MECANISMELE DE APARARE

Conceptul ,,mecanism de aparare este unul din conceptele de baza ale psihanalizei, psihopatologiei si psihozei clinice. Aparut la Freud in studiile dedicate psihonevrozelor de aparare, acest concept isi datoreaza celebritatea Anei Freud,care, pornind de la contributiile tatalui sau realizeaza o sinteza a datelor privind mecanismele de aparare descriind tintele si motivele apararii. Mecanismele de aparare a eului, in psihanaliza reprezinta,,o serie reprezentativa de operatii care se opun ruperii echilibrului si dezagregarii individualitatii biopsihice ( P.P. Neveanu Dictionar de psihologie) Eul fiind socotit instanta ce asigura constanta individuala, mecanismele de aparare a eului se pun pe seama sa desi nu au intotdeauna caracter constient si sunt foarte diverse. Conceptul,,mecanisme de aparare a starnit interesul multor cercetatori, numarul documentelor consacrate acestora ajungand la 1169 intre 1991-1995. Termenul ,,aparare a aparut pentru prima data in 1894 , in ,,Die AbwehrNeuropsychosen articol ce apartinea lui Freud si in care acesta voia ,, sa fundamenteze o teorie psihologica a isteriei dobandite, a numeroaselor fobii si obsesii si a unor psihoze halucinatorii. Freud folosea termenul de ,, psihonevroza pentru a desemna o serie de afectiuni in care conflictul psihic este determinant si in care etiologia este psihogena. In viziunea lui Freud , simptomele intalnite in cazul acestor afectiuni sunt expresia simbolica a unor conflicte petrecute in prima copilarie. Avand ca punct de plecare rolul apararii in cazul isteriei, Freud a incercat sa identifice locul ocupat de diversele tipuri de aparare in celelalte psihonevroze. Astfel, in 1896 Freud publica ,,Noi observatii asupra pshihonevrozelor de aparare , in care sublinia ca apararea este ,,centrul nucleic al mecanismului psihic raspunzator de respectivele nevroze. Freud clasifica diversele psihonevroze in functie de modalitatiile defensive: 1.Conversiunea afectului , in cazul isteriei; 2.Transpunerea sau deplasarea afectului , in cazul nevrozei obsesionale; 3.Respingerea concomitenta a reprezentarii si a afectului sau proiectia, in cazul psihozei. La Freud refularea este omniprezenta pentru ca toate tipurile de psihonevroza implica inconstientul , refularea fiind originea constituirii inconstientului. Desi Freud folosea adesea termeni de,,aparare si ,, refulare, la inceput ii folosea foarte rar ,,ca si cum ar fi pur si simplu echivalenti. Folosind conceptul de aparare in postfata la ,,Inhibitie , simptom si angoasa ce aparea in 1926, Freud preciza ca ,,este convenabil sa-l folosim pentru a desemna in general toate procedeele de care se serveste eul in conflictele susceptibile de a conduce la o nevroza , in timp ce cuvantul refulare desemneaza un mod de aparare mai bine determinat si pe care cercetarile noastre ne-au permis sa-l cunoastem mai bine. Freud a descris ( conform analizei lui Buckley 1995) 10 mecanisme de aparare: -regresia ( notiune ce apare in ,,Interpretarea viselor si ale carei stranse legaturi cu

fixatia sunt precizate in ,,Introducere in psihanaliza , 1916); -sublimarea si formatiunea reactionala ( Trei studii privind teoria sexualitatii, 1905); -proiectia ( ,,Presedintele Schreber, 1911); -intoarcerea impotriva propriei persoane si transformarea in contrariu ( ,,Pulsiuni si destine ale pulsiunilor ,1915a) -introiectia sau identificarea ( ,,Doliu si melancolie,1917b) -anularea retroactiva si izolarea ( ,,Inhibitie , simptome si angoasa, 1926) Pornind de la contributiile tatalui sau, A. Freud publica in 1936 "Eul si mecanismele de aparare, prima lucrare pe aceasta tema. Ana Freud descrie scopurile si motivele apararilor, intocmeste un inventar al mecanismelor descrise deja si prezinta alte tipuri de aparare (refuzul in fantezie sau refuzul in cuvinte si acte ).Apoi ,abordand identificarea cu agresorul si ceea ce ea numeste ,,o forma de altruism , A. Freud ridica si problema combinarii dintre mecanismele de aparare si problema utilizarii lor alternative impotriva amenintarilor de ordin intern si extern. Aspectele majore care reies din modul cum functioneaza apararea pot fi scoase in evidenta raspunzand la urmatoarele intrebari: 1.