UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea ,,STIINTE ECONOMICE’’

Departamentul ,,ADMINISTRAREA AFACERILOR”

Lucru individual: Etica Profesionala

Tema: Tipuri, forme si mijloace de educatie morala.

A elaborat:
A verificat:

CHISINAU 2021
CUPRINS:
INTRODUCERE……………………………………………………………………………..3
CAPITOLUL I. CARACTERISTICA GENERALĂ, OBIECTIVELE SI
IMPORTANTA EDUCATIEI MORALE..............................................................................4
1.1 Definirea educatii
morale………………………………………………………………….4
1.2 Obiectivele educatiei morale
……………………………………………………………...5
1.3 Obiectivele educatiei morale ………………………………………………………………
6
CAPITOLUL II. PRINCIPIILE SI METODOLOGIA EDUCATIEI MORALE.
METODE DE REALIZARE A EDUCATIEI MORALE. MODELUL LUI J.PIAGET
SI L. KOHLBERG………………………...………………………………………………….
…8
2.1 Principiile educatiei morale ……………………………………………………………….8
2.2 Metodologia educatiei
morale……………………………………………………………...8
2.3.Metode de realizare a educatiei
morale…………………………………………………...10
2.4. Modelul lui J. Piaget si L.Kohlberg………………………………………………………
11
CONCLUZII………………………………………………………………………………...13
BIBLIOGAFIE……………………………………………………………………………...14

2
 INTRODUCERE
Astăzi este clar pentru oricine că, pe lîngă multele crize de la noi (politică,
economică, socială etc.), există şi o criză a valorilor, poate cea mai acută dintre toate,
provocată nu atît de schimbările ce s-au produs în ultimii douăzeci de ani în societatea
moldovenească, cît, mai ales, din cauza lipsei unei educaţii cu adevărat valorice, iar aceasta
poate conduce la mari deteriorări în procesul de formare-dezvoltare a personalităţii umane.
Reforma în educaţie, derulată în condiţiile unei tranziţii de la o societate totalitară spre una
democratică, a determinat un amplu proces de destrămare a valorilor anterioare, puternic
ideologizate şi îndoctrinate, lăsînd un mare gol pentru noile valori, care însă au întîrziat să
apară. Aşa cum structurile sociale, economice, culturale specifice unei societăţi care abia a
pornit pe calea democraţiei sînt în curs de consolidare, nici valorile corespunzătoare acestor
structuri, inclusiv cele specifice educaţiei, nu s-au conturat pe deplin în conştiinţa
pedagogică.
Dintre clasicele dimensiuni ale educaţiei, educaţia morală se prezintă ca una
fundamentală, fiind definită ca premisă pentru crearea unui cadru adecvat interiorizării
componentelor moralei sociale în structura personalităţii copilului. n domeniul moral, ca şi în
cel intelectual, nu se posedă în mod real decît ceea ce s-a cucerit prin sine însuşi. În acest
sens, morala este o logică a acţiunii. Moralitatea şi civismul, în măsura în care se exprimă
printr-un anumit fel de a gîndi al omului, constituie realităţi supuse învăţării. Omul nu se
naşte cu aceste trăsături de personalitate, de aceea trebuie sa le înveţe de la societatea în care
a văzut lumina zilei şi în care trăieşte. În mod comun, printre principiile educaţiei morale
remarcăm: principiul corespondenţei dintre teoria morală şi practica morală; principiul
îmbinării exigenţei cu respectul faţă de copil; principiul valorificării disponibilităţilor pozitive
ale personalităţii umane în vederea eliminării celor negative; principiul respectării
particularităţilor de vîrstă şi individuale ale subiectului uman; principiul continuităţii,
consecvenţei şi unităţii în educaţia morală.

