Zoril Georgiana

DIMENSIUNILE EDUCAIEI

Dimensiunile educaiei reprezint ansamblul valorilor pedagogice fundamentale: bine, adevr, frumos, util, sacru, care ofer activitii de formare-dezvoltare a personalitii umane un cadru dimensional stabil, realizat la nivelul sistemului si al procesului de nvmnt.
Principalele dimensiuni ale educatiei la care vom face referire, dimensiuni derivate din specificul si particularitatile diverselor scopuri si obiective urmarite, sunt educatia intelectuala, educatia morala, educatia estetica, educatia religioasa, educaia tehnologic si educaia fizic.

1.EDUCAIA INTELECTUAL
Din punct de vedere etimologic conceptul de intelect deriva din latinescul intelectus care desemna la origine capacitatea de a cunoaste, de a opera cu fapte, notiuni, principii si reguli de actiune. Evolutia societatii contemporane face ca educatia intelectuala sa detina o pondere sporita n ansamblul activitatilor instructiv-formative.

Definiie: Educaia intelectuala vizeaz activitatea de formare i dezvoltare a personalitii umane, prin asimilarea informaiilor i dezvoltarea pe aceast baz a noi capaciti intelectuale, funcionale, instrumentale necesare pentru adaptarea optim la mediu; Aspectele educaiei intelectuale : - informativ, care const n asimilarea informaiei tiinifice i umaniste transmise - formativ, care vizeaz efectele asimilrii acestei informaii asupra dezvoltrii psihice a individului (cognitiv, motivaional-afectiv, volitiv); Principii (S. Cristea, 1996, pp.28-29): - Principiul unitii i diversitii educaiei intelectuale, care evideniaz raportul dintre baza comun i baza specific a activitii de formare-dezvoltare a personalitii umane; - Principiul ponderii formative a educaiei intelectuale n raport cu toate celelalte dimensiuni ale educaiei, care explic rolul exercitat de capacitile intelectuale, operaionale, funcionale n planul formrii morale, estetice, fizice, tehnologice; - Principiul corelaiei dintre coninutul cultural al educaiei intelectuale i necesitile formative ale fiecrei vrste psihologice i sociale (colare, profesionale), care vizeaz concordana dintre coninuturi i profilul psihosocial al fiecrei vrste

Obiectivele educaiei intelectuale: - informarea intelectual - const n transmiterea i asimilarea informaiilor tiinifice, prelucrate, accesibilizate i organizate conform normelor psihopedagogice; - formarea intelectual - vizeaz o activare prin intermediul informaiei a potenialitilor copilului, determinnd dezvoltarea tuturor proceselor i capacitilor sale intelectuale Coninutul educaiei intelectuale: -cultura general, ca sistem de cunotine, deprinderi i capaciti intelectuale; -cultura profesional, ca sistem de cunotine, priceperi, deprinderi i capaciti necesare pentru exercitarea unei profesiuni / grup de profesiuni nrudite Metodologia educaiei intelectuale: - tehnici de munc intelectual; - metode active 2.EDUCAIA MORAL Alaturi de celelalte dimensiuni ale educatiei, educatiei morale i revine un rol major n asigurarea realizarii tuturor functiilor specifice ale actiunii instructiv-educative si cu deosebire a celei privitoare la integrarea sociala a omului, stiut fiind faptul ca situarea n cadrele existentei sociale conditioneaza n mod semnificativ devenirea personalitatii subiectului uman. Morala se refera astfel la un sistem de norme si reguli care reglementeaza comportamentul subiectului uman n functie de anumite valori (onestitate, corectitudine, sinceritate, ntrajutorare etc.) larg mpartasite la nivelul unei societati. Normele si regulile morale, ntelese ca seturi de prescriptii privind comportamentul omului n relatie cu semenii sai si societatea n ansamblul sau, sunt caracterizate printr-un nivel ridicat de interiorizare si sunt impuse/traduse n acte de conduita att de catre propria constiinta (constiinta morala) ct si de catre presiunea, implicita sau explicita a atitudinilor celorlalti (opinia publica). Moralitatea se refera la masura n care un grup sau o persoana se conformeaza normelor si regulilor morale iar moravurile reprezinta un concept mai general care se refera cu precadere la o serie de practici si moduri de comportare, formulate mai mult sau mai putin explicit, specifice unei anumite comunitati. n ceea ce priveste conceptul de valoare morala, acesta este nteles n contextul educatiei morale ca fiind masura n care un anumit comportament sau conduita este apreciata de catre marea majoritate a societatii n raport cu sistemul etic de referinta.