-Care este continutul termenului de mecanism de aparare? Mecanismele de aparare sunt modalitati care se dezvolta pentru a proteja Eul atat in situatii normale cat si in cele patologice.Ele sugereaza un mod de functionare asemanator cu cel al unei masini a sistemului psihic implicat. Mecanismul de aparare are un caracter inconstient si automat. Pentru a prezenta mecanismele de aparare, Freud le compara cu niste arme: pusti , lanci sau chiar cu o tigaie si vede o relatie intre mecanismele de aparare si patologie.El foloseste termenul ,,masura pentru toate elementele care indeplinesc functii defensive. 2.-Impotriva cui se apara eul? Dupa Freud, mecanismele de aparare au doua tinte:pulsiunile sinelui si afectele legate de aceste pulsiuni. Pulsiunile sinelui incearca sa patrunda in constient pentru a fi satisfacute aici sau cu scopul sa trimita spre constient unii din derivatii lor. Astfel ia nastere conflictul dintre eu si pulsiuni. Afectele legate de pulsiunile sinelui- ex: iubirea,dezirenta,gelozia,durerea,doliulsunt supuse unor masuri variate adoptate de eu pentru a le tine sub control. Freud a considerat totdeauna ,,Apararea ca fiind o aparare impotriva afectului , in sensul ca daca nu am avea de - a face cu un afect neplacut ,nu ne-am mai apara. In opinia psihanalistilor Laplanche si Pontolis 1967 apararea este dirijata in general impotriva pulsiunii si doar selectiv impotriva reprezentarilor de care este legata pulsiunea, a situatiilor in masura sa declanseze pulsiuni dezagreabile pentru eu ori impotriva afectelor neplacute. 3.-Din ce motive se apara eul? Dupa Freud exista trei motive pentru care eul este nevoit sa se apere: frica de supra-Eu, frica de real,teama ca intensitatea pulsiunii sa nu devina excesiva.

4.-Ce inseamna o aparare reusita? Apararea reusita este din punct de vedere al Eului si nu din termenii unei lumi exterioare de adaptare la aceasta lume. Criteriile de reusita sunt legate de urmatoarele scopuri: sa impiedice intrarea in constiita a pulsiunii interzise ,sa indeparteze angoasa conexa pulsiunii, sa evite orice forma de neplacere. In cazul refularii reusita apararii este afectiva atunci cand orice constientizare dispare. Freud considera ca o aparare reusita este ,,un lucru periculos pentru ca restrange domeniul competentei eului care falsifica realitatea . Ea poate avea consecinte nefavorabile pentru sanatate sau pentru dezvoltarea ulterioara. 5.- Ce este o aparare adaptativa? Apararea adaptativa faciliteaza atat homeostaza psihica cat si adaptarea subiectului la mediu. Ca sa fie adaptativa , nu trebuie sa anihileze complet afectul, sa fie orientata pe termen lung , sa aiba o specificitate crescuta, sa nu blocheze ci dimpotriva sa canalizeze afectele astfel incat utuilizatorul tipurilor de aparare sa devina o persoana agreabila si atractiva. 6.-Exista aparari normale si aparari patologice? Apararile sunt atat normale cat si patologice. Atata timp cat functionarea mintala nu este afectata in supletea si armonia sa in adaptarea la real ,apararile sunt benefice . In situatia in care acestea sunt prea rigide, prost adaptate realitatilor interne si externe sau de un singur tip este vorba de aparari patologice pentru ca sunt decalate in raport cu nivelul de dezvoltare al individului sau situatiei improprii in care se afla subiectul. Tendinta acestor aparari este in permanenta sa deformeze perceperea realitatii si sa perturbe alte functii ale Eului. 