Modelul celor trei instane: Sine, Eu i Supra-Eu

Acest model a fost expus de Freud n 1923: "das Es", "das Ich", "das ber-Ich". "Eul" i "SupraEul" sunt instane cu coninut contient sau incontient, "Sinele" este totdeauna incontient. n
felul acesta se rezolv n mod elegant problema localizrii instanei de cenzur a proceselor
psihice.
"Sinele" este un rezervor primitiv i neorganizat de impulsuri, izvorul emoional al impulsurilor i
al dorinelor impulsive, locul reprezentrilor i comportrilor arhaice i al refulrilor.
"Eul" se gsete la limita ntre contient i incontient, este instana trecerii la ac iune, a funciei
de adaptare la realitate i de investigare a realitii. "Eul" deriv din "Sine" i reprezint "Sinele"
n viaa real contient, cu alte cuvinte, moduleaz necesitile impulsive ntr-o form adaptat
la realitate.
"Supra-Eul" este instana superioar, domeniul constiintei, al valorilor, al idealurilor, al
preceptelor i interdiciilor, al reprezentrilor morale.
Pentru a se apra de impulsuri inacceptabile, "Eul" dezvolt strategii sub forma unor mecanisme
de protecie, cum ar fi refulrile (excluderea impulsurilor din percepia contient), proieciile
(atribuirea propriilor dorini incontiente altor persoane), adoptarea unui comportament n total
contradicie cu puternicul impuls incontient. Categorisirea unui impuls ca inacceptabil rezult
de regul n urma unor interziceri, a unor norme morale sau a unei cenzuri exercitate de "SupraEu". Cnd exigenele "Supra-Eului" nu se ndeplinesc, persoana respectiv poate dezvolta un
sentiment de ruine sau culpabilitate.
INSTANTELE PSIHICILUI UMAN
In teoria lui Freud, psihicul uman este structurat pe trei nivele: eu, supraeu si sine.
Sinele reprezinta polul pulsional al personalitatii. Continuturile sale sunt reprezentantii psihici ai
instinctelor sau pulsiunilor. Nu tot ceea ce e instinctual e respins de cultura si condamnat la a
ramane in inconstient. Aceste continuturi sunt in parte ereditare, dar in acelasi timp datorita
faptului ca asupra lor se aplica refularea ele sunt in parte dobandite.
Din punct de vedere economic, cantitativ al energiei psihice, Sinele reprezinta izvorul de
energie al organismului.
Din punct de vedere dinamic, Sinele introduce in conflict Eul si Supraeul exista intotdeauna
din perspectiva psihanalitica o tensiune interioara intre instantele psihice superioare ce reprezinta
cultura si instanta psihica ce reprezinta natura.
Din punct de vedere genetic, Eul si Supraeul se formeaza din Sine.
Fortele instinctuale care dau continut Sinelui sunt instinctul vietii Eros si instinctul mortii
Thanatos carora le corespund ca principii de functionalitate psihica principiul placerii si
forma sa modificata principiul realitatii si principiul repetitiei.
Din punct de vedere psihologic Eul e o instanta centrata in jurul constiintei, dar are si o
dimensiune inconstienta. Este instanta de comanda si control a activitatii psihice.
Eul se formeaza sub influenta realitatii externe. Functiile sale referindu-se atat la aceasta realitate
externa, cat si la realitatea interna, psihica. Functia cea mai importanta este autoconservarea
organismului. Pentru a realiza aceasta functie esentiala, Eul trebuie sa realizeze o serie de
conditii subdivizandu-se in urmatoarele subfunctii:
1. cunoasterea realitatii externe si acumularea in memorie a experientelor traite;

2.

testarea realitatii distingerea intre realitatea externa si cea psihica. De masura in care aceasta
functie e bine realizata depinde adaptarea la realitate in plan pragmatic, iar in plan psihic de
reusita testarii realitatii depinde sanatatea psihica. Disfunctiile psihice se caracterizeaza prin
grade diferite de alterare a testarii realitatii;

3.

modificarea lumii exterioare prin intermediul motricitatii si pe baza cunoasterii realitatii Eul
incearca sa modifice realitatea exterioara in conformitate cu dorintele interioare;

4.

