UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA IAI FACULTATEA DE BIOLOGIE

Rolul mecanismelor de aprare n dezvoltarea psihica

Coordonator: Lector Dr. Georgeta Diac

Studeni: Irimescu Mdlina Dumitrina Pricope Mdlina Violeta Horia Oana Georgiana Ioni Radu

IAI 2014
1

Contents
INTRODUCERE Irimescu ..........................................................................................................3 DEFINIREA MECANISMELOR DE APRARE: .....................................................................3 Mecansmele de aparare in dezvoltarea psihica .............................................................................7 1.Compensarea ........................................................................................................................7 2.Conversia .............................................................................................................................9 3. INTELECTUALIZAREA Pricope .......................................................................................9 4. NEGAREA ....................................................................................................................... 10 5. REGRESIA ....................................................................................................................... 12 6. REPRESIA HORIA .......................................................................................................... 14 7. IDENTIFICAREA............................................................................................................. 15 8. PROIECIA...................................................................................................................... 15 9. RAIONALIZAREA Ionita .............................................................................................. 17 10. FIXAIA ........................................................................................................................ 18 11. REFULAREA ................................................................................................................. 19 CONCLUZII ............................................................................................................................. 20 Bibliografie ............................................................................................................................... 22

INTRODUCERE DEFINIREA MECANISMELOR DE APRARE:

De la apariia sa termenul de aprare (Freud S., 1894) a desemnat o serie de explicatii psihologice pentru a arata modul n care conflictul este factorul etiologic determinant. Termenul de psihonevroz a fost folosit de Freud S. ,pentr a desemna o serie de boli n care conflictul psihic este determinant. Doi ani mai tarziu, in 1896, ntr-un articol intitulat Noi remarci asupra psihonevrozelor de aprare S. Freud afirm c apararea este punctul central al mecanismelor psihice al nevrozelor luate n discutie. n 1936 Freud A. ,pornind de la contribuiile tatalui su, realizeaz o sintez a datelor privind mecanismele de aparare descriind intele si motivele aparrii. Prin coninutul termenului de mecanism de aprare putem nelege modalitile de dezvoltare pentru a proteja Eul att n situaii normale ct i n cele patologice. Mecanismul de aprare sugereaz un mod de funcionare asemntor cu cel al unei maini al sistemului psihic implicat. Caracterul incontient i automat al mecanismului de aparare justific n mare msur aceast formulare. Daniel Wilocher definete mecanismele de aparare ca fiind ansamblul o peratiilor a caror finalitate este de a reduce conflictul intrepsihic facand inaccesibile experientei constiente unele din elementele conflictului. Apararea este un mecanism psihologic inconstient folosit de individ pentru a-i diminua anguasa nsuta din conflictele interioare dintre exigentele instinctuale i legile morale i sociale. Notiunea de mecanism de aparare nglobeaza toate mijloacele utilizate de Eu pentru a stapni, controla si canaliza pericolele interne i externe. Mecanismele de aparere const ituie strategii prin care persoanele reduc sau evita starile negative, cum ar fi frustrarea, conflictele anxietatea si stresul (Homles). Mecanismele de aparare sun procese psihice inconstiente viznd reducerea sau anularea efectelor dezagreabile ale perico lelor reale sau imaginare care remodeleaza realiti interne si/sau externe ale cror manifestari pot fi incontiente sau contiente.

Daniel Lagache spune c n concepia freudian, funcia eului trebuie s fie studiat n acelai timp n relaia sa cu lumea exterioar i n relaia sa cu lumea interioar a pulsiunilor instinctuale". Perspectivele psihanalitice ale personalitii snt integrative. Ele nglobeaz punctele de vedere economic, dinamic, topic. Conform proiectului economic, procesele mintale i afective snt concepute ca raporturi de fore, n termeni de conflict. Ceea ce conteaz este aspectul cantitativ al forelor care intr n conflict : energia instinctual mai puternic sau mai puin puternic.

Inconstientul i structura psihicului

Teoria freudiana asupra psihicului Freud a avut doua teorii despre psihic. A. Prima este paralela primei teorii despre instincte i este preocupat s stabileasc un loc inconstientului n structura psihicului si s descrie importana incontientului in econo mie, psihologie. Psihicul este alcatuit din trei instane: Incontient, Precontient, Contient. ntre ele exista o cenzur care controleaz trecerea dintr -o instanta n alta. n aceast teorie inconstientul este o instan (substantiv), iar Freud e puin preocupat de descrierea celorlalte doua instane. Aici, inconstientul e echivalat cu refulatul, care are coninut de natura sexual.

B. A doua teorie elaborata in 1920 de Freud corespunde celei de-a doua teorii despre instincte, conine o important rest ructurare a viziunii despre inconstient. Aici, inconstientul nu mai este o instan (substantiv), ci este un atribut care revine n diferite masuri fiecareia dintre cele trei instane despre care vorbea Freud. Incontientul, in a doua teorie nu mai este echivalent cu refulatul, nu descrie doar coninuturi respinse de cultur. Freud admite acum i un incontient cu coninuturi spirituale. Din a doua teorie este Se-ul. In germana, termenul este das Es substantivarea unui pronume impersonal care se refer doar la fenomenele naturii. A fost tradus n limba romn prin SINE, pt 4

ca Sinele descrie si interioritatea si impersonalitatea. A trebuit sa se renune la aceasta traducere pt a nu se face confuzii cu alte curente (ex. cel Jungian). n romna s-a rmas la SE. Acest Se este instana pulsional a personalitaii, coninnd reprezentarile psihice ale instinctelor. O parte din aceste reprezentri nu au acces la contient altele sunt reprimate si formeaza refulatul, iar o alta parte au acces la constient si devin motive constiente ale comportamentului uman. Se-ul preia caracteristicile inconstientului din prima teorie, in masur n care este vorba de o dimensionare refulat.