7.- Cum se definesc mecanismele de aparare? Mecanismele de aparare , in numar de zece , au fost prezentate de Ana Freud la inceputul lucrarii sale ,, Eul si mecanismele de aparare (1936). Lista A. Freud devenita clasica, cuprinde: 1.refulare; 2.regresia; 3.formatiunea reactionala; 4. izolarea; 5. anularea retroactiva; 6.proiectia; 7.introiectia; 8. intoarcerea catre propria persoana; 9.transformarea in contrariu; 10. sublimarea. 1. Refularea este respingerea in inconstient a unor reprezentari conflictuale care se mentin active , ramanand totusi inacesibile constientizarii. Intoarcerea elementului refulat, ale carei consecinte pot fi anodine sau patologice, intervine in caz de esec sau de insuficienta a refularii. Freud semnala ca acest mecanism este unul din numerosii factori care contribuie la aparitia unei slabiri a memoriei sau unei deficiente a amintirii. Widlocher vedea refularea ca fiind o falsa uitare , selectiva, intentionata, care nu

elimina afectul si nu este definitiva. 2. Regresia constituie o revenire mai mult sau mai putin organizata si tranzitoriela moduri de expresie anterioare gandirii , la conduitele sau relatiile obiectuale in fata unui pericol intern sau extern susceptibil de a provoca un exces de angoasa sau de frustare.Pe versantul psihic, in timp ce fortele de maturizare si adaptare tind sa sporeasca eficienta functiilor eului fidele realitatii , apararile impotriva neplacerii actioneaza in sens contrar si la randul lor altereaza functiile eului. Regresiile pot fi,,benigne , cele puse in slujba eului si ,,maligne cele de pe versantul patologic. 3. Formatiunea reactionala este ,, o modificare a caracterului permitand o economie a refularii , avand in vedere faptul ca unor tendinte inacceptabile le sunt substituite tendinte opuse , care devin permanente. In scrierile lui Freud se gasesc o serie de trasaturi de caracter reactionale: dezgust, pudoare si morala, trasaturi legate de ,,caracterul anal.Altruismul este vazut de Freud ca o formatiune reactionala, pentru ca se inregistreaza o transformare a egoismului in altruism si a cruzimii in compasiune. 4. Izolarea poate fi o eliminare a efectului legat de o reprezentare ( amintire, idee, gand) conflictuala in timp ce reprezentarea in cauza ramane constienta sau o separare artificiala intre doua idei sau doua comportamente care in realitate sunt legate , relatia lor neputand fi recunoscuta de catre subiect fara o anumita angoasa . Izolarea este un mecanism aflat adesea in legatura cu nevroza obsesionala pentru ca asa cum subliniaza Freud: ,,cautand sa impiedice asociatiile punerea in legatura a gandurilor , el ( bolnavul) urmeaza una dintre legile cele mai vechi ale nevrozei de constrangere , tabuul atingerii , izolarea este suprimarea posibilitatii de contact. 5. Anularea retroactiva este ,, iluzia potrivit careia ,un eveniment , o actiune sau o dorinta conflictuale ar putea fi anulate gratie puterii absolute a unei actiuni sau dorinte ulterioare, considerate a avea un efect de distrugere retroactiva .Se prezinta sub trei forme usor diferite intre ele: -succesiunea a doua formule verbale sau a doua conduite diferite , a doua suprimand-o pe cea dintai in mintea persoanei care utilizeaza acest mecanism; -actiunea care poseda puterea magica de distrugere trebuie sa fie inversul celei dintai care ar putea fi eficienta; -o experienta neplacuta este repetata prin inversarea rolurilor,fiind astfel anulata. Anularea in cele trei forme se refera la ,,un eveniment, o emotie pulsionala sau un traumatism. 6. Proiectia este operatia prin care subiectul expulzeaza in lumea exterioara gandul , afecte si dorinte de care nu are stiinta sau pe care le refuza in el atribuindu-le altora , persoane sau lucruri din mediul sau inconjurator. Proiectia apare in cadrul unei activari defensive care elibereaza eul de o neplacere, dar se manifesta in multe moduri de gandire sau functionare non

