PSIHOPATOLOGIE PSIHANALITICA

Concepte cheie: realitate psihica, conflict psihic, fixatie, mecanism de aparare, refulare, deplasare, formatiune reactionala, nevroza isterica, nevroza fobica, nevroza obsesionala

Rezumat: Esenta psihopatologiei psihanalitice consta n ideea ca fenomenele psihopatologice si vindecarea lor trebuie ntelese n termeni de transformare si descoperire a semnificatiei lor inconstiente. Cadrul de referinta este constituit de: principiul realitatii si principiul placerii, pulsiunea de viata si cea de moarte, nivelele si instantele psihice, deplasarea energiei psihice n cadrul sistemului psihic, mecanismele de aparare si procesele de restructurare. Simptomul are un sens si este strns legat de viata psihica a pacientului. n cursul tratamentului se va ncerca descoperirea acestui sens si asocierea lui cu istoria subiectului.

Nevrozele reprezinta o categorie nosografica al carei specific l constituie prezenta unor simptome pe care subiectul le resimte ca fiind straine si care sunt expresia conflictului dintre Eu si tendintele sexuale ale Sinelui. In geneza nevrozelor, conflictul intrapsihic este fundamental, dar insuficient pentru a explica declansarea si persistenta bolii. Declansarea presupune frustrare determinata fie de conditiile externe, fie de interdictiile interne. De asemenea este necesar un anumit raport ntre fortele ce intra n conflict, ceea ce se manifesta prin incapacitatea de a renunta la satisfactie si incapacitatea de a gasi o satisfactie substi-tutiva. Eul refuleaza tendintele ce nu corespund exigentelor sale si le bareaza accesul la constiinta, iar energia pulsionala cauta alte cai de descarcare. Una dintre ele, patogena, este ntoarcerea la modalitati anterioare de satisfacere, deci regresia la puncte de fixatie din fazele anterioare de dezvoltare. Va aparea astfel un simptom ca satisfactie sexuala substitutiva. Daca simptomul devine o parte a nsesi 48

personalitatii subiectului, avem de-a face cu asa-numitele caractere nevrotice. n geneza tulburarii de tip nevrotic, joaca un rol important si factori constitutionali ce tin de caracteristicile pulsionale: plasticitatea si mobilitatea libidoului.

Nevroza isterica este caracterizata de simptome de tip somatic ce pot afecta orice functie corporala. Printre ele se numara: paralizii, anestezii, hiperestezii, algii, contractii si spasme musculare, tremura-turi, perturbari ale functiilor senzoriale, n special vazul, tulburari functionale ale diferitelor aparate: cardiovascular. digestiv, respirator, genital. Mecanismul de aparare cu rol central n isterie l reprezinta

refularea. n isterie regresia priveste obiectele sexuale din copilarie, activndu-se vinovatia fata de acestea. Nu este vorba de regresia la un stadiu anterior de dezvoltare, ci o ntoarcere la obiectele anterioare. Geneza structurii isterice este legata de relatia cu o mama care mai degraba a excitat copilul trecnd cu ve 21521p1523v derea nevoile sale fiziologice bazale. Astfel, copilul va visa la fuziunea imposibil de atins cu celalalt, ncercnd sa o obtina printr-o dependenta excesiva. Subiectul va erotiza corpul ca urmare a stimularilor materne, trecnd cu vederea trebuintele si nevoile sale sufletesti.

Nevroza fobica este numita de Freud isterie de angoasa, ea are la baza exact aceleasi mecanisme psihice ca si isteria, si anume refularea, prin care reprezentarea este separata de afect. Diferenta consta n faptul ca, n fobie, afectul nu este convertit, adica deturnat de la exprimarea n plan psihic catre o exprimare n plan corporal, ci este eliberat sub forma de angoasa. Obiectele fobiei pot fi nenumarate: ntuneric, aer liber, spatii deschise, spatii nchise, pisici, paianjeni, omizi, serpi, soareci, furtuna, ace. snge, multimi, singuratate, traversarea podurilor, calatoria cu trenul sau cu vaporul. Legatura obiectului fobogen cu conflictul inconstient nu poate fi nteleasa fara sa cunoastem istoria si fantasmele subiectului. Semnificatia acestui obiect este de obicei supradeterminata. Starile fobice pot aparea si pe fondul unor structuri psihopatologice diverse, cu diverse grade de complexitate si gravitate. Fobia este rezultatul unei elaborari psihice a angoasei si al unei simbolizari. Exista mai multe nivele de elaborare. n functie de natura angoasei: castrare, separare, persecutie, prabusire, depersonalizare, aneantizare.

Nevroza obsesionala ntlnita si sub numele de nevroza compulsiva este caracterizata de simptome numite compulsive. adica idei. acte indezirabile, subiectul simtindu-se pe de o parte mpins sa le

49

nfaptuiasca dintr-o necesitate interna, iar pe de alta parte, luptnd mpotriva acestor acte si idei. Viata pulsional este caracterizata de ambivalenta, fixatie la stadiul anal si regresie. Din punct de vedere topic, exista o relatie sado-masochista interiorizata sub forma tensiunii dintre Eu si un Supraeu deosebit de crud. Nucleul nevrozei obsesio-nale este. ca si n isterie, complexul de castrare. Insa procesul prin care complexul Oedip se rezolva de obicei, adica constituirea barierelor etice n cadrul Eului (care stau la baza Supraeului). depaseste prin intensitatea sa normalul. Mecanismul nevrozei obsesionale se refera la regresia la stadiul sadic-anal. precum si la obiectele specifice acestui stadiu. Exista un amestec de caracteristici sadic-anale si oedipale n sensul ca sadismul se combina cu ostilitatea fata de parintele de acelasi sex. punnd n functiune anumite mecanisme de aparare ca: deplasarea, formatiunea reactionala. anularea retroactiva si izolarea. Regresia la stadiul anal face ca scopul sexual sa se schimbe, si ca urmare si comportamentul persoanei se va schimba. De aici apare bisexualitatea si oscilarea ntre

atitudinea masculina exagerata de componenta sadic anala si atitudinea feminina legata de erotismul anal pasiv. Din punct de vedere topic, exista un sentiment de culpabilitate al Eului, echivalent cu teama de Supraeul prea sever. n cazul nevrozei obsesionale. barierele etice si morale care se constituie n cadrul Eului n urma rezolvarii complexului Oedip sunt mult mai rigide si, ca atare, subiectul va resimti un puternic sentiment de vinovatie, din cauza unui Supraeu extrem de sever. Din acest motiv, organizarea genitala specifica stadiului falie va regresa la stadiul sadic anal. Vor fi astfel reactivate tendintele agresive, ca aparare fata de tendintele erotice, iar Eul va dezvolta mecanisme de aparare care au ca scop atenuarea conflictului cu Supraeul. Uneori, nevroza obsesionala poate fi o aparare contra psihozei, astfel ca prognosticul curei depinde de existenta trasaturilor psihotice.

Spre deosebire de psihopatologia psihiatrica, care reprezinta o abordare descriptiva a tulburarilor psihice. ncercnd sa clasifice simptomele dupa diferite criterii, psihanaliza ofera un tablou care integreaza ansamblul fenomenelor psihopatologice ntr-o perspectiva unificatoare. n care entitatile clinice sunt determinate de structuri psihice si de moduri de functionare psihica specifice. Cadrul de referinta 50

este constituit de: principul realitatii si principiul placerii, pulsiunea de viata si cea de moarte, nivelele si instantele psihice, deplasarea energiei psihice n cadrul sistemului psihic, mecanismele de aparare si procesele de restructurare.

Esenta psihopatologiei psihanalitice consta n ideea ca fenomenele psihopatologice si vindecarea lor trebuie ntelese n termeni de transformare si descoperire a semnificatiei lor inconstiente. Acest lucru este posibil pornind de la urmele mnezice si ajungnd la dorintele inconstiente ce au rol n geneza simptomelor. Simptomele psihice se pot descompune n fantasme si idei ducnd la descoperirea conflictului intrapsihic.

