Sunteți pe pagina 1din 22

Conf. univ.dr.

Ioana Lepădatu

Psihologia Dezvoltarii 1

Sinteză

UNIVERSITATEA SPIRU HARET


FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

PSIHOLOGIA DEZVOLTARII 1

Conf. univ. dr. IOANA LEPĂDATU


CUPRINS
OBIECTUL, PROBLEMATICA ŞI RELAŢIILE
PSIHOLOGIEI VÂRSTELOR CU CELELALTE RAMURI
ALE PSIHOLOGIEI
1. Obiectul, problematica şi relaţiile psihologiei vârstelor cu
Psihologia vârstelor este o ramură fundamentală în
celelalte ramuri ale psihologiei ştiinţele psihologice apărute pe fondul unor necesităţi de
2. Metode de cercetare în psihologia vârstelor înţelegere a genezei caracteristicilor, funcţiilor şi proceselor
psihice şi a evoluţiei acestora pe tot parcursul vieţii umane.
3. Principii de interpretare în psihologia vârstelor Deşi preocupări pentru studiul diferenţiat al diferitelor vârste
4. Factorii dezvoltării s-au întâlnit în timp nu numai la specialiştii domeniului, ci şi
5. Stadiile dezvoltării psihice la scriitori, medici, biologi, existenţa ei ca ştiinţă se supune
aceloraşi rigori ale constituirii unei ştiinţe, respectiv
6. Copilul de la 0 la 3 luni delimitarea domeniului problematic (cerinţa ontologică),
7. Copilul de la 3 la 6 luni abordarea acestui domeniu printr-un sistem de metode
specifice (cerinţa gnoseologică), formularea în legătură cu
8. Copilul de la 6 la 12 luni
domeniul problematic a unor concepte, principii şi legi care
9. Antepreşcolarul (1-3 ani) pe fondul legilor generale să surprindă aspectele specifice
10. Perioada preşcolară vârstelor la care se referă (cerinţa epistemologică) astfel
încât, să poată intervenii în mod activ, transformator asupra
11. Perioada şcolară domeniului cercetat, respectiv cerinţa praxiologică.
12. Adolescenţa Există o diversitate de definiri ale psihologiei
vârstelor toate însă evidenţiind:
 relaţia cu disciplinele psihologiei fundamentale,
 obligaţia surprinderii longitudinale complexe fără
evitarea vreunui segment,
 interpretarea fiinţei umane din perspectiva
convergenţei tuturor factorilor devenirii sale.
Psihologia vârstelor studiază schimbările şi transfor-
mările vieţii psihice ale individului, ce survin în decursul
întregii vieţi, de la naştere până la moarte. Ca orice ştiinţă de
ramură ea are legi şi principii generale valabile, dar şi legi
1. specifice fiecărei etape de vârstă, specificitatea acestora din

4
urmă decurgând din caracteristicile bio-psiho-socio-culturale permanentă), dar cu alte conţinuturi şi alte implicaţii psiho-
ale subiectului uman. sociale decât învăţarea de tip şcolar.
Relaţiile biunivoce (din ambele sensuri) dintre Munca este specifică mai ales vârstelor din ciclul al
psihologia vârstelor şi toate celelalte ştiinţe de ramură sau doilea al evoluţiei ontogenetice, cuprinde elemente de
ştiinţe care au ca obiect de studiu omul în diferitele sale creativitate, presupune învăţare şi se obiectivează fie în
abordări ilustrează caracterul deschis al acestei ştiinţe. produsul material fie în produse de tip ideal-spirituale.
Psihologia vârstelor mai primeşte informaţii de la Activitatea de creaţie este specifică umană întâlnită
medicină şi biologie sub aspectul dezvoltării bio-somatice, în ontogeneză la nivele diferite de la cea de tip reproductiv
de la psihiatrie, pentru că între starea de normalitate şi până la cea emergentă de tip superior care a dat umanităţii
anormalitate există nişte elemente dificil de diferenţiat dacă creaţii care au revoluţionat.
ele nu iau în consideraţie ansamblul condiţiilor dezvoltării. 2.
Cele mai importante contribuţii la psihologia vârste-
lor le-au adus cercetătorii în domeniul psihologiei copilului,
J. Piaget, A. Binet, H. Wallon, E. Claparede, A. Gessel, Ch.
Buhler acesta prezentând un deosebit interes, pentru că a METODE DE CERCETARE ÎN PSIHOLOGIA
putut dezvălui mecanismele genezei psihicului uman. VÂRSTELOR
Ca orice ştiinţă şi psihologia vârstelor are două tipuri
de sarcini, una teoretică şi una practică.
Sarcina teoretică se referă la demersurile de Diagnoza este nivelul la care se găseşte în momentul
cunoaştere şi explicare a fenomenelor în desfăşurarea lor, dat un proces psihic, o particularitate sau o calitate psihică.
situaţie în care şi în psihologia generală se referă pe de o Ea urmăreşte orientarea către anumite tipuri de probleme,
parte la investigarea vieţii psihice interioare, a comporta- anumite procese psihice, particularităţi, astfel încât să se
mentului, a activităţilor iar pe de altă parte la omul concret găsească momentul optim de intervenţie, cunoscând fiind că
în ansamblu. exista acest moment optim sau critic pentru evoluţia oricărui
Activităţile de joc specifice vârstelor mici sunt proces.
menţinute şi la vârste mai mari cu alte funcţionalităţi. În Prognoza stabileşte direcţiile posibile şi probabile în
cadrul jocului se realizează elemente specifice învăţării dar care va evolua pe termen scurt şi mediu o persoana.
se evidenţiază şi elemente de creaţie. Prognoza pe termen scurt şi mediu se justifică prin evoluţia
Învăţarea este o caracteristică a tuturor vârstelor, dar în timp a subiecţilor, mai ales a celor aflaţi la vârstele de
fundamentală pentru ciclurile de creştere şi dezvoltare. În creştere şi dezvoltare, precum şi prin influenţa multiplă a
perioada de debut se realizează ca formă a învăţării jocul factorilor de mediu, care acţionând aleator nu pot fi uşor
combinând efortul, scopul şi consumul energetic specific controlaţi din perspectiva efectelor ce le produc. În acest fel,
muncii şi evidenţiind elemente de creaţie. Ca şi jocul şi cele două elemente – diagnoza şi prognoza – pot fi realizate
învăţarea se continuă pe tot traseul existenţei (învăţare atât cu mijloace empirice sau cu mijloace ştiinţifice ale
specialistului, experienţa în domeniu fiind o oportunitate.
5 6
Cunoaşterea porneşte de la premise de bază rezultate din comportamente deosebite, cauze ale unor rămâneri în urmă,
caracterul sistemului psihic uman. ale unor avansuri în raport cu media de vârsta, preferinţe,
Cunoaşterea probabilista rezulta din hipercomplexi- precum şi elemente legate de dezvoltarea fizică, evoluţia
tatea sistemului, a relaţiilor multiple ale acestuia cu factorii biologică, cunoscându-se că elementele de ereditate,
de mediu, biologici, sociali şi culturali. Acest caracter individuale şi de grup, se pot constitui ca baze posibile ale
probabilist reduce precizia măsurărilor, astfel încât ele vor fi evoluţiei.
influenţate de: scopul propus, precizia investigaţiei, Metoda observaţiei
obiectivitatea şi experienţa cercetătorului. Observaţia pare la prima vedere o tehnică uşoară,
Metoda este strâns legată de teorie şi se deosebeşte însă utilizarea ei eficientă multă practică şi planificare.
de tehnică. O teorie coerentă duce la o metodă precisă. Observaţiile pot fi participative sau nonparticipative, se pot
Metoda constă într-un ansamblu de procedee bine definite şi centra pe mai multe categorii de comportamente sau pe
transmisibile, destinate să producă anumite rezultate una singură, pot să implice un singur individ la un moment
judecate utile (A.Lalande). Metode psihometrice dat sau comportamentul interactiv al mai multor indivizi.
(experimentul, testul, chestionarul), sunt metode cantitative, Observaţiile se realizează în bune condiţii atunci când sunt
stabilind rangul unei persoane. Ele sunt riguroase, exacte, cu clare şi precise scopurile, putându-se utiliza şi o grilă cu
limitarea erorilor de apreciere, care pot fi rezultatul fie al rubrici a datelor ce trebuie observate. Pe lângă scop,
instrumentului cu care se măsoare, fie al condiţiilor în care observaţia se cere a fi realizata în condiţii cât mai variate, în
se aplică, precum şi în funcţie de capacitatea de a mânui cât mai multe situaţii, de către cât mai mulţi observatori,
instrumentul de lucru. pentru a anula subiectivităţile. Pentru a evita subiectivitatea
Există standarde de utilizare combinată a celor doua interpretărilor şi evaluărilor, consemnarea trebuie sa fie
tipuri de metode, rezultate tocmai din suplimentarea minuţioasă, eventual asistată de imagine video sau audio,
reciprocă a informaţiilor. fără evaluări sau interpretări de moment. Nu este uşor pentru
nici o fiinţă umană să fie complet obiectivă atunci când
Anamneza sau metoda biografică înregistrează comportamentul altei fiinţe umane.
Este primul instrument de cunoaştere care poate Metoda convorbirii
furniza informaţii din care, corelând datele, psihologul să Este o metodă de tip clinic ce presupune încredere
extragă elemente semnificative. Datele biografice pot fi din partea subiectului, menţinerea interesului pe toata durata
recoltate din surse directe, prin intermediari sau prin alţi convorbirii, sinceritatea răspunsurilor, evitarea întrebărilor
specialişti, sinteza însa aparţine psihologului. sugestive, climat destins, cunoscut fiind că, blocajele
Indiferent de modul în care se interpretează datele emoţionale pot afecta calitatea răspunsurilor, adaptarea la
sunt foarte importante arătând elementele legate de particularităţile de vârsta, nivel de cultură, tradiţii ale celui
condiţiile de familie sau evoluţia primilor şase ani de viaţă, cu care se vorbeşte.
când influenţele nişei de dezvoltare sunt foarte mari. De Utilizarea interviului şi chestionarului la copiii mici
asemenea biografia poate indica surse ale unor este evident limitată, iar când se aplică la copiii mai mari sau

