a actului in sine sunt in curs de evaluare. Inca nu este clar
daca aceste intelegeri ajuta si in ce masura ajuta, insa unii medici sunt de parere ca ele sunt
utile.
Pentru copiii mai mari cu depresie severa se poate utliza terapia cu electrosocuri. Prin aceasta
procedura, un stimul electric de scurta durata este transmis la creier prin electrozi plasati pe cap.
Aceasta se considera ca amelioreaza depresia prin modificarea substantelor chimice de la nivelul
creierului numite neurotransmitatori.

De retinut!
Desi unii specialisti cred ca avantajele tratamentului depasesc riscurile, pentru cei mai multi copii
cu depresie, cercetarile in privinta medicamentelor antidepresive sunt limitate. Efectele pe termen
lung si siguranta in privinta utilizarii medicamentelor pentru tratarea depresiei la copil si
adolescent sunt inca necunoscute. Recent specialistii din cadrul Agentiei Nationale a
Medicamentului (ANM) au avertizat despre posibilitatea cresterii riscului de sinucidere la
persoanele care urmeaza tratament cu medicamente antidepresive.
Implicarea familiei in tratamentul depresiei este foarte importanta in special la copii si adolescenti.
Uneori parintii copiilor sau adolescentilor cu depresie pot fi sau pot deveni depresivi avand nevoie
si ei de terapie. Daca depresia parintelui ramane netratata aceasta poate impiedica recuperarea
copilului.
Cu cat se instituie tratamentul contra depresiei mai repede la copil, cu atat recuperarea acestuia
este mai rapida. Daca se intarzie aplicarea tratamentului recuperarea copilului este mai
indelungata si mai dificila.
Uneori sunt necesare cateva saptamani pentru ca medicamentele sa devina eficiente, chiar daca
simptomele se amelioreaza mai repede. Aceasta perioada de asteptare a ameliorarii
simptomatologiei poate fi dificila pentru familie si copil. La inceput se pot incerca diverse
medicamente pana se gaseste cel optim pentru copil.
Este obisnuit ca la copii si adolescenti sa apara un nou episod de depresie (recadere) in primii 2-
5 ani de la primul episod.
Tratament ambulator (la domiciliu)

Crearea unui mediu familial placut este necesara la copilul cu depresie, acesta avand nevoie de
sustinere si de intelegere. Iubirea, intelegerea si o comunicare continua sunt unele dintre cele
mai importante lucruri care pot fi de ajutor pentru a te descurca cu un copil cu depresie.
In plus, avand o viata familiala buna, participand la intalnirile de consolare (sfatuire), luand
medicatia prescrisa de medic, avand obiceiuri de viata bune, aparitia simptomelor depresiei poate
fi redusa la un copil.
Incurajarea copilului
Sa faca in mod obisnuit exercitii, ca de exemplu sa innoate, sa se plimbe, sa se joace in fiecare
zi.
Sa evite alcoolul si consumul de droguri ilegale, de medicamente care nu sunt prescrise de catre
medic, terapii naturiste si medicamente care nu au fost recomandate de medic (deoarece
acestea pot interfera cu medicatia folosita pentru a trata depresia).
Sa doarma suficient. In cazul in care copilul are probleme cu somnul (odihna) trebuie:
- sa mearga la culcare la aceiasi ora in fiecare noapte
- sa pastreze linistea si intunericul in dormitor
- sa nu mai faca exercitii dupa orele 17.
Sa manance echilibrat. In cazul in care copilul are un apetit scazut sau diminuat, se recomanda
sa manance mai degraba gustari frecvente decat mese copioase.
Sa fie increzator ca va fi bine. Gandirea pozitiva este foarte importanta in tratarea depresiei. Este
dificil sa gandesti pozitiv atunci cand esti trist dar e bine sa i se reaminteasca copilului cu
depresie ca progresul apare treptat si necesita timp.
In cazul in care apare orice semn de sinucidere (de exemplu un comportament agresiv sau ostil,
ganduri excesive despre moarte, sau detasarea de la realitate) trebuie solicitat ajutorul cadrelor
medicale, fie cel al medicului care ingrijeste copilul, unui consilier cu experienta, medicului
psihiatru sau serviciilor de urgenta. Trebuie sa sunati imediat la 911 daca copilul se afla in pericol.
Optiuni de medicamente
Medicamentele folosite pentru tratarea depresiei la copii si adulti au fost introduse in studii,
observandu-se siguranta acestora si efectele de lunga durata. In urma acestor studii s-a observat
un consens cu privire la legatura intre medicamentele antidepresive si comportamentul sinucigas.
Asociatia Nationala de Administrare a Medicamentului a analizat aceste rezultate. Astfel ca, in
special in primele saptamani de tratament cu antidepresive poate aparea sentimentul sau
comportamentul de sinucidere. Atunci cand un copil cu depresie incepe tratamentul antidepresiv
trebuie sa fie indeaproape monitorizat. Cu toate acestea, copiii cu depresie netratati sunt de
asemenea expusi riscului de sinucidere, astfel incat trebuiesc luate in calcul toate riscurile si
beneficiile tratamentului cu medicamente antidepresive.