Definiie (I. Nicola, 1996, p. 209): Educaia moral reprezint crearea unui cadru adecvat interiorizrii componentelor moralei sociale n structura personalitii copilului; Principiile educaiei morale: - Principiul corespondenei dintre teoria moral i practica moral; - Principiul mbinrii exigenei cu respectul fa de copil; - Principiul valorificrii disponibilitilor pozitive ale personalitii umane n vederea eliminrii celor negative; - Principiul respectrii particularitilor de vrst i individuale ale subiectului uman; - Principiul continuitii, consecvenei i unitii n educaia moral Obiectivele educaiei morale: - formarea contiinei morale cu cele dou componente: cognitiv, care vizeaz informarea copilului cu coninutul i exigenele valorilor, normelor i regulilor morale i afectiv, care are ca scop formarea emoiilor sentimentelor morale; - formarea conduitei morale, care vizeaz formarea deprinderilor i obinuinelor de comportare moral, precum i a trsturilor pozitive de caracter Coninutul educaiei morale reflect dou dimensiuni principale care vizeaz: - raportarea omului la societate (educaia moral-civic) - are un coninut preponderent social, exprimat n educaia patriotic, educaia democratic, educaia umanist, educaia pentru munc, educaia juridic .a.; - raportarea la sine (educaia moral-individual) se realizeaz la nivel de educaie filosofic i educaie religioas Metodologia educaiei morale (I. Nicola, 1996, pp. 224-240): - exemplul moral (cu procedee bazate pe exemple directe, indirecte, reale, imaginare); - exerciiul moral, bazat pe procedee externe (ordine, dispoziie, ndemn, avertisment, apel, sugestie, stimulare prin recompense, etc.) i procedee interne (introspecie, autoevaluare moral); - aprobarea (lauda, recompensa, exprimarea recunotinei); - dezaprobarea (dezacordul, reproul, nencrederea, avertismentul, pedeapsa) 3.EDUCAIA ESTETIC Societatea contemporan este nu doar o societate a informaiilor si a pragmatismului ci i o societate construit pe fundamentele esteticului sub toate formele si modalitile sale de manifestare. Pe toata durata istoriei sale existena uman a fost o existena derulat implicit sau explicit sub semnul frumosului. Criteriile de factur estetic au jalonat sau cel putin au ncercat s

defineasca creaia umana att n planul creaiei materiale ct si n acela al creaiilor de ordin spiritual, existnd un paralelism relativ constant ntre dezvoltarea culturii si civilizaiei si progresul nregistrat n sfera esteticului. Definiie: Educaia estetic urmrete proiectarea i realizarea activitii de formare i dezvoltare a personalitii prin intermediul frumosului din art, natur i societate Dimensiunile educaiei estetice: - educaia artistic, viznd atitudinea de a percepe frumuseea unui obiect; - educaia filetic, ce cultiv dragostea unui subiect fa de un obiect / subiect; - educaia religioas, care vizeaz pietatea fa de totalitatea existenei Principiile educaiei estetice (C. Cuco, 2000, pp.148-149): - Principiul educaiei estetice pe baza valorilor autentice; - Principiul receptrii creatoare a valorilor estetice; - Principiul perceperii globale, unitare a coninutului i formei obiectului estetic; - Principiul nelegerii i siturii contextuale a fenomenului estetic Obiectivele educaiei estetice: - formarea atitudinii artistice prin receptarea, evaluarea i practicarea valorilor estetice; - dezvoltarea aptitudinilor creatoare n diferite domenii ale artei Elementele structurale ale atitudinii estetice sunt: - gustul estetic - se refer la capacitatea de a recepiona spontan, printr-un sentiment de satisfacie / insatisfacie fa de obiectul estetic; - judecata estetic - reprezint actul de valorizare, de deliberare i de ierarhizare a obiectelor estetice ntr-un cmp axiologic, pe baza unor criterii; - emoiile i sentimentele estetice - nsumeaz tririle profunde i de durat a frumosului din natur, societate, art. - convingerile estetice ca idei despre frumos care au devenit mobiluri interne i care vor orienta demersul asimilrii i introducerii frumosului n modul de via al omului, n relaiile sale cu lumea i ceilali oameni (I. Nicola, 1996, p.315). - idealul estetic - ca ansamblu de teze, principii i norme teoretice care orienteaz i influeneaz experiena estetic la nivel individual sau grupal. Coninutul educaiei estetice este concretizat n cultura estetic care poate fi analizat sub dou ipostaze: - cultura estetic obiectiv ca ansamblu de cunotine i capaciti estetice care urmeaz s fie transmise i asimilate / formate n procesul de nvmnt; - cultura estetic subiectiv, ca rezultat spiritual produs n individ de asimilarea culturii obiective .