4.1. Simptomul n perspectiva teoriei psihanalitice

Contrar psihiatriei, psihanaliza nu descrie simptomele pentru a le ncadra n tablouri diagnostice. Pentru psihanaliza, simptomul are un sens si este strns legat de viata psihica a pacientului. n cursul tratamentului se va ncerca descoperirea acestui sens si asocierea lui cu istoria subiectului. Vindecarea presupune, dincolo de disparitia simptomelor, rezolvarea conflictelor inconstiente, astfel nct sa dispara capacitatea de a forma noi simptome. Simptomul este definit ca un proces patologic care

modifica o functie sau creeaza un nou mod de functionare psihica. Simptomul este substitutul unei satisfactii pulsio-nale care nu a avut loc pentru ca refularea a transformat placerea asteptata n neplacere. Simptomul provine deci direct din nsasi miscarea pulsionala supusa refularii. Din punct de vedere economic el reprezinta un alt mod de descarcare, substitutiv. Refularea va mpiedica convertirea pulsiunii n exterior, n actiune. Desi simptomul reprezinta o solutie de compromis gasita inconstient de Eu, el va actiona independent de Eu, care l va resimti ca strain. Semnificatia unui simptom nu poate fi descoperita direct, de asemenea nici structura psihopatologica subiacenta nu poate fi specificata imediat. Forma simptomului ne poate da nsa indicii asupra acestei structuri. Exista mai multe forme de simptome:

1. somatice, ce pot aparea n: a. isteria de conversie ca urmare a convertirii tensiunii psihice n plan somatic, energia libidinala transformndu-se n energie somatica; b. afectiunile psihosomatice. Diferentierea dintre aceste categorii nu va fi facuta cu usurinta, fiind necesara o analiza amanuntita;

51

2.

obsesionale care simbolizeaza fie interzicerea dorintei, fie

satisfacerea ei, fie ambele succesiv. Tensiunea psihica se descarca n plan ideatic sau sub forma de acte compulsive;

3.

de tip anxios, ce presupun descarcarea energiei libidinale sub

forma angoasei anticipatorii sau a atacurilor de panica. ntr-un stadiu mai avansat al nevrozei, angoasa este legata de un anumit obiect, aparnd fobia.

4.2. Scurt istoric

n 1890, Freud mpartea tulburarile psihice n doua categorii:

1. psihonevroze de aparare - n care simptomele sunt generate de conflicte psihice de natura sexuala. n aceasta categorie intrau: isteria, nevroza obsesionala, paranoia si confuzia halucinatorie;

2. nevroze actuale - avnd drept cauza disfunctii somatice ale proceselor sexuale ce mpiedica descarcarea pulsionala n actul sexual. In aceasta categorie intrau: nevroza de angoasa, neurastenia, ipohondria.

n 1915, din cauza dificultatilor de care se lovise n tratarea paranoiei si confuziei halucinatorii, Freud scindeaza psihonevrozele n nevroze de transfer si psihoze. Astfel apar trei categorii nosografice:

1. nevroze de transfer: isteria, isteria de angoasa, nevroza obsesionala;

2. psihoze - avnd ca specific faptul ca pacientul nu este capabil de transfer, vorbeste despre conflictele sale fara a manifesta rezistenta, inconstientul fiind la suprafata. Obiectul este dezinvestit. avnd loc reinvestirea narcisica patologica;

3. nevroze actuale - ramn neschimbate.

n 1924, psihozele vor fi scindate n nevroze narcisice si psihoze propriu-zise. aparnd astfel o a patra categorie nosografica:

1. nevroze de transfer: isteria, isteria de angoasa, nevroza obsesionala. caracterizate de conflictul dintre Sine si Eu;

2. nevroze narcisice: psihoza maniaco-depresiva. melancolie (episod depresiv major), caracterizate de conflictul dintre Eu si Supraeu si de fixatia la faza autoerotica:

3. psihoze: paranoia, dementa precoce (schizofrenia), caracterizate de conflictul dintre Eu si lumea externa si de fixatia la un stadiu anterior autoerotismului. narcisismul primar, n care realitatea externa nu era perceputa ca distincta de cea interna;

4. nevroze actuale - ramn neschimbate.

Actualmente, psihanaliza descrie urmatoarele categorii nosografice: 1. nevroze: isterii, fobii, tulburari obsesiv-compulsive 52

2.

psihoze: psihoza maniaco-depresiva, paranoia, schizofrenia

3.

afectiuni psihosomatice

4.

structurile perverse

5.

starile limita.

Vom rezuma aceasta evolutie a conceptiei psihopatologice a lui Freud n urmatorul tabel:

1895 Nevroze actuale:

neurastenie, nevroza de angoasa, ipohondrie Psihonevroze:

isterie, nevroza obsesionala, paranoia, confuzie halucinatorie

1915 Nevroze actuale:

neurastenie, nevroza de angoasa, ipohondrie Nevroze de transfer:

isterie, isterie de angoasa, nevroza obsesionala Psihoze:

paranoia, confuzie halucinatorie

1924 Nevroze actuale:

neurastenie, nevroza de angoasa, ipohondrie

Nevroze: isterie, isterie de angoasa, nevroza obsesionala Nevroze narcisice

mania, melancolia Psihoze:

dementa precoce, paranoia

n prezent Afectiuni psihosomatice Nevroze: isterii, fobii, tulburari obsesiv-compulsive Psihoze: psihoza maniaco-depresiva. schizofrenie, paranoia

Astfel, psihopatologia psihanalitica se apropie de abordarea psihiatrica a tulburarilor psihice. Totusi, aceasta nosografie nu include doua categorii importante: structurile perverse si starile limita.

Structurile perverse reprezinta negativul nevrozei, fiind caracterizate de absenta refularii uneia dintre pulsiunile partiale si de investirea erotica a unei zone erogene pregenitale sau a obiectelor partiale sau homosexuale, Eul fiind n acord cu aceste tendinte.

Starile limita se situeaza ntre nevroza si psihoza. ntre narcisism si relatiile de obiect. n starile limita putem vorbi despre o absenta a limitelor Eului, o stagnare n construirea identitatii de sine.

Daca n generarea nevrozelor rolul esential l joaca nerezolvarea complexului Oedip, n generarea psihozelor nu putem nega rolul angoaselor arhaice, specifice primelor faze din viata copilului: angoasa de separare (n depresie) si angoasa de anihilare (n schizofrenie). Psihopatologia nu se mai centreaza pe complexul Oedip, ci pe fenomene arhaice, cum ar fi pozitiile schizo-paranoida si depresiva descrise de

Melanie Klein. Organizarea complexului Oedip depinde de depasirea conflictelor arhaice. Accentul se pune pe factorii economici.

53

anume forta constitutionala a pulsiunilor si, ca variabila noua, mediul, cu rol determinant, neglijat de Freud.

4.3. Nevrozele

Nevrozele reprezinta o categorie nosografica al carei specific l constituie prezenta unor simptome pe care subiectul le resimte ca fiind straine si care sunt expresia conflictului dintre Eu si tendintele sexuale ale Sinelui. Aceste tendinte i apar Eului ca fiind incompatibile cu integritatea sa si exigentele sale etice.

Ca simptomatologie, nevrozele prezinta o mare varietate cuprinznd tulburari emotionale, tulburari de comportament, tulburari ale functiilor somatice, perturbari n planul gndirii.

4.3.1. Mecanismul producerii nevrozelor Freud descrie n Psihanaliza si teoria libidoului modul n care se constituie nevroza. Factorul declansator al tulburarii de tip nevrotic este privarea satisfactiei libidinale provocata de evenimente din realitate. Pentru ca aceasta privare sa aiba efect patogen ea trebuie sa afecteze unica sursa de satisfactie a subiectului. Daca libidoul este, datorita factorilor genetici, destul de plastic si de mobil nct subiectul sa poata gasi satisfactii substitutive, privarea nu poate avea efect patogen. n urma privarii, are loc regresia la punctele de fixatie ale libidoului, acesta constituind un factor intern, predispozant. Regresia se poate referi fie la obiecte din perioade de dezvoltare anterioare, fie la structuri si moduri de functionare specifice stadiilor anterioare de dezvoltare. Activarea acestora ca urmare a regresiei va trezi nsa opozitia Eului. Aceasta opozitie depinde de gradul de dezvoltare a Eului. n cazul n care situatia de privare intervine n cursul dezvoltarii, n copilarie, apar n mod manifest comportamente de tip regresiv, caracteristice unui stadiu anterior.

Exemplu

n cazul n care un copil de 5-6 ani trece printr-o situatie de privare afectiva (divort parental, schimbare a mediului de viata, un frate nou-nascut), acest fapt, datorita unor conditii obiective sau subiective (ce tin de atitudinea parintilor), poate determina modificari esentiale n viata sa. Sa luam situatia In care n familie apare un nou copil. Daca

54

acest fapt va determina privarea copilului de principalele sale surse de satisfactie iibidinala. el va ncerca sa gaseasca satisfactii substitutive. Daca, de exemplu, pna atunci simtea ca era centrul universului sau familial, iar acum toti se centreaza asupra noului venit, el va ncerca mai nti sa si revendice pozitia anterioara, #jjoi sa adopte un nou rol, de frate mai mare, de protector, care sa i ofere o pozitie privilegiata. Este posibil nsa ca inconstient cei din jur sa i refuze acest rol, iar copilul n cauza sa se gaseasca n situatia de frustrare fata de care el, din cauza insuficientei dezvoltari a Eului, sa.nu aiba solutii de iesire. Astfel el poate regresa la stadiul anal manifestnd o violenta sau ncapatnare pe care le depasise, sau la stadiul uretral, aparnd enurezis nocturn, cosmaruri etc.

Cu ct Eul este mai evoluat, cu att mai mult se va opune unor modalitati de satisfacere infantile. n urma conflictului care apare astfel ntre Eu si tendintele libidinale anterioare activate, acestea din urma vor ramne la nivel inconstient exprimndu-se prin intermediul simptomelor nevrotice. Existenta acestui conflict la nivelul Eului este definitorie pentru geneza tulburarii de tip nevrotic.