Eul si supra- Eul

Genez si funcii: n german das Ich; franceza moi; engleza ego. Din punct de vedere psihologic Eul e o instanta centrata in jurul contiinei ce inglobeaz intreg precontientul, dar are si o dimensiune incontient. Este instana de comand si control a activitaii psihice. Eul se formeaza din Se sub influena realitaii externe. Funciile sale referindu-se att la aceast realitate extern, ct si la realitatea intern, psihic. Funcia cea mai importanta este autoconservarea organismului. Pentru a realiza aceast funcie esential, Eul trebuie s realizeze o serie de condiii subdivizndu-se in urmatoarele subfuncii: 1. cunoaterea realitii externe si acumularea in memorie a experienelor traite; 2. testarea realitaii distingerea ntre realitatea extern si cea psihic. De msura n care aceast funcie e bine realizat depinde adaptarea la realitate n plan pragmatic, iar n plan psihic de reuita testrii realitaii depinde snatatea psihic. Disfunciile psihice se caracterizeaz prin grade diferite de alterare a testrii realitaii; 3. modificarea lumii exterioare prin intermediul motricitii i pe baza cunoaterii realitatii Eul incearca sa modifice realitate exterioara in conformitate cu dorintele interioare; 4. controlul instinctualitii vizeaz lumea interioar. Eul e preocupat s asigure doar atata satisfacere instinctual cata nu pericliteaza securitatea psihica. Pentru a cerceta lumea instinctelor Eul dispune de un set de mijloace numite (impropriu) mecanisme de aparare care alcatuiesc dimensiunea sa inconstienta. Eul e guvernat de principiul realitatii care impune amnarea sau chiar suspendarea satisfacerii instinctuale atunci cnd aceasta satisfacere constituie un pericol pentru adaptare care se manifesta ca un conflict psihic.

Constituirea Eului si evolutia sa spre maturitate presupune o succesiune de etape (care sunt tot atatea trepte care conduc de la principiul placerii la principiul realitatii):la inceputul vietii Eul e foarte slab si de fapt coincide cu Seul = Eul ideal. Se manifesta in primele luni de viata cand sub protectia familiei opozitia mediului fata de dorintele copilului e minima. Pe masura ce opozitia realitatii creste Eul ideal, ce devine neadaptat, e depasit; maturitatea deplina a Eului e atinsa in momentul in care acesta dobandeste autonomie in raport cu celelalte instante psihice in raport cu Supraeul si Seul. Maturitatea psihica e atinsa cand intr-adevar Eul isi poate indeplini functia de comanda si control atunci cand Eul nu mai e comandat de Se si tutelat de Supraeu.

Impotriva cui se apara eul? Apararea este o strategie de lupta contra efectului, in sensul ca daca acesta nu are o acciune neplcut, mecanismele de aparare nu apar. Eul se apara impotriva impulsiunilor inconstiente si impotriva acestor efecte legate de aceste impulsiuni care sunt supuse la tot felul de constrangeri pentru a fi stapanite si metamorfozate. De ce se apara eul si care sunt motivede pentru care eul se apara? Dupa Freud A., pot fi reinute trei motive: Frica de supra- Eu, frica de real, teama ca intensitatea pulsiunii s nu devina excesiv. Exista aprari normale si aprari patologice: Apararile se manifest i in conditii normale.Vom considera c atta timp ct functionarea mintal nu este afectat de supleea si armonia sa in adaptare la real, aprarile sunt eficace. Dac acestea sunt prea rigide sau prost adaptate realitailor interne si externe, vorbim de aprari patologice,deoarece aceste aparari au tendina de a deforma perceperea realitii si s perturbe funciile Eului. SUPRAEUL

In germana das Uberich; franceza surmoi; engleza superego. Aceasta instanta, care in prima teorie era numita cenzura, este una critica si asa cum arata si numele pentru o lunga perioada de timp Supraeul e supraordonat Eului (perioada copilariei in care Eul e slab). Supraeul incorporeaz cerinte culturale majore - pe langa partea critica are si o parte de ideal, stimulativ. Fenomenele pe care s-a bazat Freud pentru a separa aceasta instant sunt 6

fenomenele clinice: delirul de observatie, melancolia si doliul patologic situatii in care isi face simtita prezenta si actiunea intr-un mod deosebit de clar. La nivelul cotidian, comandamentele Supraeului se exprima sub forma unor reglementari nereflectate de tipul se cu vine / nu se cuvine, se face / nu se face comandamentele care ni se impun neconditionat.

Formele Supraeului si continuturile sale Dupa psihanaliza freudiana, Supraeul e precipitatul complexului Oedip si reprezinta interiorizarea cerintelor exprimate de parintele de acelasi sex este vorba de interiorizarea interzicerii incestului si interiorizarea interzicerii agresivitatii fata de parintele de acelasi sex. In perioada de latenta Supraeul se imbogateste cu alte norme culturale, morale, estetice reprezentate de substitutii parentali. Din punct de vedere al psihanalizei kleiniene germenii Supraeului se pun, se constituie cu mult inaintea stadiului oedipian si in perioada oedipiana acesti germeni se consolideaza si amplifica. Freud a vorbit indistinct de Supraeu si idealul Eului ca fiind doi termeni ce desemneaza aceasta realitate psihica. Psihanalitii ce i-au urmat lui Freud spun dac nu e vorba despre doua instante: una critica a Supraeului si alta stimulativ a idealului Eului. Dupa Herman Nunberg Supraeul e predominant patern si critic, in timp ce idealul Eului e predominant matern i stimulativ. n timp ce aciunea Supraeului se bazeaza pe frica de pedeapsa, actiunea Eului se bazeaza pe fora iubirii si a fricii de a pierde iubirea.