controlul instinctualitatii vizeaza lumea interioara. Eul e preocupat sa asigure doar atata
satisfacere instinctuala cata nu pericliteaza securitatea psihica. Pentru a cerceta lumea instinctelor
Eul dispune de un set de mijloace numite (impropriu) mecanisme de aparare care alcatuiesc
dimensiunea sa inconstienta.
Eul e guvernat de principiul realitatii care impune amanarea sau chiar suspendarea satisfacerii
instinctuale atunci cand aceasta satisfacere constituie un pericol pentru adaptare care se
manifesta ca un conflict psihic.
Constituirea Eului si evolutia sa spre maturitate presupune o succesiune de etape (care sunt tot
atatea trepte care conduc de la principiul placerii la principiul realitatii):
- la inceputul vietii Eul e foarte slab si de fapt coincide cu Eul ideal. Se manifesta in primele luni
de viata cand sub protectia familiei opozitia mediului fata de dorintele copilului e minima. Pe
masura ce opozitia realitatii creste Eul ideal, ce devine neadaptat, e depasit;
- maturitatea deplina a Eului e atinsa in momentul in care acesta dobandeste autonomie in raport
cu celelalte instante psihice in raport cu Supraeul si Seul. Maturitatea psihica e atinsa cand intradevar Eul isi poate indeplini functia de comanda si control atunci cand Eul nu mai e comandat
de Sine si tutelat de Supraeu.
Supraeul reprezinta si incorporeaza cerinte culturale majore pe langa partea critica are si o
parte de ideal, stimulativa. La nivelul cotidian, Supraeul se exprima sub forma unor reglementari
de tipul se cuvine / nu se cuvine, se face / nu se face comandamentele care ni se impun
neconditionat. Supraeul este cel care arbitreaza si monitorizeaza lupta dintre sine si eu, fiind
purtatorul normelor etico morale, a regulilor de convietuire sociala. Cu ct o persoana este mai
constienta, ea are supraeul mai dezvoltat si face o balanta mai eficienta intre placerile sale,
dorintele sale si realitatea inconjuratoare, pe care nu o considera un dusman.
Psihanaliza reprezinta un set de teorii si o disciplina pusa la punct de medicul neuropsihiatru
austriacSigmund Freud si dezvoltata de adeptii teoriilor sale. Psihanaliza este o
abordare psihodinamica a psihologiei si s-a nascut din dorinta de a trata afectiunile psihologice,
precum si de a analiza mintea umana si modul in care gandim si ne comportam.
Aceasta disciplina are la bazaprincipiul determinismului sau cauzalitatii psihice, si anume
credinta ca fenomenele psihice si comportamentele umane sunt determinate de evenimente
petrecute in trecut si care, daca nu sunt constientizate, producrepetarea incontinuu a acelorasi
tipuri de comportamente. Mecanisme psihice descoperite de Freud se intalnesc in mod obisnuit
in psihologia umana, insa pot in aceeasi masura sa produca un comportament in limitele
normalului sau unul patologic.
Psihanaliza poate fi considerata prima forma de psihoterapie moderna (in aceeasi masura si
prima disciplina psihologica unitara si coerenta), iar Freud primul psihoterapeut profesionist.