7 8
la părinţii şi profesorii lor, atât interviul cât şi chestionarul
pot îmbrăca mai multe forme: structurate şi nestructurate,
formale şi informale, predeterminate şi cu răspunsuri
deschise. Alegerea va depinde de scopul căruia îi serveşte,
pentru că forma întrebărilor şi condiţiile de administrare pot 3.
să aibă implicaţii considerabile asupra informaţiilor obţinute. PRINCIPII DE INTERPRETARE ÎN PSIHOLOGIA
Spre deosebire de psihologia generala, vârstele ridica VÂRSTELOR
următoarele dificultăţi:
1. varietatea nivelelor de vârstă solicită moduri specifice de
abordare, fapt pentru care se realizează în practică o 3.1 Principiul abordării sistemice
specializare pe nivele de vârsta,
2. la copii există deficit de comunicare iar la adulţi decalaje Principiu cu abordare generală pentru psihologie care
de nivele intelectuale, se referă la faptul că există interacţiuni permanente între
3. cunoaşterea particularităţilor de vârsta şi individuale atât componentele cognitive, afectiv-motivaţionale şi voliţionale,
de diferite solicită şi adaptarea la această caracteristică, interdependente care se raportează diferit la diferite etape ale
4. uneori cauzele cunoscute pot avea efecte îndelungate în evoluţiei. Principiul abordării sistemice pune în evidenţă
timp, imprevizibile, chiar dacă pentru momentul iniţial existenţa unor structuri componente interne, organizate
respectiva cauzalitate are efecte iniţiale benefice. ierarhic, ce configurează sistemul şi care se constituie şi
Design-ul de cercetare poate fi transversal sau funcţionează plenar doar în momentul maturizării întregului
longitudinal. sistem.
În design-ul transversal se intenţionează furnizarea
unei imagini a dezvoltării alcătuîndu-se şimultan două 3.2 Principiul cauzalităţii
grupuri echivalente de vârste diferite. Se emite ipoteza că Principiul cauzalităţii se regăseşte în metoda
subiecţii de vârste diferite fac parte dintr-o populaţie biografica a cercetării, care îmbracă uneori tocmai aspecte
generală. În mod convenţional se ignoră timpul istoric diferit de tipul cauzeogramelor, când din mulţimea de factori care
în care au crescut subiecţii de diferite vârste. Design-ul au acţionat asupra individului se selectează doar aceia care
longitudinal urmăreşte aceeaşi subiecţi dea lungul se constituie drept cauze ale evoluţiei sale ulterioare.
dezvoltării lor, are o planificare pe termen lung şi o
posibilitate economică de a o duce până la capăt. Astfel 3.3 Principiul dezvoltării
acelaşi grup este testat şi urmărit la diferite vârste, pentru a Dezvoltarea psihică este finalitatea principala a
identifica modificările ontogenetice. procesului de învăţământ care se evaluează tocmai prin
rezultatele dezvoltării psiho-cognitive, motivaţional-
afective, aptitudinile.

9 10
Există posibilitatea cunoaşterii schimbărilor şi
transformărilor pe un interval de timp determinând astfel 4.2 Mediul
segmentarea vieţii în etape sau cicluri de dezvoltare în care Mediul reprezintă totalitatea elementelor cu care
se înregistrează stadii şi substadii. Stadialitatea poate fi individul interacţionează direct sau indirect pe parcursul
comentata din perspective următoarelor paradigme: dezvoltării sale. Influenţele mediului pot fi comentate în
1. Dezvoltarea este stadială, stadialitatea fiind legică. plan geografic (clima, relief), naturale, biologice (hrana,
2. Succesiunea stadiilor este obligatorie nici un stadiu adăpost), sociale, familie, strada, grup de prieteni.
neputând fi omis. Acţiunea mediului poate fi directă - influenţa climei,
3. Stadiile interacţionează - Fiecare stadiu fiind pregătit de hranei, influenţa condiţiilor de locuit, a gradului de poluare.
cel anterior şi pregătindu-l pe cel ulterior. Influenţele pot fi indirecte, determinate de tipul de activitate
dominantă pe care îl practică. Nivelul de trai, gradul de
cultura şi civilizaţie, dotaţiile tehnice influenţează indirect
domeniul în care se dezvoltă.
Fenomenul de nişă de dezvoltare desemnează
4.
totalitatea elementelor cu care copilul intră în relaţie la o
FACTORII DEZVOLTĂRII
vârsta data.
La nivel psihic, jocul ereditate –mediu este greu de
4.1 Ereditatea
tranşat şi din cauză că, aceeaşi trăsătură psihică poate fi
Ereditatea este un complex de predispoziţii şi
rodul unor combinaţii de factori foarte particulari.
potenţialităţi ce diferă de la o simplă transmitere a însuşirilor
antecesorilor, ea face ca anumite caractere morfologice
4.3 Educaţia
(înalt, scund, picioare scurte, lungi) şi biochimice spre
În sens larg este activitatea specific umană care
deosebire de însuşirile psihice, sa fie un rezultat al
mijloceşte şi diversifică raporturile omului cu mediul,
determinărilor poligenetice. Diversitatea psihică umană are
favorizând dezvoltarea omului prin intermediul societăţii şi a
rădăcini ereditare dar nu se reduce la acestea fiind
societăţii prin intermediul omului. (Edgar Faure). Educaţia
influenţată de modul în care interacţionează cu factorii de
este liantul dintre potenţialităţile de dezvoltare date de
mediu favorizanţi şi cu educaţia la timp şi corect realizată.
ereditatea individului şi oferta de posibilităţi furnizate de
Ereditatea este diferită de ceea ce se numeşte influenţa
mediu.
congenitala sau înnăscută unde sunt luate în calcul şi
Culturile individualiste sunt acele societăţi în care
elementele dobândite înaintea naşterii în perioada de
independenţa este valoarea supremă şi unde copiii sunt
concepţie sau de gestaţie, ea creează doar premisele optime
crescuţi pentru a deveni autonomi şi asertivi în contrast cu
sau critice ale intervenţiei, pentru fiecare individ sau
culturile colectiviste, care sunt acele societăţi unde se pune
fenomen psihic existând un moment optim al intervenţiei.
accent pe dependenţa reciprocă a membrilor lor şi care îşi
Filogenetic, ereditatea este cel mai puţin investită în
cresc copiii în spiritul conformismului social.
componentele comportamentului instinctiv.

11 12
Cu cât o funcţie psihică este mai complexă cu atât ea maturizare biologică, psihologică şi socială apar decalaje
depinde mai puţin de ereditate, mediul şi educaţia fiind cele legice evidenţiate prin aceea că maturizarea biologică se
care fac diferenţa. realizează mai timpuriu, maturizarea psihologică apare după
18 ani, dovadă că doar de la această vârstă se vorbeşte de
discernământ şi responsabilitate psihologică, iar maturizarea
socială vine în jurul vârstei de 24 ani.
Pe aceste decalaje legice existente intervin
5. diferenţele între vârsta biologică şi psihologică. Vârsta
biologică este o variabilă egalitară pentru toate persoanele
STADIILE DEZVOLTĂRII PSIHICE născute la aceeaşi dată. Vârsta psihologică este o variabilă
diferită la diferiţi indivizi ce se raportează la conduitele
Un ciclu delimitează schimbările semnificative adaptative, la performanţele şi aparatul social diferenţial al
manifestate în cursul vieţii, atât din punct de vedere al fiecărui individ şi se stabileşte fie empiric, după analiza
caracteristicilor biologice, cât şi al celor psihologice şi performanţelor, fie ştiinţific după psiho-diagnoză cu
sociale. Un stadiu desemnează o perioadă a dezvoltării instrumente specifice. Particularităţile din punct de vedere
caracterizată prin trăsături coerente şi structurale, cuprinzând psihologic indică un nivel de normalitate, unul de
limitele temporare între care profilul psihologic al omului supradotare, unul de subdotare şi un altul patologic. În
capătă anumite particularităţi relativ constante în raport cu psihologia vârstelor conceptele de ciclu, stadiu, perioadă
care el se individualizează.(ex: Intervalele de vârstă ale slujesc logica ordonatoare a informaţiilor privind
copilăriei între 0-11 ani, ale pubertăţii 11-15 ani, ale transformările psihice succesive de la naştere până la
adolescenţei 15-25 ani) moarte, transformări probabiliste potenţate de schimbările
În interiorul fiecărui stadiu pot exista substadii în condiţiilor de mediu natural şi social în care evoluează
care se conturează particularităţi relativ constante ale individul.
intervalului respectiv de vârstă, în raport cu care se Pentru psihologia românească există repere
individualizează fiecare subiect. De la naştere până la constituite din trei indicatori fiecare având limite ale
moarte individul parcurge diferite trasee a căror rezultantă extinderii până la etapa imediat următoare, astfel sunt
este traiectoria specifică a evoluţiei sale, pe această considerate repere:
traiectorie el intersectează o multitudine de relaţii cu mediul 1. Tipul fundamental de activitate (suptul, jocul, învăţarea,
natural, familial, şcolar, social, intersecţie din care vor munca, creaţia, etc)
rezulta evoluţii diferite ce vor marca evoluţia lui finală. Pe 2. Tipul de relaţii în cadrul cărora e integrat individul
acest traseu vor exista legităţi specifice, procese şi trăsături (familia, şcoala, strada, grupul de prieteni, etc)
psihice specifice dezvoltării şi maturizării lui biologice, 3. Tipul de contradicţii pe care le trăieşte individul, sunt
şcolare, psihologice atât pe diferite niveluri de vârstă cât şi normale şi necesare, fiind rezolvate prin tendinţele de
la persoane de sex diferit. În constituirea etapelor de echilibrare antientropice ale sistemul psihic uman. În cazul