Mecansmele de aparare in dezvoltarea psihica

Freud A. descrie zece tipuri de mecanisme de aparare:

1.Compensarea
Ce face cineva cu sentimentele de inferioritate in afara de a suferi? Mai mult timp nu poate scapa de ele deoarece sunt inrdcinate n proprium. Se cere o forma susinut de lupta i aceast form Adler a numit -o compensare. Se pot distinge cteva tipuri.Actiunea directa (compensarea in speta) se produce cnd cel care sufera atac in mod constant sursa unei inferioriti reale si o nlatur.Cand slabiciunea 7

original nu este inlaturat, ci se transform intr -o sursa de fora, vorbim de supracompensare. Legenda ne spune c Demonstene s-a straduit atat de mult sa-i inving blbiala ncat a devenit nu numai un vorbitor normal, ci si un mare orator. Theodore Roosevelt,a crui debilitate timpurie constitui o povar, s-a straduit sa-i reconstruiasc fizicul i a sfarsit prin al supracompensa .Vorbim de compensaia prin substitutie cand o persoana nu -i poate inlatura handicapul, dar n schimb descoper alte satisfacii. Cocoatul nu ii poate corecta diformitatea, dar poate deveni puterea din umbra a unui tron. O fat simpl ii poate cultiva n mod compesatoriu farmecul si inteligent, iar un tnar neatletic poate excela n studiile sale. Mecanismele de aparare sunt compensri menite sa amageasc pe alii. Adolescentul ii poate ascunde nesigurana in spatele unei strngeri de mna exagerate. Laudaroeniile unui faraon poate ascunde o slbiciune interioar. Rationalizarea est e o form de compensare care neala mai mult pe sine dect pe altii. Un individ palid, neatletic spunea ca Mi-e grea sa aud de globulele rosii ale atleilor. Globulele rosii nu trec niciodata prin creier. Asemenea raionalizari de tipul strugurilor ac ri sunt obisnuite la fel, ca si cele de tipul dulce-acrior, lucru il face sa arate distins :ca Snoava sau Dante. Raionalizarea este sprijinit de mass-media. Persoane cu sentimente de inferioritate intelectual sau sociala pot gasi o consolare citind sau vizionnd filme care descriu viciile naltei societi, grosolania studenilor din colegiu, nesabuina intelectualilor si superioritatea virtuii domestice i a omului obinuit. Gandirea autist conine o compensare a imaginaiei. Putem reui n visele noastre cu ochii deschii. Un anumit tnar, persecutat de colegii sai mai viguroi, se refugia n camera sa n fiecare dupa-amiaz pentru a juca cele doua jocuri favorite ale sale. ntr -unul era nvatator i administra pedepse corporale baietilor robuti. n celalalt era milionar i completa cecuri substaniale pentru favoriii si i se intreinea cu oaspei importani. Cand compensarea autist este avansat ntalnim personalitatea puternic introvertit, poate chiar schizoida (o stare care e la limita schizofreniei anormale n care individul traiete aproape n intregime nurubat n plasa propriilor fantezii). Puini oameni sunt ferii de una sau mai multe forme de compensare, dar pana cnd procesul nu este deprins i adnc nrdacinat, nu putem vorbi de compensare ca trasatura a personalitii.

2.Conversia
Mecanism de formare a simptomelor activ in isterie si in special in isteria de conversie. El consta in transpunerea unui conflict psihic in simptome somatice, motorii (de exemplu, paraliziile) sau senzitive (amnezii sau dureri localizate) si in incercarea de a-l rezolva pe aceasta cale. Termenul conversie este pentru Freud corelativ unei conceptii economice: libidoul detasat de reprezentarea refulata este transformat in energie de inervatie.Specifica pentru

simptomele de conversie e insa semnificatia lor simbolica: ele exprima prin intermediul corpului reprezentari refulate. Refularea este un proces psihic ce are misiunea de a pstra n afara contiinei reprezentarile inacceptabile, dat fiind ca sunt interzise de catre Supraeu. Refularea reprezentarilor pulsionale, n acelai timp dorite i de nedorite, are loc printr un joc de dezinvestire a libidoului si de reinvestire (sau contra -investire) a energiei in alte reprezentari autorizate. Esecul sau imperfectiunea respectivului mecanism se manifesta prin simptome precum: conversii somatice, lapsusuri, acte ratate, angoase fobice . Refularea este mecanismul de baza al nevrozei isterice, nsa i in viaa de toate zilele este folosit ntr-o mica masura de catre orice nevrozat normal, adica de majoritatea indivizilor. Refularea apare i la nevrozatii obsedai, nsa la acetia actioneaz mai mult asupra afectului decat asupra reprezentrii, folosind mecanisme complementare, cum ar fi izolarea, formai a reacionala, deplasarea, represia si condamnarea.

3. INTELECTUALIZAREA
Intelectualizarea este recurgerea la abstracie i generalizare n confruntarea cu o situaie conflictual care l-ar angoasa prea tare pe subiect dac acesta ar recunoate ca este imp licat personal. A. Freud consider ca pericolele pulsionale i fac pe oameni inteligeni. Folosim intelectualizarea atunci cnd punem accentul n mod exagerat asupra gndurilor atunci cnd ne confruntm cu o situaie pe care nu o acceptam. n loc sa scoat la suprafa emoiile pe care le simte n legtur cu situaia respectiv, persoana alege s o treac prin filtrul gndirii. De exemplu, o persoana care afl ca este grav bolnav, n loc s -i exprime tristeea i amrciunea, se ocup de procedurile medicale necesare internrii sale. Cnd simt prezena unei primejdii intern sau extern, unul dintre refugiile posibile este intelectualizarea. Descriind o serie de subieci care caut s-i stpneasc angoasele ,,printr-o 9

