Proiect Psihanaliza Studiu de caz Omul cu sobolani

Viorela Marcu An 3, seria 1, grupa 1

Simptomul nevrotic apartine zonei patologicului, ca si visul si actul ratat simptomul nevrotic are o structura bietajata, adica are un continut manifest si unul latent ceea ce face posibila interpretarea, decriptarea simptomului dupa metoda interpretarii viselor. Un psihanalist important Otto Fenichel - "Teoria psihanalitica a nevrozelor" - subliniaza ca simptomul poate fi interpretat cu mijloacele interpretarii visului. Aceasta idee ca visul ofera cheia pentru interpretarea simptomului o formulase si Freud cu referire la simptomele obsesionale. Ca si in cazul viselor, sensul acestor simptome ne devine accesibil daca cautam verigile lipsa care s-au scufundat in inconstient prin punerea in legatura a simptomului cu viata pacientului. In conceptia psihanalitica nevroza obsesionala are la baza tot continuturi inconstiente legate de complexul Oedip (si prin nevroza obsesionala conflictul care sta la baza e conflictul oedipian). Deosebirea fata de isterie consta in modul in care individul se apara de acest conflict oedipian. Daca pentru isteric combaterea tendintelor incestuoase se realizeaza in copilarie prin refulare, in cazul nevrozei obsesionale mecanismul de aparare este regresia la stadiul anterior de evolutie a libidoului si anume la stadiul sadic-anal. De aici imaginea specifica si uneori stranie pe care o au simptomele obsesionale. Uneori aceste simptome al nevrozei obsesionale exprima satisfacerea tendintelor oedipiene intr-o maniera caracteristica fazei sadic-anale definita printre altele de o agresivitate puternica si chiar de cruzime. Cele mai multe documente care stau marturie unui caz de nevroza obsesionala tratat de Freud, sunt cele cu privire la cura lui Ernst Lorentz, mai bine cunoscut sub identitatea "omul cu sobolani". Metodica si detaliata, relatarea acestui caz a fost publicata de Freud in 1909, iar notele originale au fost gasite dupa moartea sa, la Londra. "Omul cu sobolani" era un tanar care prezenta o nevroza de constrangere (nevroza obsesionala), a carei simptomatologie aparuse ca urmare a audierii de catre acesta a marturiei unui tip de tortura, in care supliciul consta in introducerea cu forta a unor sobolani in anusul victimei, de unde si apelativul gasit de Freud. Aceasta analiza, contemporana celei "micului Hans", a durat mai putin de un an, intre 1907-1908 si a fost un succes, cel putin din cate stim astazi. Primele note cu privire la acest caz redau parerea lui Freud despre Lorentz, parere formata in urma primei intalniri cu acesta din urma. Astfel, Freud il descrie ca lasand impresia

unei minti clare, un om care a pierdut ani din studiul sau din cauza compulsiilor pe care le avea: temeri ca la doua personae pe care le iubeste foarte mult li s-ar putea intampla ceva. In cadrul primelor doua sedinte incep sa se contureze lucrurile care vor face obiectul demersului terapeutic. In sedinta de inceput, Lorentz vorbeste despre primele sale experiente sexuale, care au avut loc intre 4 si 6 ani si care au avut ca obiect guvernantele din vremea respectiva. Ulterior aduce in discutie faptul ca dorinta de a cunoaste mai multe despre corpul femeii ii trezea o stare de anxietate si gandul ca s-ar intampla ceva rau daca ar gandi asa Lorentz da ca exemplu pentru acest fapt, gandul ca tatal sau ar muri, gand care l-a preocupat de-a lungul timpului. In cea de-a doua sedinta, Lorentz povesteste cum a aflat despre pedeapsa care da numele cazului, iar Freud incearca sa inteleaga trairile din spatele povestii, reactiile pe care le-a avut Lorentz in momentul in care a auzit povestea si gandurile care l-au urmarit apoi dupa mai multe discutii Lorentz ii spune ca s-a gandit cum ar fi daca aceasta pedeapsa ar fi aplicata unei persoane dragi lui, iar Freud intelege ca este vorba despre femeia pe care Lorentz o iubea. Acesta ajunge sa doreasca pedeapsa cu sobolanii tuturor persoanelor care faceau ceva care nu era pe placul lui. In urmatoarele trei sedinte, Lorentz povesteste despre compulsiile pe care le-a experimentat, despre moartea tatalui sau cand el avea 21 de ani si cum l-a afectat acest eveniment. El sustine ca traieste un sentiment de puternica culpabilitate in legatura cu decesul tatalui. In cea de-a sasea sedinta este adus in discutie o scena de la 12 ani, cand Lorentz iubea o fetita, sora unui prieten, insa aceasta nu era atat de tandra cu el pe cat s-ar fi asteptat. El s-a gandit in acea perioada ca lucrurile s-ar schimba daca i s-ar intampla ceva rau, de exemplu, daca ar muri tatal sau, gand in fata caruia s-a impotrivit. A doua oara cand acest gand a aparut a fost cu un an jumatate inaintea decesului si a avut ca motiv faptul ca relatia dintre el si femeia de care era indragostit nu putea functiona din cauza piedicilor materiale. Astfel, Lorentz s-a gandit ca daca tatal sau ar muri, el ar intra in posesia mostenirii si ar fi bogat. Sedintele sase si sapte sunt marcate de incercarea de a intelege motivul dorintelor respective, dorinte pe care inca nu le poate accepta. Urmatoarele sedinte sunt descrise mult mai sumar decat primele sapte, Freud motivand acest fapt prin dorinta de a nota numai detaliile importante, nu si mersul analizei. In continuare

apar in discutie dovezi ale agresivitatii lui Lorentz. Permanenta gandurilor ucigase la adresa tatalui indica faptul ca natura relatiei cu acesta a fost decisiva pentru aparitia nevrozei sale. O alta caracteristica a stadiului sadic-anal, in care se afla pacientul, este ambivalenta afectiva foarte pronuntata. Asta inseamna ca subiectul nutreste fata de aceeasi persoana sentimente pozitive si negative de intensitate egala. Aceasta ambivalenta afectiva se manifesta la omul cu sobolani printr-un simptom bifazic. Aflandu-se pe strada in ziua plecarii din statiune a iubitei sale pacientul lui Freud loveste in timpul mersului o piatra cu piciorul si imediat se simte constrans interior sa o ridice si sa o inlature din drum justificandu-si actiunea prin ideea ca vrea sa impiedice producerea unui accident, prietena sa urma sa treaca prin acel loc cu trasura. Dupa cateva minute apare un al doilea simptom care a constat in a pune piatra de unde o luase tot ca urmare a unei constrangeri interioare justificandu-si actiunea prin ideea ca primul gest a fost absurd. Acest simptom in doi timpi exprima dualitatea atitudinilor afective a pacientului fata de prietena sa. Conform ipotezei lui Freud confirmata de anumite relatari ale mamei pacientului, in jurul varstei de 6 ani, pacientul a fost sever pedepsit de tatal sau pentru activitati masturbatorii. Pedeapsa aceasta a pus capat activitatilor autoerotice specifice complexului Oedip, dar in acelasi timp a determinat regresia la stadiul sadic-anal, stadiul de dezvoltare psihosexuala caracterizat de o puternica agresivitate. Ca aceasta agresivitate a omului cu sobolani nu este produsul resentimentului fata de tata, o dovedeste faptul ca aceeasi agresivitate o dezvolta pacientul si fata de iubita sa, fara ca in relatia lor sa existe vreun element traumatic gandul compulsiv ca ar putea sa o ucida pe bunica doamnei cu care avea o relatie, in momentul in care aceasta nu vrea ca el sa o insoteasca; ideea de a comite suicid, idee pe care o respinge cu totul datorita compulsiei formate daca moare el, moare si sora sa. De asemenea, sunt discutate reprezentarile compulsive care apar sub forma unor ordine pe care el le atribuie cuiva exterior, de multe ori tatalui prescriptii fara sens, apoi ordine clare pe care trebuia sa le urmeze. Una dintre compulsiile pe care o resimte in timpul unei plimbari cu vaporul: nu trebuie sa i se intample ceva, in plan comportamental manifestandu-se prin insistenta ca iubita sa sa-si puna gluga. Ideea latenta care se afla in spatele acestui simptom avea sensul contrar dorinta de a i se intampla ceva grav. O alta compulsie: constrangerea interioara de a numara pana la 40 sau 50 in timpul furtunilor. Si ea avea in spate intentii distructive la adresa prietenei sale. Freud comenteaza astfel: Stim ca tendintele ostile ale pacientului nostru sunt