13 14
în care mediul, educaţia sunt instabile, dezorganizate, CAUZE: malnutriţia, deficitul de calorii şi proteine.
dezvoltarea psihică poate fi superficială, generatoare de - neînchiderea tubului neuronal concretizat în
anxietate, reacţii agresive, de apărare. malformaţii de diferite tipuri
În dezvoltarea umană se evidenţiază trei cicluri mari: CAUZE: infecţiile în primele 3 luni de sarcină.
1. Ciclul de creştere şi dezvoltare, până la 20 de ani, - malformaţii cardiace exprimate în deficit de văz şi
cuprinde numeroase perioade şi substadii cu caracteristicile auz, circulaţie sangvină deficitară
sale fiecare. CAUZE: rubeolă la mamă în timpul sarcinii.
2. Ciclul adultului, de la 20 la 65 de ani sau ciclul inserţiei - malformaţii cerebrale grave cu implicaţii în
profesionale. evoluţia intelectuală ulterioară
3. Ciclul de regresie, de la 65 de ani până la sfârşitul vieţii. CAUZE: iradieri ale mamei în perioada de sarcină
În cadrul acestor cicluri se identifica repere - malformaţii şi debilitate generală
psihogenetice. Aceste repere au următoarele caracteristici: CAUZE: paraziţii transmişi prin animalele de casă în
a) reperele se exprima complex, evidenţiind normalitatea şi sângele sau în organismul mamei.
anormalitatea (abaterea); - boli genetice cu cauze cunoscute sau
b) prin ele se evidenţiază caracteristicile de maxim activism, necunoscute(1800 boli) transmise prin ereditate paternă sau
latura dinamică pregnantă, în funcţie de care se pot stabili maternă ca urmare a neglijării analizelor medicale corecte şi
strategiile de intervenţie optimă educaţională; complete.
c) întârzierile apariţiei unei caracteristici ce se constituie ca Astfel apar ca forme genetice: Down
reper sunt un indiciu de retard evidenţiind defectele de (Mongoloidismul)- una dintre cele mai cunoscute tulburări
educaţie, de mediu sau de condiţii de existenţă. congenitale. Sindromul Down este un exemplu de aberaţie
În perioada intrauterină există intervenţii care prin cromozomială imediat după concepţie şi care rezultă în
aspectul lor nociv se constituie drept cauze ale anomaliilor apariţia unui al treilea membru la perechea cromozomială
copilului la naştere. Există câteva cauze distincte, fiecare cu 21- ; Sindromul Klinefelter – apare doar la bărbaţi şi devine
tipul de influenţă, consecinţe asupra fătului şi posibile evident după pubertate, moment în care individul nu
malformaţii. dezvoltă caracteristici masculine, ci începe să manifeste
Există anomalii ce pot fi înregistrate pe toată caracteristici feminine, cum ar fi creşterea sânilor şi lărgirea
perioada dezvoltării intrauterine: şoldurilor, insă se manifestă şi prin întârzieri ale inteligenţei
- anomalii cerebrale ce dau debilitate mintală, verbale, este tot o aberaţie cromozomială datorată apariţiei
calcifiere cerebrală asociată cu microcefalia şi hidrocefalia. unui al treilea cromozom la perechea de cromozomi sexuali-
CAUZE: toxoplasmozele din organismul matern rezultate ; Sindromul Turner este tot o tulburare a cromozomilor
dintr-o igienă defectuoasă, dintr-o alimentaţie sexuali şi este cauzată de lipsa unui cromozom. Ca şi
necorespunzătoare. rezultat apare ca un eşec al dezvoltării caracteristicilor
- încetinirea creşterii numerice a celulei nervoase sexuale secundare şi sterilitatea-; Daltonismul presupune
care influenţează dezvoltarea intelectuală ulterioară. incapacitatea de a distinge culoarea roşie şi cea verde şi

15 16
apare mai ales la bărbaţi predispoziţia pentru diabet, pentru Rubeola sau pojărelul este cea mai periculoasă dacă este
anumite malformaţii ce dau mâna de raţă, 6 degete. transmisă în primele săptămâni de sarcină.
Indiferent de anomalii unele fiind posibil evitate cunoscând
cauzele fătul rezultat este o independenţă existenţială,
dovedesc tocmai faptul că înainte de naştere fătul este un
organism cu independenţă şi stabileşte cu organul matern, cu
mediul intrauterin şi extrauterin relaţii de comunicare. 6.
Conform psihologiei româneşti există patru cicluri de
viaţă: COPILUL DE LA 0 LA 3 LUNI
1. ciclul prenatal
2. ciclul de creştere şi dezvoltare 0-25 ani cuprinzând Naşterea realizată la 267-280 zile este pregătită de
copilăria 0-11 ani, copilărie care la rândul ei cuprinde stadiul realizarea unor secreţii hormonale şi de poziţionarea fătului
sugarului 0-1 an, antepreşcolar 1-3 ani, preşcolar 3-7 ani, în poziţia de naştere.
şcolarul mic 7-10 ani, pubertatea 11-15 ani, adolescenţa 15- Etapele naşterii sunt: dilatarea canalului şi angajarea
25 ani fătului în canal, expulzarea fătului, expulzarea placentei,
3. ciclul adult sau vârsta a doua cuprinzând tinereţea 25-35 expulzarea prin contractări ulterioare a altor secreţii.
ani, adultul precoce 35-45 ani, adultul mijlociu 45-55 ani, Naşterea este un fenomen natural şi fiziologic,
adultul târziu 55-65 ani normal dar trăit subiectiv şi obiectiv atât de mamă cât şi de
4. vârstele de regres sau vârsta a treia cuprinde trecerea la copil.
bătrâneţe 65-70 ani, prima bătrâneţe 70-80 ani, a doua Primul ţipăt marchează că este viabil şi acestuia i s-
bătrâneţe 80-90 ani şi marele bătrân de la 90 ani. au acordat semnificaţii filozofice, biologice din cele mai
Particularităţile dezvoltării embrionului şi diverse.
anomaliile de dezvoltare Pentru intervalul 0–3 luni viaţa senzorială şi
Efectele negative ale alcoolului în perioada sarcinii emoţională este relativ bogată. Apar contactele cu o mulţime
pot dezvolta la copii sindromul alcoolic fetal (FAS foetal de informaţii şi cu expresivităţile emoţionale, figură, ton
alcohol syndrome). Potrivit unor date, chiar şi consumul afectiv, relaţiile cu adulţii.
moderat de alcool afectează fătul, dar efectele sunt mai Relativ săracă viaţă motorie îmbogăţită treptat cu
moderate şi se regăsesc în copilăria târzie. evoluţii spectaculoase astfel la început activitatea motorie
Copiii născuţi de mame care fumează mult sunt în este reflex necondiţionat incluzând reflexe alimentare
general mai mici, pentru că nicotina produce constricţia (suptul şi înghiţitul) reflexe de apărare inclusiv reflexul
fluxului sangvin către placentă, reducând aportul nutritiv rotulian ca formă a reflexului de apărare (clipitul) reflexele
către făt. Bebelişii consumatorilor de droguri sunt expuşi la posturale de menţinere în poziţie verticală sau culcat,
riscuri precum naştere prematură, greutate mică la naştere, reflexele de tuse, strănut, căscat, sughiţat.
moartea în timpul somnului, dizabilităţi neurologice.

