EDUCAȚIA MORALĂ

&
VALORILE EDUCAȚIONALE

BĂICEANU ALIN & TURLIUC ANA

AV Ă D Ă N I I N A R C I S A & V O I O N F L O R I N S S
Educația morală
• Morala se referă la un sistem de norme şi
reguli care reglementează comportamentul
individului în funcție de anumite valori,
larg împărtășite la nivelul unei societăți.
• Educaţia morală reprezintă unul dintre
conţinuturile generale ale educaţiei, alături
de educaţia: ştiinţifică/ intelectuală,
aplicativă/tehnologică, estetică şi
psihofizică. Importanţa prioritară a
educaţiei morale rezultă din dimensiunea
sa, cea mai profundă şi mai extinsă. .
 PARADIGME ALE EDUCAȚIEI MORALE

1. Paradigma socratică- : “orice virtute este o ştiinţă” , el argumentând

astfel : : Nu este posibilă o conduită justă fără cunoaştere. Unde există
cunoaştere, conduita justă urmează cu necesitate.
2. Paradigma socială: E. Durkheim: Educaţia morală este o educaţie pur laică,
pur raţionalistă, totul poate fi explicat ştiinţific. Un fapt nu poate fi apreciat
din punct de vedere moral decât dacă cel care l-a înfăptuit a fost liber. A
preda morala nu înseamnă a o predica, înseamnă a o explica.
3. Paradigma spiritual-religioasă -
se referă la raportul religie-morală:
a) Religia şi morala, deşi distincte, se
influenţează, condiţionează
reciproc;
b) Ambele consideră omul drept o
fiinţă înzestrată cu voinţă liberă;
c) Ambele operează cu ideea de
răsplată şi sancţiune;
d) Principiile morale ale religiei nu
provin din experienţa socială,
precum în cazul moralei, ci sunt de
natură transcendentală;
e) Religia nu se reduce la moralitate,
după cum morala nu poate fi
concepută doar în sens religios.
4. Paradigma constructivă :
Judecata morală a copiilor
evoluează in niveluri și stadii.
Dezvoltarea morală, aflată în raport
de dependență față de dezvoltarea
psihică, are un caracter stadial.
Cercetările lui J. Piaget continuate
de cele ale lui L. Kohlberg
evidențiază aceste stadii.
 STADIILE DEZVOLTĂRII MORALE

1. Stadiul motric este caracteristic copilului între 2-3 ani pentru care regulă nu este
coercitivă întrucât nu o identifică; el se comportă în funcție de propriile dorințe și de
deprinderile deja asimilate.
2. Stadiul realismului moral sau al moralei constrangerii, heteronome este
corespunzător vârstei 4-6/7 ani. Copilul percepe regulile, normele, ca fiind sacre,
absolute, o emanație a autorității adultului. Relația dintre adult și copil este
unilaterală: adultul impune regula iar copilul o respectă prin ascultare și supunere
care se bazează pe afecțiune și pe teamă. Motivele conduitei morale sunt evitarea
pedepsei și puterea superioară a autoritații. Utilizarea unei pedepse disproporționate
în raport cu greșeala, sau mai grav, a pedepsei fizice, sau împunerea cerințelor fără
utilizarea controlului defavorizează procesul formării morale.
3. Stadiul cooperării și ai respectului reciproc se desfasoară între 6/7 -10 ani. Apare preocuparea pentru
controlul mutual și pentru unificarea regulilor. Regula morală este văzuta ca o obligație de comportament
iar relația cu adultul este reciprocă. Copilul se preocupă de ceilalți oameni și de sentimentele lor, este loial,
respectă așteptările celorlalți. 'A fi bun’ înseamnă pentru el a avea relații mutuale, a păstra încrederea,
repectul și recunoștința celorlalți. Motivele conduitei morale sunt nevoia de a fi bun în ochii proprii și în
ochii celorlalți, nevoia de a te îngriji de alții.
4. Stadiul codificarii sau al sistemului social, al ordinii și datoriei cuprinde vârsta 11-15 ani. Legea trebuie respectată
pentru că este necesară ordinii sociale; excepție fac cazurile în care legea intră în conflict cu alte obligații și drepturi
sociale. Este drept să-ți aduci contribuția la ordinea societății, la liniștea grupului din care faci parte. Motivele conduitei
morale sunt nevoia de a fi membru al grupului, respectul de sine, conștiința îndeplinirii obligațiilor sociale.
5. Stadiul drepturilor prioritare și al utilității sau al contractului social se caracterizează prin
respectarea drepturilor fundamentale și a contractelor legale ale societății chiar și atunci când ele
intrș în conflict cu legile și regulile concrete ale grupului din care faci parte. 'Este drept’ să fii
conștient că oamenii au o diversitate de valori și opinii, dintre care unele relative, care trebuie
respectate pentru că fac parte din contractul social și este necesară împărțialitatea. O parte din valori
–viața, libertatea, trebuie respectate indiferent de opiniile majorității. Motivele conduitei morale
devin apartenența la grup, contractul social, nevoia de a proteja propriile drepturi si drepturile
celorlalti.
6. Stadiul principiilor etice universale
presupune îndrumarea prin principii pe care toți
oamenii trebuie să le urmeze. Legile particulare
și înțelegerile sociale devin valabile în măsura
în care respectă principiile morale universale.
Motivele conduitei morale sunt înțelegerea
valabilității principiilor și înțelegerea
obligativității noastre de a le respecta.