"Pentru ca o privare externa sa devina patogena, trebuie sa i se adauge o privare interioara."

Freud, Introducere n psihanaliza

n absenta conflictului. Eul va fi n acord cu aceasta fixatie, iar simptomul va fi parte integranta a personalitatii subiectului. Prin urmare vom avea de-a face cu o structura de personalitate nevrotica.

Psihanaliza defineste simptomul nevrotic ca pe o formatiune de compromis ntre pulsiunile sexuale refulate si pulsiunile Eului, refuiante. n geneza nevrozelor, conflictul intrapsihic este fundamental, dar insuficient pentru a explica declansarea si persistenta bolii. Declansarea presupune frustrare determinata fie de conditiile externe, fie de interdictiile interne. De asemenea este necesar un anumit raport ntre fortele ce intra n conflict, ceea ce se manifesta prin incapacitatea de a renunta la satisfactie si incapacitatea de a gasi o satisfactie substitu-tiva. Individul simte ca se ntmpla cu el ceva straniu si de nenteles, nefiind constient ca. pentru el, simptomul reprezinta singura solutie acceptabila pentru moment. Astfel, el se va exprima fie prin intermediul corpului, la isteric, fie prin intermediul gndirii, la obsesional, fie prin intermediul realitatii externe, la fobie.

55

Eul refuleaza tendintele ce nu corespund exigentelor sale si le bareaza accesul la constiinta, deci si la descarcare motorie. Aceasta descarcare motorie este calea pe care s-ar obtine satisfacerea tendintelor respective. Din cauza refularii, aceasta satisfacere nu are loc, iar energia pulsionala cauta afte cai de descarcare. Una dintre ele, patogena, este ntoarcerea la modalitati anterioare de satisfacere, deci regresia la puncte de fixatie din fazele anterioare de dezvoltare. Va aparea astfel un simptom ca satisfactie sexuala substitutiva, care poate la rndul sau sa nu corespunda exigentelor Eului si, din acest motiv, sa sufere deghizari si transformari (ca n cazul visului). Sursa simptomului va deveni de nerecunoscut.

Daca simptomul devine o parte a nsesi personalitatii subiectului, avem de-a face cu asa-numitele caractere nevrotice. n acest caz. personalitatea este alterata, divizata, fara a exista o granita ntre boala si personalitatea individului, fiind greu de stabilit unde ncepe simptomul si unde se termina personalitatea.

4.3.2. Etiologia nevrozelor

La nceputul teoriei psihanalitice (1890). Freud considera ca la originea tulburarilor de tip nevrotic ar sta evenimente traumatice din trecutul individului, n special din copilarie. nsa reactia fata de aceste evenimente, considera Freud, fusese reprimata, astfel ca scopul tratamentului psihanalitic era descarcarea emotionala (abreactie) si elaborarea psihica a traumei. ntre 1895 si 1897 el considera ca acest traumatism este de natura sexuala si a avut loc n copilarie. Daca initial aceste evenimente

traumatice erau considerate ca fiind experiente concrete prin care individul a trecut la un moment dat, pe masura ce practica psihanalitica a evoluat, s-a constatat ca o pondere foarte mare o are realitatea psihica a individului. Cu alte cuvinte, rolul determinant nu l au evenimentele n sine. ci modul n care individul le percepe si interpreteaza, care depinde n principal de starea psihica n care se afla subiectul n momentul evenimentului. Aceasta stare depinde de faza de dezvoltare n care se afla subiectul, de mediul social, familial ce poate facilita sau inhiba reactia adecvata si elaborarea. Factorul cu cea mai mare relevanta patogena este nsa refularea experientei respective si mentinerea ei n inconstient. De asemenea este posibil ca efectul traumatic sa apara n urma unei serii de evenimente care. daca ar fi actionat singure, nu ar fi constituit traume.

56

Factorul economic trebuie luat prin urmare n considerare, fiind vorba de intensitatea reactiei afective pe care subiectul o resimte.

In Prelegeri introductive n psihanaliza 1915-1917 Freud prezinta schematic modul n care diferiti factori contribuie la aparitia tulburarilor de tip nevrotic. Traumatismul si pierde aici valoarea de factor etiologic principal, el avnd rolul de simplu factor declansator.

factori constitutionali eveniment din copilarie

predispozitie prin fixarea libidoului nevroza

eveniment traumatic

Ulterior, Freud va considera ca rolul evenimentului traumatic este jucat de un alt factor din realitate, privarea de satisfactia libidi-nala, frustrarea. n ceea ce priveste factorii constitutionali, Freud vorbeste n Introducere n psihanaliza despre plasticitatea libidoului, adica despre capacitatea libidoului de a se descarca pe diferite cai. fie prin pulsiunile partiale, fie prin sublimare. Mobilitatea libidoului se refera a capacitatea de a se satisface printr-o serie de obiecte si de scopuri variate. Vscozitatea libidoului este proprietatea opusa mobilitatii, de a adera la un anumit obiect sau scop. fara posibilitatea de a accepta substitute. Cu ct plasticitatea si mobilitatea sunt mai reduse, cu att probabilitatea de a aparea frustrarea este mai mare.

n ceea ce priveste fixatia libidoului, aceasta apare n urma insuficientei rezolvari a conflictului specific unuia din stadiile de dezvoltare psihoafectiva. Pentru a aparea nsa simptome de tip nevrotic este necesar sa actioneze un alt factor, decisiv pentru tipul de tulburare psihica, conflictul dintre Eu si tendintele libidinale activate prin regresie.

4.3.3. Nevroza isterica

Aceasta tulburare o putem considera de o importanta istorica. dat fiind ca de la studiul ei s-a nascut psihanaliza.

Simptomele sunt reprezentate de manifestari de tip somatic si pot afecta orice functie corporala. Tulburarile sunt functionale, fiind psihogene. Ele se refera nsa la un corp fantasmat si nu la corpul real. Simptomele sunt de o larga varietate, iar pacientul manifesta fata de

57

ele ceea ce Charcot numea .Ja belle indiference". Printre ele se numara: paralizii, anestezii, hiperestezii, algii, contractii si spasme musculare, tremuraturi. perturbari ale functiilor senzoriale. n special vazul. Astazi aceste manifestari devin din ce n ce mai rare. lasnd loc manifestarilor viscerale, tulburarilor functionale ale diferitelor aparate: cardio-vascular. digestiv, respirator, genital. Apar astfel manifestari somatice de genul: vomismente, spasme esofagiene, dispnee, cefalee. vaginism. amenoree. Pot nsa aparea si insomnii, inhibitii n plan intelectual, tulburari ale memoriei, stari alterate de constiinta. Marea

criza isterica nsotita de convulsii si starile secundare de alterare a personalitatii nu se mai ntlnesc, apar doar crize de lacrimi sau rs.

Personalitatea isterica este caracterizata de dorinta de a ti n centrul atentiei, de a seduce, de sugestibilitate. teatralism. bogatie imaginativa, toate acestea putnd merge pna la mitomanie si erotism exacerbat. Dincolo de aceste manifestari exista nsa preocuparea constanta pentru parerea celorlalti, frigiditate, evitarea relatiilor sexuale si ostilitate fata de sexul opus. Tensiunea psihica este att de mare, nct nu poate fi descarcata. Persoana n cauza manifesta o mare dependenta fata de obiectul iubit si o la fel de mare cerere de iubire, ntr-o relatie de tip fuzionai. Isteria masculina, mult timp ignorata, se poate manifesta prin tulburari de dinamica sexuala, de la ejaculare precoce pna la impotenta totala. Individul cauta de asemenea un rol care sa i ateste valoarea n societate. si afiseaza virilitatea n maniera agresiva, dar si refuza reusita n competitii.

Mecanismul de aparare cu rol central n isterie l reprezinta refularea. n isterie regresia priveste obiectele sexuale din copilarie, activndu-se vinovatia fata de acestea. Nu este vorba de regresia la un stadiu anterior de dezvoltare, ci o ntoarcere la obiectele anterioare.

Conflictele inconstiente ce stau la baza nevrozei isterice sunt generate de fixatia la un tata care adesea 1-a dezamagit pe subiect, de ambivalenta fata de mama, cu prevalenta unei angoase de castrare. Apare de asemenea revendicarea falica, cu imposibilitatea renuntarii la iluzia bisexualitatii, pusa n evidenta de fantasmele subiectului si de modelele de identificare alese. Conflictul inconstient fundamental este deci legat de castrare, anume de sentimentul ca subiectului i lipseste ceva fundamental.

Astfel, vom descoperi ntotdeauna la isteric o depresie latenta de care subiectul se apara prin conflict: apropierea si dependenta de o alta persoana diminueaza aceasta depresie, nsa ntretine angoasa legata de 58

ruperea relatiei. Cnd aceasta angoasa devine prea mare, subiectul va rupe relatia, realimentnd astfel conflictul inconstient. Istericul este caracterizat mai degraba de trecerea la act dect de elaborarea mentala si de reprezentare. Reprezentarea este refulata, deci ramne inconstienta, separata de afectul aferent, exprimndu-se prin reprezentari motrice.