3
 CAPITOLUL I. CARACTERISTICA GENERALĂ, OBIECTIVELE SI
IMPORTANTA EDUCATIEI MORALE

1.1. Definirea educatiei morale

Educatia este o activitate sociala complexa care se realizeaza printr-un lant de
actiuniexercitate in mod costient, sistematic si organizat, pe baza relatiei educator-educabil,
invederea transformarii acestuia intr-o personalitate activa si creatoare, in concordanta
cuconditiile istorico-sociale prezente si de perspectiva, cat si cu potentialul bio-psihic
individual.
O caracteristica definitorie a omului si umanitatii o constituie moralitatea.
Dobandirea prin educatie a unor comportamente adevate coventiilor stabilite de societate la
un moment dat, constituie o veche preocupare in cadrul comunitatilor omenesti.
Educaţia morală este acea dimensiune a educaţiei prin care se urmăreşte formarea si
devoltarea constiintei si conduitei morale a personalitatii.
Moralitatea este ansamblul de norme nescrise care reglementează comportarea
oamenilor în societate, exprimând obligațiile lor unii față de alții, față de colectivitate, de
patrie etc. 
Morala se refera astfel la un sistem de norme si reguli care reglementeaza
comportamentul subiectului uman in functie de anumite valori (onestitate, corectitudine,
sinceritate, intrajutorare etc.) larg impartasite la nivelul unei societati.

Obiectivele educatiei morale sunt: formarea constiintei morale si formarea conduitei

morale. Personalitatea morala se manifesta in două planuri :
- Unul teoretic, format din reprezentari , notiuni , convingeri , sentimente morale ,
adica planul constientei morale.
- Altul practice , actional format din deprinderi ,obisnuinte morale ,trasaturi volitive-
caracteriale, cel al conduitei morale.
- Educatia morala este asadar acea latura a educatiei prin care se urmareste formarea
si dezvoltarea caracterului ca latura relational valorica a personalitatii, respectiv a constiintei
si conduitei morale a subiectului uman.
 Dimensiunea morală a personalităţii a fost subestimată în şcoala
românească,accentul căzând pe cea intelectuală. Au fost stabilite căi de reabilitare a
educaţiei morale în societate şi în şcoală (Jinga&Istrate, 1998):
- efortul personal conştient de autoperfectţionare morală; rolul autoeducaţiei;

4
 - sporirea răspunderii şcolii în educaţie morală;
- aportul altor factori educaţionali la realizarea educaţiei morale (rolul familiei, al
altor instituţii cu rol educativ);
- o nouă tabelă de valori.

Definirea şi analiza educaţiei morale implică următoarele criterii:

1) valoarea pedagogică generală reflectată;
2) obiectivul general angajat;
3) obiectivele specifice;
4) conţinuturile particulare;
5) metodologia;
6) principiile

1.2. Obiectivele educatiei morale

Obiectivele educaţiei morale pot fi clasificate în funcţie de gradul lor de generalitate:
1) obiectivul general al educaţiei morale – formarea-dezvoltarea conştiinţei morale a
celui educat;
2) obiectivele specifice educaţiei morale – formarea-dezvoltarea conştiinţei morale:
nivelul teoretic şi nivelul practic;
3) obiectivele concrete ale educaţiei morale, rezultate din operaţionalizarea obiectivelor
specifice realizabile în cadrul unor activităţi educative organizate formal (de exemplu, în
activităţile didactice şi, în mod special, în orele de dirigenţie) sau nonformal (în activităţi
extraşcolare), în cadrul sistemului şi al procesului de învăţămînt.
Obiectivele specifice educaţiei morale reflectă cele două niveluri de referinţă angajate
în activitatea de formare-dezvoltare a conştiinţei morale – nivelul teoretic şi cel practic.
1) La nivel teoretic, obiectivele specifice educaţiei morale, angajate în formarea-
dezvoltarea conştiinţei morale teoretice, vizează:
a) formarea-dezvoltarea capacităţilor cognitive morale: percepţii, reprezentări, noţiuni,
judecăţi, raţionamente morale;
b) formarea-dezvoltarea capacităţilor afective, motivaţionale, volitive morale
(sentimente, interese, acţiuni volitive morale);
c) formarea-dezvoltarea capacităţii de interiorizare a normelor morale, care sintetizează,
în plan filozofic, concepţia existentă la nivel psihosocial despre valorile generale ale binelui
moral;

5
 d) formarea-dezvoltarea convingerilor morale, care sintetizează, în plan psihosocial,
valorile binelui moral implicate în capacităţile morale de ordin cognitiv-afectiv-motivaţional-
volitiv, în procesul de tranziţie de la nivelul teoretic la nivelul practic al conştiinţei morale.