17 18
Senzaţiile gustative se asociază trebuinţei biologice reacţii de tipul tresăriri, modificări de respiraţie, puls, la
de hrană, zona receptorilor gustativi fiind mai extinsă decât zgomote, la trei săptămâni orientându-se după sursă, la trei
la adulţi cuprinzând toată limba, cerul gurii, obrajii, fapt luni după intonaţie, la patru luni după muzică. În primele
pentru care sugarul este foarte sensibil la modificările de zile reacţionează doar la 50% din stimulii auditivi, la o lună
gust ale laptelui. Senzaţiile olfactive sunt puternic prezente la 63%, la două luni la 78%, deci creşterea sensibilităţii
la sugar care reacţionează la mirosuri simple şi puternice auditive este foarte importantă în primele luni de viaţă. La
prin mimică. Prin emotivitate pozitivă, prin puls puternic. un nivel general, tipul de sunet care atrage cel mai mult
Cavitatea nazală trebuie complet dezvoltată (abia după 6 ani atenţia este vocea umană, preferând voce feminină sau
apare epiteliu pigmentat) face ca şi respiraţia nazală să-i fie tonuri caracterizate prin intonaţie exagerată, tonuri mai
îngreunată şi prin absenţa reglajului respirator şi prin înalte şi multe ridicări şi coborâri ale vocii.
existenţa lichidului amniotic.
Reflexele condiţionate reflectă potenţialul asociativ
Senzaţiile tactile intră în aceeaşi categorie a
al activităţii nervoase superioare. Astfel în primele zile şi
sensibilităţii arhaice şi se raportează la caracteristicile pielii,
săptămâni dezvoltarea sensibilităţii are valoare biologică
tegumentelor care sunt acoperite de colesterină care
apoi se sociabilizează.
înlăturată dă pielii un aspect roşiatic, piele care anatomic şi
Afectivitatea se realizează ca urmare a adaptării
funcţional este ne-maturizată are inervaţii reduse de unde şi
biologice, adaptare care fiind dificilă în primele luni creează
termoreglarea mai dificilă. Senzaţiile tactile sunt neuniforme
reacţii afective negative sub forma plânsului ca avalanşă de
în diferite zone, mai mari în palme, tălpi, obraji, pleoape şi
ţipete, evoluând către plânsul adevărat, cu lacrimi către
mai mică pe spate, coapse şi cu o formă specială de
sfârşitul intervalului.
manifestare la nivelul bordului costal. Sensibilitatea la
Zâmbetul apare la o lună şi jumătate, la două luni
durere este mai mică decât a adultului, iar sensibilitatea
râde, iar prezenţa adultului creează o înviorare care asociată
termică determină reacţii de plăcere la cald iar la frig reacţii
cu zâmbetul determină aşa-numita reacţie de activare.
organice şi de neplăcere, manifestate prin plâns.
Reacţia respectivă conduce spre experienţa aşteptărilor şi a
Senzaţiile auditive au un rol foarte important în
intenţionalităţii.
integrare, au la această vârstă caracteristici speciale, astfel
Ceea ce face un bebeluşi depinde de dezvoltarea
urechea este invadată încă de lichidul amniotic care face ca
creierului său, iar acesta depinde de ceea ce face bebeluşul şi
igiena urechii să fie foarte importantă în primele două
cât de mult face. În timpul vieţii fetale şi în primii ani de
săptămâni, până la resorbire. Pavilioanele sunt mari faţă de
viaţă are loc o creştere spectaculoasă a creierului care îl ajută
dimensiunea feţei şi se normalizează la cincisprezece ani.
pe copil să dezvolte cât mai multe activităţi. Stimularea de
Conductul auditiv extern este mai scurt şi se normalizează la
tip feed-back, trăită ca rezultat al angajării în activitate,
trei ani (atenţie la beţişoarele de curăţat) există predispoziţii
joacă un rol important în promovarea dezvoltării viitoare a
către otite determinate de faptul că trompa lui Eustache este
creierului. Copii crescuţi în condiţii severe de deprivare vor
comună, urechea comunicând cu gâtul în timpul suptului. La
avea întârzieri în dezvoltare. În absenţa oportunităţilor de a-
nivelul sensibilităţii auditive încă din perioada fetală există
şi exersa facultăţile, dezvoltarea neurologică va fi încetinită

19 20
şi deviată. Creierul, experienţa şi comportamentul sunt expresie a durerii, protestului, fricii şi apar în relaţia cu
strâns legate. adulţii primele simpatii şi antipatii.

8.

7 COPILUL DE LA ŞASE LA DOISPREZECE LUNI


COPILUL DE LA TREI LA ŞASE LUNI
Jocul cu obiectele, relaţia cu jucăria sunt importante
Senzaţiile auditive se perfecţionează pe direcţia pentru că se trece de la motivaţia intrinsecă legată de
diferenţierii vocilor cunoscute şi necunoscute, a persoanelor satisfacerea trebuinţelor biologice la motivaţia extrinsecă
afectogene sau nu, reacţionând chiar la modificări ale legată de curiozitate, mare atractivitate având jucăriile
intonaţiei. Structurile sonore diferenţiate vor constitui baza sonore, mişcătoare, uşor de asamblat.
pentru dezvoltarea vorbirii, se dezvoltă senzaţiile tactile, Imitaţia activă se constituie ca bază a procesului de
kinestezice cu rol foarte mare în perceperea obiectelor în cunoaştere fapt pentru care adultul model trebuie să evite
care e implicată kinestezia oculomotorie. Pentru prima oară comunicarea verbală infantilă, gestică complicată
apar percepţiile, fenomenele caracteristice intervalului 3 – 6 Memoria la această vârstă constituie o modalitate
luni datorită dependenţei de stimuli tactili şi auditivi. principală de echilibrare cu mediul, de valorizare a
Percepţiile sunt activităţi de cunoaştere şi adaptare experienţei anterioare făcând posibilă stocarea de informaţii,
sub aspectul localizării surselor sonore sau luminoase şi au evocarea lor selectivă involuntară, identificarea pe această
la bază reflexul necondiţionat care activează atenţia bază a obiectelor deja cunoscute, a persoanelor spaţiului de
involuntară făcând ca un obiect din jur să se impună ca viaţă, fapt ce asigură premisa pentru o corectă satisfacere a
obiect al percepţiei detaşându-se de fond, dar reflectat pe relaţionării cu mediul în condiţiile concrete pe care le oferă
acest fond. acest mediu. În forma în care se realizează, memoria lui are
Emoţiile se formează din efectele primare şi au o caracter concret cu rol biologic legat de satisfacerea
bipolaritate evidentă în expresiile emoţionale, reacţiile, trebuinţelor.
mimică, comportamentele motorii complexe, precum şi Limbajul propune în egală măsură şi decodificarea
modificările vegetative. Ca trăiri afective predomină cele formelor de limbaj verbal dar şi a celui nonverbal şi
pozitive aflate în proporţie de 65% în raport cu cele paraverbal astfel decodifică zâmbetul adultului, gestica
negative. mâinilor, intonaţiile, acestea constituind şi la vârstele
Apare râsul după cinci luni, zgomotos, în hohote, în ulterioare element de fixare a informaţiei.
relaţia cu adultul, care prin natura sa corticală, dovedeşte Limbajul are caracter pragmatic, evidenţiat prin
nivelul de socializare la care a ajuns. Se menţine plânsul ca forma bisilabică prin care prescurtează astfel încât maşina
devine „şina”; holofraza formată din două silabe în forma de

21 22
frază. În acelaşi timp caracterului pragmatic i se adaugă cel fază apare cu sensibilitate la boli, copilul contactând
social întrucât aşa cum evidenţiază Hull „spaţiul dintre pneumonii, enterite, manifestări de vomă şi greaţă, plâns
persoanele care comunică are funcţie de comunicare icnit. A treia fază are loc în momentul când pare somnolenţa,
specifică ce poartă numele proxemimică. refuzul jucăriei şi jocurilor, fapt pentru care căderea în sine
Dezvoltarea mişcărilor constituie baza elementară a duce la manifestări comportamentale apropiate de cele ale
conduitelor şi la această vârstă se caracterizează prin nivelul unui autist.
maxim de imitaţie motorie ca sursă a învăţării mişcărilor mai Dezvoltarea sociabilizării se realizează prin
ales a celor legate de formarea deprinderilor şi de raportarea la adulţi şi la alţi copii, văzându-se o atracţie către
manipularea obiectelor. adulţii şi copii mai mari şi o respingere a celor mai mici care
Mişcările mâinilor se dezvoltă prin manipularea declanşează complexul de intruziune, cu forme agresive de
obiectelor, prin ajutorul acordat de adulţi şi prin influenţele manifestare.
vorbirii cu adultul, evidenţiindu-se caracteristicile Între 2 şi ½ ani şi 3 ani este foarte sensibil la părerile
inteligenţei senzorio-motorii în care la acest interval de adulţilor, practică jocuri cu parteneri, preferă povestiri cu
vârstă se formează reacţii circulare terţiare, fiind pe de o personaje şi comunică în egală măsură verbal şi gestual.
parte actele inteligente dar şi particularităţile inteligenţei
sociale.
Coplexul sevrajului – legat de activitatea suptului şi
de imagoul matern (imagoul – reprezentări inconştiente,
9.
clişeele ce se referă la un anumit personaj) clişeu care
serveşte la interpretarea altui personaj ca suport pentru ANTEPREŞCOLARUL (1 – 3 ANI)
judecăţi despre el şi despre dezvoltarea sentimentelor faţă de
el. Antepreşcolarul include din dezvoltarea lui Piaget
Complexul de intruziune – ca formă de manifestare a atât etapa inteligenţei senzorio-motorii (0-2 ani) cât şi primul
geloziei şi apărând atunci când apare un al treilea personaj, an din stadiul preoperaţional. Mai puţin studiată decât
copil sau adult, vieţuitoare sau obiect care intervine în perioada 0-1 ani, deşi la această vârstă sunt cele mai intense
raporturile sale punând în pericol dependenţa. dezvoltări. Este prima vârstă la care se evidenţiază
Complexul de hospital (hopital) – este legat de lipsa influenţele mediului social, ale epocii, ţării, limbii materne.
afecţiunii materne, afecţiune care are la această vârstă Foarte important pentru adaptarea socială, când se realizează
valoare vitală, echivalentă cu alimentul. Apare atunci când umanizarea şi instrumentarea trebuinţelor. În acest interval
separaţia mamă-copil e mai mare de o lună şi se instalează în se formează şi primele atitudini şi conduite de viaţă pentru
forme progresive la şapte luni de separaţie apărând că este etapa constituirii primare şi coerente a trăirii
manifestări foarte evidente. Astfel în prima fază, după câteva experienţelor de viaţă.
zile, apar tulburări ale somnului, ale tonusului muscular şi Are loc integrarea în viaţa de familie, cu regimul ei,
paradoxal reacţia este de manifestare a voiciunii. A doua cu regulile şi interdicţiile, cu bucuriile şi dificultăţile