vast intelectualizare a afectelor Bohm propune pentru acesta atitudine denumirea nevroza de cerebralizare. Intelectualizarea este caracteristic adolescenei i deci normal n aceast perioad. n schimb, sunt motive certe de ngrijorare daca un copil de opt ani "ncepe sa mediteze asupra lumii ca ntreg i asupra locului su n cadrul acestui univers, ntreb ndu-se de ce este el acolo". n procesul analitic, intelectualizarea este epuizarea coninutului psihotraumatizant al unei situaii de via. Intelectualizarea are dou roluri: unul are semnificaia de eliminare a afectului legat de o reprezentare (amintire, idee, gnd) conflictual, n timp ce reprezentarea respectiv rmne contient. Un al doilea rol se refer la o separare artificial ntre dou idei sau dou componente, care n realitate sunt legate ntre ele, dar a cror legtur subiectul nu o poate accepta fr o anumit doz de anxietate. Cele dou desemneaz aadar un ansamblu de strategii cognitive care vizeaz analiza informaiei traumatice, n condiiile disocierii acesteia de consecinele emoionale.

4. NEGAREA
Reprezint refuzul de a accepta realitatea. Atunci cnd alegem s adoptm acest mecanism, ne purtm de parc un eveniment, un gnd sau o emoie dureroas nu ar fi existat. Este considerat unul dintre cele mai primitive mecanisme de aprare deoarece este corelat cu dezvoltarea personal din copilrie. n viaa de zi cu zi, rolul negrii este de a evita sa fim fa n fa cu propriile sentimente care ne trdeaz, cu aspecte de care nu suntem mndri i pe care nu vrem sa le recunoatem. Un astfel de exemplu este cazul unui depende nt de alcool, care neag faptul c are probleme de dependen din simplul motiv c lucrurile stau bine din alte puncte de vedere: de exemplu o relaie stabil sau un serviciu bine pltit. Negarea este un mecanism de aprare reprezentat prin refuzul de a -i recunoate paternitatea gndurilor, dorinelor, sentimentelor imediat dup formularea lor sau prin refuzul de ctre subiect a unei interpretri exacte care l privete, formulate de un interlocutor. n limbajul curent, o negare poate fi o minciun contient menit s intimideze un adversar, o ncurajare pe care o persoan i-o adreseaz siei, ca autosugestie sau o justificare de reacredin. 10

Pentru a putea vorbi despre o negare-aprare, enunul i negarea sa trebuie s se refere la elementele purttoare ale unui conflict incontient, care sunt refuzate din chiar acest motiv. n situaia n care interlocutorul se neal n interpretarea sa negarea practicat de subiect i gsete justificarea. Negarea (considerat de numeroi autori o aprare distinct) poate fi privit ca o component a refuzului ce permite perceperea realitii i respingerea ei rapid, transformarea sa prin adugarea adverbului de negaie nu. Stimulii, gndurile i sentimentele nelinititoare, dei percepui, sunt apoi transforma i cu rapiditate. Astfel, spunem despre un cine mare i amenintor ca nu e mare sau, de asemenea, atunci cnd dorim sa agresm pe cineva, afirmam: Nu sunt agresiv. Un alt exemplu ne este furnizat de reacia frecvent la aflarea diagnosticului de infe ctare cu HIV (Jourdan-Ionescu i de la Robertie, 1989). Persoanele care afla acest diagnostic aud vestea i i neleg consecinele: Am sa mor de SIDA! - dar neag imediat posibilitatea aceasta: Nu este testul meu, cred ca ai greit rezultatul!. Utilizarea negaiei le permite persoanelor care trebuie sa nfrunte aceast veste sa nu fie copleite de angoasa asociat ei (teama de moarte, de respingere, de abandon etc.). n cazul negrii, percepia ngrijortoare nu mai poate fi total evitat, dar semnificaia sa este totui respins. Cronologic, conceptul de nu apare n jurul vrstei de 2 ani. Negarea, ca i transformarea n contrariu, depinde n mare msur de dobndirea limbajului. Negarea se poate asocia transformrii n contrariu, o negare iniial fcnd logic posibil rsturnarea. Jocul negrilor i al transformrilor n contrariu este ntlnit la mai multe personaje celebre din serialele de televiziune care i-a fascinat i continu s-i fascineze pe copii. Astfel, Clark Kent, reporter miop, smiorcit i slab, se transforma n Superman, iar David Bruce Banner, cercettor tiinific, se preschimba n Incredibilul Hulk. Utiliznd negarea i transformarea n contrariu, dou componente ale refuzului, aceste personaje devin ne-slabe i i asuma astfel caliti cum ar fi fora fizic i moral, depind posibilitile muritorilor de rnd.