Emotiile istericului vor fi, din acest motiv, exagerate si inadecvate, exprimnd prin treceri la act fantasmele fundamentale ale subiectului ntr-o tentativa de reparare a sentimentului de lipsa.

Geneza structurii isterice este legata de relatia cu o mama care mai degraba a excitat copilul trecnd cu vederea nevoile sale fiziologice bazale. Astfel, copilul va visa la fuziunea imposibil de atins cu celalalt, ncercnd sa o obtina printr-o dependenta excesiva. Subiectul va erotiza corpul ca urmare a stimularilor materne, trecnd cu vederea trebuintele si nevoile sale sufletesti. Atitudinea tatalui de seducere, inventata sau provocata de catre copil, nu este dect o repetare a seducerii de catre mama. Copilului i lipseste nsa caldura de care are nevoie si resimte deceptie n relatia cu mama, ceea ce sta la baza sentimentului de lipsa. Conflictul oedipian nu face dect sa mascheze aceasta dinamica psihica inconstienta. Sexualitatea istericului are rolul de a-1 apropia de celalalt, nu rolul de placere n sine. Este o imitatie infantila a sexualitatii care i uneste pe parinti. Bisexualitatea, n sensul unei identitati sexuale confuze, are rolul de a permite o relatie fuzio-nala n care nici unul dintre parteneri nu are nimic n plus sau n minus.

4.3.4. Nevroza fobica

Numita de Freud isterie de angoasa, ea are la baza exact aceleasi mecanisme de aparare ca si isteria, si anume refularea, prin care reprezentarea este separata de afect. Diferenta consta n faptul ca. n fobie, afectul nu este convertit, adica deturnat de la exprimarea n plan psihic catre o exprimare n plan corporal, ci este eliberat sub forma de angoasa. n urma unui proces de elaborare psihica, aceasta angoasa este legata de o anumita reprezentare, ntr-un al doilea timp al constituirii bolii. Obiectul fobiei se va substitui astfel obiectului initial, asa cum vedem n cazul Micului Hans. Un alt mecanism de aparare implicat n formarea fobiei este proiectia. Astfel, propria agresivitate va fi proiectata asupra celorlalti, pe care subiectul i percepe ca fiind ostili, apoi este deplasata asupra obiectului fobie. Pericolul intern va fi astfel proiectat asupra lumii externe.

59

Obiectele fobiei pot fi nenumarate: ntuneric, aer liber, spatii deschise, spatii nchise, pisici, paianjeni, omizi, serpi, soareci, furtuna, ace, snge, multimi, singuratate, traversarea podurilor, calatoria cu trenul sau cu vaporul. Legatura obiectului fobogen cu conflictul inconstient nu poate fi nteleasa tara sa cunoastem istoria si fantasmele subiectului. Semnificatia acestui obiect este de obicei supradetermi-

nata. Starile fobice pot aparea si pe fondul unor structuri psihopatolo-gice diverse, cu diverse grade de complexitate si gravitate. Fobia este rezultatul unei elaborari psihice a angoasei si al unei simbolizari. Exista mai multe nivele de elaborare, n functie de natura angoasei: castrare, separare, persecutie, prabusire, depersonalizare, aneantizare.

Structura personalitatii fobice este caracterizata de o excesiva timiditate, evitarea relatiilor ce presupun implicare afectiva, fie pozitiva, fie negativa, emotivitate, stare de alerta si hipervigilenta fata de situatia fobogena. Unele fobii se vindeca usor, si anume cele n care prevaleaza fixatiile la situatia fobogena, iar regresia este absenta. In alt tip de fobie, cel n care este vorba despre fixatii arhaice, proiectia nu reuseste sa limiteze angoasa, care va creste n paralel cu numarul situatiilor fobogene. In acest caz, evitarea nu duce la descarcarea tensiunii, ci la extinderea fobiilor. Avem de-a face n acest caz cu o structura fobica si nu cu un simptom fobie. Structura fobica sta la baza nevrozei fobice pentru rezolvarea careia trebuie sa elucidam mecanismele, punctele de fixatie si de regresie. Simptome fobice pot aparea nsa si n cadrul unei structuri psihotice, de aceea tratarea lor trebuie facuta dupa o evaluare prealabila a complexitatii si gravitatii lor. Cu ct o fobie este mai grava, cu att este probabil sa aiba la baza o structura psihotica.

4.3.5. Nevroza obsesionala

Acest tip de nevroza. ntlnita si sub numele de nevroza compul-siva. este caracterizat de simptome numite compulsive, adica idei acte indezirabile, subiectul simtindu-se pe de o parte mpins sa le nfaptuiasca dintr-o necesitate interna, iar pe de alta parte, luptnd mpotriva acestor acte si idei. Gndirea obsesionalului are drept trasatura ruminarea mentala, cu accese de ndoiala, scrupule, putnd ajunge pna la inhibarea gndirii si actiunii. Viata pulsional este caracterizata de ambivalenta, fixatie la stadiul anal si regresie. Din punct de vedere topic, exista o relatie sado-masochista interiorizata sub forma tensiunii dintre Eu si un Supraeu deosebit de crud. Nucleul nevrozei 60

obsesionale este, ca si n isterie, complexul de castrare. nsa procesul prin care complexul Oedip se rezolva de obicei, cu alte cuvinte constituirea barierelor etice n cadrul Eului (care stau la baza Supraeului), depaseste prin intensitatea sa normalul. Aceste bariere nu sunt doar interdictive, ci si inhibitorii si apare astfel culpabilitatea si regresia la stadiul sadic anal. Supraeul este foarte sever, iar tendintele agresive sunt reactivate ca aparare fata de cele libidinale, aspru reprimate de catre Supraeu.

Personalitatea obsesionalului oscileaza ntre agresivitate si supunere, cruzime si amabilitate, murdarie si curatenie, ordine si dezordine, abtinere si risipa, gndire si comportament erotic sau negarea lor.

Mecanismul nevrozei obsesionale se refera la regresia la stadiul sadic-anal, precum si la obiectele specifice acestui stadiu. Exista un amestec de caracteristici sadic-anale si oedipale n sensul ca sadismul se combina cu ostilitatea fata de parintele de acelasi sex, punnd n functiune anumite mecanisme de aparare ca: deplasarea, formatiunea reactionala, anularea retroactiva si izolarea. Regresia la stadiul anal face ca scopul sexual sa se schimbe si, ca urmare, si comportamentul persoanei se va schimba. De aici apare bisexualitatea si oscilarea ntre atitudinea masculina exagerata de componenta sadic anala si atitudinea feminina legata de erotismul anal pasiv. Pozitia oedipiana este inhibata de ideea ca satisfactia va atrage dupa sine pierderea penisului, deci a puterii. Exista o preponderenta a unor trasaturi de caracter: o preocupare exagerata pentru ordine, spirit econom, ncapatnare, relatii de tip sadomasochist, rigiditate n respectarea regulilor.

Mecanismele de aparare ce stau la baza nevrozei obsesionale sunt:

- deplasarea libidoului de pe conflictul inconstient pe detalii lipsite de importanta, care iau astfel o amploare deosebita

- formatiunea reactionala care consta n atitudini, idei. comportamente opuse tendintei libidinale active

- anularea retroactiva care consta n actiuni opuse unor actiuni anterioare, ceea ce duce la formarea unor compulsii care sa anuleze anumite gnduri, idei. pna la un ritual obsesional

- izolarea unor idei, comportamente cu o anumita semnificatie, astfel nct sa nu fie posibila conexiunea cu restul contextului psihic de care sunt legate. De aici dificultatea pe care o resimte obsesionalul

n respectarea regulii fundamentale n tratamentul psihanalitic, asocierea libera. Aceasta reprezinta una din principalele rezistente la

61

psihanaliza. Fantasmele, amintirile pot fi evocate fara a fi asociate cu afecte sau alte trairi, aparnd un vid emotional.

Acestea sunt mecanisme de aparare specifice pentru a combate dorintele pregenitale, refularea fiind specifica apararii fata de dorintele genitale oedipiene. La obsesional. ambivalenta este maxima, coexista dragostea si dorinta de a distruge obiectul. Gndirea ia locul actiunii la obsesional. nsusi procesul gndirii este investit libidinal, n loc sa fie investit continutul gndirii, gndirea devenind chiar simptomul obsesional. Limbajul si gndirea devin substitute ale emotiilor. Din punct de vedere topic, exista un sentiment de culpabilitate al Eului, echivalent cu teama de Supraeul prea sever. Eul se va supune deci Supraeului si se va revolta fata de el, succesiv sau simultan, va ceda unor tendinte si apoi se va pedepsi.