Mai mult decat o psihoterapie, psihanaliza presupune si o conceptie despre om latura antropologica - si despre lume - dimensiune filosofica.
Freud a creat psihanaliza sintetizand idei si informatii provenite din diferite directii - alti medici
si oameni de stiinta ai timpului, cazuri clinice, inclusiv auto-analiza la care s-a supus el insusi.
Prin urmare, este o disciplina factuala, bazata pe experienta clinica. El a incercat sa creeze o
miscare psihanalitica asociindu-se si colaborand cu mai multe personalitati marcante. In
incercarea de a proteja psihanaliza de influentele externe, Freud a infiintat "Comitetului secret",
format din psihanalistii cei mai apropiati si mai fideli, iar mai tarziu a exclus din acest comitet
orice membru care s-a abatut de la linia doctrinara clasica.
De-a lungul timpului insa, miscarea psihanalitica a suferit mai multe rupturi si diluari de ordin
ideologic, astfel incat in zilele noastre a aparut o reevaluare a teoriilor si practicilor acestei
discipline. Teoriile bazate mai mult sau mai putin pe opera lui Freud au dus in final la
imbogatirea considerabila a psihanalizei, precum si la numeroase aplicari in domeniile literar si
artistic. Astazi exista cel putin 22 de orientari teoretice psihanaliste, care analizeaza psihicul si
dezvoltarea umana.
Teme majore in psihanaliza freudiana
Constient, preconstient, inconstient
Dichotomia constient - inconstient nu a fost inventata sau descoperita de Freud, insa a fost
imbogatita si popularizata de catre acesta. In starea constienta ne dam seama de perceptiile,
amintirile, gandurile, fanteziile si sentimentele traite. Ceea ce Freud a numit preconstient si
astazi este cunoscut ca "memorie disponibila" sau inconstient reprezinta amintirile si
cunostintele la care nu ne gandim pe moment, dar pe care le putem aduce oricand in starea
constienta. De exmplu, desi nu ne gandim tot timpul, in fiecare secunda la adresa pe care o avem,
mancarea preferata sau la ce am facut vacanta trecuta, putem oricand sa ne amintim aceste
lucruri, astfel transferand aceste informatii din inconstient in constient.
Unicitatea teoriei freudiene consta in ideea ca aceste doua stari - constient si preconstient reprezinta cea mai mica parte a mintii umane. Portiunea majoritara este formata dinsubconstient,
acolo unde se afla toate lucrurile reprimate, de care nu ne dam seama (amintiri pe care nu le
putem aduce in constient si care ar genera anxietate si suferinta) si unde isi au originea multe
dintre trairile umane - instincte, impulsuri, nevroze. Teoria topografica cuprinde descrierea si
conceptualizarea subconstientului ca sistem dinamic. Potrivit lui Freud, subconstientul este sursa
motivatiilor noastre, fie ca este vorba despre mancare, sex, impulsuri nevrotice sau motivatii
artistice. Mintea umana refuza iesirea la suprafata a acestor instincte primare, pe care le putem
percepe doar intr-o forma camuflata - acte ratate (erorile in vorbire, scris sau citit, lapsusurile,
ticurile, etc.), vise, simptome ale tulburarilor psihice.
Criticile acestei teorii s-au axat pe natura si dimensiunea subconstientului. Psihologii de factura
umanista, comportamentala sau existentialista au considerat ca subconstientul este responsabil
pentru mai putine motivatii si probleme, avand o activitate si o importanta mai redusa decat
credea Freud. Majoritatea psihologilor de astazi spun ca subconstientul reprezinta lucrurile pe
care nu vrem sau nu avem nevoie sa le cunoastem, fie nu folosesc deloc acest concept.