extrem de violente asemanatoare unei furii fara sens si consideram ca in ciuda impacarii ulterioare cu prietena sa aceasta furie a contribuit la formarea de simptome. Din demersul analitic nu lipseste analiza viselor. Visele prezentate sunt predominate de superstitii, indeplinirea unor pulsiuni sexuale, urmate de aparitia sentimentului de vina si de credinta ca ceva rau i se va intampla femeii cu care avea o relatie. De asemenea, in visele prezentate se regaseste functia de anticipare a viitorului, fapt care nu face decat sa sporeasca anxietatea pacientului. Un alt element care se regaseste in analiza este transferul, teama ca Freud il va da afara asa cum s-a intamplat cu tatal sau copil mic fiind, statea intre parintii sai si a udat patul, fapt care l-a facut pe tatal sau sa il bata si sa il dea afara. Un alt moment in care transferul si-a spus cuvantul a fost cel in care Lorentz s-a gandit ca daca in familia lui Freud exista impulsuri criminale (un frate a comis o crima la budapesta si a fost executat), atunci ele exista si in Freud si acestea se va napusti ca un animal de prada asupra lui, pentru a gasi ce este rau in el. Lorentz ajunge cu transferul pana la familia lui Freud, identificand-o pe verisoara sa cu fiica lui Freud. De asemenea, un alt concept pe baza caruia au lucrat in timpul analizei a fost frica de moarte a lui Lorentz si anxietatea pe care acesta o simtea de fiecare data cand murea cineva cunoscut el avea nevoie sa stie ca exista viata de apoi si, ca urmare, proiecta in acea a doua viata, pedepsele pe care nu le putea pune in practica in viata prezenta. Pe parcursul demersului analitic, ne intalnim des cu simbolul sobolanului, folosit de Lorentz atat cu sensul propriu animal, cat si cu sens diferit. De asemenea, in legatura cu povestea initiala, Lorentz detaliaza un eveniment La mormantul tatalui lui, a vazut o data trecand iute un animal ca un sobolan. Una dintre nevastuicile atat de frecvente acolo. A presupus, cum se face foarte probabil, ca animalul venea de la o masa la tatal lui.. Ulterior, Freud gaseste explicatia pentru acest simbol al Sobolanilor, simbol care se identifica pe alocuri cu simbolul virmelui aceste simboluri sunt expresii ale libidoului, ale sexualitatii infantile inzestrata cu dorinta si aspectul de furie. Una dintre descoperirile facute de Lorentz in timpul analizei este idea ca este atotputernic si ca poate tine in viata persoanele pe care le iubeste; discutand pe aceasta tema, Freud a ajuns la concluzia ca aceasta idee provine de la primul deces din familia lui Lorentz, moartea surorii lui. Cu ajutorul lui Freud, Lorentz defineste ideea de atotputernicie: Manifestam atotputernicie prin acordarea sau reefuzul iubirii, in masura in care detinem puterea de a face pe cineva fericit.

In timpul terapiei figura paterna a jucat un rol mult mai important decat cea materna, Lorentz identificandu-se cu mama sa in mai putine cazuri, insa vorbind despre ea mai mult. Notele releva faptul ca Ernst isi amintea figura mamei sale din perioada copilariei ca fiind una grijulie si protectoare. El isi aminteste printre altele: cum era spalat de mama sa; pe mama lui plangand la moartea tinerei sale fiice; faptul ca a auzit indurerat pe un var numind-o prostituata pe mama sa; stand in pat intre parintii sai, iar mai apoi udandu-l, drept pentru care a fost batut de tatal sau; cum cu alta ocazie a fost salvat de mama sa de o corectie corporala din partea tatalui. Cand vine vorba de perioada adulta a vietii lui Ernst, numai din note ne formam urmatoarea imagine: la sfarsitul interviului initial, Ernst i-a spus lui Freud ca inainte de a se hotri sa se supuna analizei a trebuit mai intai sa discute conditiile cu mama sa. Ea ii administra mostenirea si ii dadea o mica suma lunar. Intr-o oarecarea masura ea ii controla, ca adult, si viata sexuala: a preintampinat seducerea sa de catre o menajera si se amesteca in relatia lui cu femeia iubita. Nu in mod neasteptat, Ernst prezinta o ambivalenta semnificativa in ceeea ce o priveste pe mama sa, fiind atat ostil cat si exagerat de tandru cu ea; el era deranjat de mirosul urat al organelor ei genitale; dintre multe altele a adoptat atitudinea ei critica; credea ca ceea ce era rau in el mostenise din partea mamei; si totusi a marturisit de doua ori ca grija pentru ea l-a determinat sa nu se sinucida. Pe langa referirile explicite foarte sugestive pe care le face la adresa mamei sale in notele lui, ar trebui sa fim constienti de numeroasele referiri implicite pe care le face despre ea. Ar trebui sa observam rolul disociat pe care Ernst il atribuia altor femei ca fiind substitute bune sau rele ale mamei; el avea multe asocieri transferentiale incarcate cu femeile din chiar familia lui Freud. Numai o singura data face Freud referire la transferul maternal, in ciuda faptului ca, incepand din noiembrie sau o luna de la inceperea studiului, Ernst vorbea despre mama sa din ce in ce mai des; si nu accidental, incepand din aceeasi luna, Ernst a inceput o relatie cu o croitoreasa, momentul si importanta maternala ale acesteia fiind complet trecute cu vederea de Freud. Cu toate acestea Freud a avut un oarecare succes cu Ernst si alti pacienti care i-au urmat datorita analizei reduse a complexului paternal. Desi oblica, intrinsec limitata sondare in profunzime a inconstientului lipsit de limite elibereaza o parte din forta ascunsa in el, ceea ce adesea este suficient pentru a cauza un cutremur psihic cu ramificatii adanci, care genereaza o schimbare profunda, neasteptata.

Bibliografie

1. R. Rascanu, Psihanaliza, Suport de curs, An III, ID; 2. S. Freud, Proiect de Psihologie, 2007, Editura Trei, Bucuresti.