23 24
acesteia. Învăţarea comunicării verbale e transformată într-o la început în sfera autoservirii(spălatul pe dinţi). La nivelul
comunicare fluentă inteligibilă situativă, păstrându-se şi la afectivităţii există o anumită instabilitate pentru că se
această vârstă plăcerea comunicării cu adultul. acţionează după principiul celei mai mari tentaţii. Afectiv
Se consolidează autonomia de deplasare ca urmare a există la doi ani negativismul primar, ca expresie a lărgirii
perfectării mersului, ceea ce conduce la emanciparea câmpului de frustrări, negativism care la 2 ani şi 1/2 se
acţională, nu şi la cea afectivă. Copilul resimţind nevoia manifestă în forme ce pot merge de la negare verbală, refuz
prezenţei adultului pentru sentimentul de siguranţă. de cooperare până la conduită agresivă. Există puternic
Mânuirea obiectelor are efecte formative ducând la manifestat ataşamentul ca expresie a relaţiei cu fiinţe
interiorizarea operaţiilor din plan extern. Apare jocul cu protectoare sau care îl complimentează, iar anxietatea este
obiect şi cu subiect, imitaţia având un rol esenţial, copii generată de persoane şi situaţii străine, de separaţie mai ales
jucându-se unul lângă altul nu unul cu altul, Gessel legată de familie, la vinovăţie, la teama de pedepse, toate
considerând că aceasta constituie baza unei bune percepţii. evidenţiind constituirea primară a actului conştient.
Între 1 an şi 1/2 şi 2 ani comunicarea verbală dă Copilul încăpăţânat este oglinda unui adult ce se
finalităţi clare propriilor deplasări transformând etapa comportă inadecvat. Păstrarea regulilor de convieţuire, a
iniţială a deplasărilor haotice şi explozive în deplasări cu regimului zilnic de masă, odihnă şi a unui exemplu a
ţintă. adultului.
Structurile cognitive senzoriale respectiv senzaţia, „Nu-ul” ferm pune limite curiozităţii copilului,
percepţia şi reprezentarea sunt apropiate de tipul uman astfel dorinţei lui de expansiune şi de investigare, îi permite să iasă
ele suportă influenţele experienţelor anterioare, pot fi reglate din egocentrismul său natural pentru a deveni receptiv la
prin cuvânt, pot fi utilizate în orientarea în mediu deşi lumea din jur. Oricum această limitare nu va fi acceptată cu
constantele de distanţă şi mărime încă nu sunt stabilizate iar uşurinţă. Copilul refuză să se supună şi devine chiar
perceperea timpului este încă dezorganizată, copilul făcând provocator sau agresiv.
apel la repere familiare lui. Neînţelegerea în privinţa atitudinii care trebuie
Caracteristica de bază a memoriei este selectivitatea adoptată faţă de capriciile copilului, constituie un mediu
şi caracterul involuntar, astfel că ceea ce se impune atenţiei patogen pentru el. Dacă conflictele de autoritate continuă, se
în mod involuntar se reţine în memorie. poate ajunge la o adevărată predispoziţie la delincvenţă.
Atenţia este instabilă, abia către 3 ani educându-se Relaţia dintre mamă şi copil se află într-o simbioză
frânele, mecanismele inhibiţiei condiţionate favorizate de firească. Vocea mamei este privilegiată pentru că, la un nivel
apariţia limbajului şi exprimate în posibilitatea de a mării general tipul de sunet care atrage cel mai mult atenţia nou-
durata concentrării de la 10 minute la 2 ani la 15 minute la 3 născutului este vocea umană, vocile femeilor. Studiile arată
ani. Se pot obţine modificări ale acestei durate prin că bebeluşii de câteva zile recunosc şi preferă vocea mamei.
alternanţe de activităţi. Pe baza mişcărilor mai ales a celor
care-i fac plăcere sau care-i stârnesc curiozitatea are loc
10.
dezvoltarea schemelor de acţiune, bază a primelor deprinderi

25 26
copilului, care în 1906 devin doctor în psihologie,
academicianul Educard Claparede (1873-1940), a făcut
numeroase studii experimentale pe animale şi în domeniul
PERIOADA PREŞCOLARĂ
vârstelor copilăriei fiind preocupat de corelaţia fizic – psihic.
La noi în ţară de problema preşcolarităţii s-au ocupat Paul
Pentru perioada antrepreşcolară şi preşcolară se
Popescu Neveanu, Al.Roşca, Ursula Şchiopu, E.Verza.
întâmpină mai multe dificultăţi de cercetare întrucât o lege a
Maria Montessori (1870-1952), prima femeie medic
ritmului creşterii ne spune că cu cât organismul este mai
din Italia a abordat educaţia copiilor mici în mod ştiinţific
tânăr cu atât ritmul creşterii este mai intens. Aşadar sistemul
prin mijloacele experimentului şi observaţiei. Metoda creată
de personalitate nu este stabilizat şi poate fi diagnosticat din
de ea se bazează pe înclinaţia naturală a copilului de a învăţa
punct de vedere psihologic numai prin metode specifice cu
şi include perfecţionarea gradată a îndemânării în domenii
ajutorul observaţiei, studiului produselor activităţii, a
din ce în ce mai dificile.
experimentului natural pentru a putea surprinde reacţiile
În munca instructiv-educativă, educatoarea nu
copiilor în mediul în care îşi desfăşoară activitatea.
trebuie să se sprijine pe judecata copilului. La aceasta vârsta,
Importanţa decisiva a primei copilării este sesizată
copilul „gândeşte”, mai ales cu ochii, urechile şi mâinile. El
prin intuiţia populară „cei 7 ani de acasă” dar ştiinţa
„gândeşte” cu corpul şi maniera în care gândeşte ii este cea
contemporană ne arată că omul ajunge la maximă maturitate
mai la îndemână. Într-o asemenea perspectiva, se pune cu
psihică la 10 ani şi că de aici încolo tot ceea ce se adaugă
necesitate problema educaţiei senzoriale a copilului
contribuie doar la o perfecţionare prin cultură a ceea ce s-a
preşcolar, atât în familie cat şi în grădiniţă. (Gh.Toma-
dezvoltat ca fiinţă bio-pshică în copil.
Copilul preşcolar şi educaţia senzorială, în Revista
Friedrich Froebel (1782-1852), educator german a
învăţământului preşcolar, I.S.E., nr.2-3,1991, p.17).
fost printre primii pedagogi care a înţeles că jocurile sunt
Strâns legată de evoluţia gândiri este evoluţia
activităţi de bază la vârsta preşcolară şi de acea reprezintă o
limbajului. Limbajul impune gândiri exigenţele sale
modalitate de influenţare şi educaţie a copiilor. Acesta este
culturale contribuind în felul acesta la restructurarea ei.
motivul pentru care el înfiinţează „Kindergarten”, în 1837 în
Vocabularul activ al copilului se îmbogăţeşte rapid,
Blankenburg, Germania, bazându-se pe ideea radicală că
ajungând la vârsta de 6 ani la peste 3500 de cuvinte.
jocul copiilor este foarte important. Atmosfera în care
Totodată se dezvoltă coerenţa limbajului, caracterul său
Froebel intenţionează să crească copii este de libertate –
închegat, structurat. Astfel, se trece de la limbajul situativ la
precum florile în grădină şi se adresează nevoilor copiilor
cel contextual, apare treptat limbajul interior (între 3 şi 5
între 3 şi 7 ani. Conceptul de Kindergarten se răspândeşte în
ani), ceea ce sporeşte posibilităţile copilului de a-şi planifica
majoritatea oraşelor europene, în Japonia, Canada, SUA.
mintal activitatea, de a şi-o regla permanent. Limbajul
Au efectuat studii privind ciclurile vieţii şi mai ales
interior reprezintă la vârsta preşcolară mecanismul
ale copilăriei, psihologul elveţian J. Piajet (1896-1980),
fundamental al gândiri.
psihiatrul american Arnold-Lucius Gesell (1880-1961), care
a fost unul din marii contribuanţi la dezvoltarea psihologiei