2) La nivel practic, obiectivele specifice ale educaţiei morale, angajate în formarea-

dezvoltarea conştiinţei morale practice, vizează:
a) formarea-dezvoltarea deprinderilor morale – componente automatizate ca răspuns la
“cerinţe care se repetă în condiţii relativ identice
b) formarea-dezvoltarea obişnuinţelor morale – componente automatizate perfecţionate
prin intensificarea motivului intern al acţiunii, cu efecte stabilizatoare în timp;
c) formarea-dezvoltarea atitudinilor morale, afective şi motivaţionale, care susţin
dinamizarea şi energizarea acţiunii morale;
d) formarea-dezvoltarea atitudinilor morale caracteriale, care asigură interiorizarea
deplină a obişnuinţelor şi a atitudinilor morale afective şi motivaţionale în structura
personalităţii, ceea ce determină consecvenţa şi coerenţa acţiunii şi a conduitei morale.

1.3. Importanta educatiei morale

Dintre clasicele dimensiuni ale educaţiei, educaţia morală se prezintă ca una
fundamentală, fiind definită ca premisă pentru crearea unui cadru adecvat interiorizării
componentelor moralei sociale în structura personalităţii copilului. Promovarea educaţiei
morale prin intermediul tehnicilor interactive de dezvoltare. a gîndirii critice se impune ca
strategie educaţională eficientă, inclusiv în cadrul orelor de la aria curriculară Socioumane
În mod comun, printre principiile educaţiei morale remarcăm: principiul
corespondenţei dintre teoria morală şi practica morală; principiul îmbinării exigenţei cu
respectul faţă de copil; principiul valorificării disponibilităţilor pozitive ale personalităţii
umane în vederea eliminării celor negative; principiul respectării particularităţilor de vîrstă şi
individuale ale subiectului uman; principiul continuităţii, consecvenţei şi unităţii în educaţia
morală.
Alaturi de celelalte dimensiuni ale educatiei, educatiei morale ii revine un rol major
in asigurarea realizarii tuturor functiilor specifice ale actiunii instructiv-educative si cu
deosebire a celei privitoare la integrarea sociala a omului.

6
 La capitolul obiective recunoscute ale educaţiei morale, specialiştii abordează:
- formarea conştiinţei morale cu cele două componente: cognitivă, care vizează
informarea copilului cu conţinutul şi exigenţele valorilor, normelor şi regulilor morale, şi
afectivă, care are ca scop formarea emoţiilor, sentimentelor morale;
- formarea conduitei morale, care vizează cultivarea deprinderilor şi obişnuinţelor de
comportare morală, precum şi a trăsăturilor pozitive de caracter.
Formarea-dezvoltarea conştiinţei morale la nivel practic valorifică resursele
convingerii morale. Implică evoluţia acţiunilor morale la nivel de obişnuinţe şi de atitudini
morale. Obişnuinţele morale reprezintă comportamente automatizate, formate-dezvoltate prin
exerciţiu moral în vederea adaptării personalităţii la anumite situaţii psihosociale concrete.
Atitudinile morale reprezintă comportamente stabile, interiorizate în sens afectiv,
motivaţional, caracterial, care asigură adaptarea personalităţii în orice context psihosocial.
Educaţia morală reprezintă deci acea dimensiune fundamentală a activităţii de
educaţie orientată în direcţia formării-dezvoltării conştiinţei morale a personalităţii, care
vizează optimizarea raporturilor sale cu lumea şi cu sine, la nivel: a) teoretic, prin însuşirea
valorii generale a binelui moral, susţinută afectiv, volitiv şi motivaţional) şi practic (prin
aplicarea valorii generale a binelui moral).