Eros si Thanatos
Eros si Thanatos reprezinta cele doua instincte fundamentale: viata si moartea, iar acestea
stau la baza comportamentului uman - reprezinta energia din spatele aparatului psihic. Instinctele
vietii sunt asociate cu istinctele sexuale si ne asigura supravietuirea, satisfacerea placerii si
perpetuarea speciei. Freud constata ca instinctele vietii nu sunt suficiente pentru a explica modul
in care ne comportam si a motivat existenta fortelor autodistructive prin prezenta instinctului
mortii - Thanatos. Energia sa se manifesta prin comportament agresiv si violenta indreptata
spre sine sau spre cei din jur. Energia vietii a fost numita de catre Freud "libido" si se manifesta
prin iubire, cooperare si alte actiuni prosociale.
Conceptele id, ego si superego in psihanaliza
Potrivit teoriei structurale sau teoriei instantelor, Freud a presupus ca aparatul psihic sau
mintea umana este impartita in trei instante: Ego (Eu), Superego (Supra-Eu) si Id (Sine sau Se).
Id sau Sinele (Se-ul) exista in subconstient si este responsabil pentru transformarea
necesitatilor umane primordiale in forte motivationale, sau instincte, numite dorinte de catre
Freud. Aceste transformari au fost numite procese primare. Sinele functioneaza
potrivit principiului placerii, sau a satisfacerii necesitatii imediate: foame, sete, sex, evitarea
durerii, etc. In viziunea psihanalitica, nou-nascutul este reprezentarea pura a seului - acesta
plange instinctiv ori de cate ori ii este foame sau vrea sa fie curat, desi nu stie exact de ce plange.
Seul include continuturi ereditare (instincte) si dobandite (rezultatul refularii), si
reprezintaizvorul de energie al psihicului uman, precum si baza din care se nasc eul si supraeul,
sub influenta lumii externe. Totodata, seul intra in conflict cu eul si supraeul.
Ego sau Eul rezida cu preponderenta in constient, este legat de realitate prin simturi si are rolul
de a materializa dorintele seului. Aceasta activitate de rezolvare a problemelor se
numeste functie secundara. Spre deosebire de sine, care functioneaza pe principiul satisfacerii
imediate a cerintelor, eul functioneaza pe principiul realitatii: satisfacerea dorintei in momentul
in care se gasesc resursele adecvate.
Eul cuprinde functiile psihice precum gandirea, toleranta, testarea realitatii, controlul,
planificarea, apararea, sinteza informatiilor, functionarea intelectuala si memoria. Eul reprezinta
ratiunea si bunul simt, in opozitie cu pasiunea, reprezentata de sine (id).
In diagrama modelelor structurale si topografice ale mintii, Freud prezinta continutul eului ca
aflandu-se jumatate in constient, un sfert in preconstient si celalalt sfert in subconstient.
Superego sau Supra-Eul rezida cu preponderenta in preconstient. Potrivit lui Freud, supraeul
se naste din complexul oedipian, prin identificarea cu parintele de acelasi sex. Prin aceasta
identificare copilul interiorizeaza regulile impuse de parinte. In perioada de latenta sexuala
supraeul achizitioneaza si normele si valorile morale ce dirijeaza eul in actiunea sa de combatere
a sinelui. Supraeul comunica cerintele sale eului prin sentimente de mandrie, rusine,
culpabilitate, etc.
O parte a supereului este formata din valorile inspirate de parinti, profesori, mentori, cu alte
cuvinte constiinta umana.
O a doua parte a supraeului este Ego ideal sau Eul ideal - informatiile despre ceea ce este bine
sau ce ar trebui sa faca o persoana; cu alte cuvinte, imaginea interioara la care fiecare dintre noi

Mecanismele de aparare ale eului (ego)

Mecanismele de defensa identificate in psihanaliza reprezinta procedeele psihice prin care eul
este menajat de confruntarea directa cu continutul subconstientului, adica pulsiunile si
refularile. Aceste mecanisme de aparare ofera un refugiu in fata situatiilor la care nu putem face
fata. Astazi lista mecanismelor de defensa este uriasa si nu exista un conses in privinta numarului
acestora. Printre primele identificate se numara:
Negarea realitatii psihice interne presupune in acelasi timp afirmarea existentei acesteia - nu
poti nega decat ceva ce exista. Astfel refularile patrund in constient sub forma negata.
Recunoasterea acestor ganduri si dorinte reprimate ar produce o stare anxioasa extrema.
Refularea este cel mai vechi, mai important si mai cunoscut mecanism defensiv in
psihanaliza, acest concept nascandu-se odata cu cel de subconstient. Prin procesul de refulare
sunt pastrate in subconstient toate acele reprezentari pulsionale interzise de supraeu. Refularea
este un mecanism de baza in nevroza, dar si un proces normal in viata cotidiana.
In general, se presupune ca sunt refulate acele experiente din copilarie care ar duce la un
dezechilibru al psihicului imatur al copilului. Potrivit lui Freud, psihanaliza are rolul de a aduce
si a prelucra la nivel constient conflictul refulat, pentru a putea fi condamnat.
Identificarea este situatia in care eul unei persoane preia in mod inconstient anumite trasaturi
de la alta persoana. Un exemplu este lesinul cu caracter isteric al fiului cu tatal decedat. O forma
de identificare este identificarea cu agresorul, un mijloc de aparare utilizat in relatiile cu
obiectele lumii exterioare carora subiectul nu poate sa le faca fata. Un exemplu este cel al
victimei care se transforma in agresor.
Deplasarea reprezinta asocierea unei incarcaturi afective cu un obiect sau eveniment aflat in
intr-o relatie de contiguitate cu cele initiale care au provocat starea afectiva. Un exemplu este cel
al parintelui care isi descarca nervii pe copil, atunci cand a fost pus intr-o situatie frustranta de
catre sef la serviciu.
Sublimarea se refera la transformarea impulsurilor instinctuale in activitati acceptate de
societate, cum ar fi utilizarea energiei instinctului sexual in scopuri artistice, sau a impulsurilor
agresive intr-un sport.
Proiectia este atribuirea propriilor caracteristici, sentimente, dorinte sau trasaturi de caracter
pe care nu ni le dorim sau nu le cunoastem, unor obiecte sau persoane din exterior.
Rationalizarea este procedeul prin care incercam sa dam o explicatie logica sau acceptabila
din punct de vedere moral unor inclinatii, manifestari sau sentimente considerate inacceptabile si
a caror cauza nu este perceputa.
Regresiunea este procesul de intoarcere la un stadiu de dezvoltare psihica anterior, fie ca este
vorba despre gandire, sentiment sau comportament. Un exemplu este divortul intentat de sot,
pentru a se casatori cu o iubita din tinerete.
Formatiunea reactionala reprezinta dezvoltarea unei atitudini sau comportament in sens opus
cu o tendinta instinctuala refulata. De exemplu, manifestarea unei obsesii pentru curatenie poate
ascunde dorinta perversiunilor sexuale.
Mecanismele de aparare descrise in psihanaliza nu implica neaparat patologicul. Acestea fac
parte din sistemul Eului si servesc la adaptare si sunt in mod normal folosite in viata de zi cu zi,
care fara ele ar fi imposibila sau prea angoasanta. Starea patologica apare atunci cand, prin
rigiditate si utilizare persistenta, aceste mecanisme devin o piedica in gandire si actiune,