27 28
În preşcolaritate se dezvolta mai mult latura fonetica „dependenţa de joc”, asimilată dependenţelor de drog şi cu
a limbajului, deşi, datorita unor particularităţi ale aparatului efecte asemănătoare pe linia destructurărilor personalităţii.
fonator, ale analizatorului verbo-motor şi analizatorului Preferinţele pentru jocuri de anumite tipuri,
auditiv, pronunţia nu este perfecta. Sunt posibile omisiuni, constituie de asemenea un aspect prin care pot fi sondate
substituiri şi inversiuni de sunete. Problema cea mai frontal caracteristicile personalităţii copilului, tânărului sau
importanta a preşcolarităţii, dar şi a şcolarităţii o va prezenta adultului. Simpla observaţie indicând existenţa preferinţelor
însa structura gramaticala a limbajului. Caracteristic pentru pe categorii de vârstă, sex, mediu de cultură, dezvoltare
preşcolaritate este şi formarea independenta a cuvintelor, intelectuală şi aptitudinală, structuri temperamentale şi
inventarierea lor, ce are la baza creşterea capacităţii de caracteriale. Sunt implicate aici şi „modele” parentale şi
generalizare a unor relaţii gramaticale deja consolidate. La sociale, generale şi zonale, moda şi tradiţia. Este suficient să
aceasta vârsta apar şi defectele de vorbire, cum ar fi: dislalia, amintim că epoca de glorie a tenisului românesc reprezentată
rinolalia, balbismul, sigmatismul, rotacismul care impun de Ilie Năstase şi Ion Ţiriac a dirijat preferinţele spre sportul
corectarea prin intermediul unui tratament logopedic. „alb”, iar gloria Nadiei Comăneci a făcut ca toate fetiţele să
J.Piaget a analizat caracteristicile formării şi prefere gimnastica, după cum modeling-ul ultimei etape a
actionării schemelor morale, admiţând alimentarea lor prin scos în scenă preferinţele pentru „jocul de-a prezentatoarea
modele parentale, dar acordând importanţă unor aspecte de modă”.
specifice, cum ar fi, spre exemplu, rolul imperativ al Jocul este un prim şi fundamental izvor al dezvoltării
regulilor admise în viaţa de familie şi de grădiniţă, dar personalităţii, de aceea, educarea viitorului om de acţiune se
interiorizează şi recompensele şi pedepsele, din care motiv produce, înainte de toate, în joc. Prin urmare, pe cât de mare
trăieşte şi autodepăşiri interioare. Tot la vârsta preşcolară se este însemnătatea jocului, pe atât de mare trebuie să fie şi
dezvoltă şi încrederea copilului în sine şi în alţii. Preşcolarul atenţia acordată jocului. Constatarea psihologică reclamă cu
parcurge, ca şi în situaţia gândirii, o perioadă de necesitate interes şi valorificare pedagogică. Nu este însă
comportament moral egocentric, dar şi o fază a realismului suficient să afirmi rolul jocului, nu este suficient nici să
moral. demonstrezi modul cum contribuie el la formarea subiectului
Activitatea de joc este atât cauză cât şi efect al pentru a deschide larg perspectivele acţiunii pedagogice, ci
dezvoltării, fiind resimţită ca o adevărată nevoie psihică, ca este necesar să fie clarificate unele probleme fundamentale
o cerinţa imperioasă a integrităţii fiinţei lui. Ca entitate cum sunt acelea care se referă la natura, la esenţa jocului.
psihologică şi psihosocială concretă, integrează într-o Prezent pe întregul traseu existenţial al omului, jocul rămâne
dinamică specifică toate funcţiile şi procesele psihice. El însă tip predominant de activitate în copilărie. Fapt pentru
poate fi privit ca raport selectiv între subiect şi un anumit care ne vom referii la acest aspect.
ansamblu de sarcini cu conţinut obiectiv şi cu grade diferite Jocul este deci un exerciţiu al tendinţelor,
de complexitate şi dificultate. „preexerciţiu” spunea Gross, el pregăteşte copilul pentru
Prezenţa jocului ca formă excesiv utilizată de anumite viaţa serioasă în care aceste tendinţe îşi vor găsi locul lor
persoane a făcut necesară introducerea termenului de natural de punere în practică. Astfel jocul de-a războiul
pregăteşte pentru activităţile de luptă, iar horele fetiţelor prin
29 30
cântecele cu care le acompaniază şi care vorbesc de dragoste la mediu. Teoria compensaţiei are o serie de variante şi
şi căsătorie, sunt o însuşire a sentimentelor care vor da aspecte. Carr a îmbogăţit analiza sa cu privire la joc cu încă
trăinicie viitoarelor lor familii. un aspect.
Jocul ca autoafirmare, este un instrument de afirmare Jocul ca activitate de recreere, consideră jocul o
al eului; performanţa este o capodoperă. Copilul, într-adevăr, activitate de recreere, reluată de cei se ocupă de problemele
nu are alte posibilităţi de a se afirma în afara jocului. Adultul funcţiilor activităţilor distractive, a căpătat unele
se poate afirma prin muncă, prin capodopere. Şi la vârsta consideraţii. Teoria odihnei active este o astfel de ipoteză.
grădiniţei, copiii vor şi ei să ajute mamei la treabă, ei sunt Această teorie se bazează pe observaţia că exercitarea unei
gata să pună masa, să măture, să facă munca de adult. Nimic activităţi distractive cu caracter ludic este în foarte multe
nu le-ar place atât ca printr-o muncă serioasă să fie egalii cazuri mai reconforţantă decât odihna completă, pasivă şi
uriaşilor care-i înconjoară. Însă se ştie de asemenea că are funcţii importante de recuperare.
această dorinţă de a ajuta dispare brusc spre vârsta Jocul ca activitate de repetiţie şi asimilare este o
şcolarităţii, deoarece graţie progresului mecanismelor sale activitate de asimilare ce se complică încorporând o vârstă
intelectuale, copilul poate să aprecieze un obiectiv şi să simbolistică în decursul etapelor copilăriei. Prin repetări de
recunoască deficienţele pseudo-muncii sale (la care, de conduite în joc şi în afara jocului ca expresie a asimilării şi
altfel, părinţii ajută adesea). De acum încolo va trebui să acomodării, se constituie scheme de acţiune şi scheme
caute altundeva un instrument de afirmare. mentale, corespunzătoare acţiunilor controlului şi
Jocul infantil se poate lipsi de accesorii jucării, de reprezentării acestora. Întrucât acomodarea permite
obiecte concrete, el este aproape întotdeauna foarte reproducerea sub efectul comenzii mentale, schemele
asemănător acelor jocuri de la grădiniţă, atât de dragi senzorio-motorii pot fi reproduse în diferite condiţii. Jocul
micuţilor în care cuburile sunt un material suficient cu tot simbolic constituie polul extrem al asimilării realului după
caracterul lor abstract, deoarece ele permit executarea de J.Piaget el devine conduita specifică atunci când începe
construcţii reuşite, aş spune aproape descoperiri. Jocul disocierea dintre asimilare şi acomodare şi primează
copiilor este înainte de toate o mărturie a elanului propriu acomodarea. Efectul de acomodare creează condiţii pentru
speciei umane, a acestui elan prin care omul caută asimilare, iar acesta, odată elaborat, instituie cerinţa de
întotdeauna să se depăşească. Şi esenţialul la aceasta vârstă, repetiţie.
constă mai puţin în mobilul depăşirii, cât în felul în care are Jocul de ficţiune (simbolic) decurge cu necesitate din
loc depăşirea (Chateau, J., 1982). gândirea infantilă şi serveşte asimilării realului în sisteme
cul ca preexerciţiu simbolice. În genere, această asimilare se află în echilibru
Jocul ca activitate compensatorie, este considerat o permanent cu acomodarea aceloraşi acţiuni la lucrurile din
activitate de proiectare şi concomitent de compensare mai care au fost desprinse şi la modalitatea de a gândi altor
ales a acelor funcţii care sunt comandate de cerinţele directe subiecţi umani. Operaţiile reversibile, conservarea valorilor,
ale vieţii şi trebuinţelor implicate în viaţa curentă sau a permit să se ajungă la un echilibru. În fapt, ficţiunea de joc
acelora pe care viaţa le solicită în măsură inegală, latent, va fi treptat eliminată de regulile de joc acestea devin
implicit, ca atare jocul serveşte subtile aspecte ale adaptării principii cu valoare pentru toţi parametri acceptate ca atare