CAPITOLUL II. PRINCIPIILE SI METODOLOGIA EDUCATIEI MORALE.

METODE DE REALIZARE A EDUCATIEI MORALE. MODELUL LUI J.PIAGET
SI L. KOHLBERG

7
 2.1. Principiile educatiei morale
Principiile educaţiei morale concentrează normele şi regulile de acţiune valabile în
orice situaţie de proiectare, realizare şi dezvoltare a obiectivelor, conţinuturilor şi
metodologiilor specifice asumate într-un context pedagogic determinat. Pot fi evidenţiate
următoarele principii generale ale educaţiei morale:
1. principiul corespondenţei pedagogice dintre teoria morală şi practica morală;
2. principiul valorificării resurselor şi a disponibilităţilor pozitive ale personalităţii
umane în vederea eliminării celor negative;
3. principiul unităţii şi al continuităţii axiologice între toate formele de proiectare,
realizare şi dezvoltare a educaţiei morale;
4. principiul diferenţierii educaţiei morale în funcţie de determinările sale particulare
(vîrstă, domeniul socio-profesional, context educaţional) şi individuale (structura fiecărei
personalităţi)
Esenţa educaţiei morale este concentrată în plan axiomatic la nivelul primului
principiu, care evidenţiază corespondenţa pedagogică necesară între teoria morală şi practica
morală. În termeni filozofici, este exprimată corelaţia necesară între dimensiunea obiectivă şi
cea subiectivă a educaţiei morale. Dimensiunea obiectivă, de natură axiologică şi sociologică,
este exprimată, pe de o parte, prin norme şi valori morale, iar, pe de altă parte, prin tradiţii
morale; cea subiectivă, de natură psihologică, este realizată prin acţiunile morale susţinute
afectiv şi motivaţional.

2.2. Metodologia educatiei morale

Metodologia educaţiei morale include un ansamblu de metode şi procedee care pot fi
grupate la nivelul a trei modele orientative.
1) Modelul strategic propune integrarea metodelor morale pe două coordonate
fundamentale: a) coordonata instruirii (teoriei) morale implică:
- metode verbale: expunerea morală (povestirea, explicaţia, prelegerea morală),
conversaţia morală (dialogul moral, dezbaterea etică), studiul de caz;
- metode intuitiv-acţionale: exerciţiul moral, exemplul moral;
b) coordonata conduitei (practicii) morale angajează două categorii de metode centrate
pe evaluarea acţiunii morale: aprobarea-dezaprobarea.
2) Modelul instrumental propune un număr apreciabil de metode morale raportate la
obiective globale (de instruire morală – de acţiune morală):
- explicaţia morală, bazată pe “procedee” de stimulare şi informare morală care pot fi
preluate de la alte metode;

8
 - prelegerea morală, bazată pe un volum de informare asigurat prin procedee expozitiv-
verbale de tip demonstraţie-pledoarie, conferinţe, referate tematice;
- convorbirea morală, bazată pe procedee de dialog moral, dezbatere morală, povestire
morală, comentariu moral;
- exemplul moral, cu procedee bazate pe exemple directe-indirecte, reale-imaginare;
- analiza de caz, bazată pe procedee de decizie, prezentare, analiză, dezbatere,
recomandare morală;
- exerciţiul moral, bazat pe două tipuri de procedee: procedee externe (ordine,
dispoziţie, îndemn, avertisment, apel, sugestie, lămurire, încurajare, stimulare prin
recompense); procedee interne (exersarea propriu-zisă prin procedee de autoevaluare
morală);
- aprobarea morală, bazată pe procedee şi tehnici de laudă, recunoştinţă, recompensă; -
dezaprobarea morală, bazată pe procedee şi tehnici de observaţie, avertisment, ironie, reproş,
sancţiune etc.
3) Modelul sintetic grupează metodele educaţiei în raport de trei criterii pedagogice
complementare:
a) după scopul prioritar angajat: - metode de receptare şi înţelegere a valorilor şi
normelor morale, exprimate conceptual şi situaţional: naraţiunea morală, convorbirea morală,
explicaţia morală, demonstraţia morală, analiza de caz, reflecţia morală;
- metode de generare, consolidare şi restructurare a conduitei morale, exprimate în
raport de context: exemplul moral, exerciţiul moral, sancţiunea morală (pozitivă, negativă);
- metode de autoconducere a personalităţii celui educat: autoobservarea morală,
autodirijarea morală, autoevaluarea morală;
b) după tipul de intervenţie pedagogică: - metode de educaţie morală directă: metode
verbale; - metode de educaţie morală indirectă: exemplul moral, sugestia morală, metode de
educaţie morală la nivel de (micro)grup;
c) după modul de raportare a educatului la educator: metode bazate pe autonomia
morală a educatului; metode morale dependente de adult.

