Sursa http://www.clinicadepsihoterapie.

com/apps/blog/freud -si-teoriile-sale-despre-
alcatuirea-aparatului
Sigmund Freud, parintele psihanalizei, este cel care elaboreaza principiile psihologiei
dinamice a personalitatii , concepand ,,aparatul psihic ca pe un intreg structural. Referitor la
aceasta alcatuire a aparatului psihic ca un intreg structural el a elaborat doua topici, dou a
variante:
Prima topica freudiana distinge ca elemente alcatuitoare ale aparatului psihic trei instante, si
anume: inconstientul, preconstientul si constientul . Intre aceste trei instante alcatuitoare
impulsurile circula pe verticala, ascendent sau descen dent: miscarea descendenta se exprima
in reprimari si refulari, iar cea ascendenta in deplasari si sublimari, rolul esential revenindu -i
inconstientului.
Inconstientul contine pulsiuni care se comporta ca niste adevarate ,,fiinte vii. El este sediul
instinctelor sexuale care ,,clocotesc si care au ca si ratiune de a exista ,,descarcarea si
consumarea, adica reducerea tensiunii si procurarea placerii. Acesta ,,descarcare se face
totusi respectand anumite reguli si norme de comportament social. Desco perirea obiectului
capabil sa duca la consumarea pulsiunilor nu garanteaza si producerea consumarii ca atare,
dimpotriva, satisfacerea acestor pulsiuni poate fi amanata sau chiar respinsa de catre
constiinta. In virtutea acestui fapt, Freud considera ca in constientul functioneaza dupa
,,principiul placerii, privit de el ca fiind un principiu fundamental al vietii
Constientul, este doar ,,spectator, el observa si permite sau, dimpotriva, nu permite
satisfacerea pulsiunilor inconstientului. El nu are nici u n rol in adaptarea individului la
solicitarile mediului , ci are doar rolul de a cerne, de a suprima, de a refula, de a trimite
inapoi in inconstient acele pulsiuni care incearca sa iasa la suprafata, sau de a le permite sa
faca acest lucru. Constiinta actioneaza dupa ,,principiul realitatii, principiu care presupune
gandirea, rezolvarea problemelor, a diverselor situatii problematice aparute prin stabilirea si
aplicarea unor planuri concrete de actiune.
Preconstientul este un fel de ,,statie de tranzi t, unde tendintele provenind din inconstient sau
din constient poposesc temporar inainte de a trece in structurile opuse fiecarora dintre
ele.
Atata vreme cat intre aceste trei instante exista un echilibru, viata psihica a indivi dului este
normala. Cand insa intervin dezechilibre sau distorsiuni, modelele de interactiune se modifica,
tinzand spre patologic. Instinctele sexuale nesatisfacute sunt refulate, si sunt astfel transmise
din nou in inconstient. Odata refulate ele insa nu dispar, ci actioneaza cu mai multa forta
asupra individului pentru a fi satisfacute. Cu cat conflictul dintre libido (intelegand prin
libido energia pulsiunilor sexuale) si constiinta este mai mare, cu atat instinctele refulate
cauta alte cai de a se satisface. Astfel, satisfacerea apare sub forma asa -numitelor acte ratate ,
sub forma visului, sub forma starilor nevrotice. Dupa opinia lui Freud actele ratate, visele si
nevrozele au la baza aparitiei lor o cauza de natura sexuala. In felul acesta, Freud ajun ge la
acreditarea unei simbolistici sexuale a viselor, magistral ilustrata in lucrarea sa Interpretarea
viselor.
Perturbarile de comportament, ca forme de manifestare a inconstientului, pot fi intalnite atat
la adulti cat si la copii. In acest context es te de mentionat referirea pe care Freud o face la
complexul lui Oedip conform caruia copilul mic manifesta un puternic atasament sexual fata
de parintele de sex opus dublat de resimtirea aparitiei unei rivalitati fata de parintele de
acelasi sex.
Freud explica de asemenea multe dintre fenomenele vietii sociale umane prin recurgerea
la sexualitate. Astfel, dupa Freud, sunt situatii in care arta, literatura, religia, morala nu sunt
altceva decat manifestari ale sexualitatii, in urma unui adevarat proces de sublimare al
instinctelor sexuale care renunta la placerea partiala pe care le -o poate produce satisfacerea
lor, inlocuind aceasta placere printr -un alt scop care nu se mai revendica din sexualitate.
Freud a introdus o metoda psihoterapeutica cu adevarat revolutionara, prin care se incearca
reinstaurea echilibrului aparatului psihic si readucerea acestuia inapoi la starea de
normalitate, este vorba despre psihanaliza. Psihanaliza clasica lucreaza prin readucerea in
constiinta bolnavului a unor elemente ps ihice percepute ca fiind profund patogene in vederea
dizolvarii si inlaturarii raului provocat. Partea decisiva a demersului psihanalitic consta in
recrearea vechilor conflicte, de asemenea maniera incat sa se reuseasca determinarea
bolnavului sa se comporte asa cum s-a comportat la data primei lor aparitii, punand insa de
data aceasta in miscare toate fortele psihice disponibile pentru ca solutia sa fie una diferita.
Pacientul este rugat sa comunice tot ceea ce -i trece prin minte, neselectiv, chiar si lucr uri si