31 32
ele creează jocului un cod special - o morală şi onoare - ca Începutul şcolii implică învăţătura, care, deşi nu
expresii ale socializării lui. ocupa acelaşi timp ca jocul, are efecte importante pentru
În perioada preşcolară, jocul alimentează foarte mult întreaga evoluţie a copilului.
tendinţa spre libertate, emancipare de tutela strânsă a Momentul întrării în şcoală solicită copilul pe multe
adultului. El are funcţii formative care sunt în principiu planuri. Astfel, însuşirea gradată şi organizarea de
educative totuşi influenţa condiţiilor generate de tutelă şi de cunoştinţe, organizarea de situaţii şi strategii de învăţare,
muncă, structura conduitelor de contact, sensibilitatea faţă conştientizarea treptata a rolului atenţiei şi a memoriei în
de acestea, vor determina valoarea educativa a jocului. Ca învăţare, formarea de deprinderi scris – citit, are atât efecte
atare, este necesar să delimitam în legătură cu jocul ipoteza directe cât şi indirecte, condiţionarea spre un regim de
că, efectele formative pe care le poate avea jocul pot fi pozi- muncă intelectual şi spre strategii de muncă, deoarece bazele
tive (şi atunci se înscriu în contextul măsurilor educative), competenţei informaţionale se pun în clasele 1 – 4, oferă
dar şi negative (şi atunci pot contribui - deşi nu întotdeauna - instrumente de apropiere treptata la toate domeniile culturale
la consolidarea unor trăsături negative sau necivilizate de (acces la informaţie), dezvoltarea intereselor intelectuale
personalitate). Aşadar, nu toate jocurile, nu oricând şi nu în multiple, formarea deprinderilor de ordine şi disciplină atât
orice fel de joc au rol educativ. Mai mult decât atât, efectele în gândire cât şi în viaţă asigurând evoluţia ulterioară a
jocurilor ce cuprind conduite pozitive sau negative nu sunt copilului. Aşadar perioada şcolară mică răspunde dorinţei
efecte directe şi imediate, ci efecte de sumaţie, efecte ce au copilului de a fi cât mai asemănător cu adulţii (fenomenul de
caracter relativ aleator, dar care se supun legităţii psiho- adultism).
logice, adică legităţii ce se exprima prin ideea că acţiunea Sensibilitatea vizuală se dezvoltă foarte mult, mai
condiţiilor şi cauzelor externe se caracterizează sub formă de ales vederea la distanţă şi ca urmare creşte progresiv
conduite finalizate sau potenţiale (deci structurale) prin capacitatea copilului de a se acomoda la distanţă. De
intermediul condiţiilor interne.
asemenea creşte acuitatea vizuală (şase – unsprezece ani
Acţiunea de joc reprezentând trebuinţa de a participa
creşte cu peste 60%), se dezvoltă constanta de formă şi
activ şi independent la viaţa socială este fără îndoială o
mărire ca rezultat al dezvoltării funcţiilor analitico –
expresie a trebuinţei umane de a transforma într-un fel
sintetice ale analizatorului vizual, se dezvoltă mult câmpul
lumea.
vizual atât în ceea ce priveşte vederea centrală cât şi cea
periferică. Sensibilitatea auditivă este influenţată de
procesele de osificare progresivă a canalului auditiv (la zece
11. ani procesul este terminat). Dezvoltarea senzaţiei auditive
este influenţată de învăţarea cititului - deşi dezvoltarea
PERIOADA ŞCOLARĂ
capacităţilor de diferenţiere a sunetelor limbii materne şi
Tipul fundamental de activitate în perioada dezvoltarea auzului fonematic erau prezente şi în perioada
următoare este învăţarea. anterioară, acum dezvoltarea auzului fonematic devine o
preocupare centrala vizând formarea treptată a simţului

33 34
limbii. Sensibilitatea proprioceptivă se dezvoltă, mai ales vocaţie profesionale se conturează treptat. Structura
simţul muscular, ca ansamblu al senzaţiilor ce însoţesc biologică încă fragilă il face vulnerabil la TBC, nevroze,
mişcarea membrelor. De asemenea se dezvoltă mult anxietăţi şi rar la suicid.
sensibilitatea proprioceptivă normala (în procesul de Adolescenţa prelungita cuprinde studenţimea şi
învăţare a scrierii), sensibilitatea fiind legată de aparatul tineretul integrat în forme de muncă, în ambele cazuri
locomotor ca rezultat al varietăţii activităţilor în care acesta independenţa dă un plus de energie personalităţii. Gustul
este antrenat. Se dezvolta senzaţiile kinestezice ale vorbirii pentru informaţie se diversifică, se manifestă nevoia de
articulate, începând să fie observabile unei analize conştiente participare la viaţa socială. Viaţa sentimentală intensă este
în procesul însuşirii scris – citit. relativ instabilă. Au loc angajări matrimoniale, apariţia unor
rezidenţialităţi ce creează condiţiile intimităţii ca formă de
trăire nouă.
Gândirea este un proces de mare complexitate. O
mai considerăm o activitate, fiindcă ea constă într-o
12 succesiune de operaţii care duc la dezvoltarea unor aspecte
importante ale realităţii şi la rezolvarea anumitor probleme.
ADOLESCENŢA
Atenţia constă în orientarea şi concentrarea activităţii
psihice cognitive asupra unui obiect sau a unui fenomen
Adolescenţa cuprinde trei stadii:
(termenul “obiect” fiind luat în sensul cel mai larg al
 Preadolescenţa 14 – 16\18 ani cuvântului). A fi atent înseamnă, într-un fel, a te închide în
 Adolescenţa propriu-zisă 16\18 – 20ani lumea exterioară spre a te focaliza asupra a cea ce te
 Adolescenţa prelungită 18\20 – 25 ani. interesează.
Preadolescenţa este perioada stabilizării, de Memoria este un proces psihic de stocare a
maturitate biologică. În aceasta etapă se adânceşte informaţiei, de acumulare şi utilizare a experienţei cognitive.
individualizarea şi se conturează caracteristicile conştiinţei Ea este funcţia psihică fundamentală care face posibilă
de sine. Se manifestă încă agitaţie şi impulsivitate, neliniste fixarea, conservarea, recunoaşterea şi reproducerea
şi dificultate în concentrare, oboseala la efort. Individuali- fenomenelor psihice. Există o memorie imaginativă,
zarea se intenşifica în planul intelectual şi al relaţiilor cu asigurând păstrarea şi reproducerea reprezentărilor, una
ceilalţi. Se rafinează interesul pentru lectură, filme, tehnică, verbal-logică referitoare la idei, o memorie afectivă (creând
se nuanţează experienţa afectivă şi se afirmă dorinţa de posibilitatea retrăirii unor emoţii, sentimente) şi o memorie
socializare. motorie (făcând posibilă formarea de priceperi şi
Adolescenţa propriuzisă se caracterizează prin deprinderi).
intelectualizare intensă, îmbogăţirea cu conduite adulte, Limbajul este activitatea verbală, comunicare prin
exprimarea independentei, apropierea de valori culturale. intermediul limbii: una dintre formele activităţii
Adolescentul trece de la evaluările impulsive critice la cele comunicative ale omului.
de originalitate. Aspiraţiile se socializează iar aspectele de
35 36
Imaginaţia este acel proces psihic al cărui rezultat îl Romane, am extras cele mai obişnuite situaţii care creează
constituie obţinerea unor reacţii, fenomene psihice pe plan probleme de comunicare:
cognitiv, afectiv sau motor. 1. Mesajul transmis nu coincide întotdeauna cu mesajul
Creativitatea este o capacitate mai complexă. Ea face recepţionat.
posibilă crearea de produse reale ori pur mintale, constituind Aceasta se poate întâmpla deoarece: a) nu folosim toţi
un progres în planul social. Componenta principală a cuvintele cu aceeaşi semnificaţie; b) presupunem, de obicei,
creativităţii o constituie imaginaţia, dar creaţia de valoare că suntem înţeleşi; c) presupunem adesea că l-am înţeles
reală mai presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza ceva corect pe celălalt. Deci trebuie să fie verificată
nou, ceva deosebit. Şi cum noutatea, azi, nu se obţine cu corectitudinea recepţionării mesajului prin întrebări sau
uşurinţă, o altă componentă implicată este voinţa, parafraze.
perseverenţa în a face numeroase încercări şi verificări. 2. Există o diferenţă între fapt şi opinie. Un fapt este ceea
Afectivitatea este fenomenul de rezonanţă a lumii în ce este adevărat pentru oricine, dar majoritatea lucrurilor pe
subiect şi care se produce în măsura şi pe măsura care le comunicăm sunt opiniile, ideile, sentimentele,
dispozitivelor rezonante ale subiectului social în lumea sa, o preferinţele noastre. Consecinţele în planul comunicării, din
lăuntrică melodie existenţială ce erupe în acţiune şi perspectiva persoanei care presupune că exprimă fapte, sunt:
reorganizează lumea. Emoţia este nu numai trăirea a) respingerea altor puncte de vedere ca fiind greşite; b)
subiectivă dar şi comunicarea evaluativă, este nu numai o nereceptivitate la alte informaţii; c) inflexibilitate la
funcţie dinamico-energetică selectivă, vectorială dar şi o schimbarea atitudinii; d) determinarea intrării comunicării în
conduită afectivă. impas.
În evoluţia copilului apar perioade de criză în care 3. Există multe modalităţi extralingvistice de comunicare,
conflictele dintre părinţi şi copii se acutizează. Una dintre mesajele fiind primite nu doar prin ceea ce spunem, ci prin
cele mai critice şi hotărâtoare perioade pentru conturarea felul în care o spunem: tonul vocii, expresia facială, mimică,
personalităţii viitorului adult este etapa adolescenţei. Tânărul gestica, postura, dispoziţia. Există deci posibilitatea
aflat în faza de trecere de la copilărie la maturitate, se transmiterii de mesaje duble atunci când mesajul verbal este
confruntă adesea cu atitudini parentale contradictorii. Multe diferit de cel neverbal. De asemenea, putem comunica chiar
lucruri pe care el le doreşte îi sunt interzise pentru că „este dacă nu este pronunţat nici un cuvânt.
prea mic", iar altele trebuie să le facă singur pentru că „este 4. Două persoane nu privesc lucrurile exact în acelaşi fel.
deja mare". Când relaţiile dintre părinţi şi copil se Fiecare abordează situaţiile-problemă într-un fel unic, în
deteriorează, vina este atribuită uneia sau alteia dintre părţi, raport cu experienţa, cultura, vârsta, valorile şi educaţia sa.
în majoritatea cazurilor părinţii aşteptând din partea Adesea, comunicarea este distorsionată pentru că nu se iau
adolescentului nişte atitudini care nu au fost învăţate în în considerare experienţa şi informaţiile •celuilalt în legătură
grupul familial. cu problema discutată (este cazul tipic al „prăpastiei dintre
Din cartea Psihologia şi viaţa cotidiana, Irina generaţii").
Paraschiv, Mihaela Fabian, (1988), Editura Academiei

