Educatia intelectuală

Constă în selectarea, prelucrarea şi transmiterea valorilor de la societate la individ, sub formă de

cunoştinte, priceperi, deprinderi şi capacităti.
Sarcinile educatiei intelectuale:
a) informarea intelectuală: selectarea, transmiterea şi asimilarea valorilor ştiintifice şi umaniste
prelucrate în conformitate cu anumite principii şi norme didactice sau ordonate într-un anumit fel cu
scopul de a facilita întelegerea şi însuşirea lor.
- asigurarea unui echilibru între diferitele categorii de cunoştinte umaniste, teoretice/practice,
de cultură generală;
- să se realizeze din perspectiva posibilitătii de utilizare a acestora în etapele următoare
- să se realizeze în concordantă cu profilul psihologic al vârstei
- sa aiba o manieră interdisciplinara
- sa comprime cunoştintele mai putin relevante, în favoarea celor semnificative
- să primeze calitatea informatiilor
b) formarea intelectuală: acumulare treptată in plan cognitiv, prin învătare, care conduce la
transformarea intelectului uman concretizată în capacităti de cunoaştere, creativitate, autonomie
intelectuală. Presupune activarea potentialitătilor copilului, în scopul transformării sale psihice in sens
ascendent. Presupune:
• elaborarea unor capacităti intelectuale de natură instrumentală (însuşirea limbii materne, învătarea
scrisului, formarea priceperilor şi deprinderilor de calcul mintal);
• formarea capacitătilor intelectuale operationale şi functionale;
• stimularea şi dezvoltarea creativitătii;
• dezvoltarea unei motivatii corespunzătoare a învătării;
• familiarizarea copiilor cu unele procedee de lucru specifice muncii intelectuale.
Metode şi tehnici de muncă intelectuală:
• deprinderea de a folosi manualul, sarcină specifică pentru clasa întâi;
• familiarizarea cu diverse modalităti de citire (lentă, rapidă, de aprofundare, selectivă, etc.);
• initierea în tehnica folosirii unor instrumente auxiliare pentru îmbogătirea cunoştintelor (dictionare,
enciclopedii, antologii)
 valorificarea cunostintelor prin întocmirea de rezumate, planuri de idei, conspecte, fişe);
• deprinderea de a asculta atent ce se comunică în cadrul orelor, de a identifica elementele esentiale, de
a lua notite;
• familiarizarea cu specificul tehnicii de observare şi experimentare;
• formarea obişnuintei de a-şi propune scopuri şi a persevera în realizarea lor, a deprinderii de a învăta
constant, de a-şi rezolva ritmic sarcinile de învătare;
• cultivarea obişnuintei de a respecta cerintele igienei muncii intelectuale, de a adopta un regim rational
de muncă şi odihnă.
Continutul educatiei intelectuale
Cultura generală reprezintă cultura fundamentală necesară oricărui om. Ea cuprinde un sistem
de cunoştinte, deprinderi şi capacităti asimilate şi formate în cadrul actiunii educationale care îi oferă
individului posibilitatea elaborării unei viziuni de ansamblu asupra lumii. Constituirea pe această bază
un orizont de viată.
Se pot distinge două nivele: un nivel instrumental (însuşirea cunoştintelor: cititul, scrisul,
calculul) şi unul operational (folosirea informatiilor, priceperilor, deprinderilor)
Din perspectiva filosofică (a filosofiei culturii) se poate vorbi de cultură într-o acceptie obiectivă
(totalitatea cunostintelor) şi una subiectivă (asimilarea cunostintelor, efectele lor).
Educatia moral-civică
Morala este un fenomen social, o formă a conştiintei sociale care reflectă relatiile ce se stabilesc între
oameni, într-un context social delimitat în timp şi spatiu, având o functie reglatoare asupra convietuirii
umane, stimulând şi orientând comportamentul uman, în concordantă cu cerintele sociale.
Moralitatea apartine sferei realului, implică respectarea efectivă a cerintelor moralei.
Idealul moral este un model teoretic
prospectiv, care exprimă chintesenta morală a personalitătii umane, sub forma unei imagini a
perfectiunii din punct de vedere moral.
Valori morale: patriotism, umanism, democratie, dreptate, libertate, onestitate, onoare, demnitate,
modestie etc.
Regulile morale sunt cerinte morale elaborate de societate pentru anumite situatii concrete (activitate
şcolară, profesională, viată de familie).
Educatia morală urmăreşte formarea şi dezvoltarea conştiintei şi conduitei morale a personalitătii
umane.
Civismul se referă la formarea omului ca cetătean al patriei sale.
Scopul educatiei moral-civice: cunoaşterea şi respectarea idealului moral, a valorilor, normelor şi
regulilor ce incumbă din morala socială, cunoaşterea structurii şi functionalitătii statului de drept,
cunoaşterea şi respectarea legilor care-l guvernează, însuşirea şi apărarea valorilor democratiei, a
drepturilor şi libertătilor cetăteneşti, un comportament de întelegere, pace, prietenie, respect al
demnitătii umane, tolerant, care să nu facă nici un fel de discriminări legate de nationalitate, religie,
rasă, sex etc.

