EDUCAŢI A M ORALĂ

Valentin Cosm in BLÂNDUL

Universitatea din Oradea
e-mail bvali73@yahoo.com
 Obiective:

După parcurgerea acestui capitol, cursanții vor fi capabili:

 să definească educaţia morală şi celelalte concepte
aferente acesteia;
 să descrie relaţia care se stabileşte între elementele care
asigură conţinutul educaţiei morale;
 să identifice principalele momente ale formării moralității
prin raportarea la principalele psihologice ale persoanei
şi la contextul social;
 să prezinte principalele strategii care pot fi utilizate în
realizarea educației morale;
 să argumenteze interdependența dintre educația morală
şi celelalte dimensiuni ale fenomenului educațional.
 Prieten se numeşte omul care
te ajută fără ca verbul să fie
urmat de un complement
circumstanțial de timp sau de
loc sau de mod - Nicolae
Steinhardt
Delimitări conceptuale:

Educaţia m orală presupune trecerea

de la morala socială la cea individuală,
adică interiorizarea valorilor morale ale
societăţii în structurile de personalitate
ale copilului, formarea profilului său
moral, respectiv transformarea acestor
valori în manifestări de conduită
exprimate în diferite situații.
 Niveluri şi structuri ale
educaţiei morale:

Idealul moral reprezintă instanţa supremă în

jurul căreia se structurează toate celelalte
componente ale sistemului moral.
Valorile morale reflectă anumite cerinţe sau
exigenţe generale care se impun comportamentului
uman în virtutea idealului moral.
Normele, preceptele şi regulile morale
reprezintă modele de conduită morală elaborate de
societate şi aplicate într-o situație dată.
Judecățile morale evaluează comportamentul
moral, după producerea lui, în funcţie de normele
morale acceptate în situaţia dată.
Interdependenţa dintre
structurile educaţiei morale:
Ideal Moral

Valori morale

Norme morale

Judecaţi morale
Variabile psihosociale în
realizarea educaţiei morale:

Nivelul de dezvoltare economică

Nivelul de dezvoltare culturală

Nivelul de dezvoltare spirituală

 Variabile psihoindividuale în
realizarea educaţiei morale (L.
Kohlberg):

Nivelul m oralităţii Nivelul autonom iei

N ivelului prem oral m orale – atins, de
convenţionale este
(cuprins între 4 şi 10 regulă, după vârsta de
specific vârstei
ani), copiii urmează 20-25 de ani – se
pubertăţii si
regulile morale impuse caracterizează prin
adolescenţei şi se
de adulţi pentru că ştiu faptul că odată
defineşte prin nevoia interiorizate, valorile
că acest lucru le poate
urmări normelor morale acționează ca o
aduce recompense, în
morale în vederea adevărată forţă motrice,
caz contrar fiind
integrării în diversele independentă de
posibile sancţiunile;
grupuri sociale; constrângerile externe.
Variabile psihoindividuale în realizarea
educaţiei morale (J. Piaget):

Stadiul realism ului Stadiul cooperării - după

m oral cunoaște două vârsta de 12-18 ani - se
etape: respectul caracterizează prin atingerea
unilateral (de la copil autonomiei morale,
caracterizată printr-un grad
către adult) până în jurul de interiorizare al valorilor
vârstei de 7-8 ani care să-i permită individului să
respectiv respectul îi trateze pe alții cu același
reciproc (mutual) între respect cu care i-ar plăcea lui
copil şi adult; să fie tratat.
 Sarcinile educaţiei morale

Formareaconştiinţei Formarea conduitei

morale morale
• Formarea
• Etapa cognitivă deprinderilor şi a
obişnuinţelor
• Etapa afectivă
morale
• Etapa volitivă
• Formarea
trăsăturilor pozitive
de caracter
Reguli de organizare a exerciţiilor
pentru formarea deprinderilor şi
obişnuinţelor morale:
 identificarea unui scop realist, clar precizat şi
asumat de către elevi;
 organizarea eficientă a activității elevului –
respectarea unui program ordonat, utilizarea
unor strategii adecvate etc;
 prevenirea formării unor deprinderi şi obișnuințe
negative;
 imprimarea unui ritm ascendent şi de durată a
exercițiilor morale;
 respectarea particularităților individuale şi de
vârstă ale elevului.
Strategii ale educaţiei morale:

 explicaţia morală;
 conversaţia morală.
 exemplul moral;
 povestirea morală;
 exerciţiul moral;
 studiul de caz;
 aprobarea/ aprecierea morală;
 dezaprobarea morală.
Procesualitatea educaţiei
morale:
Moment
Moment
tensional-
cognitiv afectivl

Moment Mom,ent
instrumental atitudinal
 Conţinutul educaţiei morale:

 Educaţia patriotică a elevilor;

 Educaţia prin şi pentru muncă;

 Educaţia elevilor în cadrul colectivului

şcolar;
 Educaţia civică;

 Educaţia elevilor în spiritul disciplinei

şcolare.
 Interrelații ale educaţiei morale cu celelalte
dimensiuni ale fenomenului educaţional
Dimensiuni: Valenţe formative al educaţiei morale:

- mobilizarea resurselor interne ale personalităţii, în scopul unei mai

bune receptivităţi şi asimilări a valorilor ştiinţifice;
Educaţia
- descoperirea continuă de soluţii inovatoare;
intelectuală
- impunerea noului în viaţa cotidiană;
- asigurarea suportului moral în activităţile creatoare.
- stimularea efortului şi a curiozităţii de a aplica în practică a
cunoştinţelor asimilate;
Educaţia
- formarea unor capacităţi, priceperi şi deprinderi necesare exercitării
profesională
unei profesiuni;
- formarea unei atitudini pozitive faţă de muncă.
- interacțiunea dintre idealul moral şi cel estetic;
- stimularea împlinirii de sine a omului prin intermediul valorilor
Educaţia
estetice, care, la rândul lor, sensibilizează persoana către
estetică
cunoașterea şi înțelegerea valorilor morale;
- contribuie la formarea judecăţilor şi aprecierilor estetice.
- mobilizarea voinţei în direcţia fortificării fizice a organismului;
Educaţia fizică - formarea unor calităţi, priceperi şi deprinderi motrice;
- dezvoltarea trăsăturilor pozitive ale personalității.
În loc de concluzii

 Educaţia morală are un rol extrem

de important în desăvârşirea
personalităţii umane, sprijinind
individul în însuşirea unui
comportament dezirabil din punct de
vedere social şi ajutându-l în felul
acesta să se integreze mai bine în
comunitate şi să obţină performanţe în
activităţile realizate.
Referinţe bibliografice:
 Blândul V. (2014) – Bazele educaţiei
formale, Editura ProUniversitaria,
Bucureşti;
 Cucoş C. (2006) – Pedagogie, Editura
Polirom, Iaşi;
 Nicola I. (2000) – Tratat de pedagogie
generală, Editura Aramis, Bucureşti.
 Sursa foto – www.google.com/imagini
- valabil in februarie 2020