De retinut!

Tratamentul cu antidepresive, ca de exemplu fluoxetina (Prozac) este un tratament eficient in

tratarea depresiei, mai ales daca acesta este luat constant, conform indicatiilor medicale, dar
uneori e nevoie sa treaca o saptamana de tratament pentru a incepe sa actioneze.
SSRI (inhibitori selectivi ai receptorilor de serotonina) sunt eficienti si in tratarea altor afectiuni, ca
de exemplu in anxietate.
Un copil cu depresie trebuie sa primeasca tratament cu fiecare medicament recomandat pentru
depresie, pana la descoperirea unui nou tratament eficient in depresie. O data ce este
recomandata cea mai corespunzatoare medicatie, copilul cu depresie trebuie sa continue sa ia
medicamentele timp de cateva luni sau mult timp dupa ce simptomele din depresie au diminuat
pentru a preveni reaparitia acestora din nou.
Unii copii, care au fost diagnosticati prima data cu depresie sunt diagnosticati mai tarziu cu
tulburare afectiva bipolara, in care se intalnesc in ciclul bolii atat simptomele depresiei cat si ale
maniei (stare foarte energica, adesea cu euforie, agitatie, iritabilitate, comportament riscant sau
impulsivitate). Daca copilul sau adolescentul are o tulburare bipolara, primul episod de manie
poate aparea spontan, dar poate aparea in urma medicamentelor, ca de exemplu medicamentele
stimulante sau antidepresive. De aceea este foarte important sa informezi medicul care ingrijeste
copilul despre bolile prezente in familie, daca exista tulburare bipolara la unul dintre parinti si este
necesara urmarirea indeaproape a semnelor caracteristice comportamentului maniacal. Pentru
informatii suplimentare despre tulburarea bipolara la persoanele tinere cititi articolul "Tulburarea
bipolara in copilarie si la adolescenti".
Sfatul Asociatiei de Administrare a Medicamentelor. Asociatia Nationala de Administrare a
Medicamentelor recomanda pacientilor, familiilor acestora si medicilor care ingrijesc pacientii sa
monitorizeze, sa urmareasca indeaproape adultii si copiii care iau medicamente antidepresive
pentru a depista semnele de sinucidere. Supravegherea se recomanda mai ales la inceperea
tratamentului sau cand dozele sunt modificate.
De asemenea, recomandarea Asociatiei de Administrare a Medicamentului este de a urmari orice
persoana care ia terapie antidepresiva pentru a observa intensificarea anxietatii, a atacurilor de
panica, a agitatiei, iritabilitatii, insomniei, impulsivitatea, ostilitatea si mania.
Este foarte important sa observam aceste comportamente la copil, la acestia impulsivitatea poate
fi mai putin controlata decat la adulti, avand un risc crescut pentru impulsurile de a se sinucide.
In timp ce medicamentele utilizate pentru depresie sunt eficiente la copilul bolnav, Asociatia de a
Administrare a Medicamentelor cere firmelor de medicamente sa includa in prospectul
medicamentului atentionari speciale privind pericolul gandurilor de sinucidere sau timpul de
actiune a antidepresivelor folosite. Asociatia de Administrare a Medicamentului incurajeaza pe
oricine recomanda antidepresive, considerand ca folosirea antidepresivelor la copil sau la
adolescent realizeaza un echilibru intre riscul crescut al efectelor secundare si nevoia de
administrare a medicamentelor. Daca copilul urmeaza tratament cu un antidepresiv nu este
recomandata oprirea brusca a acestuia. Este necesara consultarea medicului care ingrijeste
copilul in legatura cu orice modificare observata si urmarirea indeaproape pentru a observa
semnele de sinucidere.

Tratament chirurgical
Nu exista in acest moment tratament chirurgical pentru depresie.

