UNIVERSITATEA DIN ORADEA

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI

DIDACTIC

Disciplina: Fundamentele pedagogiei. Teoria şi metodologia

curriculum-ului.

Educația morală - comportament și conduită în societatea

cunoașterii.

Titular curs:
Prof.univ.dr. FLORICA ORȚAN

Student:
(Bodin Claudiu,Anul-1 si Administrație Publică)

Oradea,
25.06.2020
Ce este educația morală și cu se se ocupă.
Educaţia morală vizează formarea profilului moral al personalităţii, prin încorporarea şi punerea
în act a valorilor morale ale societăţii, la nivelul formării conştiinţei morale şi a conduitei morale.
Educaţia morală reprezintă unul dintre conţinuturile generale ale educaţiei, alături de educaţia:
ştiinţifică/intelectuală, aplicativă/tehnologică, estetică şi psihofizică. Importanţa prioritară a
educaţiei morale rezultă din dimensiunea sa, cea mai profundă şi mai extinsă. Pentru această
trăsătură este considerată “educaţia însăşi”.

Obiectivele educației morale:

Obiectivele educaţiei morale pot fi clasificate în funcţie de gradul lor de generalitate:
1) obiectivul general al educaţiei morale – formarea-dezvoltarea conştiinţei morale a celui educat;
2) obiectivele specifice educaţiei morale – formarea-dezvoltarea conştiinţei morale: nivelul
teoretic şi nivelul practic;
3) obiectivele concrete ale educaţiei morale, rezultate din operaţionalizarea obiectivelor specifice,
realizabile în cadrul unor activităţi educative organizate formal (de exemplu, în activităţile
didactice şi, în mod special, în orele de dirigenţie)sau nonformal (în activităţi extraşcolare), în
cadrul sistemului şi al procesului de învăţămînt.
Obiectivele specifice educaţiei morale reflectă cele două niveluri de referinţă angajate în
activitatea de formare-dezvoltare a conştiinţei morale – nivelul teoretic şi cel practic.

Conţinuturile particulare ale educaţiei morale corespund obiectivelor specifice angajate

în activitatea de formare-dezvoltare a conştiinţei morale. Pot fi operaţionalizate în funcţie de
condiţiile existente la nivel de: educaţie formală, nonformală; particularităţi de vârstă şi
individuale ale elevului, mediul comunitar(şcolar, local etc.).

Metodologia educaţiei morale include un ansamblu de metode şi procedee care pot fi

grupate la nivelul a trei modele orientative.
1) Modelul strategic propune integrarea metodelor morale pe două coordonate fundamentale:
a) coordonata instruirii (teoriei) morale implică
- metode verbale: expunerea morală (povestirea, explicaţia, prelegerea morală), conversaţia
morală (dialogul moral, dezbaterea etică)
- metode intuitiv-acţionale: exerciţiul moral,exemplul moral
b) coordonata conduitei (practicii) morale angajează două categorii de metode centrate pe
evaluarea acţiunii morale: aprobarea-dezaprobarea.
2) Modelul instrumental propune un număr apreciabil de metode morale raportate la obiective
globale (de instruire morală – de acţiune morală)
Explicaţia morală, bazată pe “procedee” de stimulare şi informare morală care pot fi preluate de
la alte metode;
Prelegerea morală, bazată pe un volum de informare asigurat prin procedee expozitiv-verbale de
tip demonstraţie-pledoarie, conferinţe, referate tematice
Convorbirea morală, bazată pe procedee de dialog moral, dezbatere morală, povestire
morală,comentariu moral
Exemplul moral, cu procedee bazate pe exemple directe-indirecte, reale-imaginare;struire morală
– de acţiune morală).
3) Modelul sintetic grupează metodele educaţiei în raport de trei criterii pedagogice
complementare.
a) După scopul prioritar angajat: metode de receptare şi înţelegere a valorilor şi normelor morale,
metode de generare, consolidare şi restructurare a conduitei morale și metode de autoconducere.
b) După tipul de intervenţie pedagogică: metode de educaţie morală directă și metode de educaţie
morală indirectă.
c) După modul de raportare a educatului la educator.

Principiile educaţiei morale concentrează normele şi regulile de acţiune valabile în orice

situaţie de proiectare,realizare şi dezvoltare a obiectivelor, conţinuturilor şi metodologiilor
specifice asumate într-un context pedagogic determinat. Pot fi evidenţiate următoarele principii
generale ale educaţiei morale:
1. principiul corespondenţei pedagogice dintre teoria morală şi practica morală
2. principiul valorificării resurselor şi a disponibilităţilor pozitive ale personalităţii umane în
vederea eliminării celor negative
3. principiul unităţii şi al continuităţii axiologice între toate formele de proiectare, realizare şi
dezvoltare a educaţiei morale
4. principiul diferenţierii educaţiei morale în funcţie de determinările sale particulare (vîrstă,
domeniul socio-profesional, context educaţional) şi individuale (structura fiecărei personalităţi).