producand un comportament inadaptat.

Complexul lui Oedip
In viziunea lui Freud, conflictul oedipal este o etapa in dezvoltarea psihosexuala a copilului prin
care trecem cu totii si a carei rezolvare - pozitiva sau negativa - influenteaza performantele si
sanatatea psihica a omului. Cu alte cuvinte, complexul lui Oedip reprezinta nucleul nevrozei si
sursa culturii si civilizatiei umane - arta, mit, religie, filosofie, terapie.
Sursa de inspiratie pentru aceasta teorie o reprezinta tragedia greaca a lui Sofocle, Oedipus Rex,
in care Oedip era destinat sa il ucida pe tatal sau si sa se casatoreasca cu mama sa. Parintii lui
Oedip l-au instrainat la scurt timp dupa nastere, cand au aflat ce i-a prezis oracolul insa, ajuns la
maturitate, Oedip a ucis un barbat si s-a casatorit cu o femeie, devenind rege, fara a sti ca este
vorba despre tatal si mama sa. Cand si-a dat seama ce a facut, Oedip s-a autopedepsit scotandu-si
ochii. Analogia feminina o reprezinta complexul Electrei - aceasta a complotat la uciderea
mamei sale.
Freud plaseaza etapa oedipala in intervalul de varsta 3 - 5 ani, cand copilul dezvolta o atractie
erotica pentru parintele de sex opus si, in consecinta, ostilitate fata de parintele de acelasi sex.
Tensiunea acestui conflict sta la baza majoritatii tulburarilor psihice. Freud face legatura intre
complexul lui Oedip si dezvoltarea supraeului - asimilarea valorilor morale ale tatalui/mamei
sau identificarea cu parintele de acelasi sex. Supraeul (superego) rezolva conflictul oedipal
utilizand sentimentul de vina pentru a preveni relatiile orientate spre incest. O alta metoda de a
rezolva conflictul oedipal o reprezinta refularea si blocarea sentimentelor si amintirilor in
inconstient. Aceasta solutie insa nu ofera o rezolvare eficienta, deoarece nu dezamorseaza
conflictul intre se (id) si eu (ego).
Perpetuarea complexului lui Oedip duce la cantonarea in etapa falica de dezvoltare sexuala si
poate duce la transformarea baiatului intr-un barbat agresiv, ambitios si superficial. Din acest
punct de vedere, parintii nu trebuie sa apeleze la pedepse pentru a impune respectarea normelor
de catre copil, ci la puterea exemplului si la recompense pentru a consolida comportamentul
pozitiv. Astfel copilul va internaliza normele sociale si valorile morale, si nu le va respecta doar
de frica pedepsei.
Descarcare - Catharsis
Una din teoriile psihanalizei - terapia cathartica - isi are baza in experienta prietenului si
mentorului sau, Dr. Joseph Breuer si a pacientei sale Anna O. in anii 1880. Pacienta suferea de
o serie de simptome, dar care nu aveau nicio cauza fizica - tuse, dificultati de vorbire, paralizie,
spasme involuntare, halucinatii vizuale. In acea vreme, aceasta tulburare era numita isterie.
Aceste simptome s-au intensificat mai ales dupa moartea tatalui sau, pe care il ingrijise cea mai
mare parte din viata sa. Anna suferea de schimbari dramatice de stare, fantasmagorii, si incercase
de cateva ori sa se sinucida, insa in timpul serii intra intr-o stare asemanatoare cu hipnoza si
reusea sa povesteasca medicului fanteziile si experientele din timpul zilei, iar apoi se simtea mai
bine. Anna numea aceste discutii "tratament prin vorbire" sau "curatarea hornului". Breuer a
observat ca unele evenimente de care Anna isi amintea, se identificau drept cauza a unui

