Teoria dezvoltării morale (L.

Kohlberg)

În analiza întreprinsă asupra psihologiei vârstelor şcolare un accent deosebit este pus
asupra evoluţiei cognitive şi asupra judecăţii morale a copilului. Într-o primă fazăaceasta este
heteronomă (preia norme, reguli, interdicţii, valori) din anturajul imediat, fiind neselectivă,
nesituativă, rigidă, vizând doar fapta nu şi motivaţia. Apoi ea devine autonomă prin
interiorizarea şi implicarea propriului sistem valoric în actul de judecare.
Distincţia heteronom-autonom în judecata morală şi implicaţiile sale evidente în conduita
morală îi aparţine cercetătorului american L. Kohlberg. Aceste cercetări i-au permis psihologului
amintit să identifice trei niveluri mari ale evoluţiei judecăţii morale în funcţie de impactul
intercultural asupra acestei categorii de vârstă. Acest model teoretic prezintă şase stadii ale
genezei raţionamentului moral:
1. nivelul premoral sau preconvenţional (4-10 ani), unde standardele de judecare sunt
etichetele culturale ale anturajului, dintr-o perspectivă binară: bun/rău, are dreptate/se înşeală,
cuminte/obraznic, faptele fiind judecate după consecinţele lor şi în mai mică măsură prin prisma
cauzalităţii. Acest nivel presupune următoarele subniveluri:
a) al moralităţii ascultării, în care pedeapsa şi recompensa sunt criterii foarte puternice, iar
evitarea pedepsei şi supunerea la normă apar ca avantaje personale imediate şi
b) al moralităţii hedonismului instrumental naiv, unde conformarea la normă este sursă de
beneficii şi, ca atare, trebuie realizate pentru că fiind recompensată poate fi şi plăcută în
consecinţele sale;
2. nivelul moralităţii convenţionalităţii morale (10-13 ani); este nivelul conformării la
normele exterioare şi al jucării rolului de copil aşa cum este acesta cerut de universul familiei şi
de alte grupuri de apartenenţă; conformarea are la bază plăcerea de a i se recunoaşte purtarea, de
a avea un statut „bun”, deci de a fi apreciat. La nivelul acestei moralităţi se desprinde:
a) moralitatea bunelor relaţii; copilul respectă norma din dorinţa de a fi recunoscut ca un băiat
„bun” sau o fată „bună”; totodată, începe să se prefigureze judecarea faptelor după intenţia lor şi
nu numai după consecinţe;
b) moralitatea legii şi ordinii, unde respectarea autorităţii, a normelor şi a legilor se realizează ca
necesitate ce reglementează conduita tuturor, fapt care acţionează şi în beneficiul personal;
3. nivelul autonomiei morale sau al interiorizării şi acceptării personale a principiilor
morale (după 13 ani, la tinereţe sau niciodată). Şi acest nivel al acceptării normelor cunoaşte
mai multe subniveluri şi particularităţi ale moralităţii desprinzându-se în acest sens:
a) moralitatea contractuală, caracterizată prin acceptarea democratică a legii şi a înţelegerii
standardelor morale ca rezultat al unei decizii mutuale; legile nu sunt intangibile şi pot fi
schimbate pe considerente raţionale;
b) moralitatea principiilor individuale de conduită; se cristalizează propriul sistem de valori prin
semnificaţiile personale acordate conceptelor de justiţie, reciprocitate, egalitate, demnitate;
judecarea de sine este percepută ca a fi mai puternică decât cea care vine din exterior.
Modelul propus de L. Kohlberg a cunoscut o serie de observaţii, fiind contestat de către
unii specialişti ai domeniului atât pentru caracterul său restrictiv cât şi prin conţinutul la care face
referinţă, în special asupra dimensiunii moralităţii – a judecăţii morale şi în mai mică măsură
asupra altor componente psihice şi psihosociale. Pentru dezvoltarea cognitivă şi stadialitatea
acesteia rămâne de referinţă modelul lui J. Piaget cu nuanţările şi completările ce i se aduc prin
modelul propus de L. Kohlberg.
Lawrence Kohlberg şi modelul dezvoltării morale la copii.Lawrence Kohlberg (1927 –
1987), psiholog american. S-a născut la Bronxville, New York.
L. Kohlberg elaborează în 1964 un tip de stadializare care are drept criteriu raţionamentul
moral. Modelul dezvoltării morale la copii elaborat deL. K o h l b e r g e s t e o replică
la modelul din teoria morală a lui J. Piaget cuprivire la dezvoltarea judecăţilor morale la
copii.
Pentru a-şi atinge scopul, autorul a utilizat dilemele morale, iar pe baza răspunsurilor
obţinute a postulat trei niveluri ale dezvoltării morale ş i ş a s e
stadii (1984). Punctele-cheie folosite de el au fost dilemele
m o r a l e , stimularea calităţilor (încurajarea sentimentelor pozitive, a faptelor bune),
pregătirea prin discuţii profunde pentru situaţiile dificile ş i t e n t a ţ i i l e negative de pe parcursul
vieţii etc.
În v i z i u n e a l u i L. K o h l b e r g, s t a d i i l e d e d e z v o l t a r e morală a u d r e p t principiu
faptul că dezvoltarea morală este un proces de internalizare strâns legat de vârsta persoanei
respective. Dezvoltarea m o r a l ă e v o l u e a z ă de la un c o m p o r t a m e n t c o n t r o l a t d i n
e x t e r i o r l a u n c o m p o r t a m e n t c o n t r o l a t d i n interior, generând astfel standard şi
principii de atitudini şi comportament
În urma studiului său experimental, autorul a identificat trei niveluri de structurare a moralităţii,
fiecare implicând câte două stadia distincte.
Fiecărui nivel îi corespund câte două stadii (3 niveluri şi 6 stadii), şi anume:
• Premoral (preconvenţional), ce caracterizează intervalul dintre 4 – 10 ani, când standardele
aprecierii morale sunt dictate, din exterior, de cătreetichetele culturale ale anturajului, iar
valorizarea faptelor se face după efectele lor:
- stadiul moralităţii ascultării –când pedeapsa şi recompensa constituie
pârghiile majore ale comportamentului moral;
- stadiul moralităţii hedonismului instrumental naiv – în care individual se
conformează la normă, întrucât această strategie se acompaniază de consecinţe pozitive.
• Nivelul moralităţii convenţionale , aferent perioadei dintre 10 - 13 ani. Acum moralitatea
este regizată, tot din exterior, după normele stipulate de f a m i l i e s a u d e a l t e gr u p u r i d e
apartenenţă . În p l u s , i n d i v i d u l c a u t ă s ă găsească strategii prin care c e i l a l ţ i s ă -l
considere bun:
- stadiul moralităţii bunelor relaţii – când începe să conteze ş i i n t e n ţ i a , nu numai
consecinţele faptelor. Persoana respectă n o r m a c u s c o p u l d e a dobândi eticheta de
„copil bun”;
- stadiul moralităţii legii şi ordinii – în care respectful faţă de orice gen de autoritate
se impune ca fiind indispensabil pentru buna funcţionare a organismului social.
• Nivelul autonomiei morale, care se instalează treptat, după vârsta de 13 ani, când
individul nu numai că face eforturi de a defini valorile morale în termenii proprii, ci şi
de a le interioriza:
- stadiul moralităţii contractuale şi acceptării democratice alegii – presupune
tratarea criteriilor morale ca rezultat al unei d e c i z i i m u t u a l e , d e u n d e şi
posibilitatea ameliorării l o r d i n raţiuni utilitare;
- stadiul moralităţii principiilor individuale de conduită – se manifestă prin
elaborarea, de către individul în cauză, a u n u i sistem propriu de valori morale. Ca
urmare, judecata de sine este mai preţioasă decât cea care parvine din exterior.

C u t o a t e deficienţele, modelul elaborat d e L . K o h l b e r g ( s e referă m a i a l e s l a

j u d e c a t a m o r a l ă ş i mai puţin la conduită ; se verifică c u p r i o r i t a t e l a
i n d i v i z i i d e s e x m a s c u l i n ) , constituie v e r s i u n e a d e e t a p i z a r e c e a
m a i utilizată pentru descifrarea evolu iei morale în ontogeneză .