Etiologia nevrozei obsesionale are la baza faptul ca barierele etice si morale care se constituie n cadrul Eului n urma rezolvarii complexului Oedip sunt mult mai rigide si, ca atare, subiectul va resimti un puternic sentiment de vinovatie, din cauza unui Supraeu extrem de sever. Din acest motiv, organizarea genitala specifica stadiului falie va regresa la stadiul sadic anal. Vor fi astfel reactivate tendintele agresive, ca aparare fata de tendintele erotice, iar Eul va dezvolta mecanisme de aparare care au ca scop atenuarea conflictului cu Supraeul. Atitudinea Eului va alterna ntre o supunere si revolta fata de Supraeu si orice substitut al acestuia. Winnicott asociaza originea nevrozei obsesionale cu relatia cu o mama care desi pare a raspunde nevoilor copilului, nu accepta si nu integreaza n personalitatea sa acest rol. Prin urmare, copilul va primi ngrijiri fie n exces, fie insuficiente, mama raspunznd dorintelor copilului conform dorintelor ei.

Uneori, nevroza obsesionala poate fi o aparare contra psihozei, astfel ca prognosticul curei depinde de existenta trasaturilor psihotice, a fenomenelor de depersonalizare, de ponderea masochismului, de bogatia vietii mentale, a intereselor, afectelor si relatiilor, de delimitarea proceselor nevrotice de ansamblul personalitatii (ele nu trebuie sa disocieze n personalitate). Pentru indicatia unui tratament psihanalitic sunt esentiale existenta unui nucleu isteric, cererea pacientului si capacitatea sa de transfer.

Teste de autoevaluare

1.

Definirea simptomului n psihopatologia psihanalitica.

2.

Categoriile nosografice n psihanaliza n anul 1915.

62

3.

Descrieti mecanismul producerii nevrozelor.

4.

Specificati etiologia nevrozei isterice.

5.

Mecanisme de aparare n nevroza obsesionala.

Bibliografie selectiva

1. S. Freud. Psihanaliza si teoria libidoitlui

2.

S. Freud. introducere in psihanaliza. Editura Didactica si Pedago-

gica. 1991

3.

S. Freud. Micul Hans n Nevroza la copii Editura Trei. 2000

4.

S. Freud, Prelegeri introductive in psihanaliza

5.

S. Freud, Nevroza si psihoza n Psihologia inconstientului. Editura

Trei, 2000

6.

S. Freud, Despre mecanismul psihic al fenomenelor isterice n

Inhibitie, simptom, angoasa. Editura Trei. 2001

7.

S. Freud, Despre etiologia isteriei n Inhibitie, simptom, angoasa.

Editura Trei, 2001

8.

S. Freud. Remarci asupra unui caz de nevroza obsesionala, n

Nevroza, psihoza, perversiune, Editura Trei. 2002

4.4. Psihozele

Concepte cheie: refuz al realitatii, stadiul schizoparanoid. stadiul depresiv, clivaj, forcluziune. stari limita, trecere la act, perversiune, adictie

Rezumat: n psihoze perceptia realitatii este perturbata, iar subiectul nu este capabil sa faca diferenta ntre realitatea psihica si cea externa. In aceasta categorie intra: paranoia, schizofrenia, psihoza maniaco-depresiva. Specifica psihozelor este disocierea functiilor psihice ce tin att de gndire, ct si de afectivitate. Mecanismul care sta la baza psihozei presupune mai multi pasi: mai nti aparitia unei rupturi ntre Eu si realitate, ceea ce face ca Eul sa ajunga sub stapnirea Sinelui, apoi ncercarea Eului de a reface legatura cu realitatea, ncercare esuata ce are drept rezultat construirea unei realitati conform dorintelor inconstiente. Mecanismul de aparare specific n psihoze este respingerea continuturilor psihice n exterior, printr-un mecanism similar proiectiei, mecanism numit de Freud refuz al realitatii.

Libidoul psihoticului este detasat de obiecte si se ataseaza Eului. ceea ce reprezinta o regresie la stadiul narcisismului primar. Teoria

63

freudiana specifica drept etiologie a psihozei o problematica narcisica, traume pe care subiectul le-a suferit n stadii precoce ale dezvoltarii. Melanie Klein explica psihoza prin regresia la puncte de fixatie din stadii timpurii din dezvoltarea individului: stadiul schizoparanoid si stadiul depresiv. Primul stadiu este caracterizat de clivajul obiectului n obiect bun si obiect rau si de mecanisme de aparare foarte primitive, n stadiul depresiv obiectul este perceput ca fiind total, disparnd sau atenundu-se clivajul, iar pulsiunile libidinale si cele agresive se raporteaza la acelasi obiect. Tausk considera ca n psihoza exista o fixatie la stadiul narcisic, determinata de conflictul cu lumea exterioara, stadiu n care incapacitatea de a diferentia ntre sine si exterior face ca propriul corp sa fie perceput ca fiind straniu, fragmentat. Green considera ca n psihoza dispar reprezentarile realitatii si cele ale propriei persoane, proces ce precede dezorganizarea gndirii si deschide calea angoasei de anihilare. Lacan considera ca mecanismul care sta la baza psihozei este un mecanism numit forcluziune, termen ce desemneaza un proces de respingere din universul simbolic al subiectului, a unui continut psihic (semnificam n terminologia lacanian).

Starile limita reprezinta o patologie aflata la granita dintre nevroza si psihoza. Se considera ca apar fie pe fondul unei structuri de tip nevrotic sau psihotic, fie ca ar exista o structura limita. n starile limita, relatia cu realitatea nu este perturbata. Simptomul cel mai des ntlnit este angoasa de abandon si de pierdere a obiectului, precum si teama de a nu se contopi cu obiectul. Apar si simptome cu alura depresiva, sentimentul de vid si de inutilitate. n starile limita poate aparea o mare dependenta de celalalt, dar si de drog si de alcool, conduite sexuale instabile. Mecanismele de aparare specifice starilor limita sunt reprezentate de clivajul obiectului si al imaginii de sine si trecerea la act. Starile limita apar ca urmare a esecului procesului de constituire a identitatii de sine. Exista lacune n dezvoltarea Eului, fiind astfel perturbata relatia cu obiectul. Singurul tip de relatie de care subiectul este capabil este cel fuzionai. La originea starilor limita ar sta carentele n relatia cu mama. avnd ca specific faptul ca ele apar din faza cea mai timpurie a dezvoltarii psihice si se ntind pe o perioada ndelungata.

Perversiunile sunt tulburari psihice care se manifesta prin deviatii la nivelul activitatii sexuale. Personalitatea poate fi normal dezvoltata n ceea ce priveste alte functii psihice. Mecanismul 64

producerii perversiunilor are la baza acelasi conflict ca si n cazul nevrozelor, conflictul legat de diferenta dintre sexe si de angoasa de castrare. n perversiune solutia pe care subiectul o gaseste este diferita, si anume negarea acestei diferente. Alegerea obiectului este nsa, spre deosebire de nevroza, n concordanta cu Eul. Mecanismele de aparare la care Eul recurge n perversiune sunt de asemenea diferite fata de nevroze: refuzul realitatii, clivajul Eului. Teoria psihanalitica nu a pus n evidenta factori etiologici specifici n geneza perversiunilor. Ipotezele sunt multiple, fara a putea evidentia elemente comune. n cazul homosexualitatii ipoteza se refera la o seductie prea intensa din partea mamei. n ceea ce priveste fetisismul, cauza ar fi legata de fenomene mai timpurii, de ntarcare. Lacan caracterizeaza perversiunile prin raportul subiectului cu Legea. El va recunoaste si respecta numai ceea ce constituie Legea pentru parintii lui. Perversul este deci cel care neaga Legea asa cum este ea acceptata de comunitatea umana din care face parte.

Tulburarile adictive se refera la fenomene clinice si psihopatologice foarte diferite, fara o legatura aparenta ntre ele. cum ar fi: toxicomanii (droguri, alcool, tutun), dependenta de medicamente, adictii obiectale, sexuale, tulburari de comportament repetitive (de exemplu bulimia). Esenta adictiilor nu este aportul exogen de substante, ci utilizarea unor substante sau comportamente pentru a obtine placerea si, n special, pentru a diminua angoasa sau a evita un conflict intern. Att n adictii, ct si n nevrozele actuale, cauza ar fi o blocare a afectelor. Aparatul psihic este depasit de cantitatea de excitatie acumulata si nu poate face fata situatiei dect printr-un comportament repetitiv care poate genera o dependenta similara cu dependenta de o substanta toxica. McDougall considera ca tulburarile adictive ar avea la baza o organizare oedipiana arhaica n care apare o stagnare a energiei libidinale determinata de investirea unor fantasme primitive, anterioare achizitionarii limbajului. Geneza comportamentului adictiv se poate explica printr-o structura psihica generata de conflictele si insatisfactiile traite n relatia cu parintii, corpul si psihicul copilului fiind terenul unor investiri abuzive.

Psihoza reprezinta o tulburare psihica al carei specific l constituie faptul ca perceptia realitatii este perturbata, iar subiectul nu este

65

capabil sa faca diferenta ntre realitatea psihica si cea externa. n aceasta categorie intra: paranoia, schizofrenia, psihoza maniaco-depresiva. Ca simptomatologie perturbarea testarii realitatii poate fi manifesta, prin prezenta perceptiilor delirante sau poate exista sub forma latenta, ca structura mascata

de simptome de tip nevrotic. Ceea ce este nsa specific psihozelor este n primul rnd ceea ce Bleuer numea disocierea functiilor psihice ce tin att de gndire, ct si de afectivitate. Asistam la incoerente ce apar la nivelul rationamentului, al investirii afective.

