Omul lipsit de educaie nu tie

s se foloseasc de libertatea sa.

Immanuel Kant

FACTORII EDUCABILITII: EREDITATEA, MEDIUL, EDUCAIA

1. CONCEPTUL DE EDUCABILITATE
Caracteristica esentiala a fiintei umane si categorie pedagogica distincta, educabilitatea s-a
bucurat de atentia majoritatii cercetatorilor din domeniul stiintelor educatiei, fiind definita drept:
- "capacitatea omului de a fi receptiv la influente educative si de a realiza, pe aceasta cale,
acumulari progresive concretizate n diferite structuri de personalitate."
- "ansamblul posibilitatilor de a influenta cu mijloace educative formarea personalitatii fiecarui
individ uman, n limitele psihogenetice ale speciei noastre si a particularitatilor nnascute care confera
fiecaruia individualitatea sa genetica."
- "capacitatea insului uman de a fi educat, de a se lasa supus actiunii educationale, de a
beneficia de ea, n forma dezvoltarii sale fizice, psihice, comportamentale."
n sensul cel mai larg aproximm educabilitate ca desemnnd capacitatea (uman n.n.)
posibil de a educa i a fi educat. Ea este valorizat, evident, numai ntr-o relaie de tip educaional,
relaie care implic aciunea conjugat a mai multor categorii de elemente subiective i obiective.
n psihopedagogie se asociaz termenului educabilitate i urmtoarea conotaie: potenialul
de formare uman sub influena factorilor de mediu sau educaionali.
Aproximativ acelai sens confer educabilitii E.Pun susinnd c reprezint disponibilitatea
(sau capacitatea) omului de a fi receptiv la influenele educative (organizate sau nu) i de a realiza, pe
aceast cale, acumulri progresive ce se vor concretiza n comportamentul su socio-individual.
Totusi, retinem faptul ca, indiferent de multitudinea modalitatilor de definire, educabilitatea
reprezinta o nsusire specifica fiintei umane. n acest sens Kant sustinea, ca singur omul este educabil,
pentru ca poarta n el posibilitatea de a fi altul dect este. El este perfectibil si perfectibilitatea este
conditia sine qua non a educatiei.
Prin expresia educabilitate', psihopedagogii desemneaza potentialul de formare umana sub
influenta factorilor de mediu sau educationali.
Din punct de vedere teoretic, educabilitatea reprezinta o categorie pedagogica fundamentala care
exprima puterea sau ponderea educatiei in dezvoltarea personalitatii.
Sub raport functional-educativ, educabilitatea reprezinta capacitatea specifica a psihicului uman
de a se modela structural si informational sub influenta agentilor educationali si sociali.
In determinarea dezvoltarii psihofizice a copilului, rolul principal apartine interactiunii dintre
ereditate, factorii de mediu si educatie.Acesti factori directioneaza si conditioneaza sub aspect cantitativ
si calitativ dezvoltarea oricarei persoane.
Prin dezvoltare, in general, se intelege un proces complex de trecere de la inferior la superior, de
la simplu la complex, de la vechi la nou, printr-o succesiune de etape, de stadii, fiecare etapa
reprezentand o unitate functionala mai mult sau mai putin inchegata, cu un specific calitativ propriu.
Trecerea de la o etapa la alta implica atat acumulari cantitative cat si salturi calitative, acestea aflandu-se
intr-o conditionare reciproca. Dezvoltarea personalitatii se manifesta prin incorporarea si constituirea de
noi conduite si atitudini care permit adaptarea activa la cerintele mediului natural si socio-cultural.
Dezvoltarea permite si faciliteaza constituirea unor relatii din ce in ce mai diferentiate si mai subtile ale
fintei umane cu mediul in care traieste si se formeaza.

1 din 25
 Dezvoltarea are caracter ascendent, asemanator unei spirale, cu stagnari si reveniri aparente, cu
rennoiri continue. Ca proces ascendent, dezvoltarea este rezultatul actiunii contradictiilor ce se constituie
mereu ntre capacitatile pe care le are la un moment dat individul si cerintele din ce n ce mai complexe
pe care le releva factorii materiali si socio-culturali cu care acesta este confruntat n devenirea sa.
Dezvoltarea psihica este rezultatul interactiunii factorilor externi si interni. Cei externi sunt
constituiti din totalitatea actiunilor si influentelor ce se exercita din exterior asupra formarii si dezvoltarii
personalitatii umane. Acestia sunt mediul si educatia. Factorii interni sunt constituiti din totalitatea
conditiilor care mijlocesc si favorizeaza dezvoltarea psihica, conditii care pot fi de natura biologica,
ereditara si psihosociala. Toate aceste influente exercitate asupra personalitatii umane pot fi grupate prin
raportare la trei notiuni de baza: ereditatea, mediul si educatia.
Progresele nregistrate n domeniul cercetarilor biologice si psihologice pe la jumatatea secolului
trecut au determinat majoritatea psihopedagogilor sa-si concentreze atentia asupra factorilor care
contribuie la formarea si dezvoltarea fiintei umane, la devenirea ei din stadiul de fiinta biologica, n cel
de fiinta sociala:
- ereditatea,
- mediul,
- educatia.
Deosebirea dintre specialisti a constat n acceptarea sau accentuarea unui anumit factor sau al
altuia.
Ponderea lor fiind diferit atat de la un individ la altul cat i de la un stadiu la altul.Gradul de
implicare a acestor factori a fost abordat in mod diferit de literatura de specialitate , constituindu-se
cateva paradigme:
Paradigma sceptic sau organicist, avandu-i ca reprezentani de seama pe Platon, Aristotel,
Galton, Stanley Hall, Thorndike, accentueaz rolul factorilor ereditari, susinand c dezvoltarea
copiilor se produce aproape in totalitate ca rezultat al influenelor genetice, celorlali doi factori
revenindu-le un rol redus. Esena acestei paradigme sar putea concentra in urmatoarea afirmaie:
Recunoatei individualitatea copilului dumneavoastr ca atare i abandonai ideea c i-o puteti
produce (altfel decat prin motenire), sau i-o putei modifica in mod esenial.
Paradigma optimist sau mecanicista are drept exponeni pe J.Locke, Helvetius, Rosenzweig,W
atson, Skinner, Bandura, i promoveaz un optimism naiv, accentuand in mod exagerat rolul
mediului in ansamblul celor trei factori. Ideea ei conducatoare se poate rezuma astfel: Cu o
duzina de copii sanatoi (..) garantey ca iau pe oricine la intmplare i l pregtesc s devin
orice fel de specialist,doctor, avocat, i da ,chiar i un ceretor sau ho, fr s tin cont de talentul sau,
de inclinaii, de afinitati, de capacitate, de vocatii i de rasa predecesorilor si.
Paradigma interacionist sau realist reueste s concilieze cele doua paradigme anterioare, i
are drept reprezentani principali pe: Freud, Wallon, Vigotski, etc.Acest curent acorda o pondere
insemnat tuturor celor trei factori mai sus menionai, rezervand totui educaiei un rol
conducator.

2. TEORII PRIVIND EDUCABILITATEA : ESENA, MECANISME, LIMITE

Pe terenul educabilitatii fiintei umane s-au confruntat diferite pozitii de gndire pedagogica,
avnd drept criteriu de departajare accentuarea pna la absolutizare a rolului unui factor n detrimentul
altuia n formarea personalitatii omului.
n functie de orientarea lor, au aparut :
-teoriile ereditariste
-teoriile ambientaliste
Contradictiile fundamentale dintre ereditarist si ambientalism au determinat specialistii sa adopte
o a treia orientare :
-teoria dublei determinari
2.1. Teoriile ereditariste ( ineiste)
Aceste teorii sustin rolul fundamental al ereditatii n devenirea fiintei umane, avndu-si originile
n cercetarile biologilor. n viziunea lor ereditatea determina orice evolutie a omului. Ion Dumitru si

2 din 25
Dorel Ungureanu considera ca principala limita a acestei teorii este desconsiderarea factorilor de mediu si
educatie n devenirea fiintei umane.
Conceptiile ereditariste au inspirat teoriile extremiste care afirmau superioritatea unor rase fata de
altele. Conceptul ,,ereditate" provine de la cuvntul latin ,,heres"- mostenitor. Ereditatea poate fi
definita ca nsusirea fundamentala a materiei vii de a transmite de la o generatie la alta, sub forma codului
genetic, mesajele de specificitate ale speciei, grupului si individului ( A.Cosmovici, L. Iacob, 1999). De
remarcat n acest context este ca identitatea genetica este practic imposibila ntre antecesori si
descendenti. Rezulta astfel ca din punct de vedere genetic fiecare individ este diferit, unic si irepetabil n
raport cu toti ceilalti din trecut, prezent sau viitor, probabilitatea unei identitati absolute fiind de 1 la 70
de trilioane.
Unicitatea biologica este astfel una din trasaturile definitorii ale fiintei umane. Ea si pune
amprenta asupra ntregii deveniri umane, nu ntr-un mod independent ci n corelatie cu factorii externi, de
mediu si educatie.
Ca factor intern al dezvoltarii, ereditatea include un complex de elemente de ordin biologic si
psihofunctional. ,,Purtatorii" materiali ai informatiei ereditare sunt genele din cromozomii nucleelor
celulare. Structura biochimica a acestora este cea care explica infinita diversitate umana. Totalitatea
genelor constituie programul genetic sau potentialul ereditar. Fiecare specie si individ din cadrul speciei
poseda propriul sau program genetic. Din punct de vedere psihologic, cantitatea de informatie stocata
ntr-o celula constituie mesajul genetic care, n forma sa latenta, prealabila actiunii factorilor de mediu,
este cunoscuta sub denumirea de genotip. Din interactiunea genotipului cu mediul nconjurator apare
fenotipul, ca o sinteza a ceea ce este ereditar si influentele mediului.
Majoritatea autorilor sunt de parere ca zestrea ereditara se manifesta la om pe doua planuri: unul
n determinarea unor trasaturi generale ale speciei, cum ar fi structura anatomofiziologica a organismului,
pozitia bipeda, etc., iar celalalt n determinarea unor particularitati individuale cum ar fi caracteristicile
anatomofiziologice ( culoarea pielii, a ochilor, a pielii, etc. ), amprentele digitale, grupa sanguina, etc.
Zestrea ereditara constituie o premisa necesara pentru dezvoltarea psihica. Ea nu produce direct
aptitudinile si atitudinile, capacitatile si interesele, caracterul si conceptia despre lume a individului.
Fructificarea potentialitatilor ereditare este mijlocita de mediu si de modalitatile de organizare a activitatii
celui care se dezvolta. Astfel, n fazele de nceput ale dezvoltarii, actiunea factorilor ereditari este mai
pregnanta si efectele ei mai usor vizibile. La vrste mai trzii, influenta lor devine mai putin evidenta, ea
contopindu-se cu experienta deja achizitionata.
n relatie cu fenomenele psihice, factorii ereditari sunt considerati premise necesare, dar nu si
suficiente pentru dezvoltarea acestora si pentru formarea nsusirilor lor.
1.2. Teoriile ambientaliste :
Spre deosebire de ereditaristi, reprezentantii acestor teorii afisau o ncredere absoluta n puterea si
valoarea factorilor socio-educationali :
- mediul,
- educatia.
Ei neaga rolul ereditatii. Desi s-au situat la poli opusi, reprezentantii teoriilor ambientaliste, la fel
ca cei ai teoriilor ereditariste s-au inspirat n sustinerea ideilor lor din rezultatele unor cercetari apartinnd
domeniului biologiei:
- teza transformista a lui Jean Baptiste Lamarck, ce sustinea ca n evolutia vietuitoarelor, mediul
detine rolul fundamental.
- teoria ereditatii dobndite : achizitiile obtinute prin experienta de catre membrii unei specii s-ar
fixa n memoria genetica si ar fi transmise apoi de la ascendenti la descendenti.
Mediul, ca factor al dezvoltarii psihice, este si mai profund implicat n devenirea psihica umana,
oferind materialul de constructie.
n sens larg, mediul cuprinde ansamblul elementelor naturale, sociale, culturale ce ne nconjoara
si cu care omul este n interactiune permanenta, pe tot parcursul vietii sale. Factorii de mediu actioneaza
n anumite contexte sau cadre sociale - grupurile familiale, de joc, de nvatatura - care constituie si ele tot
attea medii. Influenta factorilor de mediu se exercita nu numai asupra constituirii psihicului n