simptom. Spre exemplu, dupa o perioada in care, desi ii era sete, nu putea sa bea apa, in timpul
discutiilor cu medicul pacienta si-a amintit ca a vazut un caine de companie band apa dintr-un
pahar pe care stapana obisnuia sa-l foloseasca. Pe moment Anna a simtit un puternic dezgust,
insa la putin timp a reusit sa bea un pahar de apa. Astfel, simptomul evitarea apei a disparut
imediat ce si-a amintit evenimentul generator si a experimentat sentimentul asociat
evenimentului. Breuer a numit aceasta experienta "catharsis", cuvantul grec ce inseamna purgatie
sau curatare. Treptat, in acest mod Anna a reusit sa scape de toate simptomele de care suferea,
insa numai cu ajutorul lui Breuer. Din pacate colaborarea celor doi a generat aparitia unor dorinte
de natura sexuala, motiv pentru care medicul a intrerupt sedintele de terapie.
Dupa acesta experienta, Breuer si asistentul sau Sigmund Freud au scris o carte despre isterie, in
care explicau noua teorie: orice tip de isterie este rezultatul unei experiente traumatice, care nu se
incadreaza in conceptul pacientului despre lume in general. Desi emotiile asociate cu trauma
respectiva nu sunt exprimate in mod direct, acestea nu dispar, ci sunt exprimate prin
comportament, sub forma unor simptome fizice. Atunci cand pacientul constientizeaza intelesul
simptomelor - prin terapie cathartica, sentimentele refulate sunt eliberate (prin retraire) si astfel
dispare necesitatea exprimarii prin simptome. Se poate face o analogie intre acest proces
sidrenarea unei infectii. Mai tarziu Freud a adaugat ceea ce Breuer nu a putut sa recunoasca in
public, si anume faptul ca dorintele sexuale ascunse stau la baza nevrozelor isterice.
Catharsisul este important in psihanaliza deoarece terapia nu poate progresa daca pacientul nu isi
exprima trairile afective, fapt ce aduce cu sine un sentiment de usurare si il incurajeaza pe
pacient sa continue terapia.
Transferul in psihanaliza
Transferul este un fenomen prin care pacientul proiecteaza in mod inconstient asupra
psihoterapeutului sentimente ce ar trebui sa fie indreptate catre persoanele apropiate
pacientului. Putem defini acest fenomen ca "repetarea inadecvata in prezent a unei relatii foarte
importante in copilarie", sau "reproducerea unor emotii ce au legatura cu experiente refulate din
copilarie si substitutia obiectului original al emotiilor reprimate, cu o alta persoana". De
exemplu, in viata reala o persoana poate fi inclinata sa nu aiba incredere in alta persoana care
seamana cu fostul sot abuziv, sau sa indrageasca pe cineva doar pentru ca seamana cu prietenul
din copilarie. Relatiile de transfer se diferentiaza de relatiile normale prin caracterul excesiv si
de inadaptare- au o calitate, cantitate si durata inadecvata.
In terapia psihanalitica transferul ia deseori forma atractiei erotice - la fel cum s-a intamplat cu
pacienta Anna O. (caz in care transferul a scapat de sub control), insa poate fi vorba si de furie,
ura, neincredere, dependenta extrema sau idolatrizare. Desi initial transferul era vazut ca o
piedica in succesul psihanalizei, mai tarziu Freud si-a dat seama ca este un fenomen necesar
pentru a scoate la suprafata sentimente refulate si conflicte nerezolvate din copilarie. De fapt,
astazi,importanta fenomenului de transfer in terapia psihanalitica este printre putinele concepte
unanim recunoscute de catre psihanalisti.
Analiza nu poate exista fara transfer, insa fenomenul are loc si independent de aceasta.
Psihanaliza doar descopera transferul si il analizeaza. Fenomenul insa poate fi nociv atunci cand