Mecanismul care sta la baza psihozei presupune mai multi pasi: mai nti aparitia unei rupturi ntre Eu si realitate, ceea ce face ca Eul sa ajunga sub stapnirea Sinelui, apoi ncercarea Eului de a reface legatura cu realitatea, ncercare esuata ce are drept rezultat construirea unei realitati conform dorintelor inconstiente, care apare sub forma delirului sau halucinatiilor. Freud considera ca specificul psihozei rezida n perturbarea investirii afective a realitatii, majoritatea simptomelor fiind tentative de a restaura relatia cu obiectele externe.

Mecanismul de aparare specific n psihoze nu este refularea, adica mpingerea continuturilor psihice n inconstient, ci respingerea lor n exterior, printr-un mecanism similar proiectiei. Acest mecanism este numit de Freud refuz al realitatii. Aceste continuturi vor tinde sa revina, dar nu din inconstient n constient, ca n cazul nevrozei, ci din exterior catre psihism, prin perceptia deliranta a realitatii. Deci, realitatea externa si cea interna sunt respinse, conflictul este expulzat n exteriorul psihismului, revenind catre subiect sub o forma de nerecunoscut. Libidoul psihoticului este detasat de obiecte si se ataseaza Eului. ceea ce reprezinta o regresie la stadiul narcisismului primar. Deci, fixatia n cazul psihozei este la un stadiu mult mai timpuriu n dezvoltarea individului. Din acest punct de vedere schizofrenia (dementa precoce n terminologia lui Freud) nu difera de paranoia. Diferenta dintre ele consta n gradul de regresie si n solutiile gasite n ncercarea de vindecare. In timp ce n nevroza Eul refuleaza tendintele pulsionale, n psihoza exista o ruptura ntre Eu si realitate, ceea ce face ca Eul sa ajunga sub controlul Sinelui. Pentru a rezolva conflictul dintre Sine si realitate, Eul reconstruieste o alta realitate, conforma dorintelor Sinelui. ncercnd sa regaseasca legatura cu obiectul. Eul esueaza, reusind sa regaseasca doar legatura cu reprezentarea verbala a obiectelor, anume cu cuvintele. Afectele, amintirile traumatice si conflictele intrapsihice sunt expulzate n exterior, mai mult sau mai putin deformate si inversate. 66

4.4.1. Etiologia psihozelor

Teoria freudiana asupra psihozei nu specifica n mod explicit o anumita etiologic In principal psihoza ar avea drept geneza o problematica narcisica, deci traume pe care subiectul le-a suferit n stadii precoce ale dezvoltarii psihice. O serie de teorii ulterioare, din care vom detalia cteva, au adus noi elemente privind etiologia psihozelor.

4.4.1. l. Teorie) Metaniei Klein asupra psihozei

Melanie Klein explica psihoza prin regresia la puncte de fixatie din stadii timpurii din dezvoltarea individului: stadiul schizoparanoid si stadiul depresiv. Primul stadiu este caracterizat de clivajul obiectului n obiect bun si obiect rau si de mecanisme de aparare foarte primitive: idealizare cu iluzia atotputerniciei, introiectie, identificare proiectiva, care determina diferite grade de confuzie ntre realitatea interna si cea externa. Pulsiunile agresive sunt foarte puternice, angoasa intensa este de natura persecutorie, anume teama de a nu fi distrus de obiectul rau. La acest stadiu, exista, dupa Klein, un supraeu arhaic sadic, care functioneaza dupa legea Talionului, atacurile Eului asupra obiectului genernd atacuri ale obiectului asupra Eului. Daca predomina introiectarea obiectului bun, se face trecerea catre faza depresiva, n care obiectul este perceput ca fiind total, disparnd sau atenundu-se clivajul, iar pulsiunile libidinale si cele agresive se raporteaza la acelasi obiect (intricare pulsionala). Angoasa specifica acestui stadiu, numita angoasa depresiva, este generata de posibilitatea pierderii obiectului, reprezentat de mama, ca urmare a sadismului subiectului. Apararile sunt de tip maniacal, sau de tipul inhibarii agresivitatii si repararii obiectului. Aceasta angoasa este surmontata cnd obiectul iubit este introiectat n mod stabil si securizant. Fixatia la faza schizo-paranoida poate da nastere la psihoze ca paranoia sau schizofrenia. Fixatia la faza depresiva poate duce la psihoza maniaco-depresiv. Dupa Klein, orice nevroza are la baza o psihoza anterioara, mai mult sau mai putin depasita. Klein exclude cu totul dimensiunea narcisica, care face imposibila desfasurarea curei. Ea explica relatiile perturbate ale psihoticului cu obiectele prin aceea ca fixatia are loc la un stadiu n care obiectul nu este diferentiat de subiect, relatiile fiind simbolice. Ea considera ca nca de la nceputul vietii exista investiri libidinale ale obiectelor, nelund n considerare o faza de dezvoltare pur narcisica, asa cum considera Freud.

67

4.4.1.2. .A/re teorii psihanalitice asupra psihozelor Tausk considera ca n psihoza exista o fixatie la stadiul narcisic n care incapacitatea de a diferentia ntre sine si exterior face ca propriul corp sa fie perceput ca fiind straniu, fragmentat. Fixatia la stadiul narcisic este determinata de conflictul cu lumea exterioara, psihoza fiind o tentativa de a restabili legatura cu lumea exterioara.

Green considera ca n psihoza dispar reprezentarile realitatii si cele ale propriei persoane, proces ce precede dezorganizarea gndirii si deschide calea angoasei de anihilare. Daca n cazul nevrozei este vorba despre refularea conflictului, n cazul psihozei este vorba despre

refularea realitatii.

Lacan abordeaza psihoza din cu totul alta perspectiva. El considera ca mecanismul care sta la baza psihozei este un mecanism pe care el l numeste forcluziune. termen ce desemneaza un proces de respingere din universul simbolic al subiectului, a unui continut psihic (semnificant n terminologia lacaniana). n geneza psihozei are loc forcluderea Numelui Tatalui (termen ce desemneaza n terminologia lacaniana functia de instituire a regulilor pe care tatal trebuie sa o ndeplineasca). Cu alte cuvinte, mama nu atribuie cuvintelor tatalui functia de lege. Astfel, copilul nu va putea investi figura paterna ca pe o autoritate care se situeaza dincolo de relatia duala mama-copil. ceea ce este echivalent pentru Lacan cu accesul la ordinea simbolica, n universul limbajului. Subiectul ramne deci angrenat n relatia duala. iar procesul de separare din aceasta relatie fuzionala nu are loc, caci mama este cea care initiaza acest proces. El nu si va recunoaste dreptul la o existenta si la o identitate proprie. n consecinta, tehnica terapeutica nu poate face apel la utilizarea interpretarilor, caci ntre simbolic si imaginar exista o falie. Lacan nu propune n schimb vreo solutie terapeutica prin care sa fie restaurata legatura dintre simbolic si imaginar.

4 5 Starile limita

Starile limita reprezinta o categorie nosografica relativ nou diferentiata n tabloul nosografic, fiind o patologie aflata la granita dintre nevroza si psihoza. n psihopatologia psihanalitica exista diferite pozitii teoretice, unele considernd ca la baza starilor limita ar fi o structura, altele ca la baza lor ar fi stari ce apar pe fondul unui alt tip de structura, nevrotica sau psihotica. ntotdeauna nsa. n starile limita, relatia cu realitatea nu este perturbata. Simptomul cel mai des

68

ntlnit este angoasa. Spre deosebire de nevroza. n care apare angoasa fata de pedeapsa, si de psihoza, n care apare angoasa de anihilare sau fragmentare, ceea ce caracterizeaza starile limita este teama de abandon si de pierdere a obiectului, precum si teama de a nu se contopi cu obiectul. Acestea apar ca o aparare fata de dorinta de fuziune cu obiectul. De aici deriva simptomele cu alura depresiva, sentimentul de vid si de inutilitate. Unele stari limita pot prezenta simptome cu alura nevrotica, de o intensitate frapanta nsa. Daca tonalitatea este isterica, frapeaza conversia isterica si capacitatea de a

pune n act conflictele psihice n defavoarea fantasmarii si verbalizarii lor. Simptomele cu alura fobica frapeaza prin frecventa si multitudinea lor. iar cele obsesionale prin excesiva rationalizare.

n starile limita poate aparea o mare dependenta de celalalt, dar si de drog si de alcool, conduite sexuale instabile, haotice, impulsive, uneori cu tenta perversa. Trecerile la act sunt foarte frecvente, ca si tentativele de suicid. Mecanismele de aparare specifice starilor limita sunt reprezentate de: clivajul obiectului si al imaginii de sine care determina sentimente contradictorii, pe de o parte omnipotenta proprie sau a celuilalt, pe de alta parte devalorizarea; trecerea la act ca unica posibilitate de descarcare a tensiunii afective imense pe care subiectul o resimte si imposibil de elaborat pentru el; negarea sentimentelor contradictorii fata de obiect. Cazurile limita nu se refera doar la o patologie de frontiera nevroza-psihoza. ci mai degraba, la o lipsa a limitelor Eului, ca urmare a lipsei diferentierii dintre subiect si obiect, deci este vorba de o perturbare a identitatii de sine. o confundare cu imagoul matern, determinata de lipsa unui imago patern care sta la baza Supraeului. Apare frecvent sentimentul de vid intern si extern, de artificial, de fals Eu. ceea ce l face adesea sa adopte o atitudine de conformism rigid.