3 din 25
ontogeneza, dar si asupra proceselor fizice - osificarea, dentitia, greutatea - prin conditiile alimentare,
igienice si de protectie pe care le ofera.
Se distinge existenta a doua planuri majore n care factorii de mediu actioneaza asupra
individului: planul factorilor natural-geografici ( sau mediul fizic ) si planul factorilor de ordin social (
sau mediul social ). n rndul factorilor natural-geografici includem relieful, clima, temperatura, de fapt
totalitatea conditiilor bioclimatice n care traieste omul, iar n factorii de ordin social includem, alaturi de
educatie, familia, grupul de prieteni, contextul cultural al existentei individului si sistemul relatiilor
sociale n general.
Actiunea mediului fizic este mereu corelata cu cea a mediului social care directioneaza
valorificarea posibilitatilor oferite de mediul fizic si modifica actiunea acestuia n concordanta cu nevoile
organismului.
Din punctul de vedere al tipului de influente exercitate din partea factorilor de mediu distingem
influente ale mediului proximal ( persoane si situatii cotidiene ) si influente ale mediului distal ( mass-
media, Internetul ). Factorii de mediu nu trebuie redusi nsa la nivelul realitatii lor fizice, fiind necesara
luarea n calcul a semnificatiei acordate de catre subiectul uman acestora, stiut fiind faptul ca omul nu
reactioneaza la evenimente, ci la modul n care acesta semnifica si interpreteaza evenimentele. Accentul
se pune astfel nu pe simpla prezenta sau absenta a factorilor de mediu, ci pe masura si modul de
interactiune al individului cu acestia, n sensul ca un factor de mediu prezent dar indiferent subiectului cu
care vine n contact, este inert din perspectiva dezvoltarii acestuia. Altfel spus, conditia dezvoltarii este ca
factorii de mediu sa actioneze asupra individului, iar acesta sa reactioneze prin intermediul unei activitati
proprii specifice. Actiunea factorilor de mediu, la fel ca si cea a ereditatii, este una de factura aleatorie,
probabilistica, putnd fi n egala masura o sansa a dezvoltarii sau un blocaj al acesteia.
Limitele celor doua tipuri de teorii : ambientaliste si ereditariste, constau deci, n absolutizarea rolului
unui anumit grup de factori n formarea si dezvoltarea personalitatii umane, negndu-i pe ceilalti.
1.3. Teoria dublei (triplei) determinari
Cu intentia de a depasi caracterul nestiintific si unilateral al celor doua orientari mentionate, unii
cercetatori (Democrit, Diderot, Herzen, i alii) au adoptat o pozitie de mijloc. Ei susin att rolul
ereditii, ct i al mediului socio-cultural, deci i educaional, n interaciune; considernd, aa cum am
artat mai sus, c n dezvoltarea personalitii contribuie trei factori, atunci se poate vorbi de teoriile
triplei determinri ereditatea, mediul, cel social ndeosebi i educaia, aceasta din urm avnd un rol
precumpnitor n dezvoltarea personalitii,recunoteau interaciunea celor trei factori : ereditate, mediu,
educaie n procesul formrii fiinei umane.
Pentru a evidentia ponderea relativa a celor doi factori, ereditatea si mediul n dezvoltarea psihica,
s-au ntreprins o serie ntreaga de cercetari care au pornit de la situatia unui mediu constant si a unor
conditii ereditare variabile (gemeni dizigoti n conditii asemanatoare de mediu), a doua, inversa primei,
un mediu variabil si o ereditate relativ identica (gemeni monozigoti crescuti n medii diferite) si, n fine,
constatarile rezultate din observarea asa-zisilor copii ,,salbatici" care de la nastere au crescut n afara
societatii umane. Dintre multiplele cercetari ntreprinse asupra gemenilor le mentionam pe cele ale
psihologului francez R. Zazzo. Concluzia la care a ajuns este aceea ca deosebirile dintre ei se atenueaza o
data cu trecerea de la functii simple, procese psihice elementare, la functii complexe, procese psihice
superioare. ,,Cu ct o functie psihica este mai complexa, cu att mai putin depinde de ereditate." ( 1960 )
ncercarea de a exprima sub forma de proportie ponderea celor doi factori nu poate fi considerata
concludenta din cauza variabilitatii existente, att n interiorul celor doi factori, ct si n relatiile dintre ei.
Concomitent cu recunoasterea influentei mediului asupra omului trebuie sa admitem si reciproca
sa, aceea ca omul influenteaza si transforma mediul. Omul nu este, deci, un produs pasiv al mediului, el
este un subiect activ care, transformnd mediul se transforma pe sine nsusi.
Mediul devine sursa a dezvoltarii psihice prin faptul ca ofera individului circumstante si conditii
concrete de viata, obiecte , informatii si modele de conduita, susceptibile a fi percepute si nvatate; de
asemenea el ofera prilejuri de comunicare si schimburi afective ntre individ si cei care l nconjoara.
Mediul poate actiona ca o bariera sau ca un factor care favorizeaza, faciliteaza, avantajeaza dezvoltarea
psihica. Dar nici mediul nu influenteaza direct dezvoltarea psihica. Relationarea constructiei biologice

4 din 25
ereditare a organismului infantil nou-nascut cu datele de constructie furnizate de mediu se face printr-un
operator special, educatia.
Teoria triplei determinri evideniaz adevrul c personalitatea este o unitate biopsihosocial,
rezultat al interaciunii celor trei factori ereditate, mediu i educaie. Ea constituie concepia pedagogic
tiinific despre dezvoltarea personalitii, care a contribuit i va contribui la dezvoltarea i
perfecionarea educaiei i nvmntului.
Cercetarile viitoare din stiintele despre om vor aduce noi clarificari asupra personalitatii umane.
1.4 Epigenetismul piagetian
Orientrile ereditariste si cele ambientaliste aparent de neconciliat au fost totui, depite
ncepnd cu secolul al XVIII-lea cnd naturalistul C.F.Wolff lanseaz (n1975 termenul de epigenez i
ideea existenei asupra individului, dup genez. Epigenetismul e valorificat abia astzi. n termeni
contemporani e vorba despre un mecanism structural organic care regleaz procesele de cretere i
dezvoltare la nivelul interaciunilor dintre individ i mediu. El stabilete nu numai cile, ci i limitele
dezvoltrii. Studiile de psihologie genetic, de psihologia nvrii (J. Piaget, J. S. Bruner, P. I.
Galperin), au demonstrat c prin influene educative speciale se poate accelera dezvoltarea prin
succesiunea mai rapid a stadiilor psihogenetice. De reinut c aspectul este nc problematic.
n literatura de specialitate opiniile cu privire la dezvoltarea personalitii accept existena a trei
sau chiar patru factori care influeneaz fundamental: ereditatea, mediul, homeorhesisul epigenetic i
educaia .
n ceea ce privete relaia ereditate-mediu, interaciunile sunt evidente. Individul posed un
genotip, unul individual i un potenialde formare (epigenetic) preponderent psihic . Subliniem faptul c
n raport cu acest potenial epigenetic educaia, factorii de mediu pot aciona cu mai mic sau mai mare
libertate .
Prin urmare ereditate favorabil asociat cu mediu favorabil genereaz anse de
formare/dezvoltare cel puin teoretic ridicate.
Cnd unul dintre termenii relaiei e deficitar, defavorizant, ansele scad n diferite grade, n
funcie de contexte concrete.
Interaciunea dintre ereditate i mediu genereaz fenotipul (care red exprimarea particular a
genotipului i a potenialului epigenetic n condiii concrete de mediu) . Din jocul acestor factori se
formeaz i dezvolt personaliti care se pot adapta social, se pot integra n mediul su
Relaia ereditate-educaie presupune o dubl implicaie: deficienele ereditare implic limitri n
educaie inducnd, astfel, necesitatea unor influene pedagogice speciale (att ct e posibil, uneori);
potenialitile ereditare supramedii implic, de asemenea, necesitatea asistenei educaionale speciale; n
principiu potenialul ereditar este stimulat printr-o educaie adecvat.
Respectarea stadialitii evoluiei umane/individuale este esenial.n relaia educaie-mediu
problema se pune din punctul de vedere al concordanei/neconcordanei influenelor care pot genera
efecte la nivelul personalitii adesea greu controlabile sau chiar necontrolabile. Situaia devine mai
complex dac vom considera c unele dintre ele sunt incontiente. ncercnd s reunim ntr-o singur
ecuaie care, de fapt, simbolizeaz procesul real vom sublinia c interdependenele, interaciunile lor
sunt extrem de complexe.
Pentru educator este esenial c toate aceste condiii ale educaiei nu pot fi separate: ele se
combin, se ntreptrund. Nu putem concepe condiia intern fr cea extern care s o ajute n realizarea
potenialilor ei: ereditatea i manifest predispoziiile numai n condiii concrete, externe ei. De la
natere la maturitate copilul trece printr-un proces de cretere i maturizare care se realizeaz n etape
succesive i coerente, n funcie de anumite legi ale devenirii umane: legea ontogenezei (dezvoltarea
organismului individual repet evoluia speciei umane), legea umanizrii (copilul devine om dac este
nvat s fie om, prin mecanismul transmiterii si asimilrii valorilor culturii i civilizaiei), legea
interaciunii biopsihice (dezvoltarea fiziologic i psihic a copilului este o dezvoltare interdependent),
legea socializrii sau a adaptrii (comportamentul uman se adapteaz la schimbrile de mediu astfel c
nsuirile pe care adultul le dobndete sunt transmise generaiilor viitoare), legea autonomiei contiinei
umane .a.