2.3. Metode de realizare a educatiei morale

Povestirea morala se refera la expunerea de catre profesor, sub forma naratiunii, a
unor fapte sau intamplari, reale sau imaginate, care prezinta semnificatii morale, oferind
astfel elevilor prilejul formularii unor concluzii sau judecati morale proprii.
Reusita in folosirea acestei metode este determinata atat de modul atractiv de
expunere al povestirii si de dramatismul sau, dupa caz, de caracterul amuzant al relatarii cat si

9
de reliefarea exacta si punctuala a elementelor esentiale, evitandu-se pierderea in prea multe
amanunte.
Explicatia morala are drept obiectiv dezvaluirea continutului informational al
valorilor, normelor si principiilor ce reglementeaza comportamentul moral al subiectului
uman.
Pe langa acest caracter informativ explicatia morala are si functia de a oferi un suport
motivational adecvat reglementarilor morale si de a declansa la nivelul elevului trairi afective
pozitive in raport cu acestea.
Se recomanda ca explicatia morala sa aiba ca punct de pornire, pe cat este posibil,
date sau fapte reale din experienta de viata a elevilor sau a unor persoane cu valoare de ideal
sau model de viata al acestora, fapt ce va contribui in mod semnificativ la interiorizarea
valorilor si principiilor morale si la conformarea in raport cu acestea.
Dialogul pe teme morale presupune realizarea unei comunicari reciproce intre
profesor si clasa avand ca punct de plecare fapte sau situatii care manifesta conotatii de ordin
moral si vizeaza clarificarea conceptelor si valorilor morale.
Eficienta si succesul utilizarii acestei metode depinde in mare parte de capacitatea
empatica a profesorului si de abilitatea sa in a realiza un climat propice dialogului, de masura
in care acesta este capabil sa ofere un caracter deschis si reconfortant dezbaterii si sa includa
afirmatiile si opiniile elevilor, rezultate ca urmare a convorbirii morale, in structura
discursului propriu.

Studiul de caz presupune analizarea de catre elevi, sub indrumarea competenta a

profesorului, a unor situatii problema, a unor dileme morale, in vederea identificarii
strategiilor actionale, optime din punct de vedere etic, de solutionare a acestor situatii.
Esenta acestei metode consta in adecvarea morala a strategiilor comportamentale
ipotetice ale elevilor la tipologia situatiilor problema prezentate, rezultand astfel un set de
deprinderi si obisnuinte morale la care elevul poate apela in cazul confruntarii efective cu
situatii similare celor analizate.
Efectele educative ale utilizarii studiului de caz depind de relevanta situatiilor
prezentate, de oferirea integrala a informatiilor ce definesc situatia respectiva si de abilitatile
profesorului de moderator al discutiei si analizei cazului propus spre dezbatere.
Exercitiul moral se refera la un ansamblu de activitati, propuse si coordonate de
catre profesor, desfasurate sistematic, in conditii relativ identice, in vederea formarii
deprinderilor si obisnuintelor de conduita morala ale elevilor.