11

5. REGRESIA
Regresia este un mecanism psihologic de aprare care const n revenirea la un comportament sau la un stadiu anterior i inferior sau numai la anumite a titudini, elemente sau operaii dintr-un stadiu depit. Este ntoarcerea ctre un stadiu de nceput al evoluiei fiecrui individ atunci cnd se confrunt cu gnduri i impulsuri pe care nu le accept. De exemplu, un adolescent dominat de team, furie i impulsuri sexuale poate dezvolta anumite comportamente din copilria timpurie, dar care nu i mai sunt specifice vrstei actuale. Un adult poate apela la regresie atunci cnd tie c are o zi stresant i alege s rmn n pat, fr a-i asuma responsabilitatea pentru ceea ce urmeaz. Regresia constituie o revenire mai mult sau mai puin organizat i tranzitorie la moduri de expresie anterioare gndirii, la conduitele sau relaiile obiectuale n faa unui pericol intern sau extern susceptibil de a provoca un exces de angoas sau de frustrare. Pe versantul psihic, n timp ce forele de maturizare i adaptare tind s sporeasc eficiena funciilor eului fidele realitii, aprrile mpotriva neplcerii acioneaz n sens contrar i la rndul lor altereaz funciile eului. Regresiile pot fi ,,benigne, cele puse n slujba eului i ,,maligne cele de pe versantul patologic. Regresia intervine n urma unor ocuri, traume sau frustrri. Aceast revenire poate fi mai mult sau mai puin organizat i mai mult sau mai puin tranzitorie. Mecanismul regresiei este strns legat cu cel al progresiei, de aceea, pe parcursul dezvoltrii individului aceste mecanisme se alterneaz. Pentru unii terapeui, regresia pacientului este un imperativ, ceea ce presupune c profunzimea problemelor acestuia poate fi surprins numai cnd intr n starea de regresie, pentru ali terapeui, regresia reprezint o stare ce trebuie prevenit cu orice pre, ntruct, cum am putea sa-l readucem pe pacient la starea sa anterioar normal de funcionare. Regresia ca mecanism de aprare poate deveni patologic atunci cnd este repetat i atunci cnd pacientul nu o mai alterneaz cu progresia, nsa ea poate avea i efecte favorabile prin faptul c reprezint pentru persoana n cauza un fel de consolare. Regresia se mai poate dovedi patogen, din cauza punctelor de fixaie de care se ataeaz, mai ales n perversiune. Regresia ca mecanism de aprare se dovedete a fi de o importan fundamental prin funcia sa intra-psihic i interpersonal. Ea se prezint ntr-o

12

evident diversitate de configuraii, ntruct cele trei instane ale personalitii (Sinele, Eul i Supraeul) pot recurge incontient la ea. n concluzie regresia poate fi un mecanism valid de aprare, ns, se poate asocia i cu efecte nocive. Regresia eului este o reacie aproape normal n faa bolii sau dup o experien traumatica ns exist i riscul ca regresia sa nu fie reversibil i s nu aduc beneficii. Funciile eului pot fi ireparabil afectate, dezvoltarea pulsiunilo r poate fi stagnat. n aceast situaie, regresia a devenit un agent patogen. Cel mai frecvent, regresiile survin simultan n etape libidinale, n relaii obiectuale i n funcii ale eului. Cnd un biat de trei ani, care arat o vdit admiraie i dragoste fa de mama sa, este confruntat cu naterea unui frate, el se poate retrage ntr -o atitudine de ncpnare agresiv fa de mama sa, dezvoltnd simultan un foarte puternic ataament fa de tatl su. El regreseaz de la o relaie obiectual pozitiv oedipian ctre o relaie obiectual anal i negativoedipian. Un alt exemplu de regresie este atunci cnd un copil colar trecut printr -o traum datorit decesului unui printe i dorete s revin la vrsta de dinaintea tragediei, are vise n care se vede exact la acea vrst n care nc nu se ntmplase nimic. Chiar dac, de-a lungul ntregii viei, trebuie s ntreprindem n mod constant un anume efort pentru a ne feri s regresm nspre unul sau altul dintre momentele trecutului, se poate spune totui c regresia are i o valoare pozitiv. ntreaga funcie a creativitii cu rol artistic sau terapeutic att pentru pacient, ct i pentru terapeuii si, ar putea fi astfel abordat prin prisma regresiei ce deschide numeroase ci spre sublimare. Un alt exemplu, un bieel de apte ani ai crui prini sunt divorai ncepe edina de psihodrama astfel: am avut un vis, dar nu vreau s i-l povestesc, vreau ca el s se ndeplineasc. ncurajat s povesteasc visul, copilul continu: Eram cu prietenul meu i cu un celu alb i ddeam peste un tunel. Tunelul ducea spre trecut. La ieire ajungeam n grdinia mea i m vedeam pe mine la trei ani. Bieelul de trei ani avea ambii prini alturi, ei nu divoraser nc. Regresia rezid aici ntr-o cltorie spre napoi, att timpul (prima copilrie) ct i spaiul (visul), declanat de confruntarea subiectului cu o situaie ncrcat de angoas. Avem de-a face mai nti cu visul nsui, produs al unei regresii de la gnduri la imagini i n al doi lea rnd, cu funcia defensiv pe care o ndeplinete realizarea unei dorine ce infirm realitatea 13

parental: copilul i exprim fr ocoliuri aspiraia de a-i vedea visul mplinit pentru a se simi trind ntr-un context mai sigur, ce se refer n special la sistemul de relaii obiectuale stabilite cu prinii si. n sfrit putem presupune c visul nu este doar realizarea unei dorine infantile, ci i o ntoarcere spre napoi ntr-o tentativ de figurare a traumatismelor provocate de desprirea prinilor, pentru a le putea domina. Imaginea tunelului este cea mai potrivit pentru a sugera funcia tranzitorie i pozitiv a ntoarcerii napoi, a micrii nspre trecut, care -i ofer subiectului posibilitatea de a porni mai bine n cadrul unei relaii t erapeutice. Regresia constituie o revenire mai mult sau mai puin organizat i tranzitorie la moduri de expresie anterioare ale gndirii, la conduitele sau relaiile obiectuale, n faa unui pericol intern sau extern susceptibil de a provoca un exces de a ngoas sau de frustrare.