5 din 25
 Toi aceti factori biologici, psihologici, socioculturali sunt la fel de importani cci personalitatea
este rezultanta interaciunii lor.
Din perspectiva viziunii epigenetice, trebuie s lum n considerare urmatorii factori ai dezvoltrii
i formrii umane att n teoria ct i n practica educaiei:
ereditate;
mediul;
educatia
homeorhesis-ul epigenetic.
Introducem n aceast relaie factorul homeorhesisul epigenetic pentru a sublinia c influenele
mediului i educaia corelate pe fondul ereditar sunt fundamentale.
Homeorhesis-ul epigenetic este mecanismul structural-organic care regleaz procesele de
cretere i dezvoltare la nivelul interaciunilor dintre individ i mediu. El stabilete nu numai cile, ci i
limitele dezvoltrii. Caracteristicile de vrst i stadiile de dezvoltare intelectual trebuie respectate cu
strictee n procesul formrii. Orice sfidare a normelor homeorhetice este primejdioas i are drept
consecin apariia unor efecte secundare nescontate care, de regul, antreneaz maladii imposibil de
tratat .

3. TIPURI DE EDUCABILITATE
n literatura de specialitate se face distincia ntre dou tipuri de educabilitate: educabilitatea
manifest i educabilitatea latent. Dei sunt strns legate ntre ele, cele dou tipuri de educabilitate
prezint unele particulariti specifice.
Educabilitatea manifest se refer la ceea ce poate realiza efectiv individul n contextul
limitelor impuse de educaia instituionalizat prin intermediul examenelor de selecie. n general, se
consider c educabilitatea manifest a copilului este strns legat de educabilitatea sa latent, de
potenialul su de nvare i dezvoltare.
Educabilitatea latent se refer la potenialul de nvare al individului, la capacitatea sa de a
nva cum s fac fa unor situaii concrete. Din aceast perspectiv majoritatea psihologilor i
pedagogilor resping ideea dup care ,, capacitatea manifest este un test real al capacitii latente de
nvare i nu mai consider c esena educaiei const n achiziionarea de coninuturi.
Considernd fie i la nivel general deocamdat ansamblul complex de elemente de care
depinde educabilitatea fiinei umane, putem accepta ca fiind o eviden faptul c aceast
capacitate/disponibilitate de a fi educat sau a se (auto)educa comport o variabilitate foarte mare; din
acest punct de vedere exist persoane educabile n diferite grade. Pentru educatori, pentru profesori este
foarte important s cunoasc dac persoana (de educat) se ncadreaz n categoria semieducabililor (cu
deficiene recuperabile sau compensate parial) sau chiar cea a ineducabililor (persoane caracterizate prin
incapacitate psihofizic general, grav i definitiv) .
Fr ndoial c factorii externi educatului sunt n fond la fel de importani. S reinem
deocamdat c n fond educabilitatea este un ansamblu de anse de a fi eficient ca educator i de a
profita de relaia educaional ca educat .
Analiza relaiei educabilitate educaie poate porni de la aproximarea terminologic formulat
pentru educabilitate de ctre S. Cristea. El o consider o caracteristic esenial a personalitii umane
care desemneaz capacitatea acesteia de dezvoltare pedagogic progresiv, permanent continu.
Pare evident implicaia: educaia presupune educabilitatea (nu ns invers). Din aceast
generalitate se pot desprinde particularizri pentru relaiile graduale ale implicaiei. Spre exemplu: cu ct
educabilitatea este mai mare cu att ansele cresc (cel puin teoretic); cu ct educabilitatea este mai
problematic cu att complexitatea (i dificultatea) actelor educative e de presupus c va fi mai mare.
Pe de alt parte, relaia educabilitate educaie (act educativ) poate fi gndit i n termenii unei
circulariti permanente: prin educaie (care presupune, cum am artat o potenial educabilitate) gradul
de educabilitate ar trebui s creasc (cel puin n sensul deschiderii spre educaie, lrgirii disponibilitii
pentru educaie).
n psihopedagogie se asociaz termenului educabilitate i urmtoarea conotaie: potenialul de
formare uman sub influena factorilor de mediu sau educaionali . Aproximativ acelai sens confer

6 din 25
educabilitii E.Pun (dintr-o perspectiv sociopedagogic) susinnd c reprezint disponibilitatea (sau
capacitatea) omului de a fi receptiv la influenele educative (organizate sau nu) i de a realiza, pe aceast
cale, acumulri progresive ce se vor concretiza n comportamentul su socio-individual.
Educabilitatea reprezinta problematica generala a dezvoltarii psihice, putnd fi definita drept
capacitate si disponibilitate a omului de a recepta influentele externe, sau ca potentare a capacitatii
omului de a fi receptiv la educatie
n furirea omului este important mai nti nu a-l instrui, ceea ce este ceva zadarnic dac ajunge
doar o carte care merge; este nevoie s fie crescut, educat, pentru a-l aduce la nltimea unde nu mai sunt
lucruri, ci chipurile nscute din nodul divin care leag lucrurile. Cci nu este nimic de asteptat de la
lucruri dac ele nu rsun unele n altele, aceasta fiind singura muzic pentru inim. (Antoine de Saint
Exupry - Factorii educatiei)

4. FACTORII DEVENIRII FIINEI UMANE

Educatorul este destul de des tentat sa "reconstruiasca" educabilul care i este ncredintat. Astfel
el nu tine cont de trecutul celui pe care l educa. Este nsa un punct de vedere gresit, iar cercetatorul H.
Atlan scria "Nu exista tabula rasa n educatie. Noi ncepem ntotdeauna prin a pleca de la ceva." Acest
ceva este un individ marcat prin determinarile individuale sau socioculturale trecute sau prezente.

4.1. Ereditatea -o premisa a dezvoltarii psihoindividuale

Ereditatea reprezinta insusirea fundamentala a materiei vii de a transmite, de la o generatie la alta,
sub forma codului genetic, informatii/mesaje de specificitate care privesc specia, grupul de apartenenta
sau individul, constituindu-se in premisa biologica a dezvoltarii. Aceste informatii se reflecta in insusirile
fizice, biochimice si functionale, in plasticitatea sistemului nervos central, intensitatea, echilibrul si
mobilitatea proceselor de excitatie si inhibitie, particularitatile anatomo-fiziologice ale analizatorilor si
ale glandelor cu secretie interna, predispozitiile catre o forma sau alta de evolutie a starii de
sanatate. Altfel spus, caracterele ereditare reprezinta expresia morfologica sau functionala a ceea ce este
stocat in genomul celulei ca informatie genetica inglobata in gena. In urma cercetarilor s-a ajuns la
concluzia ca majoritatea caracterelor sunt determinate de mai multe gene, care conlucreaza pentru a
exprima un anume caracter.
Fiecare om este purtatorul, att al trasaturilor generale ale speciei umane: pozitia bipeda, structura
anatomo-fiziologica, tipuri de reflexe, ct si a caracterelor ereditare care i sunt transmise pe linie directa
de la proprii sai ascendenti: culoarea pielii, ochilor, conformatia fetei, anumite particularitati ale grupei
sanguine etc.
Ereditatea generala si cea particulara alcatuiesc substratul material al ereditatii. Preocuparea
cercetatorilor care au avut ca obiect de analiza factorii devenirii fiintei umane, s-a centrat pe stabilirea
semnificatiei si ponderii mostenirii ereditare n formarea personalitatii. ntrebarea pe care si-au pus-o a
fost daca ereditatea poate fi socotita un factor cu rol determinat n acest sens sau dimpotriva.
Ereditatea se refer la elementele de specificitate care sunt transmise de la antecesori la
succesori sub forma codului genetic.Transmisia genetic se refer la faptul c genele organismului contin
AND (acid dezoxiribonucleic).
Aceste substane sunt alcatuite la randul lor din gene.Genele sunt cele care poarta informatii asupra
dezvoltarii biologice a organismului. Fiinele umane au 23 de perechi de cromozomi (46 in
total),jumatate mosteniti pe linie paterna. Exist situaii in care apare un cromozom in momentul
concepiei, ca de exemplu in sindromul Down. Hayes i Orrel (op.cit.)precizeaz c in urma unei
cercetari recente s-a sugerat c aproximativ 60% dintre copiii cu sindromul Down ntampin doar
dificultai uoare de invaare, numeroase dificultai in acest sens fiind in mare msur depaibile
dac inc din primul an din via se intervine cu o instruire special. Rezultatele slabe ale acestor
copii(susin aceiai autori) s-ar datora expectanelor sczute ale adulilor, i a unei insuficiente
stimulri intelectuale i fizice din partea acestora.
In acest context se impune i precizarea c genotipul presupune cantitatea de informaie
stocat intr-o celul neactivat in timp ce fenotipul este rezultatul interaciunii dintre genotip i
mediu. Psihicul aparine fenotipului intrucat presupune interaciunea dintre genotip i