10
 Exercitiul moral presupune in derularea sa doua momente, distincte ca si continut dar
intercorelate din punctul de vedere al desfasurarii: etapa formularii cerintelor si obiectivelor
sarcinii, concretizata la nivel comunicational in ordine, dispozitii, sugestii sau rugaminti si
etapa executarii si exersarii efective a conduitei morale.
Aprobarea si dezaprobarea morala, Atat aprobarea cat si dezaprobarea morala au
drept obiective oferirea unui suport motivational adecvat pentru actiunile morale ale elevilor
si consolidarea pe aceasta cale a trasaturilor de caracter ale acestora.
Intarirea pozitiva a comportamentelor dezirabile din punct de vedere moral prin
intermediul laudei, evidentierii si recompensei sau, dupa caz, sanctionarea corespunzatoare a
comportamentelor negative ale elevilor prin mustrare, admonestare sau pedeapsa, sunt
elemente care, prin trairile afective declansate la nivelul elevilor, genereaza o anumita
disponibilitate in ceea ce priveste respectarea regulilor si normelor de conduita morala.

2.4. Modelul lui J. Piaget si L.Kohlberg

O problemă aparte o ridică principiul diferenţierii educaţiei morale în funcţie de
vîrstă. La acest nivel, pot fi valorificate teoriile consacrate în domeniul dezvoltării morale, în
special modelele promovate de J. Piaget (Judecata morală la copil, 1980) şi L.Kohlberg
(Collected Papers in Moral Development and Moral Education, 1973)
Modelul propus de J. Piaget, urmăreşte geneza moralităţii de la stadiile iniţiale spre
cele finale. Stadiile iniţiale implică morala constrîngerii, cele finale – morala autonomiei,
care presupune interiorizarea valorilor şi a normelor morale la nivelul structurii de bază a
personalităţii celui educat.
Procesul psihologic determinat în termenii structuralismului genetic este raportat la
cel pedagogic, care vizează formarea morală prin receptarea şi asimilarea treptată a normelor/
regulilor morale, pe parcursul a patru stadii de dezvoltare morală:
a) psihomotric (2-3 ani) – receptarea regulilor simple, în cadrul unor acţiuni
psihomotorii;
b) egocentric (4-6 ani) – imitarea regulilor morale;
c) al cooperării (7-10 ani) – respectarea regulilor morale ca obligaţii înţelese;
d) al codificării (după 10-12 ani) – interiorizarea regulilor, integrarea lor la nivel de
norme, legi.

Modelul propus de L. Kohlberg urmăreşte raportarea stadialităţii psihice la trei

niveluri ale dezvoltării morale prin interiorizarea treptată a valorilor morale fundamentale
reflectate normativ:

11
 1) nivelul moral preconvenţional – realizat pe parcursul a două stadii:
a) stadiul heteronom/respectarea regulii pe baza motivaţiei externe, cum ar fi
teama de pedeapsă;
b) stadiul individualismului moral/respectarea regulii morale corespunzător unor
interese imediate;
2) nivelul moral convenţional – realizat pe parcursul a două stadii:
a) stadiul comportamentului bun/ respectarea regulilor recunoscute de autorităţi;
b) stadiul sistemului social/respectarea regulilor recunoscute la scară socială şi
interiorizarea lor;
3) nivelul moral postconvenţional – realizat pe parcursul a două stadii:
a) stadiul subordonării faţă de societate prin contract social;
b) stadiul responsabilităţii morale universale/înţelegerea legii morale