Alte tratamente
Consilierea de catre personal specializat reprezinta o parte importanta in tratamentul depresiei.
Modificarea stilului de viata, ca de exemplu efectuarea exercitiilor regulat si odihna
corespunzatoare, pot ajuta copilul sa isi revina mai rapid si mai ales sa isi imbunatateasca stilul
de viata. Terapia familiala poate contribui la intregirea familiei, mai ales atunci cand aceasta este
preocupata de depresia copilului.
Prezenta unui copil bolnav de depresie in familie necesita schimbarea atitudinii, intelegere si
multa rabdare. Este necesara instruirea parintilor in ceea ce priveste depresia in copilarie si ce
pot face acestia, cat si alti membri ai familiei pentru a ajuta in tratarea depresiei. Terapia familiala
este un mod eficient de a invata cele mai bune ganduri si fapte, de a ajuta in tratarea depresiei.
Terapia de soc (terapia electroconvulsiva) desi este un tratament eficient pentru adolescentii si
copiii de varsta mai mare, care au forme severe de depresie sau cei care nu raspund la alte
tratamente, este rar folosit la copii sau adolescenti. Chiar daca aceasta terapie este eficienta la
adultii cu forme severe de depresie, in prezent nu sunt studii care sa arate eficienta ECT la copii
si adolescenti sau la adulti.
Tipurile de terapie comportamentala (consiliere) cel mai adesea folosite in tratarea depresiei la
copii si adolescenti sunt:
- terapia comportamental cognitiva, care ajuta la reducerea, estomparea gandurilor negative si
incurajeaza comportamentul pozitiv
- terapia de relationare, aceasta se concentreaza pe initierea de relatii intre copii
- terapia de rezolvare a problemelor, in care copii sunt ajutati sa rezolve, sa inteleaga problemele
curente
- terapia familiala, care incurajeaza intreaga familie sa isi exprime toate temerile si o ajuta sa
gaseasca noi mijloace de a le indeparta
- terapia de joc, in care este implicat un copil mic sau un copil cu intarziere mentala, avand ca
scop de a-i ajuta sa-si invinga temerile sau frica (cu toate acestea nu este dovedit ca acest tip de
tratament reduce simptomele depresiei)
- terapia de soc (ECT), folosita rar la copii, poate fi de ajutor in cazul in care acestia nu raspund la
alte tratamente sau depresia acestora este severa.
Terapia complementara: medicatia complementara a fost folosita pentru tratarea depresiei la
adulti, dar eficacitatea acesteia la copii si la adolescenti nu a fost inca dovedita; nu exista dovezi
ca aceasta terapie ar fi sigura pentru utilizarea la copii sau adolescenti; medicatia complementara
poate sa interactioneze cu alte medicamente, ca de exemplu cu antidepresivele.

De retinut!
Unele simptome ale depresiei la copii si adolescenti pot persista, in ciuda medicamentelor sau a
altor terapii. Depresia intalnita la persoanele tinere este in continuare o problema si necesita
terapie de lunga durata, implicand cadrele specializate in consiliere (psihologii), tratament cu
medicamente, instruirea cu privire la tulburare sau o combinatie intre acestea. Tratamentul
inceput devreme poate sa aduca cele mai bune rezultate copilului bolnav de depresie.
ProfilaxieSus
Prevenirea primului episod de depresie este dificila, dar este posibila prevenirea sau reducerea
severitatii episoadelor viitoare de depresie (recadere).
Exista unele dovezi ca terapia comportamental-cognitiva (CBT) realizata la un grup de copii,
poate preveni sau intarzia aparitia primului episod de depresie la copiii sau adolescentii a caror
parinti au avut depresie (situatie in care copiii sunt expusi la un risc crescut de a deveni
depresivi).
Copilul cu depresie trebuie sa ia medicatia prescrisa de medic, sa participe la intalnirile de
consolare, sa urmeze o dieta echilibrata si totodata sa faca exercitii in mod regulat.
La un copil cu depresie este necesar sa existe un suport social bun, atat acasa in familie cat si la
scoala, cu profesorii, cu alti membrii ai familiei si prietenii care il inconjoara, acestia trebuind sa
aibe capacitatea de a-l intelege si de a-l sustine.
Trebuie sa stiti sa recunoasteti simptomele depresiei si sa o diagnosticati imediat pentru a incepe
tratamentul corespunzator in cazul in care apar simptomele.
In unele scoli se distribuie material educativ si totodata exista posibilitatea de a participa la
terapia in grup, mai ales cei care prezinta un risc crescut de a face depresie, ca de exemplu cei
care au probleme de conflict in familie sau cu alte persoane.