7 din 25
mediu.(Allport, 1981). Deci, in momentul conceperii sunt implicate atat jumtate din materialul
cromozomiam de la mam, cat i jumtate de la tat, i printr-un mechanism de de selectie a
genelor, unele dintre ele sunt dominante, iar altele sunt recesive.(poteniale). Acestea din urm se
pot reactualiza la succesori. Cu alte cuvinte, genotipul reprezint programul informaional al unui
individ, iar actualizarea lui n contextual social se refera la fenotip.
Analizand datele cercetarilor asupra componentei genetice, pot fi sintetizate urmatoarele
concluzii:
- mostenirea ereditara apare ca un complex de predispozitii si potentialitati, si nu ca o transmitere
liniara a trasaturilor antecesorilor;
- diversitatea psihologica umana are cu certitudine si o radacina ereditara, dar nu poate fi redusa la
aceasta;
- ereditatea caracterelor morfologice si biochimice este mult mai bine cunoscuta decat ereditatea
insusirilor psihice, care, in cele mai multe cazuri, pare a fi rezultatul unor determinari poligenetice;
- potentialul genetic al fiecarui individ se selecteaza prin hazard si este polivalent, mai ales sub
aspectul exprimarii psihice;
- ceea ce este ereditar nu coincide intotdeauna cu ceea ce este congenital, unde sunt cuprinse si
elemente dobandite in urma influentelor din perioada prenatala/ intrauterina;
- ceea ce tine de ereditate se poate exprima in diverse etape de varsta sau poate ramane in stare de
latenta pe tot parcursul vietii, in absenta unui factor activator;
- factorul ereditar confera unicitatea biologica, in calitate de premisa a unicitatii psihice;
- prin programarea temporala a proceselor de crestere si maturizare, ereditatea creeaza premisele
unor momente de optima interventie din partea mediului educativ sau corectiv, in asa-numitele perioade
sensibile sau critice; anticiparea sau pierderea acestor perioade se poate dovedi ineficienta;
- factorul ereditar nu se exprima in aceeasi masura in diversele aspecte ale vietii psihice; unele
poarta mai puternic amprenta ereditatii( temperament, aptitudini, emotivitate ), altele mai putin( caracter,
vointa, atitudini;
- o aceeasi trasatura psihica poate fi, la persoane diferite, rodul unor factori diferiti;
- din perspectiva filogenetica, ereditatea umana are o importanta redusa in determinarea setului de
comportamente instinctive; asa se explica de ce, in comparatie cu alte specii, puiul de om isi pierde
specificitatea daca, in dezvoltarea sa timpurie, este insotit de membrii altei specii.
Ereditatea umana, spre deosebire de cea animala, confera cea mai mica incarcatura de
comportamente instinctive. Spre exemplu, copilul mic isi pierde specificitatea daca in copilarie este
asistat de membrii altei specii, el animalizandu-se in ciuda ereditatii sale de tip uman. Astfel,
specia umana are cea mai lunga copilarie deoarece animalului ii este dat prin instincte tot ceea ce trebuie
sa stie pentru a supravietui, pe cand omul trebuie sa invete majoritatea lucrurilor necesare asigurarii
supravietuirii.
Factorul genetic este o premisa naturala a dezvoltarii, cu actiune probabilistica, oferind fie o
ereditate normala ce trebuie valorificata, fie o ereditate tarata, ce poate fi compensata in diferite grade.
Patrimoniul ereditar al fiecrui individ rezult din combinarea unitilor genetice materne i
paterne.Deoarece exist posibiliti infinite de combinare a celor dou categorii de uniti genetice n
cadrul celulei germinale, probabilitatea apariiei unor indivizi identici este practic imposibil. Excepie de
la aceast diversitate o fac gemenii monozigoi care, provenind din acelai ou ,sunt identici din punct de
vedere ereditar,unitile genetice materne i paterne fiind repartizate egal. n zestrea ereditar cu care
fiecare copil vine pe lume sunt structurate trei categorii de caractere:
1. genotipul general conine elemente preformate, comune ntregii specii i care se transmit
pe cale genetic (de ex.: conformaia corporal, bipedismul, alte caracteristici anatomo-fiziologice);
2. genotipul individual conine elemente de variabilitate intra-specific; nu s-au nscut
niciodat doi indivizi umani identici nici chiar gemenii univitelini nu sunt perfect identici;culoarea
ochilor, a prului, timbrul vocal,elemente de conformaie facial sunt elemente care difereniaz infinit
indivizii ntre ei, n ciuda caracteristicilor comune ca specie;
3. potenialul de formare sau epigenetic este preponderent de natur psihic. Exist un potenial
general, dar i grade de difereniere a acestui potenial. Gradul de diferentiere poate fi:

8 din 25
 -preformat (nivelul su de valorificare prin educaie nu poate depi o anumit limit);
format (valorificarea prin educaie poate fi mai mult sau mai bine realizat).
Pedagogia contemporan accept c reditatea este un prim factor care intervine n determinarea
dezvoltrii psihologice. Ereditatea este un fenomen de natur biologic ce const n transmiterea de la
prini la urmai a unor nsuiri morfofuncionale, cu ajutorul codului genetic. Codul genetic este un
sistem de nregistrare n compoziia nucleului i citoplasmei din celulele organismului a unor informaii
privind caracteristicile ce urmeaz s fie transmise urmailor. Sistemul este identic pentru toate
organismele; informaia genetic transmis este diferit n funcie de specia, familia, prinii crora le
aparine individul.
Practic, pe cale ereditar se transmit :
caracteristici ale speciei ( Ex. constituirea anatomofiziologic specific, tipul de metabolism
etc.)
caracteristici ale familiei cruia i aparine subiectul (pigmentaie, compoziie chimic a
sngelui s.a.);
caracteristici ale prinilor (caracteristici funcionale ale analizatorilor, particulariti ale
motricittii, memoria brut, temperament, inteligen s.a.).
Exist :
1. ereditate general, a speciei, ce se transmite genetic (de exemplu: bipedismul, conformaia
corporal, elemente generale legate de structura i funcionarea analizatorilor etc.)
2. ereditate special, ce presupune transmiterea anumitor caractere individuale urmailor.
Trebuie observat faptul ca mostenirea ereditar se refer mai degrab la un complex de
predispozitii, dect la o transmitere a nsuirilor antecesorilor. De exemplu, anumite caracteristici
funcionale ale analizatorului auditiv, nu reprezint condiia suficient pentru ca un copil sa se afirme ca
un talent muzical, fiind nevoie de identificarea acestor predispoziii i de o stimulare educativ adecvat.
Altfel, nedescoperit i needucat, motenirea ereditar rmne un potenial nevalorificat. In plus,
aceleai predispoziii ereditare pot fi valorificate n mod diferit: de exemplu o bun motricitate poate sta
la baza obinerii unor performante deosebite n domeniul sportului, dar la fel de bine conditioneaz
reuita n arta coregrafic, sau n profesii care presupun fine coordonri ale micrilor.
Nu exist particulariti psihice ale unei persoane despre care s se poat afirma c ar fi n
intregime determinate ereditar. De exemplu, cercetrile pe gemenii monozigotici, cu potenial ereditar
prezumat identic, dar pe care viata i-a separat de la vrste foarte mici i i-au fcut sa triasc n medii
sociale diferite, au scos n eviden c la vrsta maturitii, atunci cnd au fost supui unor teste de
inteligen, au obinut scoruri care se situau la nivele apropiate, dar nu identice. In consecin nu se pune
problema care dintre nsuirile psihice ale unui om sunt n ntregime datorate ereditii i care sunt
datorate influenelor mediului si educaiei. Ar fi ca i cum s-ar discuta dac aria unui romb depinde de
nlimea lui sau de limea pe care o are. In mod similar, dezvoltarea psihic este determinat de mai
muli factori i se pune doar problema msurii n care intervin unii sau alii din aceti factori.
Trebuie precizat c fiina uman poate depi limitele unei eventuale mosteniri ereditare mai puin
favorabile pentru realizarea performant a unei anumite activiti. Prin motivaie, voin, determinare o
persoan poate s compenseze, ntr-o anumit msur, absena unor calitti cu alte calitti, la fel cum este
posibil ca o alt persoan, cu o mostenire genetic favorabil, s obtin performane mai sczute ntr-un
domeniu pentru care are nclinaii native, dar de care nu se simte atras, nu persevereaz, nu exerseaz etc.
Motenirea ereditar nu poate fi aadar considerat o predeterminare biologic fatal a dezvoltrii
viitoare a unei persoane n planul psihologic. Ea face doar ca nvtarea s se produc mai uor n anumite
domenii, reuitele s fie obtinute cu mai puin efort, iar nivelul performanelor posibil de atins n urma
unei educaii adecvate s fie foarte nalt.
S ne imaginm doi nottori care au de parcurs aceeai distan. Unul ns trebuie s noate
mpotriva curentului apei, cellalt, purtat de cursul apei. Si unul i cellat vor parcurge distana: primul
depunnd mai mult efort, cu voin, mai ncet; cellalt, cu mai puin efort, mai repede i cu resurse de a
ajunge nc i mai departe. Lucrurile se petrec n mod similar cu cei mai puin dotai pentru un domeniu,
dar hotrti, sau cu cei pe care o motenire ereditar favorabil i poate purta spre realizri deosebite, cci
le va nlesni eforturile de nvare.