devine intr-u totul negativ - cum se intampla in paranoia, sau nu exista transfer de emotii, iar
terapeutul nu poate influenta pacientul prin mijloace psihologice. O regula a psihanalizei
stabileste faptul ca transferul nu trebuie interpretat inainte ca el sa se fi stabilit. Psihanalistul
trebuie sa-l anunte progresiv pe pacient ca retraieste o relatie deja avuta in trecut, cu un personaj
important din acea perioada.
Transferul implica nu numai ganduri si sentimente, dar si apararile impotriva acestora.
Readucerea trecutului in prezent face trimitere nu numai la trecutul real al pacientului, ci si la cel
imaginat. Psihanaliza activeaza trasaturi de personalitate bazate pe conflictele intrapsihice, iar
stabilirea transferului si aducerea acestuia la cunostinta pacientului face posibila
producerea iluminarii -insight-ului - sau a intelegerii de sine.
Mecanismele de rezistenta in psihanaliza
Rezistenta se refera la opozitia in fata accesului psihoterapeutului la subconstientul
pacientului. Freud a invatat sa se foloseasca de aceste mecanisme de rezistenta - adica sa le
analizeze si interpreteze - pentru a conduce o terapie de succes. Manipularea rezistentelor si a
fenomenelor de transfer reprezinta elemente esentiale in psihanaliza, fapt recunoscut si de
catre psihanalistii de astazi.
Opozitia in fata demersului psihoterapeutic poate lua orice forma, iar rezistentele pot
ficonstiente (refuzul de a discuta despre sau a-si aminti ceva anume, absentarea de la o sedinta)
sauinconstiente (blocajele din timpul asociatiilor libere, aparitia unor noi simptome). Cele mai
mportante sunt rezistentele inconstiente, deoarece ofera informatii despre personalitatea
pacientului si conflictele intrapsihice ale acestuia. In analizarea acestor procese de rezistenta,
terapeutul se concentreaza pe aspectelor terapiei pe care pacientul are tendinta de a le evita,
precum si pe fenomenele care blocheaza actul constientizarii - insight-ului.
In ultima revizuire a mecanismele de rezistenta la analiza, Freud a identificat cinci tipuri de
rezistente, provenind din trei
surse: ego (eu), id (sine) si superego (supraeu). Represia, transferulsi beneficiul secundar al
bolii sunt rezistente ce au ca sursa eul. Sinele dezvolta o rezistenta ivita din repetarea
compulsiva, iar supraeul impune auto-sabotajul, cauzat de simtul culpabilitatii sau necesitatea
de a pedepsi. Aceste rezistente la analiza au ca scop protejarea eului de disconfort emotional.
Freud s-a pronuntat pentru prelucrarea lenta a acestor rezistente, astfel incat pacientii sa le
constientizeze si sa descopere pulsiunile reprimate care le provoaca. In acest scop, terapeutul
trebuie sa ramana neutru, pentru a permite rezistentelor sa se evidentieze in fenomenul de
transfer.
Iluminare - Insight
Iluminarea sau insight-ul este momentul in care pacientul isi da seama de sursa emotiilor sale evenimentul traumatic originar (recumerarea amintirilor uitate). Odata ce s-a
produs catharsisul(descarcarea) si iluminarea (eng. insight) sau intelegerea cauzelor
conflictelor intrapsihice, cea mai mare parte a terapiei psihanalitice s-a realizat. Mai ramane
aplicarea acestui insight in psihicul si comportamentul actual.