UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ŞTIINŢE ŞI TEHNOLOGIE

“GEORGE EMIL PALADE ", TÂRGU MUREŞ

DEPARTAMENTUL DE PREGĂTIRE A PERSONALULUI DIDACTIC

Educaţia morală
Eseu:Educaţia morală – dimensiune internă a
activităţii de modelare a personalităţii, factor de
progres social
ŞERBU CORNELIA
Nivel I

Lucrarea de față își propune să prezinte pe scurt concepul de educaţie morală, principiile pe care
se bazează, obiectivele educaţiei morale, conţinutul acesteia şi metodologia utilizată în practică
pentru atingerea obiectivelor sale, anume ridicarea nivelului de conştiinţă şi modelarea
personalitatăţii individului în scopul de a-l integra în societate şi de a-i orienta acţiunile spre
progresul acesteia .
 Introducere: conceptul de morală
În sens restrâns, morala este definită ca ansamblul convingerilor, atitudinilor,
deprinderilor, sentimentelor reflectate şi fixate în principii, norme, reguli, determinate
istoric şi social, care reglementează comportarea şi raporturile indivizilor între ei, precum
şi dintre aceştia şi colectivitate (familie, grup, clasă, naţiune, patrie, popor, societate), în
funcţie de categoriile bine, rău, datorie, dreptate, nedreptate şi a căror respectare se
întemeiază pe conştiinţă şi pe opinia publică.1
În limbajul curent morala este folosită mai ales cu conotaţie pozitivă având şi
înţelesul de virtute, etică, cinste, corectitudine, bunătate, frumuseţe de caracter, vizând atât
relaţia cu sine cât şi relaţia cu celălalt. Legat de acest ultim aspect în literatura de
specialitate morala este definită ca o formă a conştiinţei sociale.

Educaţia morală. Conţinutul educaţiei morale. Ideal (model) moral.

Educatia morala este acea dimensiune interna a activitatii de formare-dezvoltare a
personalitatii care vizeaza 'ceea ce este mai profund si mai accentuat subiectiv in fiinta
umana' (Hubert, René,Traite de pedagogie generale, Presses Unversitaires de France,
Paris,1965, p.401, citat de Cristea Sorin), realizabilă prin raportarea la valorile inculse în
normele etice care reglementează raporturile omului cu lumea şi cu sine. 2 Ea are ca scop şi
finalitate formarea şi dezvoltarea conştiinţei morale a individului, atât la nivel ideologic
(teoria bazată pe norme proiectate pe parcursul vieţii în plan cognitiv, afectiv şi volitiv) cât
şi la nivel psihosocial ( practica, bazată pe acţiuni realizate pe parcursul vieţii şi integrate
mai ales în atitudini).
Conţinutul educaţiei morale are două coordonate care vizează :
1. raportarea omului la societate şi are un conţinut preponderent social
(educaţia moral – civică, care se exprimă la nivel de educaţie politică, economică,
juridică) şi
2. raportarea omului la sine ( educaţia moral- individuală care se exprimă la
nivel de educaţie filozofică, educaţie religioasă)
Esenta educatiei morale consta in crearea unui cadru adecvat interiorizarii
componentelor moralei sociale in structura personalitatii morale a copilului,
elaborarea si introducerea profilului moral tinind cont de normele impuse in
societate. Astfel educatia morala tinde spre fomarea individului ca subiect moral,

1
Dicţionar enciclopedic, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001, p.470
2
Cristea, Sorin - Dicţionar de pedagogie, Grupul Editorial Litera, Chişinău, 2005

2
subiect ce gandeste si actioneaza in spiritul cerintelor si exigentelor moralei sociale, a
idealului, a valorilor, normelor si regulilor pe care ea le detine.
Un ideal moral bine constituit e fundamentul oricarui sistem moral,
caracteristic şi definitoriu tendintei si optiunilor comportamentale unei societati. El
intruchipeaza perfectiunea, in care fiinta umana e protagonistul propriei dezvoltari
morale. Omul îşi însuşeşte propria sa condiţie, se dezvoltă, se (auto)educă şi se
realizează atât fizic, cât şi în mare masura în plan moral. El tinde continuu spre ideal,
indiferent de provocările realitatii, urmează calea autodepăşirii şi participă activ la
autodezvoltare şi autovalorizare.

Principiile educaţiei morale

Principiile educaţiei morale conferă criterii de acţiune prin prisma capacităţii
lor de demonstraţie şi de argumentaţie în situaţii concrete (conform lui Emil Bréhier ;
citat de Sorin Cristea). Cristea distinge cinci princpii ale educaţiei morale :
A) Principiul corespondenţei pedagogice dintre teoria morală şi practica
morală ;
B) Principiul valorificării resurselor şi a disponibilităţilor pozitive ale
personalităţii umane în vederea eliminării celor negative ;
C) Principiul unităţii şi al continuităţii axiologice între toate formele de
proiectare şi de realizare a educaţiei morale ;
D) Principiul diferenţierii educaţiei morale în funcţie de determinările
sale particulare ( vârstă, domeniu socioprofesional, context educaţional) şi
individuale (structura fiecărei personalităţi) ;
E) Principiul corelării funcţionale între cerinţele morale şi stimulentele
morale

Obiectivele educaţiei morale

Sorin Cristea prezintă obiectivele educaţiei morale sub forma unui model
pedagogic axat pe continuitatea general-particular, exprimată la nivel teoretic şi practic, în
plan formativ-informativ. Astfel, se conturează :
A) Obiective generale ale educaţiei morale
a) La nivelul teoriei moralei
- Formarea percepţiilor, reprezentărilor, noţiunilor, judecăţilor, raţionamentelor
morale;