9 din 25
 Ereditatea este esenial n orice proces formativ (de instruire educare a individului).
Exemplificm sumar doar:
capacitatea senzorio-perceptiv depinde de particularitile anatomo-fiziologice ereditare i
nnscute ale analizatorilor;
memoria, depinde de nsuirile biofizice i biochimice ale celulei nervoase, de nsuirile acizilor
nucleici (mai ales ARN) precum i alte elemente determinate de particularitile SNC;
inteligena ca predispoziie (n dimensiunea ei aptitudinal) e determinat genetic.
formula temperamental individual se bazeaz pe biotipul determinat de sistemul cerebro-
spinal, cel neurovegetativ, cel endocrin i metabolism.
kinestezia ca i capacitate potenial, este dependent de particularitile biofizice ale materiei
osoase, ale fibrelor musculare i nervoase.
Dac n ceea ce privete particularitile analizatorilor i ale SNC, evidena condiionrii
genetice este indiscutabil iar implicaiile asupra educaiei sunt relevate, n raport cu sistemul instinctual
problemele sunt mai complicate. Cu toate acestea, s-a dovedit c instinctele dei relativ rezistente la
schimbare nu au caracter fatal i invariabil la om; ele pot suferi transformri calitative sub influena
structurilor psihice superioare, a condiiilor e mediu (n sensul general al termenului) i a educaiei.
Astfel instinctul de explorare, curiozitatea, trebuinele de varietate i nou, nevoia interioar de
satisfacie/plcere/bucurie sunt fundamentale n formarea dezvoltarea capacitii de creaie.
Aspecte privind condiionarea genetic a evoluiei personalitii:
fondul genetic limiteaz aciunea factorilor educaionali dar nu o anuleaz;
ereditatea induce predispoziii ale proceselor psihice structurate nu procesele i trsturile
psihice;
aceste predispoziii sunt polivalente iar polivalena acestor date ereditare constituite premisa
biologic a educaiei i educabilitii (de aceea n acest sens, dar numai n acest sens se poate spune
c educabilitatea este nnscut) ;
n educaie e important c receptivitatea maxim la influenele educative este programat
genetic pentru anumite perioade ale vieii.
Aceste observaii sunt premise teoretice de la care trebuie s porneasc orice act educaional.
Deci, prin ereditate se transmite ndeosebi capacitatea individului de a reaciona plastic la influenele
mediului.
n concluzie, problematica ereditii include anumite caracteristici, dintre care cele mai de seam
sunt:
1.Ereditatea ofer mai degrab predispoziii i potenialiti, i mai puin o transmitere efectiv de
de trsturi ale antecesorilor
2.Transmiterea insuirilor morfologice i biochimice este mai degrab accesibil
descrierii stiinifice
3. Potenialitile pe care ereditatatea ni le ofer pot rmane n faza de latent pe parcursul
vieii in lipsa unui factor activator sau se pot manifesta efectiv.
4. Ereditatea ofer aa numiteleperioade sensibilen care intervenia mediului este optim.
Nefructificarea acestor perioade poate impiedica realizarea unei anumite achiziii.De pild
achiziia limbajului trebuie s fie realizat intr-un anumit moment optim al copilariei. Un exemplu
elocvent in acest sens este numit proces de imprimare. Cercettorii au demonstrat c bobocii de
gasc dezvolt un ataament fa de orice observ in micare (mama gasc, fiina sau chiar un
obiect neinsufleit aflat in micare), cu condiia c acesta s fie situat in preajma bobocilor in
momentul ieirii acestora din goace. Ei au numit acest proces imprimare, fiindc bobocii preau
a-i fi format o impresie asupra obiectului ca i cand acesta ar fi noua mam.
Exist deci o perioad critic atat la fiinele umane cat i la cele animale, in care se formea
z ataamentul (in cazul de faa ieirea din ou);mai tarziu fenomenul nu ar mai avea loc.
Perioadele de formare a ataamentului se constat n diferite tipuri de culturi: de exemplu
n anumite triburi din Uganda majoritatea copiilor erau puternic ataati de mam in jurul varstei de 6
luni. Mai toi formau simultan ataamente cu mai multe persoane, fiind grijiti i de ali aduli. De asemenea,
n kibbutz-urile israeliene, inc din primul an de viata, copiii petrec o mare parte a timpului n

10 din 25
ngrijirea unei doici. Astfel, sugarii formeaz ataamente puternice atat fa de mam cat i fa de
doici. In plus se stabilesc legturi puternice i cu ceilali copii, aceasta conducand ulterior spre o mai
mare implicare social.
Importana ataamentului-care reduce anxietatea i asigura suportul afectiv in situatii de stres, se
evideniaz nu doar in primii ani de via, ci i de-a lungul stadiilor vieii. Oricum, relaiile de
ataament copil-printe este de natur s influeneze raporturile ulterioare ale copilului nu doar cu
proprii printi, ci extrapoland, i cu fraii, cu anturajul, cu partenerii ulteriori de viaa precum i cu
proprii copii.(Birch A, 2000)
5. Rolul ereditii in cazul unor procese psihice este mult mai pregnant decat in cazul altora (de
exemplu temperamentul, emotivitatea, sunt mai puternic amprentate de ereditate decat caracterul). Intr-
o msur nsemnat ereditatea antreneaz i aptitudinile dei in acest caz un rol de seam revine
i factorului activator. S-au realizat de exemplu studii asupra motenirii aptitudinilor de-a lungul
generaiilor. In familia lui Bach din 57 de membri a 5 generaii au aparut 15 compozitori remarcabili.
Johann Sebastian Bach a avut 20 de copii dintre care 10 au fost dotai muzical.
Exemplele pot continua i in alte domenii: in matematic familia Bernoulli, in literatur fami
lia Dumas, tiine ale naturii Darwin.
6. Experienele pe maimue ale unor oameni de tiina care au studiat msura in care antropoidele
sunt capabile s achiziioneze limbajul specific uman. Rezultatele au demonstrat c ereditatea nu
poate fi depaita, iar limitele ei pot fi doar extinse (ca i in cazul prezentat), dar nici mcar primatele
nu au putut fi umanizate. Dr.F.Patterson (cit. de S.Orrell, 197)a reusit printr-un experiment extins pe durata a
14 ani s invee o gorila s posede un limbaj de 500 de cuvinte, plus 500 de semne n limbajul surdo-
muilor. Ea reuise chiar s elaboreze scurte propoziii dar performanele obinute n acest caz au fost
singulare.
7. Expresiile faciale la om sunt universale, indiferent de cultura creia persoana ii aparin,
indiferent de timpul n care triete (rasul, plansul).
8. Aportul ereditii in dezvoltarea personalitii se constat permanent in:
- Structura anatomo-morfologic a organismului uman
- Stadiile dezvoltrii psihice
- Poziia bipeda
- Metabolism
- Temperament, dinamica cortical
9. Acest aport poate fi studiat prin metoda gemenilor monozigoi i dizigoi- la monozigoi
exist o foarte mare asemnare datorit faptului c ei provin, dup cum se tie dintr-un singur ou
fecundat(dei intr-o anumit masur aceast metod comport anumite deficiee ntrucat n spaiul
uterin unul dintre gemeni este ntotdeauna dezavantajat, ceea ce va provova anumite carene), prin
studiul copiilor instituionalizai,(comparandu-se inteligena acestora, avandu-se in vedere c in
acest caz condiiile de mediu sunt aceleai), prin fenomenul adopiei(comparandu-se nivelul de
inteligen al copiilor cu cel al prinilor), prin ancheta familial(comparandu-se nivelul de inteligen
al prinilor cu cel al copiilor proprii).
Studii recente au dus la posibilitatea geneticienilor de a produce organisme povenind dintr-
un singur printe dezvoltand celulele intr-un mediu special i extragand mesajul genetic continut de
AND-ul celulelor(clonare). Exemplarele nscute n acest mod sunt ntru totul identice, fr nici un fel
de variaie. Multe plante au aprut in acest mod(exemplu kiwi a aparut dint-o planta original care a
produs un fruct normal, iar apoi a fost clonat de mii de ori. Clonarea s-a realizat i in lumea animal,
posibilitile ingineriei genetice prand a fi nelimitate).
n ceea ce privete lumea uman dei in momentul de fa cercettorii nu reuesc s
simuleze condiiile necesare clonrii unui copil, posibilitile ingineriei genetice sunt, dupa cum s-a
mai mentionat, practic nelimitate).
10. Aa cum considera Zazzo, cu cat o funcie psihic este mai complex, cu atat rolul ereditii
este mai puin pregnant.
11. Aciunea factorilor ereditari este mai pregnant in primele etape ale dezvoltrii, iar la
varsta mai naintat aceast aciune este mai puin pregnant i o mare importan o au experienele

11 din 25
dobandite.
12. In inelegerea influenelor genetice ale comportamentului, un aspect care poate fi adus in
discuie este legat de procesul de maturizare. Genetic motenim anumite caracteristici care devin
realiti doar de-a lungul procesului mai sus menionat.Dac ns persoana este privat de anumite
necesitati, modificarile de maturizare pot fi afectate. Un exemplu in acest sens este anorexia care,
conform unor teorii presupune ncercarea subcontient a adolescentelor de a amana transformarile
corporale pe care maturitatea le implic i de a-i pstra trsturile infantile cat mai mult timp
posibil. Acest lucru demonstreaz c schimbarile genetice pot fi afectate de influenele mediului.
Prin urmare, putem spune ca ereditatea nu reda n mod necesar tipurile de comportament, ci
numai predispozitii.