Dezideratele educatiei moral-civice:

1. Formarea conştiintei morale (sistem de valori, norme, reguli morale şi de cunoştinte privind valorile,
legile, ce reglementează relatiile individului cu societatea) Intre 12-18 ani.
- componenta cognitivă
- cunoaşterea de către copil a valorilor, normelor, regulilor morale şi de conduită civică
- întelegerea necesitătii respectării lor
- dezvolta capacitatea de a distinge valoarea de nonvaloare
- componenta afectivă
- adeziunea la cunoştintelor morale şi civice
- acceptă valorile, normele, regulile morale şi civice, le trăieşte şi se identifică cu ele
- componenta volitională
- înfăptuirea unor acte morale şi civice
2. Formarea conduitei morale (obiectivarea conştiintei moral-civice în fapte şi actiuni adecvate
diverselor situatii concrete în care se află persoana)
- deprinderi şi obişnuinte morale:
- reprezintă componente automatizate ale conduitei
-se manifestă în conditii relativ identice şi sunt legate de situatii concrete, asemănătoare
- se formează pe baza unei exersări sistematice
- trăsături pozitive de caracter
- forme stabile de comportare morala
- se manifestă în relatiile elevului cu cei din jur şi cu sine însuşi, indiferent de situatia
concretă în care se afla
- hărnicia, cinstea, altruismul, cooperarea, modestia, sinceritatea, sociabilitatea etc
Sistemul metodelor educatiei moral-civice:
- explicatia morală
- convorbirea etică
- povestirea morală
- exemplul
- analiza de caz
- exercitiul moral
- metode de apreciere a cunoştinelor şi conduitei morale
- aprobarea: acord- lauda-evidentiere-recompensa
- dezaprobarea: dezacord- observatie-admonestare-avertisment-pedeapsa

Continutul educatiei moral-civice

- educatia patriotică (respectarea traditiilor, a limbii şi culturii, lupta şi spiritul de sacrificiu pentru
apărarea independentei şi libertătii patriei, încrederea în viitorul şi prosperitatea ei, cultul eroilor)
- atitudinea fată de muncă (conştiinciozitatea, disciplina, conştiinta profesională)
- educarea elevilor în spiritul disciplinei (disciplina scolara)
- educarea în spiritul cooperant, participativ (dependenta individului fată de colectiv; forta colectivului
unit în îndeplinirea sarcinilor; obligatiile pe care fiecare membru le are in colectiv; relatii cu colegii)

EDUCATIA ESTETICĂ
Dezvoltarea capacitătii de receptare, interpretare şi creare a frumosului din natură, societate şi artă.
Educatia artistică reprezintă nucleul educatiei estetice (vizează numai frumosul din artă).
Arta împinge la iubirea adevărului, a binelui, a ştiintei şi a vietii. Aduce emotie, sensibilitate.
Efecte pozitive asupra personalitătii elevilor: rafinarea intelectului, organizarea plăcută şi eficientă a
timpului liber, crearea unui univers propriu, etc.
Stimulând într-un mod propriu expresivitatea şi originalitatea, educatia estetică se înscrie pe linia unei
pedagogii a creativitătii. Ea impune să dezvoltăm la elevi aspiratia lucrului bine şi frumos făcut, exigenta
şi bunul gust fată de orice produs industrial, simtul echilibrului şi simplitatea comportării frumoase,
civilizate.
Obiectivele educatiei estetice:
• educarea atitudinii estetice (ansamblu de reactii spirituale fată de valorile estetice)
- componente ale atitudinii estetice: gustul estetic, judecata estetică, idealul estetic,
sentimentele şi convingerile estetice
- gustul estetic: reactia spontana de satisfactie sau insatisfactie în momentul contactului cu
valorile estetice (imi place sau nu)
- judecata estetica: capacitatea de apreciere a valorilor estetice pe baza unor criterii de evaluare
(argumentarea şi motivarea)
- idealul estetic: ansamblu de teze, principii şi norme teoretice care imprimă o anumită directie
atitudinii estetice a oamenilor apartinând unei epoci
- sentimentele estetice: cea mai înaltă formă de trăire a frumosului ((bucurie, tristete, durere,
regretul, dorul, mila, extazul, nostalgia etc.)
- convingerile estetice: mobiluri interne, orientând şi călăuzind preocuparea omului în vederea
asimilării şi introducerii frumosului în modul său de viată
• formarea trebuintelor estetice
- formarea şi dezvoltarea stilului estetic de viată: viata în conformitate cu regulile frumosului, ale
armoniei, măsurii
- crearea unui spatiu intim, compensator şi psihoterapeutic: contribuie la ameliorarea şi
echilibrarea tensiunilor psihice apărute (muzuica, desen, dans)
- educarea sensibilitătii estetice
• dezvoltarea aptitudinilor creatoare în diferite domenii ale artei
- descoperire, educare, autoeducare