37 38
Stiluri de comunicare dintre părinte şi adolescent mare măsură de opiniile celorlalţi şi nu de propria evaluare a
1. Stilul autoritar sa şi a acţiunilor sale.
Scopul părintelui este obţinerea unei supuneri stricte în 4. Stilul orientat către situaţia-problemă
faţa autorităţii sale. Situaţiile-problemă sunt privite în Scopul părintelui este de a-l ajuta pe adolescent să
termeni de „da sau nu", „ori aşa, ori aşa"; devină încrezător în sine şi de a-şi folosi propriul
Efectele acestui stil de comunicare asupra adolescentului raţionament în rezolvarea problemelor;
includ consecinţele nefaste de genul: adolescentul nu învaţă Efectele posibile ale acestui stil includ:adolescentul
cum să ia decizii şi cum să-şi asume responsabilitatea pentru învaţă cum să ia decizii folosind propriul raţionament, ca şi
că nu i se dă ocazia să o facă;relaţiile dintre părinte şi informaţiile pe care le deţin ceilalţi; încercarea a ceva nou,
adolescent sunt „reci", distante, fără înţelegere mutuală; dacă asumarea riscului nu este asociată cu teama de a nu greşi;
adolescentul se supune, o face de frică, nu datorită auto- adolescentul are încredere în propriul raţionament, dar, în
motivării; adolescentul va folosi aceleaşi metode aspre în acelaşi timp, învaţă să ia în consideraţie şi drepturile
relaţionarea cu ceilalţi, creând bariere în calea dezvoltării celorlalţi, ideile şi sentimentele acestora.
unor relaţii sociale armonioase;
2. Stilul inconsecvent
Scopul părintelui este evitarea conflictelor şi menţinerea BIBLIOGRAFIE
liniştii în familie cu orice preţ;
Efectele acestui stil pot include următoarele: Allport, G.W., (1980) Structura şi formarea personalităţii,
adolescentul învaţă cum să-i manipuleze pe ceilalţi şi Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti;
probabil că nu va fi sensibil la sentimentele celorlalţi; Anastasi, A., (1979), Fields, of Applied psychology, Edit.
adolescentul nu va putea tolera uşor regulile şi va fi mereu în New York, Mc.Graw-Hill;
conflict cu cei în poziţii de autoritate; adolescentul nu învaţă
să ia decizii judecând raţional şi în cooperare cu alţii, ci va Badea, Elena,(1993), Caracterizarea dinamică a copilului şi
acţiona în virtutea impulsurilor de moment. adolescentului, Editura Didactica şi Pedagogica,
3. Stilul hiperprotector Bucureşti;
Scopul părintelui este să protejeze adolescentul de riscul Binet, A.,(1975), Idei moderne despre copil, Editura
dezaprobării celorlalţi şi accentuarea importanţei acceptării Didactica şi Pedagogica, Bucureşti ;
sociale; Bandura, A., (1969), Principles of Beharior modification,
Efectele de lungă durată ale acestui stil pot fi: New York: Holt, Rinehart and Winston;
adolescentul acţionează datorită vinovăţiei şi anxietăţii, nu Buhler, Charlote,(1939), From Birth To Maturity, New
din motive importante pentru el însuşi; adolescentul poate York, Harper;
dori să obţină succese şi acceptare socială, dar devine anxios
Carr, H. (1902), The Survival Values of Play, în „Investing
şi perfecţionist; respectul faţă de sine va depinde în prea
of the Depart of Psychol” of the University of
Colorado, vol.1.;

39 40
Chateau, J., (1967) L’enfant et le jeu ed. II. Les editions du Huizinga, J., (1977), Homo ludens, Editura Univers,
Scarabée Paris, Bucureşti;
Chateau, J.,(1967), Copilul şi jocul, Editura Didactica şi Lalande, A., (1960), Vocuabulaire tehnique et critique de la
Pedagogică, Bucureşti; philosophie, Paris, P.U.F.
Chateau, J.,(1982), Copilul şi jocul, Editura Ştiinţifică, Lepădatu, Ioana, (2005), Dimensiunea ludică a personalităţii
Bucureşti; şi activitatea sportivă, Psihomedia, Sibiu;
Claparéde, Ed. (1909), Psychologie de l’enfant et pedagogie Mărgineanu, N., (1944) Psihologia persoanei, ediţia a II-a
experimentale, Delachaux et Niestle, ediţie revăzută; Universitatea Cluj, Sibiu,
Coleman, I. (1975), Social Processes and Social Simulation, Neveanu, P.P., (1969) Personalitatea şi cunoaşterea ei,
Game, Holsted Press Book, New York; Editura Militară, Bucureşti;
Debesse, M.,(1970), Psihologia copilului de la naştere la Neveanu, P.P., şi Andreescu Florica şi Bejat, M., (1970)
adolescenţă, Editura Didactică şi Pedagogică, Studii psiho-pedagogice privind dezvoltarea copiilor
Bucureşti; între 3-7 ani, Editura Didactică şi Pedagogică,
Debessc, M.,(1972), Etapele educaţiei, Editura Didactica şi Bucureşti;
Pedagogica, Bucureşti; Osterrieth, P., (1973), Copilul şi familia Editura Didactică şi
Deontiev, A.N., (1964) Problemele dezvoltării psihice, Pedagogică, Bucureşti;
Editura Ştiinţifică, Bucureşti; Paraschiv, Irina, Fabian, Mihaela, (1988), Psihologia şi viaţa
Elkonin, D.B., (1980), Psihologia jocului, traducere Nicola, cotidiana, Editura Academiei Romane, Bucureşti,
Gr., Slifea, Ludmila, Editura Didactică şi Volum coordonat de V. Ceauşu, H. Pitariu, M.
Pedagogică, Bucureşti; Toma;
Filipescu,V., (1983), Pregătirea copilului pentru şcoală şi Piaget, J., Barbael, Inhelder (1963), les Operations et leur
metodele de activitate în sprijinul pregătirii developpement în Fraisse, P, Piaget, J., Traité de
preşcolarilor pentru intrarea în clasa I, M. E. I., psychologie expérimentale, Paris, P.U.F.,
E.D.P., Bucureşti, Piaget, J.,(1967), Judecata morală la copil, Editura Didactica
Gârboveanu, M., Taiban, M, Turcu, A., Verza, E., (1970) şi Pedagogica, Bucureşti;
Probleme psihologice ale jocului şi distracţiilor, Roşca, Al. şi Chircev, A. (1962), Psihologia copilului,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; Editura de Stat Didactică şi Pedagogică,
Golu, M., (1971), Percepţie şi activitate, Colecţia Psyche, Roşca, Al., şi Zörgö, B., (1972), Aptitudinile, Editura
Editura Ştiinţifică, Bucureşti; Ştiinţifică, Bucureşti ;
Gross, K. (1899), Die Spiele der Menschen -, Ed. Gustav Sandford, M., (1963), Personality: it’s Place în Psycholgy,
Fischer; În Psycholgy: study of a Science, vol.5, S.Kock
(eds.) New York, Mc.Graw-Hill;

41 42
Schaffer, H., R.,(2005), Introducere în psihologia copilului,
Editura ASCR, Cluj- Napoca;
Şchiopu, Ursula, (1955), Contribuţia la analiza psihologică a
problemelor jocului la copii, în Culegere de studii de
psihologie, vol. 3, Editura Academiei, Bucureşti;
Şchiopu Ursula, (1967), Psihologia copilului, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Şchiopu Ursula, (1970), Probleme psihologice ale jocului şi
distracţiilor, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti;
Sion, Graţiela, (2003), Psihologia vârstelor, Editura Fundatia
Romania de Mâine, Bucureşti;
Ursu, GH.,O.,(1985), Ereditatea şi Mediul în Formarea
Personalităţii, Facla, Timişoara
Verza, E., Verza, F.,(1999), Psihologia vârstelor, Editura Pro
Humanitate, Bucureşti;
Vincent, R.,Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti;
Wallon, H., (1949), L’ evolution psichologique de l’enfant.
Paris, A. Colin;
Wallon, H., (1964), De la act la gândire, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti;
Zlate, M. (2000), Fundamentele psihologiei, Pro
Humanitate.

43