4.2 Mediul, cadru de existenta si dezvoltare psihoindividuala

In sens larg, mediul cuprinde ansamblul elementelor naturale, sociale, culturale ce ne inconjoara
si cu care omul este in interactiune permanenta, pe tot parcursul vietii sale. Mediul i individul
constituie dou entiti corelative cu funcii complementare, prima oferind posibiliti nelimitate pentru
aciunea celeilalte, iar aceasta mbogind i diversificnd componentele celei dinti. Factorii de mediu
actioneaza in anumite contexte sau cadre sociale grupurile familiale, de joc, de invatatura care
constituie si ele tot atatea medii. Influenta factorilor de mediu se exercita nu numai asupra constituirii
psihicului in ontogeneza, dar si asupra proceselor fizice osificarea, dentitia, greutatea prin conditiile
alimentare, igienice si de protectie pe care le ofera.
Din punct de vedere al teoriei educaiei intereseaz c acest mediu poate fi considerat mediu
educaional (n sens larg); el poate fi potrivit ca mediu pedagogic care include ansamblul factorilor
naturali i sociali, materiali i spirituali angajai n activitatea de formare dezvoltare a personalitii
umane conform unor obiective stabilite n mod explicit i/sau implicit la nivelul comunitii educative
naionale, teritoriale, locale.
A delimita strict influenele acestui mediu asupra personalitii, pe dimensiunile fizic (natural),
social, cultural etc. este destul de dificil. n mod real, interferenele, interinfluenele, interaciunile sunt
att de puternice, inerente, nct decelrile nu-i au adesea sensul. Nuannd ns, putem sublinia cteva
aspecte referitoare la ceea ce n literatura de specialitate se desemneaz prin sintagma medii
educaionale.
Se distinge existenta a doua planuri majore in care factorii de mediu actioneaza asupra
individului: planul factorilor natural-geografici (sau mediul fizic) si planul factorilor de ordin social (sau
mediul social). In randul factorilor natural-geografici includem relieful, clima, temperatura, de fapt
totalitatea conditiilor bioclimatice in care traieste omul, iar in factorii de ordin social includem, alaturi de
educatie, familia, grupul de prieteni, contextul cultural al existentei individului si sistemul relatiilor
sociale in general.
Mediul fizic (mediul natural si ecologic)- totalitatea condiiilor bioclimatice (relief, clim, faun,
flor, radiatii, poluare etc.) n care se nate si triete un subiect uman- influeneaz indirect dezvoltarea
psihic a oamenilor, prin problemele adaptative pe care le creeaz, prin ocupaiile pe care le favorizeaz
i care i oblig s-si dezvolte anumite capaciti i abiliti.
Influenele acestui mediu devin din ce n ce mai puin observabile direct, dar ele exist.
Dac iniial mediul fizic a determinat diviziunea social a muncii i implicit, influenele educaionale
derivate, astzi problemele legate de degradarea echilibrului ecologic conduc spre noile educaii
(educaia ecologic i pentru mediu, educaia nutriional etc.). Mediul fizic acioneaz corelativ cu cel
social, prin intermediul lui cel mai adesea.
Cercetrile de pn acum nu au putut pune n eviden existena unor influene directe ale
mediului natural asupra dezvoltrii structurilor psihice individuale. Prejudeci, cum ar fi acelea c, de
exemplu, o clim foarte cald determin o inteligen sczut, sunt fr nici un temei stiinific. In toate
zonele climatice ale planetei exist oameni foarte inteligeni i mai puin inteligeni. Doar atunci cnd un
nalt grad de poluare a mediului natural produce mutaii genetice la nivelul organismului, se poate vorbi
de o influen direct a mediului natural asupra dezvoltrii psihice a oamenilor.

12 din 25
 Cu toate acestea, s-a afirmat c, in general, Condiiile de mediu pot influena ntr-o oarecare
msur caracteristicile psihice i comportamentul indivizilor. (Bontas, 1994, 42) De exemplu: Cineva
care provine din mediul mediteraneean este mai calm, mai apropiat iar altcineva venit din mediul nordic
se caracterizeaz prin rceal i distan.
Mediul social (mediul social-global i psihosocial) include condiiile sociale n care vieuiete
individul (elementele economice, politice, culturale, relaionale i grupale, instituionale, organizaionale,
ideologice etc.). Cum caracteristic speciei umane este faptul c achiziiile se fixeaz nu doar n modificri
organice ci i (mai ales) n fenomenele culturale, este evident importana influenelor educative sociale.
Sunt cercettori care susin c acestea sunt preponderente ntruct ele umanizeaz.
n raport cu ereditatea, aciunea mediului nu este transformatoare, ci mai degrab modelatoare
permisiv sau restrictiv dar cu un rol considerabil de stimulare i amplificare a dispoziiilor genetice.
Acestea sunt deschise influenei modelatoare a mediului socio-cultural.
Mediul social poate influena direct dezvoltarea psihic a oamenilor. Se poate opera o distincie
ntre mediul social restrns al unei persoane (familia, grupul de prieteni, colegi, vecini etc) i mediul
socio-cultural n sens larg, caracteristic pentru societatea n care triete un subiect uman.
Mediul social restrns influeneaz evoluia psihologic a unei persoane prin tot ceea ce subiectul
preia de la prini i din familie cu privire la modalittile de comportare, aspiraii, atitudini, valori. Multe
dintre gusturile, opiniile, atitudinile unei persoane sunt influenate de grupurile de prieteni, de colegi pe
care le frecventeaz.
Mediul socio-cultural n sens larg influeneaz posibilitile de aciune transformatoare ale
subiectului uman prin instrumentaia social pe care i-o pot oferi cultura i civilizaia unei epoci: limb,
tiin, tehnologie, unelte, mijloace tehnice etc. Mediul socio-cultural permite umanizarea i socializarea
individului prin asigurarea condiiilor materiale, de civilizaie i cultur, prin relaiile inter-umane,
instituii, ideologii, tradiii, concepii, stiluri de via etc. De exemplu, posibilitile de aciune
transformatoare asupra mediului de care au dispus membrii unei societi primitive au fost mult mai mici
n comparaie cu cele de care dispune o persoan care a avut ansa s se nasc n mijlocul unei societi
cu un nalt grad de evoluie al tiinei si al civilizaiei ( prin uneltele, cunotinele pe care le gsete deja
create el poate vindeca boli, sfredeli muni, nvinge gravitaia etc). Faptul de a te nate ntr-o societate cu
un nalt grad de cultur i civilizaie nu este, prin sine nsui, de natur s confere superioritate
posibilitilor de aciune transformatoare ale unui subiect uman. De pild, n societti cu o civilizaie
extrem de avansat pot exista oameni care nu au fcut prea mari eforturi de a-i nsui instrumentaia
social a epocii lor, motiv pentru care au un nivel de cultur extrem de sczut, n comparaie cu ceea ce
le-ar putea oferi societatea n care triesc. Omul nu se poate elibera de servitui naturale i sociale dect
printr-un efort contient de cunoatere a legilor obiective care guverneaz natura i societatea, prin
intrarea n posesia unor mijloace de aciune care s-i permit emanciparea lui treptat de asemenea
servitui. Cunotinele i mijloacele sale de aciune depind de bogia instrumentaiei sociale pe care i-o
ofer societatea n care triete. Insuirea acestei instrumentaii sociale se realizeaz prin intermediul
educaiei.
Comportamentul omului reflecta cultura sociala care se nsereaza la nivelul gndirii si actiunilor
sale si prin aceasta, se asigura totodata transmisia ei de la o generatie la alta. Dupa H. Hannoun, cultura
sociala ca produs al mediului social, concretizata n anumite structuri ale personalitatii are patru
componente :
- Componenta tehnologica: Fiecare grup social se caracterizeaza printr-o tehnica si tehnologie
la care toti indivizii se adapteaza. Omul european al sec. Al XIX-lea era adaptat la masina cu aburi, cel al
sec. Al XX-lea la tehnologia fondata pe informatica, iar cel de mine se va adapta unui mediu unde
ordinatoarele vor fi baza comunicarii ntre grupuri.
- Componenta rituala: Nivelul habitus-ului social impune comportamente specifice
educabililor. Membrii sai respecta un anumit ritual, iar daca persoana se abate, va fi marginalizata n
grup.Ex..: ritualurile initiatice ca botezul, circumcizia, ritualurile de politete etc.
- Componenta mitica: Miturile sunt moduri comune de a gndi mai mult sau mai putin stereotip
si caracteristice grupului.

13 din 25
 - Componenta limbajului: Limba ca mijloc de comunicare ntre membrii grupului este
caracteristica asemanarii lor si le da sentimentul apartenentei la un anumit mediu social.
Mediul social influeneaz viaa i evoluia individului. Relaia dintre om i munc, ca o
component a mediului social, are o finalitate benefic. (Bontas, 1994, 44). S-a observant c formarea
i dezvoltarea personalitii copilului depinde de:
calitatea mediului social;
condiiile sociale favorabile;
organizarea social democratic;
relaiile interpersonale i profesionale.
Rolul mediului social n dezvoltarea psihic a fost evideniat de cazul copiilor slbatici. (Bejat, 1971,
64-69). Ca exemplu, prezentm cazul lui Ramu (copil-lup n limba indian), gsit n 1957 pe peronul
grii din Lucknow (India). Era crescut n compania animalelor i avea un comportament tipic animalic:
mersul in patru labe, reacia negativ in faa luminii, lipsa limbajului.
Acestui copil antropologii i-au dat vrsta de 9 ani (perioad petrecut printre lupi) dup care l-au
internat n spitalul din Lucknow, unde a trit pn n anul 1968. Acolo a primit o ngrijire deosebit, a
fost supus mai multor teste dar nu a reuit s se comporte ca ceilali oameni. Nu a reuit s pronune nici
mcar un sunet articulat. Se exprima prin mugete, mnca doar carne crud, frunze sau rdcini de copac.
n ciuda eforturilor specialitilor nu a reuit s fie socializat. Mediul natural din care a provenit i-a pus
amprenta destul de puternic asupra evoluiei sale. Ramu a fost un candidat virtual la procesul umanizrii
n momentul n care s-a nscut. Dar lipsindu-i mediul social dezvoltarea sa psihic a rmas la nivelul
primar. El nu s-a dezvoltat pe toate planurile datorit lipsei factorilor sociali i a materialului constructiv
specific oricrei dezvoltri. Putem concluziona spunnd c mediul social este un factor indispensabil
dezvoltrii psihice umane.
Un astfel de caz celebru este cel al fetielor botezate ulterior Amala i Kabala, descoperite in India
ntr-o pdure tropical unde au supravieuit ca animalele, la 9 octombrie 1921.
n momentul descoperirii acestora (avand varsta de 1 an i respectiv 8 ani i jumatate), ele triau
alturi de 3 lupi aduli i 2 pui, i aveau un comportament asemntor cu cel al familiei adoptive.
Mai exact, ele nu achiziionaser mersul biped, ci umblau pe coate i genunchi, aveau calozitile
groase pe podul palmelor, pe coate i pe genunchi. Lsau s le atarne limba i gafaiau, lipiau lichidele,
dezgropau mortciunile, se temeau de lumin. n timp ce ziua stteau mai mult tolnite, noaptea se
agitau, gemand i urland. Au fost aduse ntr-un orfelinat dar nu s-a obinut de la ele dect caracteristici
umane foarte reduse.
Cea mai mica dintre fetie a murit in acelai an in care a fost descoperit iar cealalt a trait pn
la varsta de 17 ani;in cei 8 ani petrecui in tovria animalelor, ea a ajuns s dobandeasc noi
comportamente: dupa 10 luni ntindea mana cand solicita ceva, dupa 16 luni se ridica in genunchi, dar
doar dupa 6 ani a achiziionat mersul biped. In ceea ce privete limbajul, la 17 ani vocabularul su cuprindea
50 de cuvinte.
Amala nu a supravieuit iar Kamala, dup apte ani nu a reuit s stpneasc mersul biped i a
nvat doar patruzeci de cuvinte. Concluzia marcant a acestui caz este legat de faptul c omul se
modeleaz ca fiin numai n condiiile socializrii i educaiei.
Ultimul caz adus spre studiu este cel al psihologului american Kellog. Acesta avea un fiu pe nume
Donald i un pui de cimpazeu numit Goa. Dup o perioad de convieuire mpreun, psihologul a
constatat c Donald s-a modelat ca o fiin normal iar Goa a devenit o maimu semidresat. n acest
caz, mediul social a existat i evoluia celor dou personaje a depins de el.
Exemplele acestea (dar i altele care nu sunt expuse aici) vin toate n sprijinul ideii c n lipsa unui
mediu specific uman, nici atributele specifice ale umanitatii nu pot fi dobandite.
Un argument interesant favorabil importanei mediului social se refer la structura i modul de
organizare a proceselor psihologice, care sunt dependente de tipul de organizare social din care individul
face parte. Astfel, M.Mead (Papalia, 1986) arat c in insula Samoa rolurile sociale sunt inversate:femeile
catiga hrana, in timp ce barbaii se ocupa de sevituile casnice. n aceste condiii femeile dobandesc acolo
trsturi psihologice comparabile cu cele ale brbailor din tipul nostru de civilizaie. Asistam in acest caz la
o hiperdezvoltare a agresivitii feminine, ceea ce demonstreaza c mediul este responsabil de acest