Metodologia educaiei estetice: - metode i procedee de educaie estetic prin intermediul literaturii; - metode i procedee de educaie estetic prin muzic; - metode i procedee de educaie estetic prin arte plastice 4.EDUCA IA RELIGIOAS Defini ie Educaia religioas este o component a educaiei prin care se dezvolt elevilor religiozitatea, ca stare psihic ce cuprinde sentimente si atitudini fa de valorile promovate de biseric, de preceptele biblice si fa de cultul specific unei credine religioase. Scop transmiterea valorilor religioase, ale credinei si culturii religioase, precum si formarea unei conduite n conformitate cu morala cretin. Obiectivele educa iei religioase: -informarea religioas cu privire la istoria si filosofia religiei, cuprinznd noiuni de evlavie, pietate, rugciune, credin, sacru, iertare, cult, imanent, transcendent etc. -formarea contiinei religioase - component a procesului de spiritualizare a omului, de cunoastere a interioritii sale si de raportare la alte valori si credine religioase. -formarea conduitei religioase manifestat real n viaa cotidian si extrapolat n orice domeniu de activitate, nu numai n cel religios. Specificul si principiile realizarii educatiei religioase Prin nsasi natura sa educatia religioasa presupune o permanenta pendulare si oscilare a demersurilor instructiv-formative ntre ratiune si simtire si de multe ori, chiar o subordonare a gndirii n raport cu credinta. Cu toate ca cele mai multe religii si n special cea crestina includ n structura lor cunoasterea ca activitate fundamentala (crestinismul abunda de ndemnuri de tipul "bate i i se va deschide", "caut i vei afla", "adevrul v va face liberi" ), realizarea educatiei religioase implica adesea primordialitatea acceptarii sacrului n temeiul credintei n raport cu acceptarea acestuia pe baza cunoasterii rationale si a dovezilor empirice nemijlocite. Datorita acestui fapt educatia religioasa, indiferent de modalitatile sale concrete de realizare (expunerea cu caracter religios, lecturarea si explicitarea unor texte sacre, prezentarea unor exemple religios semnificative cu valoare de model, rugaciunea individuala sau colectiva, familiarizarea cu diverse ritualuri sau ceremonii religioase, conversatia pe baza

unor opere literare sau artistice ce releva dimensiunea sacralitatii etc.) presupune respectarea tuturor principiilor didactice deja consacrate. Principiilor anterior mentionate li se adauga (cf. Cucos, C., 1999, p.189-195), n cazul educatiei religioase de factura crestina, alte trei principii: principiul eclesiologic, principiul hristocentric si principiul autonomiei si respectarii libertatii individuale. Principiul eclesiologic exprima necesitatea subordonarii cunostintelor, principiilor, normelor, valorilor si modelelor comportamentale transmise prin intermediul educatiei religioase ideii generale de iubire, devotament si respect fata de biserica n calitatea sa de depozitar al cunoasterii, traditiilor si practicilor specifice religiei crestine. Principiul hristocentric, n calitatea sa de principiu specific crestinismului, reclama construirea ntregului edificiu al educatiei religioase n jurul personalitatii, faptelor si nvataturilor lui Hristos, subliniindu-se perspectiva astfel deschisa n ceea ce priveste sensul vietii si calea de a obtine mntuirea ca scop suprem si finalitate ultima a existentei umane. Principiul autonomiei si respectarii libertatii individuale concentreaza nsasi esenta religiei crestine, care lasa credinta si fiintarea n spiritul crestinismului la latitudinea fiecaruia dintre oameni. Asumarea autentica a valorilor si principiilor crestinismului nu se poate realiza dect din interior, ca urmare a unei adeziuni personale voluntare. Realizarea educatiei religioase de tip crestin se va subordona astfel acestui principiu, urmarind nu sa impuna prin constrngere o anumita atitudine n raport cu divinitatea ci sa ajute elevul n realizarea unor clarificari interioare si n optiunea libera pentru credinta n tezele, valorile si principiile pe care crestinismul le propune. Ansamblul principiilor mai sus mentionate reglementeaza de o maniera unitara, coerenta si convergenta modul de realizare efectiva a educatiei religioase. Eficienta demersurilor instructiv-formative ntreprinse sub egida educatiei religioase este conditionata de respectarea n egala msura a acestor principii, de constientizarea caracterului flexibil al acestora si de adaptarea lor la specificul diverselor situatii educative concrete.

