Disciplina: Fundamentele pedagogiei.

Teoria şi metodologia
curriculum-ului.

Educația morală - comportament și conduită în

societatea cunoașterii
 Educația morală - comportament și conduită în societatea cunoașterii

“Morala reflectă întotdeauna acea latură a acţiunii umane în care se întruchipează relaţiile
omului faţă de alţi oameni şi faţă de sine însuşi, în care se rezolvă contradicţiile dintre oameni,
dintre om şi societate.”
(T. Huszár).
Importanța prioritară a educației morale rezultă din dimensiunea sa, cea mai profundă şi
mai extinsă. Pentru această trăsătură este considerată “educația însăși” (Olivier Reboul, 1976,
pag. 401).
Specificul educaţiei morale este determinat, de pe o parte de particularitățile moralei, ca
fenomen social, iar pe de altă parte, de condiţiile psihosociale ce sunt implicate în realizarea ei.
Raportarea la societate și raportarea la individ, acestea sunt cele două coordonate necesare unei
fundamentări pedagogice a educaţiei morale. Ea se definește, ca o componență importantă a
formării personalității, care se realizează prin însușirea principiilor, idealurilor și normelor etice,
precum și prin capacitatea de a le respecta în toate manifestările comportamentale. De asemenea,
educaţia morală este rezultatul interdependenţei didactice dintre determinarea socială,
concretizate în exigenţele moralei sociale, şi autodeterminarea personală, prezentată de factorii
interni, subiectivi, antrenaţi în acest proces.
Principiile educației morale sunt, asigurarea corespondenței dintre teoria morală cunoscută și
modul de comportare; capacitatea de a identifica aspectele negative ale comportamentului și de a
le elimina treptat; asigurarea continuității între toate elementele de ordin moral ale personalității;
respectarea particularității de vârstă, cunoașterea principiilor morale și aplicarea lor și necesitatea
corelării armonioase între cerințele morale și stimulente sociale.
Obiectivele educației morale sunt formarea judecății morale realizată prin însușirea
cunoștințelor referitoare la idealuri, principii și valori etice; formarea sentimentelor morale prin
interiorizarea valorilor morale și trăirea lor psihoafectivă; formarea convingerilor morale prin
integrarea psihologică morală a normelor și valorilor morale transformate în constante conative;
(Maria Momanu, 2002, pag.73); formarea deprinderilor și obișnuințelor morale, adică a dorinței
lăuntrice a tânărului de a respecta personal anumite norme și valori, de a solicita altor persoane și
comunități respectarea unor standarde minime de morală și capacitatea de a realiza mari acte
morale, cum ar fi obținerea unor performanțe deosebite, sau manifestări de eroism. (Marian Ilie,
2009, pag. 25-26).
Strategii, metode și modele de educație morală: strategia educatorului de a se sprijini pe
aspectele pozitive ale comportamentului elevului; strategia de a utiliza noi frecvente metode
pozitive, cum ar fi: aprecierea, evidențierea, decât cele negative, cum ar fi dezaprobarea și
sancțiunea; adoptarea unei atitudini asertive, de consiliere psihosocială, în sensul respectării și
protejării elevului, fără a abandona cu nimic linia morală principală, în sensul de a face concesii
exagerate; metoda exemplului moral, solicitarea educatorilor de a fi modele morale
corespunzătoare; utilizarea povestirii cu substrat moral; studiul de caz, dezbaterile și procesele
unor situații morale ambigue sau tensionate; supravegherea atentă a elevilor, în vederea
descifrării liniilor de forță ale comportamentului moral a acestora și identificarea simptomelor și
semnelor care prevestesc apariția unor fenomene de masă negative în rândul colectivităților.
O problemă aparte o ridică principiul diferenţierii educaţiei morale în funcţie de vîrstă. La
acest nivel, pot fi valorificate teoriile consacrate în domeniul dezvoltării morale, în special
modelele promovate de J. Piaget (Judecata morală la copil, 1980) şi L.Kohlberg (Collected
Papers in Moral Development and Moral Education, 1973) – vezi Ştiinţele Educaţiei. Dicţionar
Enciclopedic, vol.1, coord.generală Eugen Noveanu.
Modelul propus de J. Piaget, urmăreşte geneza moralităţii de la stadiile iniţiale spre cele
finale. Stadiile iniţiale implică morala constrângerii, cele finale – morala autonomiei, care
presupune interiorizarea valorilor şi a normelor morale la nivelul structurii de bază a
personalităţii celui educat. Procesul psihologic determinat în termenii structuralismului genetic
este raportat la cel pedagogic, care vizează formarea morală prin receptarea şi asimilarea treptată
a normelor/ regulilor morale, pe parcursul a patru stadii de dezvoltare morală:
a) psihomotric (2-3 ani) – receptarea regulilor simple, în cadrul unor acţiuni psihomotorii;
b) egocentric (4-6 ani) – imitarea regulilor morale;
c) al cooperării (7-10 ani) – respectarea regulilor morale ca obligaţii înţelese;
d) al codificării (după 10-12 ani) – interiorizarea regulilor, integrarea lor la nivel de norme,
legi.
Modelul propus de L. Kohlberg urmăreşte raportarea stadialităţii psihice la trei niveluri ale
dezvoltării morale prin interiorizarea treptată a valorilor morale fundamentale reflectate
normativ:
 1) nivelul moral preconvenţional – realizat pe parcursul a două stadii: stadiul
heteronom/respectarea regulii pe baza motivaţiei externe, cum ar fi teama de pedeapsă și stadiul
individualismului moral/respectarea regulii morale corespunzător unor interese imediate;
2) nivelul moral convenţional – realizat pe parcursul a două stadii: stadiul
comportamentului bun/ respectarea regulilor recunoscute de autorităţi și stadiul sistemului
social/respectarea regulilor recunoscute la scară socială şi interiorizarea lor;
3) nivelul moral postconvenţional – realizat pe parcursul a două stadii: stadiul
subordonării faţă de societate prin contract social și stadiul responsabilităţii morale
universale/înţelegerea legii morale.
În concluzie, educaţia morală reprezintă acea dimensiune fundamentală a activităţii de
educaţie orientată în direcţia formării-dezvoltării conştiinţei morale a personalităţii, care vizează
optimizarea raporturilor sale cu lumea şi cu sine, la nivel: teoretic, prin însuşirea valorii generale
a binelui moral, susţinută afectiv, volitiv şi motivaţional şi practic, prin aplicarea valorii generale
a binelui moral.
Bibliografie
Pedagogie și structuri logice, Orțan, Florica (2015) , Editura Universității din
Oradea
https://www.qualform.snsh.ro/campanie-online/educatia-morala-modele-de-
comportament-si-conduita-morala
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Educatia%20morala.pdf
http://muhaz.org/morala-reflecta-intotdeauna-acea-latura-a-actiunii-umane-in-
ca.html