14 din 25
fapt, si ca ne insusim (sub influenta lui) inca din copilarie anumite roluri sociale pe care ni le meninem
apoi pe parcursul vietii.
Discutand despre mediu trebuie subliniat c influenele care se exercita asupra individului sunt
sunt cu atat mai pregnante cu cat se manifest la o varst mai fraged. Perioada de maxim
influen din acest punct de vedere este cuprins intre 2 i 8 ani.
Studiile asupra deprivarii senzoriale (la om i animal) confirm i ele importana factorului pus
in discuie. Astfel, inc din 1949 au existat studii (reconfirmate in 1968 precum i ulterior) c a r e s u s i n
c in condiii de internare pe perioade mai lungi in spital, copiii prezentau o apatie generala i o anumit
intarziere in dezvoltare (caracteristici cunoscute sub denumirea de hospitalism), datorate lipsei de
stimulare care ar trebui s vina din partea mediului. (stimulri importante sunt cele care vizeaz sfera
afectivitaii , varietatea cromatic, etc.)
Pantelimon Golu (1985, apud Panturu, coord., 2008, 60) susine c dac ereditatea este leagnul
n care copilul primete foaia de drum, mediul este cel care ofer lanul de situaii prin care se va circula
cu aceast foaie, completat, ntrerupt, vizat, corectat dup mprejurri.
Societatea civil i liber romneasc, n condiiile dezvoltrii statului de drept democratic i
economiei libere de pia poate i trebuie s diminueze i chiar s nlture condiiile nefavorabile ale
mediului psihosocial i s creeze condiii favorabile de mediu social global, mediu psihosocial i mediu
ecologic pentru a asigura dezvoltarea unei personaliti integrale, elevate i competente, demne,
civilizate i creative. (Bonta, 1994, 45)
Mediul, prin elementele sale (zon geografic, clim, relief, climatul cultural-spiritual, etc.)
sculpteaz psihicul i personalitatea fiecruia. Fiecare latur a personalitii individului cere participarea
mediului.
Sunt cunoscute n acest sens cercetrile fcute de specialitii n domeniu (Panturu, coord., 2008)
cu privire la legtura dintre deficienele mintale i factorii culturali i economici (Dr. Cordier), variaiile
determinate de mediul socio-economic n evoluia rezultatelor de nvare (M. de Motmollin), importana
mediului social n momentul de debut al limbajului i al gndirii (R. Zazzo), diferenele de dezvoltare
psihic ntre copiii crescui n familia de origine i a celor adoptai, ntre copiii dorii de prini i cei
nedorii, ntre copiii unici i cei crescui n familii numeroase (P. Bourdieu), influena profesiei prinilor
asupra rezultatelor la nvtur i a performanelor obinute n via. Cercetrile efectuate de Dr.
Courdier au evideniat c cei mai muli debili mintali provin din medii deficitare (locuine srccioase,
cupluri nelegitime, relaii tensionante). M. de Motmollin a alctuit o geografie intelectual a Franei pe
profesii, din care a rezultat c cea mai slab poziie este ocupat de indivizii provenii din zone agricole.
R. Zazzo demonstreaz c deficitele neurologice se datoreaz vieii intrauterine i specificului mediului
social originar. Nutriia social a copilului se suprapune nutriiei sale alimentare i mpreun creeaz o
punte de legtur ntre biologic i psihologic n procesul dezvoltrii sale.
n concluzie, actiunea mediului fizic este mereu corelata cu cea a mediului social care
directioneaza valorificarea posibilitatilor oferite de mediul fizic si modifica actiunea acestuia in
concordanta cu nevoile organismului. Mediul social exercita nsa, si influente spontane, neintentionat
educative , ce rezulta din activitatile cotidiene, din ntregul mediu de viata al copilului : civilizatia
urbana, viata satului, grupurile de vrsta, cercul de prieteni etc.
Totui, alturi de influentele mediului fizic sau primar si influentele mediului social sau secundar,
care alctuiesc totalitatea influentelor externe (mediul extern), autorii au subliniat i importana
mediului intern. n functie de momentul de referinta din viata omului, nainte de nasterea sa sau dupa,
vorbim de influente ale mediului intern si de influente ale mediului extern. Astfel, n faza prenatala,
asupra copilului se exercita anumite influente interne determinate de ambianta intrauterina. Aceasta
influenta nu este att de importanta, dar nici nu poate fi neglijata.
Munteanu este unul dintre autorii romani de specialitate care au subliniat importana acestui
tip de mediu. Ea arat ns, c, dei vechile civilizaii au acceptat aceast
importan, totui oamenii de tiin ai secolului nostru au avut nevoie de mult timp pentru a o accepta.
Astfel, in uter copilul este o fiina activ care incepand din saptamana a VI-a a existenei
sale intrauterine i pune bazele propriului su alfabet psihologic. In al III-lea trimestru de via
prenatal copilul poate deja reaciona senzorial, are deja un sistem amplu de invare, afectivitate,

15 din 25
memorie, inelegere.
De asemenea, tonusul psihologic al mamei este capabil s influeneze copilul; in privina
alcoolului, tutunului, drogurilor ingerate de mam n perioada graviditii lucrurile sunt extreme de
bine cunoscute, astfel ncat a devenit aproape un truism luarea lor in discutie.
Stresul emoional al mamei are drept rezultat producerea adrenalinei, care determin o
vasoconstricie care micoreaza cantitatea de sange din placent i uter, ceea ce duce la o mai slab
oxigenare a ftului.
Oricum, ntre mam i prunc se creeaz o legatur extrem de puternic inc din aceast etap,
legatur care ns depinde de afeciunea materna, capabila s creeze un adevarat scut pentru copil
impotriva agresiunilor externe.
Din punctul de vedere al tipului de influente exercitate din partea factorilor de mediu distingem
influente ale mediului proximal (persoane si situatii cotidiene) si influente ale mediului distal (mass-
media, internetul). Factorii de mediu nu trebuie redusi insa la nivelul realitatii lor fizice, fiind necesara
luarea in calcul a semnificatiei acordate de catre subiectul uman acestora, stiut fiind faptul ca omul nu
reactioneaza la evenimente, ci la modul in care acesta semnifica si interpreteaza evenimentele. Accentul
se pune astfel nu pe simpla prezenta sau absenta a factorilor de mediu, ci pe masura si modul de
interactiune al individului cu acestia, in sensul ca un factor de mediu prezent dar indiferent subiectului cu
care vine in contact, este inert din perspectiva dezvoltarii acestuia. Altfel spus, conditia dezvoltarii este ca
factorii de mediu sa actioneze asupra individului, iar acesta sa reactioneze prin intermediul unei activitati
proprii specifice. Actiunea factorilor de mediu, la fel ca si cea a ereditatii, este una de factura aleatorie,
probabilistica, putand fi in egala masura o sansa a dezvoltarii sau un blocaj al acesteia.
Cu alte cuvinte, n dezvoltarea psihica a individului, importanta nu este doar simpla prezenta sau
absenta a factorilor de mediu, ci, ndeosebi, masura, maniera si rezonanta interactiunii dintre acesti
factori si individ. Altfel spus, un factor de mediu prezent, dar neutru ca actiune sau indiferent subiectului
uman, este lipsit de relevanta din perspectiva dezvoltarii. Spre exemplu o melodie pentru un copil lipsit
de auz nu apare ca factor de mediu, tot la fel un tablou cu o imagine pentru un copil lipsit de vedere.
Actiunea factorilor de mediu poate fi directa (prin a. schemele de conduita oferite de ceilalti
membrii ai colectivitatii careia i apartine - omul aplica aceste reguli pe ntreg parcursul vietii i b.
limbaj, ca mijloc de comunicare si transmitere a capitalului de cultura si a ntregii cunoasteri acumulate
prin experienta grupului) sau indirecta (prin membrii familiei, care joaca rolul de factor mediu ntre
acesta si realitatea sociala si care ei nsisi, sunt influentati n comportamentul lor de cultura grupului
caruia i apartin), fiind structurati relativ intr-o forma binara; ei se prezinta individului pe de-o parte ca
realitati fizice, concretizate in prezenta nemijlocita si perceptibila a persoanelor si obiectelor din lumea
inconjuratoare, si, pe de alta parte, sub forma ansamblului de relatii si semnificatii care, prin interiorizare,
formeaza elementele de structura si materialul de constructie necesar dezvoltarii psihice. Actiunea
mediului asupra unui individ poate fi, in egala masura, favorabila unei dezvoltari normale dar poate
constitui si o frana, un blocaj in dezvoltarea sa. Conditia dezvoltarii este ca factorul sa actioneze asupra
individului, care, la randul sau, sa reactioneze, intrand in interactiune ca baza a propriei activitati.
Avand in vedere marea diversitate a continuturilor mediului, a formelor si mijloacelor in care se
prezinta, Super si Harkeness au propus o noua categorie teoretica sub forma conceptului de nisa de
dezvoltare. Acest termen desemneaza totalitatea elementelor cu care un copil intra in relatie intr-o
anumita etapa de varsta.
Structura nisei de dezvoltare vizeaza:
- obiectele, locurile, fenomenele accesibile copilului la diferite varste;
- raspunsurile si reactiile celor din jurul copilului;
-cerintele adultului in raport cu asteptarile, posibilitatile si performantele solicitate copilului la
anumite varste (mersul fara ajutor, aspecte privind limbajul, efectuarea unor activitati de tip scolar in
avans);
- activitatile impuse, propuse sau acceptate de acesta.
Actiunea factorilor de mediu poate fi simultana sau succesiva, astfel ca interactiunea lor poate
genera doua categorii de consecinte: o dezvoltare fara probleme, daca actiunea acestor medii este