4.5.1. Mecanismul producerii starilor limita

Starile limita apar ca urmare a esecului procesului de constituire a identitatii de sine. Exista lacune n dezvoltarea Eului, fiind astfel perturbata relatia cu obiectul. Singurul tip de relatie este cel fuzionai, ceea ce presupune o nediferentiere subiect-obiect. Eul va oscila ntre a exclude orice relatie cu obiectul, pe care l resimte ca fiind amenintator pentru identitatea sa. si a cauta o asemenea relatie, pentru a-si putea defini identitatea. De aici, o serie de aparari ce au ca scop iesirea din relatia de tip fuzionai: trecerea la act ca rezultat al insuficientei capacitati de simbolizare si de elaborare, clivajul, negarea.

69

4.5.2. Etiologia starilor limita

La originea starilor limita ar sta carentele n relatia cu mama. avnd ca specific faptul ca ele apar din faza cea mai timpurie a dezvoltarii psihice si se ntind pe o perioada ndelungata. Spre deosebire de psihoza, subiectul poseda capacitatea de a depasi efectele alienante ale acestui tip de relatie, capacitatea de a se identifica cu obiecte sanogene si. ntr-o oarecare masura, capacitatea de simbolizare.

4.(5. Perversiunile

Perversiunile sunt tulburari psihice care se manifesta prin deviatii la nivelul activitatii sexuale. Personalitatea poate fi normal dezvoltata n ceea ce priveste alte functii psihice si alte nivele ale psihismului, n aceasta categorie intra: activitati sexuale n care deviatia de la normal se refera la obiectul sexual: homosexualitatea, pedofilia, zoofilia etc; activitati sexuale n care deviatia priveste conditiile n care are loc satisfacerea sexuala: fetisismul, travestismul. voyeurismul. exhibitionismul, sado-masochismul.

4.6. l. Mecanismul producerii perversiunilor

Perversiunile sunt rezultatul stagnarii dezvoltarii sexuale a individului la nivelul sexualitatii pregenitale. Ele sunt caracterizate de conflictul legat de diferenta dintre sexe si de angoasa de castrare. Conflictul este specific si nevrozelor, nsa n perversiune solutia este diferita, si anume negarea acestei diferente. Aceasta negare sta la baza obtinerii placerii sexuale prin alte modalitati dect relatia genitala heterosexuala. Alegerea obiectului este nsa. spre deosebire de nevroza, n concordanta cu Eul. Mecanismele de aparare la care Eul recurge n perversiune sunt de asemenea diferite fata de nevroze: refuzul realitatii, clivajul Eului. n acest tip de tulburare psihica nu exista conflict psihic constient si nici cerere de terapie privind conduita perversa. Perversiunile sunt rezultatul unei fixatii la stadiile pregenitale firesti n dezvoltarea individului si care presupun pulsiuni partiale. Aceste pulsiuni partiale sunt refulate la individul normal cnd atinge maturitatea. La perversi, una din aceste pulsiuni nu sufera procesul de refulare.

70

4 6 2. Etiologia perversiunilor

Problematica perversa este o problematica ce tine de neaccepta-rea propriei identitati sexuale. Subiectul nu reuseste sa depaseasca conflictul oedipian si sa se identifice cu imagini ale persoanelor de acelasi sex. Totusi, teoria psihanalitica nu a pus n evidenta factori etiologici specifici n geneza perversiunilor. Ipotezele sunt multiple, fara a putea evidentia elemente comune. n cazul homosexualitatii ipoteza se refera la o seductie prea intensa din partea mamei, asociata cu o negare a sentimentelor agresive si ostile, firesti n cadrul complexului Oedip. n ceea ce priveste fetisismul, cauza ar fi legata de fenomene mai timpurii, de ntarcare, obiectul fetis avnd rolul de aparare contra angoaselor arhaice, de anihilare.

Lacan caracterizeaza perversiunile prin raportul subiectului cu Legea. Legea este, pentru Lacan. aceea impusa de Tata, ea organiznd viata psihica nca de la nceputurile sale. Interdictiile instituite de Tata. n principal aceea a incestului, n masura n care parintii le respecta ca pe niste principii dincolo de ei, sunt structurante pentru psihism si pentru personalitatea subiectului. Daca parintii nu se supun acestor reguli, constient sau inconstient, nici copilul nu le va recunoaste. El va recunoaste si respecta numai ceea ce constituie Legea pentru parintii lui. Perversul este deci cel care neaga Legea asa cum este ea acceptata de comunitatea umana din care face parte.

n acest tip de tulburare psihica nu exista conflict psihic constient si nici cerere de terapie privind conduita perversa. nsa conflictul psihic inconstient se va manifesta n alte planuri dect cel al sexualitatii, ducnd la cerere de terapie.

Vom caracteriza succint n continuare unele dintre tulburarile ce intra n categoria perversiunilor.

Homosexualitatea

Orice individ trece, n dezvoltarea sa, printr-un stadiu de homosexualitate latenta. n sensul ca obiectul este o persoana de acelasi sex. Aceasta tendinta este depasita n adolescenta, cnd se renunta la iluzia bisexualitatii. Alegerea de obiect de tip homosexual este rezultatul negarii existentei sexului opus si a valorii acestuia. Valoriznd persoanele de acelasi sex, individul se valorizeaza pe sine. refuznd totodata sa adopte pozitia pe care o presupune sexul sau. n cazul homosexualitatii masculine, barbatul se identifica cu mama, cautnd

71

obiecte n care sa se regaseasca pe sine. iubindu-le asa cum mama 1-a iubit pe el. Homosexualitatea feminina ar avea la baza faptul ca femeia se identifica cu tatal, cautnd un substitut al maniei n obiectele iubirii.

Sado-masochismul

Desemneaza acea perversiune n care suferinta si umilirea sunt mijloace prin care se obtine satisfactia sexuala. Freud considera ca subiectul este fixat la stadiul sadic-anal, punndu-se n pozitia unui copil rau ce merita pedepsit, dar leaga geneza acestei perversiuni si de actiunea pulsiunii de moarte, care vizeaza distrugerea, precum si de prezenta unui Supraeu sadic.

4.7. Tulburarile adictive

Termenul de adictie a aparut ca traducere a termenului Sucht din germana, folosit de Freud. Pentru prima data el a folosit acest termen n articolul Sexualitatea n etiologia nevrozelor. Glover a folosit termenul din engleza addiction n articolul sau Despre etiologia dependentei de droguri. Tulburarile adictive se refera la fenomene clinice si psihopatologice foarte diferite, fara o legatura aparenta ntre ele. cum ar fi: toxicomani (droguri, alcool, tutun), dependenta de medicamente, adictii obiectale. sexuale, tulburari de comportament repetitive (de exemplu, bulimia).

Aceste patologii sunt deci transnosografice si transstructurale. DSM 3 defineste adictiile prin urmatoarele caracteristici:

- se manifesta n comportament

- apare dependenta subiectului fata de comportamentele adictive

- apare pierderea controlului, asociata cu caracterul compulsiv

irepresibil al comportamentului adictiv

- persistenta comportamentului adictiv n ciuda consecintelor negative

- preocupari obsesionale legate de obiectul adictiei

Ceea ce constituie esenta adictiilor nu este aportul exogen de substante, ci utilizarea unor substante sau comportamente pentru a obtine placerea si. n special, pentru a diminua angoasa sau a evita un

conflict intern.

Freud a tratat problema tulburarilor adictive tangential. Pe scurt, el considera ca mecanismele ce stau la baza lor ar fi similare cu cele ale nevrozei actuale, deci ar fi efectul unei stari toxice a organismului.

72

Unele tipuri de adictii ar fi determinate de o oralitate constitutionala, adica ar avea la baza o fixatie la stadiul oral. Astfel, adictiile ar intra n categoria perversiunilor. Freud releva nsa ca exista adictii fara drog, fiind vorba de o dependenta fata de obiectul primordial, nu de o substanta anume. Freud compara accesele de foame subita cu accesele de angoasa, iar placerea data de obiectul adictiei cu placerea sexuala. El considera ca organismul se afla, n cazul tulburarilor adictive. ntr-o stare de intoxicatie similara starii specifice nevrozelor actuale. n nevrozele actuale, se acumuleaza tensiune de natura somatica din cauza ca excitatia sexuala nu este descarcata complet. Aceasta tensiune, dupa Freud. devenea toxica, iar descarcarea ei era compulsiva si incontrolabila.