5.EDUCAIA TEHNOLOGIC

Definiie: formarea unui orizont cultural i tehnologic corespunztor produciei sociale moderne, concomitent cu dezvoltarea capacitilor (deprinderilor, priceperilor, aptitudinilor) de aplicare a cunotinelor tiinifice n activitatea social Principiile educaiei tehnologice (S. Cristea, 1996, pp.37-38): - Principiul complementaritii prin alternan i continuitate, ntre formarea intelectual i formarea practic; - Principiul integrrii personalitii umane n mediul social prin aciune; - Principiul echilibrului ntre acumularea cunoaterii teoretice i dezvoltarea experienei practice; - Principiul proiectrii resurselor aplicative ale cunoaterii tiinifice la toate vrstele, nivelurile i formele de educaie Obiectivele educaiei tehnologice: - formarea orizontului cultural i tehnologic ca ansamblul cunotinelor necesare orientrii n domeniul unei profesiuni sau grup de profesiuni - formarea capacitilor, priceperilor i deprinderilor practic acionale n vederea desfurrii unei activiti sociale; - orientarea social colar i profesional Coninuturile educaiei tehnologice (S. Cristea, 1996, p.39): - cultura general, care asigur dezvoltarea personalitii n cadrul nvmntului general obligatoriu; - cultura de profil, care prelungete cultura general pe domenii de studiu / cunoatere determinat de evoluia structural a personalitii, elevul fiind orientat (pe baza aptitudinilor i atitudinilor sale) spre real, uman, economic etc. - cultura de specialitate/profesional, care aprofundeaz cultura de profil la nivelul nvmntului secundar profesional i al nvmntului superior Metodologia educaiei tehnologice: - forme de organizare: lecia de instruire practic, activitile n atelier sau pe lotul colar, vizitele i practica n unitile de producie, cercuri tehnice, concursuri, exerciiul, dezbaterile, convorbirea individual, chestionarul, analiza produselor activitii, tehnicile de orientare 6. EDUCAIA FIZIC Definiie: Educaia fizic cuprinde un ansamblu de aciuni care contribuie la dezvoltarea personalitii elevului prin potenarea calitilor psihofizice ale acestuia i prin asigurarea unui echilibru ntre ele Principiile educaiei fizice (S. Cristea, 1996):

- Principiul corespondenei dintre dezvoltarea psihic i dezvoltarea fizic a omului (mens sana in corpore sano); - Principiul interdependenei dintre cultivarea permanent a deprinderilor igienico-sanitare i dezvoltarea potenialului biologic; - Principiul deschiderii educaiei fizice spre activitatea sportiv de mas i de performan Obiectivele educaiei fizice: - dezvoltarea calitilor fizice (motrice) de baz: fora, rezistena, viteza, ndemnarea; - formarea priceperilor i a deprinderilor motrice; - dezvoltarea proceselor psihice (cognitive, afective, volitive) i a subsistemelor personalitii Coninutul educaiei fizice mbrac urmtoarele forme la nivelul educaiei formale (I. Nicola, 1996, p. 331): - exerciiile fizice, constnd n repetarea sistematic a unei micri n vederea formrii de priceperi i deprinderi motorii i a calitilor motrice; - gimnastica elementar, de performan, gimnastica ajuttoare, ca sistem de exerciii viznd formarea deprinderilor necesare practicrii unui sport; - sportul, care include competiie i performan, antrenament i miestrie. Metodologia educaiei fizice: - forme de organizare: lecia de educaie fizic, cercurile i cluburile sportive, competiiile, concursurile, excursiile, drumeiile

Bibliografie 1. Cristea, S. (1996), Pedagogie general. Managementul educaiei 2. Cuco, C., (1999),Educaia religioas, Ed. Polirom, Iai 3. Cuco, C, (2000), Pedagogie, Ed.Polirom, Iai

4. Nicola, I., (1996), Tratat de pedagogie colar, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti.