Dezvoltarea umana ca prolematica de studiu a cunoscut o diversitate de teorii care

incercau sa raspunda la o serie de intrebari. ( ex: Este dezvoltarea un proces continuu, liniar, sau
se desfasoara pe mai multe etape?)
Aceste intrebari au creat diverse raspunsuri si teorii cu privire la dezvoltarea umana.

TEORIA PSIHANALITICA:
Sigmund Freud este o figura marcanta a psihologiei. De numele lui se leaga dezvoltarea
psihanalizei care este :
- metoda psihoterapeutica
- metoda de investigatie
- teorie a personalitatii
- orientare in filozofie

Teoria psihanalitica ramane cea mai importanta teorie a personalitatii; a deschis o

noua orientare care vizeaza inconstientul, acesta fiind o teorie abisala.
Pana la Freud se considera ca aparatul psihic este format doar din constient. Nu Freud a
descoperit inconstientul, el este cel care a asezat inconstientul ca instanta a personalitatii.
A aratat ca ideile, sentimentele, actiunile fiecarui individ sunt provocate de anumite cauze
care isi au sediul in inconstient; inconstientul este factorul determinant al intregii dinamici
psihologice a individului, cauzalitatea manifestarilor psihice.

I topica: inconstient, preconstient, constient

Omul se naste cu anumite tendinte agresive si sexuale care isi au locul in inconstient
(sediul pulsiunilor si al pulsiunilor refulate)
Intre cele 3 instante exista influente reciproce care au forme conflictuale, cele mai
puternice conflicte fiind intre constient si inconstient.

a II a topica: sine (id), ego (eu), supraego (supraeu)

O completeaza pe prima si surprinde dinamic pulsiunilor.

Toate cele 3 instante sunt inconstiente, contine instinctul vietii (libidoul=forta psihica) si
instinctul mortii, al distrugerii (thanatos).
Sinele este dominat de principiul placerii si a satisfacerii neconditionate a dorintelor; ia
locul inconstientului din prima topica, dar nu se reduce doar la sine, este o caracteristica a celor 3
instante.
Sub influenta factorilor sociali sinele tinde sa se diferentieze.

Eu este partea cea mai structurata a sinelui, apare din structurarea zestrei noastre
genetice; este un mediator intre sine (prin pulsiuni) si fortele represive ale supraeului.
Infaptuieste adaptarea rationala, fiind dominat de principiul realitatii.
Pentru a se apara de pulsiunile care vin din sine si supraego, are micanisme de aparare
( MAE- mecanisme de aparare ale eului).
Eul este inconstient, dar poate sa fie constientizabil prin insight, psihanaliza si
rationalizare.
 Caile de rezolvare a conflictelor sunt sublimarea (redirectionarea energiei sexuale de la
scopul primar catre alte scopuri acceptate social) si refularea (intoarcerea pulsiunilor in
inconstint daca nu corespunde cenzurii supraeului). Este o blocare a pulsiunii, un esec al golirii
pulsionale, deoarece se intoarce in inconstient cu o forta si mai mare, creandu-se un nou conflict
inconstient.

Supraeul este inconstient dar poate sa fie constientizabil; este partea cea mai structurata a
eului. Este mostenitorul complexului lui Oedip (COE) si arbitrul moralitatii. Este cel care
cuprinde interdictia si se construieste prin interiorizarea normelor parentale.

Din perspctiva psihanalitica, o teorie a dezvoltarii personalitatii trebuie sa ia in

considerare faptul ca individul treace prin anumite stadii de dezvoltare si atrage atentia asupra
importantei ce trebuie acordata experientelor din primii ani de viata, datorita impactului pe care
acestea le au asupra comportamentului la maturitate.
La Freud stadiile sunt universale, cu substrat biologic si legate de varsta. Potrivit
conceptului sau, copii trec printr-o serie de stadii, carora le sunt specifice anumite conflicte, o
serie de probleme ce trebuie solutionate ; satisfactiile trebuie obtinute pe masura ce libidoul
(energia psihica) este directionat, in fiecare stadiu, spre diferite parti ale corpului, numite zone
erogene (zone ale placerii).
Dezvoltarea intelectuala si emotionala a individului este sensibil dependenta de
interactiunile sociale, anxietatile si recompensele care se produc in relatie cu aceste zone.
Esecul in solutionarea unui anumit stadiu, ca urmare a satisfacerii excesive sau a unei
frustrari dezvoltate de relatia cu acea zona, va avea ca rezultat fixatia sau stagnarea dezvoltarii in
acest stadiu, determinand individul sa mentina caracterul acelui stadiu; in cazuri severe duce la
aparitia nevrozelor in viata adultului.

Sexualitatea infantila nu este realizarea nemijlocita a unei activitati sexuale, ci este vorba
de cautarea placerii pe calea stimularii unui organ sau altul.