6. REPRESIA
Reprezinta blocarea incontienta a gandurilor, impulsurilor si sentimentelor de neacceptat. Faptul ca oamenii folosesc in mod incontient acest mecanism ii determina sa nu aiba control asupa lui. In mod normal individul impiedica manifestarea contienta a dorinelor si gandurilor dezagreabile. Tot ceea ce este contradictoriu in raport cu tendinele dominante ale personalitaii contiente, cu dorine, nazuinele si idealurile ei i tot ceea ce ar tulbura buna parere pe c are cineva dorete s-o aiba despre sine pentru a fi reprimat. Reprimarea ocupa primul loc in enumerarea noastra pentru ca toate celelalte mecanisme de aparare par sa depinda de ea intr-un fel sau altul. Daca toate dorinele, amintirile i conflictele noastre, in mod normal ar folosi mai curand infruntarea decat apararea. Tocmai deoarece consideram infruntarea prea dificila recurgem la reprimare. Si cand adevarata natura a conflictului nu mai este clar ineleasa suntem gata pentru noi strategii de autonela re. Pentru a lua un exemplu, decanii si preedinii de departamente din colegii sunt adesea uimii de numarul mare de studeni deficitari din punct de vedere al pregatirii universitare, care uita c au primit scrisori de avertizare in legatura cu munca lor d in colegiu. Pentru el ameninarea eliminarii din colegiu este neplacuta si lucrul cel mai simplu de fcut este sa reprime gndul ei uitnd comod ameninarea, studentul e liber s se distreze i, de asemenea, s -i reconstruiasc respectul fa de sine intr-o varietate de modalitai minore. El i poate scuza eecurile anterioare, blama instructorii i raionaliza lenea pn cnd realitatea tragic l ajunge 14

n final din urma. Chiar dac el nu a uitat cu adevrat avertismentul, cel puin i-a redus importana i s-a asigurat pe sine c acesta se datoreaza unei cauze care nu i apartine.

7. IDENTIFICAREA
Identificarea este asimilarea incontient, sub efectul plcerii libidinale i/sau al angoasei, a unui aspect, a unei proprietai, a unui atribut al celuilalt, care conduce subiectul, prin similitudine reala sau imaginar, la o transformare total sau pariala dup modelul celui cu care se identific. Identificarea este un anumit tip de relaie cu lumea constitutiva a realitaii. Acest mecanism si manifest finalitatea defensiv ca activitate incontient, pentru c nu este o simpla imitare, realizeaz un fond comun care, dup Widlocher este legat de o comuniune ce persist n incontient. Identificarea cu agresorul desemneaz faptul c un subiect, confruntat cu un pericol exterior se identific cu agresorul sau n diferite moduri evidentiate de Laplanche i Pontolis(1967): -fie relund pe cont propriu agresiunea ca atare -fie imitnd fizic sau moral persoana agresorului -fie adoptnd anumite simboluri de putere care l caracterizeaz pe agresor. Este un mecanism complex, care combina mai multe aspecte: a se identifica, si apoi a exterioriza, a proiecta. Nu este o manifestare agresiv direct, ci un raspuns elaborat mpotriva angoasei. Identificarea proiect iv este un mecanism ce const ntr-o fantasm n care subiectul i imagineaz c intr parial sau total n interiorul celuilalt, ncercnd n acest mod s -I fac ru celeilalte persoane, s o posede I s o controleze. Sensul ei este spre alte spaii m entale, spre alte persoane. Capacitatea de a te debarasa de tot ce nu ii place la propria persoan constituie o aprare ce provine din fantasmele de omnipoten cu puterea interzis sau posesiv care le nsoete.

8. PROIECIA
Se refer la atribuirea greita a gndurilor, emoiilor i sentimentelor nedorite unei persoane ctre o alt persoan care nu deine toate aceste gnduri, emoii i sentimente. 15

Proiecia este folosit n special atunci cnd unei persoane i se par inacceptabile anumite sentimente pe care le deine, aa c le arunc asupra altcuiva. Proiecia apare n cadrul unei activari defensive care elibereaz eul de o neplacere, dar se manifest n multe moduri de gndire sau funcionare non- patologice . Ea este mecanismul psihic mobiliat cnd se pune problema investigrii personalitii, obiectul probelor proiective. Modul de operare: De regul, subiectul tinde s atribuie defectele proprii unor persone care se bucur de prestigiu sau grupul su de referin. In acest fel, el reevalueaz car acteristica respectiva, care poate conduce apoi la o eventual diminuare a distrs-ului pricinuit de contientizarea acesteia. Importantul mecanism de aprare al proieciei este un tip special de raionalizare. Ea este in esent forma de autoamgire prin care se atribuie propriile gnduri, dorine i defecte dezagreabile unei altor persone. Dac putem acuza pe alii suntem salvai de la durerea de a ne acuza pe noi nine. Ne simim oarecum virtuoi i liberi de pcat cnd vorbim comod despre propriile noastre defecte la altii. Spun eu minciuni? Bine, Uit-te la Tray. Este un mincinos inveterat! Ichheiser a numit aceast form particular de proiecie mecanism pai-brn. Cellalt are impulsuri negative, la fel am i eu; dar datorit proieciei vd numai paiul din ochiul lui si nu bag de seam brna dintr-al meu. Uneori, desigur, cellalt nu are nici mcar un pai, este n ntregime innocent. Totui eu pot vedea eecurile mele la el. Un exemplu extrem ar fi persoana psihotic care crede c toi, cu excepia lui, sunt nebuni. Un exemplu mai obinuit este brfa rentemeiat care nu spune nimic adevrat despre victim, ci o mulime de lucrri despre conflictele interne ale elevetitorului. n proiecia complementar nu atribuim propriile noastre stri mentale alt ora, ci mai curnd le atribuim motivele i comportamentul care ar exlica (sau ar completa) propria noastr suferina. Copilul timid crede c, cinele, sau copilul vecin, au planuri agresive mpotriva lui. Paranoicul crede c ceilali comploteaz distrugerea lui. Prin proiecia complementar frica, vina sau grijile noastre primesc o explicaie. M simt deprimat? Ei bine, e din cauza ca ceilali oameni nu m trateaz corect. Deplasarea este o form special de proiectie. Un muncitor nemulumit este foarte iritat de maistrul su, dar el nu poate nici s se rzbune, nici s nfrunte direct situaia; i atunci seara ii vars necazul asupra soiei i copiilor si. Umilinele nmagazinate pentru nfrngerea din 16