patologice.Ea este mecanismul psihic mobilizat cand se pune problema investigarii personalitatii , obiectul probelor proiective . 7. Introiectia contituie includerea fantasmatica a obiectului, a unei parti a acestuia sau a legaturii cu el care serveste eului drept reper pentru intelegerea obiectului exterior de care detasarea devine astfel posibila. Introiectia este conceputa in stransa legatura cu proiectia pentru ca mecanismele introiectiei si proiectiei nu constituie doar un aspect esential al functiei eului- ele sunt radacina lui, instrumentul formarii lui. 8. Intoarcerea catre propria persoana este refuzarea inconstienta de catre subiect a propriei agresivitati , pe care o deturneaza dinspre celalalt pentru a o abate asupra propriei persoane , poate fi la originea unor sentimente de culpabilitate, a unei nevoi de pedepsire, a unei nevroze de esec sau a unor tentative de autodistrugere. Exista persoane care nu suporta existenta unor pulsiuni negative in interiorul lor si incearca sa se debaraseze de acestea ca de propriul dusman. Subiectul poate refuza orice satisfactie si orice drept la reusita si abordeaza o conduita de autopedepsire care pot conduce la o nevroza de esec. Se ajunge pana la agresarea propriului eu corporal, ajungandu-se la false accidente sau chiar acte sinucigase. 9. Transformarea in contrariu este un mecanism in care pulsiunea conflictuala este nu numai refulata ci si inlocuita printr-o pulsiune contrara. Pentru a desemna acest mecanism de aparare , au fost utilizate trei sinonime: -,,rasturnarea in contrariu ( 1915a / 1968) apartinand lui Freud, -transformarea in contrariu ( 1936 / 1993), -modificarea in contrariu ( 1936 / 1993) . Ultimele doua interpretari apartin Anei Freud. 10. Sublimarea la Freud doua sensuri: -desexualizarea unei pulsiuni avand drept tinta o persoana care ar putea fi dorita sexual.Transformata in tandrete sau in prietenie , pulsiunea isi schimba scopul , dar obiectul ramane acelasi. -derivare a energiei unei pulsiuni sexuale sau agresive inspre activitati valorizate social.Pulsiunea se deturneaza atunci de la obiectul si scopul sau ( erotic sau agresiv) primitiv, fara a fi insa refulata. A. Freud citeaza sublimarea imediat dupa lista celor noua aparari clasice si semnaleaza ca aceasta apartine mai mult normalitatii decat nevrozei. Mai tarziu revine , considerand ca este un mecanism de aparare deoarece se constata o scadere a placerii in raport cu aceea pe care ar fi provocat-o satisfacerea instinctelor. Cunoasterea mecanismelor de aparare este foarte importanta pentru ca pe langa o mai buna intelegere a functionarii psihicului permite si o serie de aplicatii in practica clinica unde servesc drept indicatori ai functionarii psihicului la pacientii in curs de psihoterapie sau ca indici diagnostici si de evolutie in cazul tulburarilor psihopatologice. Deasemenea utilizarea mecanismelor de aparare a devenit curenta in domenii ca preventia si educatia sanitara,medicina tulburarilor fizice sau selectia profesionala,a

aparut necesitatea studierii ontogenezei si evolutiei in cursul ciclului de viata a mecanismelor de aparare.