4.7 1. Etiologia tulburarilor adictive

Att n adictii, ct si n nevrozele actuale, cauza ar fi o blocare a afectelor, din cauza lipsei de satisfactie sexuala. Aparatul psihic este depasit de cantitatea de excitatie acumulata si nu poate face fata situatiei dect printr-un comportament repetitiv care poate genera o dependenta similara cu dependenta de o substanta toxica. Din cauza incapacitatii psihismului de a regla excitatia, apare o staza libidinala (o acumulare masiva de afecte) care va cere o descarcare masiva. Aceasta descarcare va avea nsa loc n domeniul somatic sau comportamental.

n conceptia lui Freud, nevrozele actuale reprezentau modalitati de a diminua angoasa. Putem ncerca sa ntelegem si tulburarile adictive tot ca pe niste tentative de diminuare a angoasei. nsa satisfactia nu se poate obtine pe aceasta cale. deci va aparea o tendinta compulsiva de a repeta actul adictiv. Freud a comparat comportamentele adictive cu nevrozele actuale, pornind de la factorul cantitativ si de la incapacitatea psihismului de a regla excitatia. El considera ca n comportamentele adictive este vorba de o stare de intoxicatie endogena, sursa de excitatie declansnd secretii endogene, echivalente toxicului extern.

Citam din Disconfort n cultura (1929):

... trebuie sa se formeze n corpul nostru, n chimismul intern, substante capabile de efecte similare, caci cunoastem cel putin o stare morbida, mania, n care apare un comportament analog cu cel al betiei, fara interventia vreunui drog...

73

Cercetarile actuale din biochimie au confirmat aceasta ipoteza prin descoperirea secretiei de endomorfine. Constrngerea ar fi deci interna si ar viza un comportament care ar genera aceasta secretie.

La Freud apare ideea adictiei fara aportul unor substante exogene, care produce nsa efecte psihopatologice similare cu cele ale adictiei clasice. Putem vorbi astfel de un comportament adictiv, caracterizat de trecerea la act, cautarea unei satisfactii intense si imediate, atribute specifice proceselor primare. Astfel, subiectul are un mod de functionare psihica ce nu se ncadreaza n procesele secundare,

care tin de temporalitate. realitate, istoricitate. Subiectul recurge la satisfacerea imediata, fara a avea constiinta trecutului, a experientei.

McDougall considera ca tulburarile adictive ar avea la baza o organizare oedipiana arhaica n care apare o stagnare a energiei libi-dinale determinata de investirea unor fantasme primitive, anterioare achizitionarii limbajului. Din acest motiv, ele sunt greu de verbalizat, deci de elaborat. Acest fenomen se poate explica printr-o structura psihica generata de conflictele si insatisfactiile traite n relatia cu parintii, corpul si psihicul copilului fiind terenul unor investiri abuzive.

Originea tulburarii adictive ar fi deci foarte timpurie, fiind legata de dependenta absoluta a nounascutului, n starea de Hilfslosigkeit

(neajutorare).

Freud descrie n Interpretarea viselor doua fenomene ce fac parte din dezvoltarea timpurie a individului si care pot sta la baza genezei comportamentelor de tip adictiv. Acestea sunt:

- capacitatea de a amna satisfacerea nevoii, adica de a suporta tensiunea psihica data de nesatisfacerea imediata

- nasterea dorintei din nevoie

Vom examina mai pe larg aceste doua fenomene.

n dezvoltarea normala a individului, satisfacerea nevoilor se asociaza cu imaginea obiectului care a dus la satisfactie si cu imaginea motrice a actului reflex al descarcarii. La sugar, o data ce apare starea de tensiune generata de actualizarea nevoii, energia psihica se transmite catre aceste doua urme mnezice si apare fantasma satisfacerii, care nu produce nsa satisfacerea nevoii. Va persista astfel senzatia de neplacere. Pentru a evita neplacerea legata de nesatisfacerea nevoii este necesara o inhibare a feedbackului nesatisfacerii. a traseului raspunsului senzorial catre cortex. Dupa Freud. aceasta inhibare este

reprezentata de ceea ce el numeste germenele activitatii de gndire. El sta la baza capacitatii de a elabora tensiunea, prin fractionarea

74

descarcarii motorii a tensiunii. Aceasta este calea instaurarii principiului realitatii si a mecanismelor secundare de functionare a psihismului.

In al doilea rnd, pe baza nevoii fiziologice, se construieste, pornind de la experienta satisfacerii, dorinta, care este reprezentantul afectiv al nevoii. Satisfacerea nevoii va determina o imagine perceptiva ce se va ntipari n memoria individului. Aceasta imagine va fi investita afectiv si treptat va deveni independenta de procesul fiziologic, la fel cum se ntmpla n cazul dezvoltarii pulsionale. Dorinta va aparea ca o investire a imaginii obiectului care satisface, si nu a obiectului n sine. Aici intervin si mecanismele gndirii, cum arata Freud n Negarea (1925). Prin intermediul gndirii, putem face ca obiectul sa fie din nou prezent, sub forma reprezentarii, chiar n absenta lui. Este nevoie de capacitatea de testare a realitatii pentru a ne asigura ca obiectul este prezent cu adevarat si deci nevoia poate fi satisfacuta. La baza capacitatii de testare a realitatii sta nsa capacitatea de a recunoaste ca obiectul este uneori absent si de a tolera frustrarea data de absenta lui.

n concluzie putem considera starea de totala dependenta a sugarului ca o adictie normala, naturala, ea fiind sursa potentialului adictiv. n mod normal, aceasta stare este depasita, exista nsa situatii n care apare o fixatie la aceasta etapa.

4.7.2. Mecanismul tulburarii de tip adictiv

Astfel. n cazul tulburarii de tip adictiv, gndirea, reprezentarea nu reusesc sa amne descarcarea tensiunii. Absenta obiectului este de netolerat, ca atare ea este acceptata, iar pierderea nu este traita, pentru ca subiectul sa se apere de afectele neplacute. Descarcarea nu va avea loc, iar procesul va fi reluat repetitiv. Comportamentul adictiv are la baza reluarea traseului excitatiei catre sursa ei. pe calea care duce la satisfacerea nevoii. Obiectul dorintei devine obiect al nevoii, aparnd dependenta de el. Dorinta va fi trezita si satisfacuta dupa mecanismul nevoii, avnd caracterul irepresibil al acesteia. De

exemplu, n cazul bulimiei. nevoia alimentara este pusa n slujba dorintei, devine suportul ei, calea ei de satisfacere.

Activitatea de gndire este scurtcircuitata. n locul ei apare satisfacerea afectiva, n act, prin comportamente ce tind sa se automatizeze.

Aceasta fixatie poate aparea n conditiile n care exista fie carente, fie excese n modul n care mama ngrijeste nou-nascutul. astfel, nu va fi posibila o separare si o individuatie. Braunschweig si

75

Fain vorbesc de crearea unor neo-dependente, germeni ai dependentei de tip adictiv. Este vorba deci despre traumatisme precoce, dificil de elaborat psihic, care perturba capacitatea de reprezentare si de interiorizare a obiectului si. prin urmare, duc la incapacitatea de a metaboliza surplusul de excitatie. Astfel, adictia poate fi interpretata ca fiind o forma de aparare fata de depresia anaclitica. n lipsa capacitatii de a transforma obiectul primar n obiect pierdut. Obiectul adictiei este un substitut al obiectului nevoii. Obiectul dorintei nu a putut fi perceput ca obiect pierdut, deci nu poate fi reprezentat, nici regasit n real. n lipsa interiorizarii lui. obiectul primar va fi cautat n real. n exterior. n lipsa unei prezente materne adecvate, obiectul extern primar este insuficient pierdut, insuficient regasit, deci obiectul intern primar va fi insuficient creat. nvestirea prea puternica a obiectului primar, datorita nostalgiei prea intense, va determina o slaba investire narcisica secundara. Aspectul compulsiv al tulburarii de tip adictiv poate fi explicat de latura economica a acestor procese. Lipsa ce nu poate fi compensata de nimic din exterior genereaza nevoia de nestapnit. Pot aparea discontinuitati ale sentimentului de a fi. de a exista, iar comportamentul adictiv devine calea prin care individul se simte viu.

Teste de autoevaluare

1.

Descrieti mecanismul care sta la baza psihozei.

2.

Ipoteze etiologice asupra psihozei.

3.

Caracterizati starile limita din punctul de vedere al simpto-

matologiei.

4.

Mecanismul specific producerii perversiunii.

5.

Tulburarile de tip adictiv din punctul de vedere al teoriei freudiene.

Bibliografie selectiva

1. S. Freud. Sexualitatea n etiologia nevrozelor. n Studii despre sexualitati.

Editura Trei. 2001

2. S. Freud. Disconfort in cultura. n Studii despre societate si religie. Editura

Trei. 2000

3.

S. Freud. Negarea, in Psihologici inconstientului. Editura Trei. 2000

4. S. Freud. Pentru a introduce narcisismul. n Psihologia inconstientului. Editura Trei. 2000

5.

S. Freud. Problema economica a masochismului. n Psihologia inconstien-

tului. Editura Trei. 2000

6.

S. Freud. Fetisismul. n Psihologia inconstientului. Editura Trei. 2000