primul rzboi mondial, precum i o mulime de dezordini sociale i conflicte personale au dus Germania nazist la a face din evrei api ispitori. Este deosebit de interesant c lista de acuzaii a lui Hitler mpotriva evreilor coninea chiar I pe acelea pe care el nsui era vinovat( sete de putere, propagand n favoarea rzboiului, perversiune sexual). Prejudecata faa de gruprile minoritare, in adesea forma acuzrii evreilor, negrilor, politicienilor, aproape a oricarui grup, pentru frustraiile din propria noastr viaa. Pare mai usor s-I acuzi pe ei, dect s descoperi I s nfruni adevratele cauze. Proiecia joac un rol important n multe momente ale vieii psihice, chiar n situaii nepatologice( superstiii, mitologie, animism). Proiecia este un semn practic de eec al refularii.

9. RAIONALIZAREA
Raionalizarea este justificarea logic, dar artificial care camufleaz fr tirea celui care o utilizeaz, adevratele motive,(iraionale i incontiente) ale unora dintre judecile acestuia dintre, conduitele i sentimentele sale, ntruct aceste motive nu ar putea fi recunoscute fr anxietate. Nu orice raionament suspect este n mod obligatoriu o raionalizare. Erorile de judecat cauzate de premise eronate, de ignoran sau de o atenie insuficient pot angaja gndirea pe o cale greit. Este cazul capcanelor semnalate de Freud n studiul su consacrat proceselor psihice normale. n acest caz nu acioneaz nici o aprare. Raionalizarea poate fi individual, dar i colectiv. Vorbind despre modul cum rzboiul i-a orbit pe contemporanii si, Freud vorbete despre faptul ca popoarele asculta mai mult de voia pasiunilor dect de aceea a intereselor lor. Ele nu invoca interesele dect pentru a-i raionaliza pasiunile, pentru a putea justifica satisfacia pe care caut sa le -o aduc. Raionalizarea reprezint reinterpretarea propriului comportament ntr -o manier, mai raional, ceea ce l face s par mai acceptabil, de exemplu justificarea unor acte inaccesibile; strugurii sunt acri cineva care a fost respins i poate spune c persoana ca re l-a respins nu l merit sa are multe defecte. Raionalizarea gseti scuze pentru a te elibera de tensiune, de regul n urma negrii unei realiti.

17

10. FIXAIA
Fixaia este cel mai frecvent utilizat dup traumatisme psihice severe sau din motive constituionale n sensul ca sunt asociate cu ereditatea i se manifesta prin aceea c o cantitate semnificativ de energie psihic rmne blocat la nivelul unui anumit stadiu de dezvoltare a personalitii. Fixaia se obiectiveaz prin dezvoltarea unor anumite chipuri caracteriale. De exemplu n perioadele de stres acut, o persoan poate, n mod incontient s caute s se ntoarc ntr-un stadiu anterior, cu scopul de a scpa de problemele existente. El poate ncepe s se poarte n moduri care caracterizeaz perioada n care avea mai puin rspundere i mai mult dependen protectiv. Fixaia asupra unui aspect de personalitate reuete s elimine problemele care se pare c acompaniaz orice dezvoltare a personalitii. Se caracterizeaz prin caracteristicile imature la o persoan matur cronologic. Fixaia descrie starea libidoului de a rmne puternic legat de persoane sau imago -uri, de a reproduce un anumit mod de satisfacere, de a rmne organizat conform structurilor caracteristice unuia dintre stadiile sale evolutive. Fixaia poate fi: - manifest i actual; - poate constitui o virtualitate prevalent care deschide subiectului calea spre regresie. Factorii responsabili ai producerii unei fixaii sunt: a) Factorii constituionali ne ocupam doar retroactiv pentru a ti unde ne oprim cu analiza. Este grupul de factori pe care Freud l-a numit stanca biologicului (nu avem cum sa-i schimbam). b) Factori de istorie individual, din experiena personal, care favorizeaz dezvoltarea fixaiilor: 1. Satisfaciile excesive ce favorizeaz fixaia la un nivel fac ca desprinderea de acel nivel, de acel tip de satisfacie, de acel tip de relaie de obiect sa se fac foarte greu, iar rolul compensator al regresiei s funcioneze ca cea mai mic dificultate. Nostalgia este o frn puternic n progresul psihic. 2. Frustrrile excesive favorizeaz i ele fixaia. Neavnd satisfaciile necesare nivelului, progresarea devine greoaie. Daca frustrarea a antrenat refularea, pulsiunile n cauz sunt excluse din restul personalitii, nu particip n maturarea ulterioara i i trimit din incontient derivatele. Asta nseamn c eul folosete multa energie pentru meninerea refulatului i mai

