Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Excitație sexuală obținută prin intermediul durerii a fost denumită după Sacher-Masoch, masochism.
Plăcerea gasită în crearea durerii a fost numită după Marchizul de Sade , sadism.
Definiție, persoana care se comportă în mod masochist îndură durerea și suferința în speranța conștientă
sau inconștientă a obținerii unui Bine mai mare.
O persoană masochistă este un depresiv care continuă să aibă speranță. Pierderea traumatică, deprivarea
nu a fost atât de devastatoare astfel încât copilul să renunțe pur și simplu la ideea de a fi iubit, ca în cazul
depresivilor.
Personalitatea devine structurată masochist datorita recompensei puternice pentru îndurare necazurilor cu
eleganță.
Masochistii relaționali au puternice nevoi Anaclitice, înseamnă că acțiunile lor autodistructive rezultă din
eforturile de a păstra un atașament cu orice preț. Comportamentul autodistructiv în masochismul relațional poate fi
înțeles ca mecanism de apărare împotriva anxietății de separare.
Masochist moral, termenul este aplicat persoanelor organizate mai mult introiectiv, care și-au organizat
stima de sine în jurul capacității lor de a tolera durerea și sacrificiul. Adesea sunt interesați să câștige o victorie
morală decât să rezolve o problemă practică.
Tiparele caracterului masochist și depresiv coincid în mod considerabil în special la nivel nevrotic spre
sănătos cele mai multe aspecte ale unuia prezintă și trăsături ale celuilalt.
Totuși există diferențe între cele două psihologii și acestea necesită stiluri terapeutice semnificativ diferite în special
la nivelurile borderline și psihotic
Dinamică:
De ce au de a gestiona convingerea depresivă introductivă că cineva este rău.
Nevoia de a găsi ascultători care să valideze faptul că Alții sunt vinovați.
Vinovăția inconștientă.
Tind să se atașeze de prieteni de tipul "iubesc suferință".
Timp către parteneri abuzivi.
Dinamicile masochiste pot străbate viață sexuală a cuiva cu personalitate autodistructivă dar multe persoane
caracterologic masochiste nu sunt masochisti sexual.
Tipare relaționale în psihologia masochismului
Pierderea traumatică, deprivarea nu a fost atât de devastatoare astfel încât copilul să renunțe pur și simplu
la ideea de a fi iubit, ca în cazul depresivilor.
Pierderi ale căror dolii nu au fost elaborate, vină sau critică induse de către ce care i-au îngrijit, schimbări de
roluri în care copilu se simteresponsabil pentru părinți, situații de trauma și abuz și modele depressive.
În timp ce persoanele depressive simt că nu e nimeni acolo pentru ele, persoanele masochiste pot simți că, în
cazul în csre ei pot să arate sufficient nevoia pe care o au de atenție și îngrijire, nu va fi nevoie ca ei să îndure
abandonul emotional defenitiv.
Singura data când părinții au investi emoșional în ei, a fost când erau pedepsiți. O asociere între atașament și
durere este inevitabilă în asemenea condiții. Tachinările la fel pot sta la originea masochismului (copilul învață că
suferința e prețul relației).
O altă cauză este primirea de recompense pentru îndurarea necazurilor cu eleganță.
1. În relațiile lor zilnice tind să se atașeze de prieteni de tipul iubesc suferința
2. Tind de asemenea către parteneri abuzivi – pentru a recrea relațiile în care sun tratași cu insensibilitate.
Mazochist moral impresionează în mod frecvent pe ceilalți ca fiind grandioși și disprețuitori exaltați în suferință lor
și disprețuitor față de alți muritori de rând care nu ar putea să îndure chinuri similare cu atâta grație. Se opun prin
faptul că nu se opun, prezentându-și abuzatori ca fiind inferiori din punct de vedere moral.
Masochisti relațional se sprijină mai mult pe relații, pot zâmbi deoarece comportamentul lor masochisti obține o
conexiune mai mare cu persoană cu care se relaționează.