Conflictul psihic Vocabularul de psihanaliza Se vorbeste de conflict atunci cand, in subiect , se confrunta exigente interne contrare Conflictul poate

fi: - manifest intre o dorinta si o cerinta morala, de exemplu, sau intre doua sentimente opuse - latent - acesta putand sa se exprime intr-un mod deformat in conflictul manifest si se traduce mai ales prin formarea de simptome, prin tulburari de comportament sau de caracter etc. - psihanaliza considera conflictul ca fiind constitutiv pentru fiinta umana, si aceasta in diferite perspective: - conflict intre dorinta si aparare - conflict intre diferite sisteme sau instante - conflict intre pulsiuni - conflict oedipian nu numai ca se confrunta dorinte contrarii, dar in care acestea se lovesc de interdictii - conflictul psihic notiunea centrala a teoriei nevrozelor - Studii asupra isteriei arata modul in care Freud intalneste, in cura, pe masura ce se apropie de amintirile patogene, o rezistenta sporita; aceasta rezistenta nu este decat expresia actuala a unei aparari intrasubiective impotriva reprezentarilor inacceptabile; aceasta activitate defensiva este recunoscuta ca mecanism major in etiologia isteriei si generalizata la alte psihonevroze desemnate ca psihonevroze de aparare - se poate discuta despre conflict la doua niveluri relativ distincte : Topic conflictul intre sisteme sau instante Economic- dinamic conflict intre pulsiuni in cadrul primei teorii metapsihologice, conflictul poate fi redus la opozitia sistemelor inconstient, pe de o parte si preconstient constient, pe de alta parte, sisteme separate de catre cenzura; aceasta opozitie corespunde de asemenea , dualitatii pricipiului placerii si a principiului realitatii , cel din urma cautand sa-si asigure superioritatea asupra celui dintai; asadar pentru Freud cele doua forte in conflict sunt sexualitatea si o instanta refulanta care contine cu precadere aspiratiile etice si estetice ale personalitatii , motivul refularii fiind

determinat de carateristicile particulare ale reprezentarilor sexuale care le fac inacceptabile si generatoare de neplacere pentru eu - dualismul pulsiunilor sexuale si al pulsiunilor de autoconservare (pulsiuni ale eului) este considerat ca substrat al conflictului psihic; anumite reprezentari intra in conflict cu altele, mai puternice decat ele, reprezentari pentru care folosim conceptual integrator de eu, care, dupa caz, are un continut diferit; datorita acestui fapt primele reprezentari sunt refulate importanta pe care o au pulsiunile pentru viata reprezentarilor fiecare pulsiune cauta sa se impuna activand reprezentarile conforme scopurillor sale; adesea aceste pulsiuni intra in conflict de interese astfel ca opozitia dintre reprezentari nu este decat expresia luptei dintre diferite pulsiuni - cea de-a doua topica : - conflicte intre instante, conflicte in interiorul unei anumite instante, cum ar fi intre polii de identitate materna si paterna pe care-l gasim in supraeu - noul dualism , cel al pulsiunii de viata si al pulsiunii de moarte ofera un fundament pentru teoria conflictului; notiunea de conflict este reconsiderata : 1. fortele pulsionale activeaza diferitele instante(de ex., Freud descrie supraeul ca fiind sadic), chiar daca nici una dintre ele nu este afectata doar de un singur tip de pulsiune 2. pulsiunile de viata par sa acopere cea mai mare parte a opozitiilor conflictuale. Opozitia dintre pulsiunile de autoconservare si pulsiunile de conservare a speciei, precum si cealalta opozitie, intre iubirea eului si iubirea obiectului, se plaseaza ele insle in sfera Erosului 3. uneori Freud interpreteaza pulsiunea de moarte nu atat ca un pol al conflictului, cat ca insusi principiul luptei , ca ura pe care Empedocle o opunea dj iubirii - Freud tendinta spre conflict, factor variabil a carui interventie determina transformarea, in anumite cazuri , a bisexualitatii, proprii fiintei umane, intr-un conflict intre cerinte riguros incompatibile , in timp ce in absenta acestui factor nimic n-ar trebui sa impiedice tendintele homosexuale si heterosexuale sa se realizeze intr-o solutie echilibrata.

Sandler Odata cu formularea teoriei structurale(Freud, 1923), a aparut o divergenta intre practica clinica psihanalitica si teoria psihanalitica Punctual de vedere dj traditional structural, de conflict intre diversele agentii psihice este insuficient pentru a conceptualiza conflictul asa cum l-am deduce d p d v clinic Un element essential in conflictul intrapsihic este ceea ce poate fi numit unconscious peremptory urge Peremptory = calitatea convingerii si necesitatii, de a fi automat , de a fi condus de o forta, pe care de obicei o asociem cu dorinte instinctuale sau derivatele lor mai directe Aceasta tendinta asa-numita peremptory nu se limiteaza la Id , dar poate fi privita ca o functie a diferitelor aspecte ale aparatului

Conceptual cuprinde derivate ale impulsurilor cu un caracter non-instinctual, ca de ex tendinta automata si impulsiva inconstienta pentru un adult de a utiliza o manevra de aparare copilareasca in circumstante speciale sau raspunsul Ego-ului automat si obligatoriu, de manie sau de furie, in circumstante exterioare de frustrare peremptory urge poate fi in mare parte compus din elemente instinctuale in prezent sau poate fi derivat din acesta in trecut, dar este o greseala de a pune semnul egalitatii intre toate peremptory urge si doar impulsul instinctual conflictul poate fi mai bine vizualizat prin luarea in considerare a unei intregi clase de peremptory urge, in cazul in care anterior le-am fi considerat doar ca impulsuri inconstiente instinctuale peremptory urge care starneste conflictul ar fi putut fi acceptabil pentru individ, la un moment dat, mai devreme in viata lui, dar poate deveni mai tarziu relativ ego-distonic pentru un motiv sau altul ex aduce in joc verificare, intarziere, inhibare a tendintelor evocate ca un semnal de pericol conflictul poate fi conceptualizat mai adecvat prin luarea in considerare a anumitor reformulari ale modelului structural formularile in ceea ce priveste conceptul de persistenta (Sandler & Joffe, 1967) si modelul psihanalitic de baza (Sandler & Joffe, 1969).