18

nseamn c pulsiunile nesatisfcute la timpul lor exercit o atracie la fel de mare ca intensitate ca i cele excesiv satisfcute. 3. Alternana dintre satisfaceri excesive i frustrri excesive. n general, satisfacerile excesive antreneaz frustrri excesive (la persoanele excesiv satisfcute tolerana la frustrare este foarte mica). Exista o relaie mam-copil n care satisfacerile excesive alterneaz n mod sadic cu frustrri excesive. 4. Satisfacerea simultan a unei pulsiuni i a unei nevoi de securitate. Cel mai frecvent, fixaiile se produc n cazul n care o satisfacere pulsional contribuie la aprarea mpotriva angoasei sau la refularea altei pulsiuni judecat ca fiind periculoas. Aceasta satisfacere simultan a unei pulsiuni i a unei nevoi de securitate este o cauza frecvent i comun a fixaiilor. De exemplu: mama care i alpteaz copilul de fiecare dat cnd plnge, situaie n care nevoia de securitate i satisfacerea oral sunt mpreun pentru a calma orice tip de angoas. Asta ne face sa nu ne miram de atacurile bulimice sau de nevoia sexual legat de nevoia d e securitate tipul de femei sau de brbai care caut actul sexual cu oricine s-ar produce pentru a evita sa fie singuri. Scopul nu este sexul, n acest caz, ci nevoia de securitate. Fixaia este un alt mecanism de aprare, care se caracterizeaz prin meninerea unei reacii persistente neadaptate, chiar dac respectivul comportament nu este un rspuns adecvat la problem. n asemenea situaii, motivaiile sunt cele de genul: Este prea trziu, nu mai pot s fac nimic. n asemenea situaii, un printe, de exemplu trebuie s-l impulsioneze pe cel mic s caute soluii, pentru c ele exist, i, eventual, la o nou ncercare s -l sprijine, cu delicatee, deoarece o astfel de simulare a succesului, copilul va contientiza ce nseamn perseverena.

11. REFULAREA
Este eliminarea involuntar a unor coninuturi din contiin, cum ar fi uitarea unor coninuturi psihice indezirabile, de exemplu refularea instinctului sexual pn la impoten, i este specific tuturor comportamentelor nevrotice. Pentru ca un copil s poat utiliza refularea, diferenierea dintre eu i sine trebuie sa se fi terminat. Pentru a aciona, refularea presupune o structurare a personalitii. 19

Refularea este considerat un fenomen infantil al barierei de aprare (protecie) instituit mpotriva stimulilor. Refularea este respingerea n incontient a unor reprezentri conflictuale care se menin active, rmnnd totui inaccesibile contientizrii. ntoarcerea elementului refulat, ale crei consecine pot fi anodine sau patologice, intervine n caz de eec sau de insuficien a refulrii. Freud semnala c acest mecanism este unul din numeroii factori care contribuie la apariia unei slbiri a memoriei sau unei deficiene a amintirii. Widlocher vedea refularea ca fiind o fals uitare, selectiv, intenionat, care nu elimin afectul i nu este definitiv. Rolul refulrii practic este blocarea incontient a gndurilor, impulsurilor i sentimentelor de neacceptat. Faptul ca oamenii folosesc n mod incontient acest mecanism i determin s nu aib control asupra lui. Refularea creeaz un conflict interior, gndul i emoia sunt pstrate n arhiva incontientului, contientul dorind s uite. Sentimentul real este negat constant, iar gndirea se concentreaz asupra altei emoii. Refularea este unul din cele mai importante procese freudiene i este baza multor altor aprri ale egoului i ale tulburrilor nevrotice. Este un mijloc de aprare prin care gndurile i sentimentele de aprare amenintoare sau dureroase sunt eliminate din contiin. Freud a explicat refularea ca o ndeprtare involuntar a ceva din contiin. Se presupune ca ce -a mai mare parte a evenimentelor dureroase din primii 5 ani de via este exclus n aceast manier.

CONCLUZII
Mecanismele de aparare sunt importante pentru identificarea lor in practica psihoterapeutica, in evolutiile patologice. Printre tipuri de mecanisme de aparare folosite inconstient pentru a face fata presiunilor vietii.Mecanismul de aparare al transformarii in contrariu consta in inlocuirea unei pulsiuni cu o alta pulsiune contrara. Acest mecanism de aparare a mai fost cunoscut i sub numele de rsturnare n contrariu sau modificare n contrariu. n acelai timp in cadrul transformarii n contrariu se poate modifica nu numai pulsiunea, dar i obiectul pulsiunii i astfel putem avea de-a face cu inlocuirea propriei persoane cu o alta persoana. El e de parere c leganarea din primii ani de viata este asociat cu trairi 20

afective plcute, ns exist i cazul unor aduli care nedorind sa -i refuleze aceast placere o transforma n contrariu. Astfel putem ntalni persoane care atunci cnd se afl in situatii de leganare sau balans au trairi afective negative si senzatii fizice neplacute ca grea sau chiar angoasa. (El face o analogie a leganatului cu mersul cu trenul). Transformarea in contrariu este pna la urm un mecanism de aprare avnd un rol pozitiv n pastrarea integritaii fizice a persoanei, ns poate fi dus pna la patologic i se poate asocia cu isteria. Transformarea in contrariu este echivalent cu trecerea de la activitate la pasivitate si de la iubire la ur.

21

Bibliografie
1. Sigmund Freud, 1990, Introducere in psihanaliza,Prelegeri de psihanaliza,Psihopatologia vietii cotidiene, Editura Didactica si pedagogica-Bucuresti; 2. 3. 4. Jean-Claude Abric, 2002, Psihologia comunicarii. Teorii si metode, Iasi, Polirom; Ivana Markov, 2004, Dialogistica si reprezentarile sociale, Iasi, Polirom. Adrian Neculau, 1997.Psihologia cmpului social. Reprezentarile sociale, Steve Duck,2000, Relaii interpersonale. A gndi, a simti, a interactiona, Iasi, Polirom; Ursula chiopu,Emil Verzan, Psihologia varstelor, 1981, Psihologia varstelor,Editura T.I. Ardelean i C.D. Avram, 1993, Cunoasterea omului,Editura Concordia Arad; Michal Palmer, 1999, Freud i Jung despre religie, Editura Iri Bucuresti. Corneanu M., 2002, Stiluri de ataament i mecanisme de aparare, Analele tiinifice ale Anna Freud, 2001, Eul i mecanismele de aparare, Tipogafia Moldova.

Iasi, Polirom; 5. 6.

Didactica si pedagogca-Bucuresti; 7. 8. 9.

Universitii Alexandru Ioan Cuza din Iai; 10.

22