3
 - Însuşirea normelor morale la nivel teoretic superior prin valorificarea
percepţiilor, reprezentărilor, noţiunilor, judecăţilor, raţionamentelor morale
dobândite anterior;
- Formarea sentimentelor morale şi a trăsăturilor volitive morale
- Integrarea normelor morale, a noţiunilor, judecăţilor, raţionamentelor morale,
sentimentelor morale şi a trăsăturilor volitive morale la nivelul convingerilor
morale, ca sinteză a dimensiunii cognitive-afective-volitive a teoriei morale
b) La nivelul practicii moralei
- Formarea deprinderilor morale, ca răspunsuri automate la cerinţe care se repetă
în condiţii relativ identice ;
- Formarea obişnuinţelor morale - componente automatizate perfecţionate prin
intensificarea motivului intern al acţiunii, cu efecte stabilizatoare în timp ;
- Formarea atitudinilor morale, afective şi motivaţionale, care susţin energizarea
acţiunii morale ;
- Formarea atitudinilor morale caracteriale care asigură integrarea obişnuinţelor
morale în structura personalităţii, ceea ce determină consecvenţa şi coerenţa
acţiunii şi a conduitei morale
B) Obiective specifice ale educaţiei morale, care pot fi sesizate la nivelul procesului de
învăţământ care propune coordonate constante, în funcţie de condiţiile de vârstă şi
de mediu pedagogic şi social : educaţia patriotică, educaţia prin şi pentru
colectiv(cum a fost cazul în timpul regimului communist), educaţia prin şi pentru
activitate (de învăţare, de muncă, de creaţie), educaţia umanistă, educaţia civică,
educaţia juridică, educaţia politică, educaţia economică, educaţia religioasă, ş.a.3

Metodologia educaţiei morale

Metodele şi instrumentele utilizate în educaţia morală sunt de o deosebită
importanţă pentru trecerea de la conştiinţa morală teoretică la conştiinţa morală
practică, de la norma morală la acţiunea morală.
Sorin Cristea distinge două modele orientative.
A) Modelul strategic, care propune integrarea metodelor pe două coordinate
fundamentale:
a) Coordonata instruirii morale care implică

3
Ibidem

4
 - metode verbale: expunerea morală (povestirea, explicaţia, prelegerea
morală); conversaţia morală (dialogul moral, dezbaterea etică); studiul de
caz
- metode intuitiv-active: exerciţiul moral, exemplul moral
b)coordonata conduitei morale care angajează două categorii de metode
bazate pe evaluarea acţiunii morale : aprobarea - dezaprobarea
B) Modelul instrumental propune mai multe metode raportate la obiectivele
globale ( de instruire morală – de acţiune morală) :
- explicaţia morală+ procedee de stimulare şi informare care pot fi preluate de la
alte metode
- prelegerea morală, bazată pe un volum de informaţii furnizate prin procedee
expozitiv - verbale ( demonstraţie-pledoarie, conferinţe, referate tematice)
- convorbirea morală (bazată pe procedee de dialog, dezbatere, povestire,
comentariu moral)
- exemplul moral (direct-indirect, real-imaginar)
- analiza de caz (procedee de decizie, prezentare, analiză, dezbatere, recomandare
morală)
- exerciţiul moral, bazat pe două tipuri de procedee : externe(ordine, dispoziţie,
îndemn, avertisment, appel, sugestie, lămurire, încurajare, stimulare prin
recompense) şi interne (exersarea prin metode de autoevaluare morală)
- aprobarea morală bazată pe laudă, recunoştiinţă, recompense
- dezaprobarea morală, bazată pe procedeee şi tehnici de observaţie, avertisment,
ironie, reproş, sancţiune.

Încheiere. Importanţa educaţiei morale

Însuşirea conţinutului unei educaţii morale de calitate, axată pe valori înalte,
cu cele două coordonate ale sale (individuală şi civică), pe parcursul întregii vieţi,
folosind metode adecvate vârstei, temperamentului şi contextului economico-
social, asigură dobândirea atât a unor virtuţi personale, cum ar fi: sinceritate,
onestitate, curaj, punctualitate, conştiinciozitate, responsabilitate, altruism cât şi
implicarea individului în viaţa socială prin atitudini civice: politice, naţionale,
umaniste, juridice, în afaceri ş.a.
Atitudinile şi acţiunile în viaţa socială reflectă totodată calitatea virtuţilor
personale dobândite de individ. Un individ se poate implica activ într-un domeniu

5
 al vieţii sociale însă, în lipsa integrării în personalitatea lui a unor valori morale
înalte, implicarea se poate manifesta cu încălcarea normelor morale (corupţie, abuz,
lipsă de scrupule, manipulare, ignorarea efectelor negative asupra mediului şi a
sănătăţii oamenilor) şi poate avea chiar efecte negative asupra evoluţiei societăţii.
Aşa cum spunea filozoful grec Platon „Nu din averi izvorăşte virtutea, ci
din virtute izvorăsc şi averile şi celelalte bunuri omeneşti”

Bibliografie:

 Dicţionar enciclopedic, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001, p.470

 Cristea, Sorin - Dicţionar de pedagogie, Grupul Editorial Litera, Chişinău, 2005

Internet:

- https://www.scritub.com/sociologie/psihologie/EDUCATIA-MORALA55238.php