Continutul şi modalitătile de realizare a educatiei estetice

Continutul educatiei estetice în şcoală se materializează în cultura estetică, prezentă în cele două
ipostaze: cultura obiectivă (cunostinte acumulate) şi cultura subiectivă.
Modalitătile de realizare a educatiei estetice pot fi grupate în functie de mijlocul utilizat:
• frumosul natural (exemplul formelor de relief, armoniei şi echilibrului unor fenomene naturale,
spectacolul estetic al unor fenomene naturale);
• frumosul social (locuinta, strada, scoala, vestimentatie, design industrial etc.);
• frumosul din artă (literatură, muzică, pictură, sculptură, arhitectură, teatru, cinema)

Educatia profesională
Urmăreşte în principal pregătirea omului pentru exercitarea unei profesiuni.
Urmăreşte „formarea unui orizont cultural şi tehnologic cu privire la o anumită profesiune, concomitent
cu dezvoltarea unor capacităti, priceperi şi deprinderi necesare exercitării ei’’.
Bine concepută şi condusă, trebuie să ducă la dobândirea vocatiei , creând premisele necesare
exercitării unei profesii cu efecte deosebite, benefice pentru societate ca şi pentru individ.
Sarcinile educatiei profesionale:
• formarea orizontului cultural – profesional
- ansamblul cunoştintelor necesare orientării omului într-o profesiune sau grup de profesiuni
- se constituie pe fondul culturii intelectuale
- se formează şi restructurează continuu de-a lungul dezvoltării ontogenetice a copilului,
ponderea şi interactiunea dintre cunoştintele ştiintifice şi cele tehnologice modificându-se de la
o vârstă la alta, de la un ciclu de învătământ la altul, precum şi în functie de profilul şcolii.
• formarea unor priceperi, deprinderi, capacităti, competente de natură actională, necesare desfăşurării
unei activităti productive
- gândirea tehnică: întelegerea şi rezolvarea unor sarcini tehnice
- aptitudinea tehnică: elaborarea pe plan mental a unor solutii optime şi aplicarea lor în
domeniul tehnic
- capacitătile senzorio-motorii: perceptiile spatiale, sensibilitatea analizatorilor (sensibilitatea
vizuală, auditivă, tactilă, simtul cromatic, simtul echilibrului), aptitudini motorii (viteza de
reactie, precizia mişcărilor, ritmul, forta, finetea mişcărilor), dexteritatea manuală
• familiarizarea elevilor cu diverse profesiuni
- cunoaşterea de către elevi a specificului, locului şi importantei diferitelor profesiuni pentru
economia natională , declanşarea unor preferinte, interese pentru anumite profesiuni
• formarea unei atitudini corecte fată de muncă
Educatia fizică şi igienico – sanitară
Are drept scop dezvoltarea armonioasă a personalitătii prin valorificarea potentialului fizic, fiziologic şi
psihologic al organismului.
Are efecte asupra educării conştiintei şi conduitei morale, formării trăsăturilor pozitive de vointă şi
caracter, spirit de echipa, disciplina, formeaza şi perfectioneaza calitătilor şi deprinderilor motrice (fortă,
viteză, îndemânare, rezistentă etc.).
Obiectivele educatiei fizice şi igienico – sanitare:
• dezvoltarea şi fortificarea fizică a organismului
- dezvoltarea capacitătilor fiziologice (nervoase si motrice) ale organismului
- dezvoltarea fizică armonioasă
- educatia igienico-sanitară (igiena, alimentatie, echilibru activitate-repaus)
- corectarea unor deficiente fizice
• dezvoltarea din punct de vedere psihic şi formarea personalitătii
- dezvoltarea proceselor psihice:
- perceptiie complexe (spatiale, de mişcare, chinestezice, temporare)
- favorizează aparitia stărilor afective pozitive (miscare armonioasa, satisfactie)
- educa vointa, curajul, perseverenta, stăpânirea de sine, spiritul de disciplină şi ordine
- dezvoltarea personalitatii (temperament, aptitudini, caracter ş.a.)
Prin educatia temperamentului se urmăreşte cultivarea la cele patru tipuri
fundamentale (coleric, sangvin, flegmatic, melancolic) a acelor trăsături care se manifestă într-o măsură
mai mică, dar sunt necesare pentru formarea personalitătii în ansamblul său. În acest sens, actiunea
educativă va fi orientată în sensul consolidării stăpânirii de sine şi echilibrului afectiv la coleric, a
accelerării reactiilor şi mişcărilor la flegmatic, a fortificării energiei şi creşterii independentei la
melancolic.
Formează spiritul de echitate, respectul fată de partener (adversar), sentimentul de prietenie
etc. Prin rezultatele obtinute, sportul favorizează formarea spiritului de initiativă, capacitătilor
organizatorice, a dorintei de autodepăşire. Pot apărea şi atitudini morale negative: egoismul,
individualismul, îngâmfarea, vedetismul.
- pregătirea elevilor pentru autoeducatie fizică