Prin urmare, trebuie semnalat faptul că toate cele patru principii generale ale
educaţiei morale sînt confirmate în sens pedagogic, psihologic şi social în orice context sau
sistem de referinţă.
Pe de altă parte, în raport de evoluţiile domeniului, pot fi dezvoltate şi alte principii
specifice educaţiei morale:
- principiul orientării formative pozitive a cunoştinţelor intelectuale, tehnologice,
estetice, psihofizice prin accentuarea valorilor lor morale;
- principiul integrării cunoştinţelor morale şi a capacităţilor afective-motivaţionale
-volitive la nivelul convingerilor morale;
- principiul corelării funcţionale între cerinţele morale şi stimulentele morale;
- principiul raportării optime a valorilor general-morale la specificul fiecărui conţinut
general al educaţiei;
- principiul integrării metodelor morale la nivelul strategiilor activ-participative.
CONCLUZII:
In urma efectuarii acestei lucrari putem spune ca, formarea-dezvoltarea conştiinţei
morale la nivel practic valorifică resursele convingerii morale. Implică evoluţia acţiunilor
morale la nivel de obişnuinţe şi de atitudini morale. Obişnuinţele morale reprezintă
comportamente automatizate, formate-dezvoltate prin exerciţiu moral în vederea adaptării
personalităţii la anumite situaţii psihosociale concrete. Atitudinile morale reprezintă
comportamente stabile, interiorizate în sens afectiv, motivaţional, caracterial, care asigură
adaptarea personalităţii în orice context psihosocial. Bazîndu-ne pe dezbaterile publice vizavi
de obiectul de studiu de moralitate în învăţămîntul preuniversitar, propun pentru introducerea
12
acestuia în planul de învăţămînt în calitate de disciplină opţională, pentru ca părinţii,
împreună cu copiii, să aibă posibilitatea de a alege. Aceasta, în primul rînd, pentru a nu leza
drepturile la liberă opţiune dar şi pentru a promova corectitudinea elementară în abordarea
problemelor de conţinut educaţional, or, în contextul nostru, după trista istorie cu privire la
denumirea corectă a limbii pe care o vorbim, se invocă dreptul de a decide prin referendum
ce să se studieze în şcoală. Este foarte importanta educaţia cetăţeanului privind drepturile şi
responsabilităţile sale cu referire la „cetate”, realizate, în mod infuzional, prin intermediul
tuturor disciplinelor, dar cu accente concrete la obiectul şcolar de educaţie civică, devine o
necesitate stringentă a timpurilor noastre, a epocii globalizării şi acutizării crizei economice
mondiale, cînd contextul ţărilor aflate în tranziţie reprezintă o piatră de încercare pentru
cetăţenii lor. Cele mai mari tangenţe, la nivel de obiective, conţinut şi strategie didactică,
educaţia morală le are cu educaţia religioasă, care vine cu o contribuţie esenţială în formarea
comportamentului şi a conştiinţei morale şi care promovează ca obiectiv general educarea
credinţei.
Moralitatea şi civismul, în măsura în care se exprimă printr-un anumit fel de a gîndi al
omului, constituie realităţi supuse învăţării. Omul nu se naşte cu aceste trăsături de
personalitate, de aceea trebuie sa le înveţe de la societatea în care a văzut lumina zilei şi în
care trăieşte. Prin învăţarea moralităţii şi a civismului înţelegem o activitate prin care copilul
ajunge să se comporte, să acţioneze, să gîndească şi să simtă în consonanţă cu principiile,
normele, trebuinţele morale ale societăţii în care trăieşte. Educaţia morală urmăreşte să
cultive şi să dezvolte calităţi şi însuşiri pe baza căror individul să se poată integra în grupul
social şi să poată duce o viaţă socială normală.

BIBLIOGAFIE:
1. http://www.prodidactica.md/revista/Revista_61.pdf
2. https://ru.scribd.com/doc/117092588/Educatia-morala
3. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Educatia%20morala.pdf
4. https://prezi.com/abpfvb5jbs6j/educatia-morala/?
fbclid=IwAR0ic6k6PJUnxtEQY0Lqab6xt8boq_nHF2hnHMpPhM05BzisWbZ
O52tPmGs
5. https://biblioteca.regielive.ro/referate/pedagogie/educatia-morala-
185602.html
13
 6. https://www.qreferat.com/referate/pedagogie/Educatia-morala835.php
7. https://www.referatele.com/referate/noi/diverse/metodele-de-
educatie1014106226.php

14