Esenţa şi caracteristica definitorie a omului şi a umanităţii o constituie moralitatea, conştiinţa,

acţiunea şi conduita morală.Formarea morală a fiinţei umane reprezintă una dintre sarcinile
primordiale ale educaţiei din totdeauna. Educaţia morală reprezintă dimensiunea cea mai
profundă şi mai extinsă a activităţii de formaredezvoltare a personalităţii, proiectată şi realizată în
baza moralei şi a valorilor etice. Impactul şi resursele acestei dimensiuni sunt apreciate de unii
cercetători ca educaţia însăşi, , care gravitează în jurul valorificării binelui moral, asumat şi
exteriorizat în plan individual şi social prin comportamentul persoanei ce denotă unitatea,
coerenţa şi interconexiunea conştiinţei şi conduitei morale.
Definirea conceptului de educaţie morală presupune raportarea dimensiunii vizate la noţiunea de
morală, care va fi analizată din perspectiva filosofiei, psihologiei sociale şi pedagogiei.
Perspectiva pedagogică ne orientează spre cultivarea morală a persoanei. Ea conturează
finalităţile, traseul, conţinutul şi metodologia formării-dezvoltării conştiinţei şi conduitei morale a
personalităţii în unitatea şi interconexiunea manifestării acestora.
Aşadar, formarea conştiinţei morale include componenta teoretică ce presupune familiarizarea
subiectului cu ansamblul de concepte, norme, judecăţi, raţionamente morale, idei,
concepţii,inclusiv sentimente şi atitudini morale, care vor contribui,
substanţial, la formarea convingerilor, aspiraţiilor, idealului moral şi comportamentului
personalităţii.
Articularea şi consolidarea acestora în cadrul vieţii şi a educaţiei familiale se va realiza prin
interiorizarea şi respectarea normelor şi valorilor morale, adoptate şi valorificate la maximum,
permanent de către toţi membrii acesteia, adulţi şi copii.
Formarea conduitei morale în cadrul familiei se desfăşoară concomitent cu formarea conştiinţei,
adulţii urmărind ca asimilarea unei norme să fie corelată cu acţiuni şi fapte concrete, exersate şi
repetate continuu pentru a forma deprinderi şi obişnuinţe morale, care se vor structura treptat în
voinţa morală şi caracterul integru, valoros din punct de vedere axiologic.
Întrucât obiectivele educaţiei morale se situează pe cele două axe, formarea conştiinţei morale şi
formarea conduitei morale,obiectivele specifice acestora, proiectate, urmate şi realizate în
procesul educaţiei familiale vizează:
La nivelul formării conştiinţei morale:formarea-dezvoltarea capacităţilor cognitive morale
(percepţii,reprezentări, noţiuni, judecăţi, raţionamente morale)
Formarea-dezvoltarea capacităţilor afective, motivaţionale,
volitive, morale (sentimente, interese, competenţe, trăsături moral-volitive).
Formarea-dezvoltarea convingerilor morale, a capacităţilor reflexive şi de interiorizare conştientă
a normelor morale (care asigură analiza şi sinteza în plan filosofic, dar şi psiho-social,
marcând trecerea de la nivelul teoretic la nivelul acţional-practic al conştiinţei morale).

La nivelul formării conduitei morale: formarea-dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor morale

(componente ale competenţelor ce au fost consolidate până la nivelul
automatismelor/acţiuni morale automatizate).
Formarea-dezvoltarea obişnuinţelor morale, ca componente
automatizate, perfecţionate prin intensificarea motivelor interne
ale acţiunii ce au impact stabilizator.
Formarea-dezvoltarea atitudinilor şi a trăsăturilor moral-volitive
de caracter, ceea ce determină consecvenţa şi coerenţa acţiunii şi
conduitei morale.
În formarea părinţilor şi copiilor este necesar de centrat pe respectarea particularităţilor de vârstă,
a drepturilor omului/copilului;pe familiarizarea ambelor părţi cu specificul educaţiei morale şi
structurile personalităţii umane, inclusiv cu nivelurile şi posibilităţile ratificării valorice a
conduitelor morale. În acest aspect poate şi trebuie să fie realizată permanent/pe parcursul vieţii
educaţia religioasă şi cultivarea spiritualităţii prin valorificarea parteneriatelor sociale
familie( şcoală - biserică – comunitate) şi desigur că a modelelor parentale pozitive în ceea ce
priveşte relaţia sa cu Dumnezeu, cu sine, cu apropiaţii săi, Natura şi Lumea.
Atât în practica familiei, cât şi în cea şcolară şi cea comunitară, este necesar de observat şi
validat, dezaprobat, sancţionat sau invers, de încurajat şi consolidat conduitele dezirabile şi/sau
indezirabile ale copiilor, elevilor, adulţilor.
În concluzie, autoperfecţionarea morală şi spirituală,abordate în contextul educaţiei familiei,
poate fi ajustată la orice conţinut general şi orice formă de organizare a educaţiei. . Principalul
aspect este reprezentat de orientarea personalităţii copilului şi a adultului spre autoeducaţie şi
autoperfecţionare continuă.
BIBLIOGRAFIE:
1. Orțan, Florica (2015) , Pedagogie și structuri logice
2. Orțan, Florica (2018), Pedagogie și elemente de psihologie
3. Wikipedia.