Ultimele două stadii cuprind adolescența,

tinerețea, vârsta adultă, deși unele persoane, nici
la varsta adultă nu ajung ca dezvoltarea morală
să atingă ultimul stadiu.
PRINCIPIILE EDUCAȚIEI MORALE
• Principiile educaţiei morale concentrează normele şi regulile de acţiune valabile în
orice situaţie de proiectare, realizare şi dezvoltare a obiectivelor, conţinuturilor şi
metodologiilor specifice asumate într-un context pedagogic determinat. Pot fi
evidenţiate următoarele principii generale ale educaţiei morale:
1. principiul corespondenţei pedagogice dintre teoria morală şi practica morală;
2. principiul valorificării resurselor şi a disponibilităţilor pozitive ale personalităţii
umane în vederea eliminării celor negative;
3. principiul unităţii şi al continuităţii axiologice între toate formele de proiectare,
realizare şi dezvoltare a educaţiei morale;
4. principiul diferenţierii educaţiei morale în funcţie de determinările sale particulare
(vîrstă, domeniul socio-profesional, context educaţional) şi individuale (structura
fiecărei personalităţi).
 OBIECTIVELE EDUCAȚIEI MORALE
Educați morală urmărește în esență, formarea conștiinței morale, a conduitei morale, a atitudinilor și
trăsăturilor caracteriale.
• Conștiința morală permite omului să înțeleagă cerințele sociale, să descopere sensurile pozitive
ale situațiilor de viață socială, să anticipe consecințele conduitelor proprii, să se autosupravegheze și
să supravegheze relațiile în care este implicat, să se adapteze suplu la solicitările societății. În esență,
conștiința morală permite individului sa-și manifeste libertatea în condițiile necesității morale. Ea
orientează, stimulează, reglează conduita morală care la randul ei obiectivează, valorifică și
împlinește conștiința morală. 
• Formarea noțiunilor morale constituie un proces deosebit de complex. Noțiunea morală reflectă
notele esențiale și generale ale unei clase de manifestări morale pe care le cuprinde o valoare morală.
Formarea ei necesita modalități de operare intelectuală foarte înalte prelucrare permanentă și
relevantă a experienței morale, clarificare, evaluare și reevaluare a relațiilor și faptelor observate în
timp.
• Formarea judecății morale reprezintă un proces multidimensional și foarte complicat.
Premisa judecății morale este oferită de elementele apreciative care însoțesc reprezentările
morale. J. Piaget arată că la varsta preșcolarității și școlarității mici, judecata morală este
împregnată de elemente subiective, lipsesc criteriile iar conduita negativă este vazută în
raport cu gravitatea consecințelor și nu după intenție. 
• Formarea sentimentelor morale constituie o premisă și o condiție necesară pentru
manifestarea cunoștințelor morale în conduită întrucât trăirile emoționale oferă suportul
energetic, reorganizează, redirectionează enegiile susținând comportamentul. Ele se
formează treptat prin mecanisme deosebit de complexe ,generalizare a emoțiilor pe care
copilul le trăiește în raport cu fapte de viață. Sentimentul responsabilității, al respectului, al
devotamentului, al onoarei, al patriotismului, al demnității constituie vectori majori pentru
conduitele morale.
 METODOLOGIA EDUCAȚIEI MORALE
Educația morală utilizează o metodologie complexă, din cadrul căreia educatorul selecteză
metodele cele mai adecvate pentru obiectivul urmărit, particularitățile psihice ale vârstei și individuale.
• Povestirea morală constă în prezentarea verbală a unei întâmplări reale sau imaginare, cu
semnificații morale. Se menționează momentul, locul în care s-a desfăsurat evenimentul, rolul
adultului în acel eveniment.  Pornind de la evenimentul relatat, se formulează împreună cu copilul
concluzii referitoare la conduita personala.
• Reflecția morală presupune concentrarea și luminarea intelectului asupra unor probleme, idei,
teorii prin intermediul cărora copilul descoperă sensuri și semnificații morale, soluții la
probleme de interes personal sau general. Prin utilizarea ei sistematică ca metodă sau procedeu
în structura altor metode, adolescentul o transformă în strategie de acțiune morală.
• Studiul de caz permite subiectului ca, prin analiza unor situatii in care sunt implicate alte
persoane, sa-si lamureasca motivele care stau la baza comportamentelor morale, sa-si
redirectioneze sau sa-si modifice propriul comportament. Cazul concentreaza situatii
reprezentateive si semnificative pentru ordinea morala a societatii. Prin analiza lui obiectiva,
copilul descopera cauzele si consecintele comportamentului prezentat, ia decizii referitoare la
sanctionarea sau modificarea comportamentului. Exista mai multe variante: fie ca se dau toate
informatiile, copilul avand rolul sa analizeze, sa identifice cauze si solutii, fie ca informatiile nu
sunt complete si se impune o documentare prealabila in vederea solutionarii cazului.