fapte considerate neimportante cu referire la problema in cauza, i se cere sa -si readuca in
memorie absolut totul, atat faptele pozitive, dezirabile, placute, laudabile, ci si pe cele
considerate ca fiind triviale, murdare si degradante, printr -un exercitiu de profunda
onestitate.Freud insusi spune, referitor la acest aspect: Toate cele uitate fusesera intr-o
oarecare masura neplacute, fie socante, fie dureroase sau rusinoase pentru standardele
personalitatii afectate. Se impunea de la sine concluzi a ca tocmai de aceea fusesera uitate ,
adica nu ramasesera constiente. Pentru a le constientiza din nou, trebuia sa cheltuim efort
propriu, pentru a-l presa si a-l constrange ( 1 ) Se incearca astfel scoaterea la iveala a
sufletului framantat si chinuit al p acientului pentru a fi disecat si analizat fara nici o rezerva
si fara nici o retinere. Ideile spontane ale pacientului reprezinta pentru psihanalist minereul
din care el va extrage metalul pretios .
Cea de-a doua topica freudiana (dupa 1920) se refera la personalitate si, de data asta Freud
identifica ca elemente alcatuitoare ale structurii aparatului psihic, Sinele (Se), Eul si
Supraeul (das Es", das "Ich", das "Uber-Ich" )
Freud descrie ca intre aceste 3 instante psihice, Sine, Eu si Supraeu, exista raporturi dinamice
si structurale deosebit de complexe: Am recunoscut tot mai clar ca evenimentele istoriei
omenirii, interactiunile dintre natura omului, dezvoltarea culturii si acele precipitate ale
trairilor primordiale drept al caror reprezentant ca uta sa se evidentieze religia, sunt numai
oglindirea conflictelor dinamice dintre Eu, Se, si Supraeu, pe care psihanaliza le studiaza la
individ, aceleasi procese, repetate pe o scena mai
mare (2 )
Sinele este zona arhaica, care cupride tot ceea ce este ereditar, dat la nastere, si in special
instinctele, care isi afla in acest sine expresia psihica. Sinele este echivalentul inconstientului
din clasificarea corespunzatoare primei topici , este sediul instinctelor, acestea reprezentand
sursa primara a energiei psihice.
Eul este o portiune a sinelui care sub influenta lumii exterioare, a mediului inconjurator
sufera o dezvoltare speciala, in sensul ca din simplu receptor si protector in ra port cu stimulii,
devine un intermediar intre sine si lumea exterioara. Eul este responsabil de miscarile
voluntare cu rol in autoconservare.
Supraeul este o structura speciala existenta tot in perimetrul eului, prin intermediul caruia se
produce o prelungire a influentei parintilor si, prin intermediul acestora, o influenta a
mediului social. Freud spunea: Supraeul este mostenitorul complexului Oedip si
reprezentantul standardelor etice ale omului (3 ) .
Dintre aceste trei instante, cea mai importanta , dupa Freud, este cea reprezentata de catre Eu,
intrucat functionarea Eului trebuie sa satisfaca simultan cerintele Sinelui, Supraeului si
realitatii inconjuratoare. Eul indeplineste astfel trei mari categorii de functii.
-fata de realitatea exterioara ( pe care o percepe, inmagazineaza experientele prin memorare,
invata din experiente si transforma lumea externa in avantajul sau, sau cel putin actioneaza in
aceasta directie )
-fata de sine (controleaza instinctele, decide asupra satisfacerii, amanarii sau suprimarii lor,
tinde spre obtinerea placerii in conformitate cu principiul realitatii )
-fata de supraeu (relevata prin aceea ca trebuie sa tina seama de cadrul etico -moral pe care
Supraeul, ca reprezentant al standardelor etice, valori si idealuri traditionale, il
impune.
Incepand cu 1923 Freud defineste Eul Ideal, care, spre deosebire de Eul insemnand omul asa
cum este, reprezinta omul asa cum ar trebui sa fie, modelat de o cenzura morala
puternica.
Referitor la importanta celor doua topici descrise mai sus, Freud insusi spunea: Este totusi
corect sa spun ca de la stabilirea celor doua feluri de pulsiuni (Eros si pulsiunea mortii) si
descompunerea personalitatii in Eu, Spraeu si Se (1923) nu am mai avut contributii
hotaratoare la psihanaliza, iar ceea ce am scris mai tarziu ar fi putut fi omis fara
pagube (4 ) Profesorul I. Manzat, cu referire la mutatiile produse de teoriile si contributia lui
Freud in psihologie spune : " Este hiperbolica afirmatia americanului C.A. Ma ce (1967) care
sustine ca tranzitia de la psihologia prefreudiana la cea freudiana este de ordinul marilor
mutatii geologice. S-a emis si ideea de rasturnare copernicana si s-a spus ca fiecare
volum semnat de Freud a zguduit lumea " (5 )

___________________
(1 )
Sigmund Freud, Autobiografie (1925), Opere vol 16 (Viata mea si psihanaliza) ed. Trei, p
150 ,
(2 ) Sigmund Freud, post-scriptum(1935) la Autobiografie, Opere vol 16 (Viata mea si

psihanaliza) ed. Trei, p 203

(3 )) Sigmund Freud, Autobiografie (1925), Opere vol 16 (Viata mea si psihanaliza) ed. Trei, p

186 ,
(4 ) ) Sigmund Freud, post-scriptum(1935) la Autobiografie, Opere vol 16 (Viata mea si

psihanaliza) ed. Trei, p 202

(5 ) I. Manzat, Istoria Universala a Psihologiei istoria moderna si contemporana, ed 1994, pag

64