16 din 25
convergenta si pozitiva; blocaje majore n dezvoltare daca actiunea mediilor este divergenta (situatia
conflictului valoric ntre mediul familial si cel scolar).
Mediul trebuie considerat ca un bun inestimabil de patrimoniu al omului. El trebuie conservat,
protejat, mbuntit n legtur cu tot ceea ce este favorabil vieii omului, prevenindu-se sau nlturndu-
se tot ceea ce reprezint poluare a lui. Asigurarea puritii mediului implic educaia, cea care instruiete
i formeaz oameni, care s previn i la nevoie s nlture orice situaie poluant, fie c este vorba de
mediu natural, fie de cel social.
Pentru a evidentia ponderea relativa a celor doi factori, ereditatea si mediul in dezvoltarea psihica,
s-au intreprins o serie intreaga de cercetari care au pornit de la situatia unui mediu constant si a unor
conditii ereditare variabile (gemeni dizigoti in conditii asemanatoare de mediu), a doua, inversa primei,
un mediu variabil si o ereditate relativ identica (gemeni monozigoti crescuti in medii diferite) si, in fine,
constatarile rezultate din observarea asa-zisilor copii salbatici care de la nastere au crescut in afara
societatii umane. Dintre multiplele cercetari intreprinse asupra gemenilor le mentionam pe cele ale
psihologului francez R. Zazzo. Concluzia la care a ajuns este aceea ca deosebirile dintre ei se atenueaza o
data cu trecerea de la functii simple, procese psihice elementare, la functii complexe, procese psihice
superioare. Cu cat o functie psihica este mai complexa, cu atat mai putin depinde de ereditate. (1960)
Incercarea de a exprima sub forma de proportie ponderea celor doi factori nu poate fi considerata
concludenta din cauza variabilitatii existente, atat in interiorul celor doi factori, cat si in relatiile dintre ei.
Concomitent cu recunoasterea influentei mediului asupra omului trebuie sa admitem si reciproca
sa, aceea ca omul influenteaza si transforma mediul. Omul nu este, deci, un produs pasiv al mediului, el
este un subiect activ care, transformand mediul se transforma pe sine insusi.
Mediul devine sursa a dezvoltarii psihice prin faptul ca ofera individului circumstante si conditii
concrete de viata, obiecte , informatii si modele de conduita, susceptibile a fi percepute si invatate; de
asemenea el ofera prilejuri de comunicare si schimburi afective intre individ si cei care il inconjoara.
Mediul poate actiona ca o bariera sau ca un factor care favorizeaza, faciliteaza, avantajeaza dezvoltarea
psihica. Dar nici mediul nu influenteaza direct dezvoltarea psihica.
n concluzie, n ceea ce priveste rolul mediului n dezvoltarea psihica a individului, aspectele
cele mai importante sunt:
Mediul reprezinta factorul care transforma potentialul ereditar n componenta psihica reala;
Mediul umanizeaza fiinta si functiile sale biologice;
Mediul nu actioneaza direct asupra dezvoltarii, ci ofera circumstantele si oportunitatile pentru
dezvoltare (mprejurarile si conditiile de viata, informatiile si modelele de conduita, prilejurile de
comunicare si schimburile afective cu ceilalti semeni).
Prin urmare, mediul, ca factor al dezvoltarii psihice, este si mai profund implicat in devenirea
psihica umana, oferind materialul de constructie.

4.3 Educatia, factor determinant al dezvoltarii psihoindividuale a fiintei umane

Deoarece contributiile ereditatii si mediului sunt necesare dar nu suficiente, n procesul
dezvoltarii depline a fiintei umane este determinanta contributia singurului mediu cu valente exclusiv
pozitive mediul educational.
Etimologic, termenul educatie (de la educo - educare) inseamna a creste, a instrui, a forma, a
scoate din, a duce, etc. Deci, am putea spune ca educatia presupune a scoate individul din starea de
natura si a-l introduce in starea de cultura. Despre rolul sau puterea educatiei si ponderea ei in
dezvoltarea psihica a omului s-au formulat, de-a lungul timpului, diverse conceptii si teorii. Formarea
omului ca om, iar in acest proces, rolul, posibilitatile si limitele educatiei, este o problema care s-a
discutat si se discuta intens. Atitudinile posibile in problema eficientei educatiei sunt trei: pozitiva, limitat
pozitiva si negativa.
Convingeri despre puterea, despre eficacitatea educatiei se intalnesc din cele mai vechi timpuri,
atat in folclorul pedagogic, cat si in operele unor filosofi ca: Democrit, Aristotel, Quintilian. Educatia
spune Democrit transforma pe om si, facand aceasta, ea creeaza o a doua natura.
Ganditorii Renasterii au promovat intelegerea omului ca facand parte din natura si au militat
pentru o conceptie pedagogica in care increderea in puterea educatiei este afirmata cu tarie. Ii amintim in

17 din 25
acest sens pe Comenius, Locke, Rousseau, Pestalozzi, s.a. Comenius ne invata ca omul are in el chiar de
la nastere, ca un graunte, anumite cunostinte embrionare. Din moment ce el poseda organe de simt, nu
exista nimic ce n-ar putea cunoaste. Natura da samanta, dar nu si cunostinte si virtuti gata formate.
Aceasta samanta are nevoie de dezvoltare si aceasta dezvoltare este posibila doar cu ajutorul educatiei:
Nimeni nu poate deveni om daca nu capata invatatura. spunea Comenius. La replica posibila ca
exista capete stupide care nu sunt in stare sa invete nimic, acelasi Comenius raspunde: E indoielnic sa
existe o oglinda atat de murdarita, incat sa nu reflecte totusi imagini intr-un fel oarecare; e indoielnic sa
existe o tabla atat de zgrunturoasa incat sa nu putem scrie totusi ceva pe ea. Daca se intampla insa ca
oglinda sa fie plina de praf sau de pete, inainte de a ne folosi de ea trebuie s-o stergem, iar o tabla prea
zgrunturoasa trebuie s-o dam la rindea.
In ceea ce-l priveste pe Locke, acesta s-a pronuntat, in secolul al VIII-lea, categoric in favoarea
educabilitatii, chiar exagerat de favorabil s-ar putea spune. El a avansat ideea potrivit careia sufletul
copilului ar reprezenta o tabula rasa o tabla curata, o hartie alba sau ceara, pe care o poti forma cum
iti place.
Filosoful materialist Helvetius, in opera sa Despre om afirma ca toti oamenii se nasc cu aceleasi
capacitati. Inegalitatea dintre ei ar fi diferenta de educatie, deoarece educatia poate totul.
Belinschi atribuie si el valoare imensa educatiei, dar nu crede in atotputernicia acesteia. Conceptia
sa este ca educatia poate face mult, fara ca acest mult sa fie nelimitat.
In ceea ce-l priveste pe J. J. Rousseau, acesta socoteste omul bun de la natura, dar corupt de
societate.
Conceptii potrivit carora educatia nu poate contribui la schimbarea omului au aparut inca din
oranduirea sclavagista, cand erau aparate astfel interesele claselor dominante.
Ideologii burgheziei raspandeau ideea ca burghezia este o clasa superior dotata fata de proletariat.
S-a incercat astfel avansarea ideii ca persoanele cu o situatie economica infloritoare, cu o pozitie sociala
inalta, fac parte dintre oamenii cei mai priceputi si mai capabili, iar copiii acestor familii burgheze
dobandesc prin ereditate de la parinti aceste calitati spirituale, fiind doar ei capabili sa conduca societatea
in viitor. Chiar daca s-ar da posibilitate copiilor de muncitori si tarani sa frecventeze scoli superioare, se
considera ca acestia nu ar reusi sa faca fata, deoarece nu i-ar ajuta echipamentul lor nativ.
Filosofia lui Kant este cea care a deschis drum scepticismului pedagogic si pornind de la Kant,
Schopenhauer sustine si el caracterul fatal al educatiei. Schopenhauer sustinea ca educatia este
neputincioasa in fata calitatilor mostenite ale omului, care apasa asupra lui ca un destin implacabil in
decursul intregii vieti.
In acelasi timp cu teoriile care proclamau ereditatea ca factor hotarator in formarea omului, au
aparut in literatura si doctrine care sustineau ca mediul determina totul si nu se poate obtine nimic prin
educatie. Asadar, mediul ar determina in mod fatal devenirea umana. Aceste teorii pesimiste, care neaga
puterea educatiei, au dus si la negarea educatiei in sine. Astfel, spre sfarsitul anilor 1800, in loc de
pedagogie apare pedologia, nu ca o stiinta despre educatie, ci ca o pseudo-stiinta care avea la baza teoria
ca pricina insucceselor scolare sunt ereditatea si mediul.
In psihologia traditionala exista doua scoli principale de gandire in ceea ce priveste devenirea
umana. Una este behaviorismul, avandu-l ca reprezentant principal pe J. B. Watson, care in lucrarea sa
Psihologia vazuta de behavioristi (1913) sustine ideea ca dezvoltarea omului este in cea mai mare
masura un rezultat al influentei mediului. Cea de-a doua este nativismul, ai carui sustinatori considerau
ca dezvoltarea se datoreaza, in principal, actiunii genelor si cromozomilor. In acest sens il amintim pe
Gessel, care in 1943 a avansat ideea ca, de fapt, dezvoltarea copiilor se produce aproape in totalitate ca
rezultat al influentelor genetice, mediul inconjurator avand un efect redus. In conceptia sa, rolul mamei
este de a oferi un mediu in care dezvoltarea naturala a copilului sa fie cat mai putin perturbata.
In Tarile Romane problema educatiei a fost vazuta in stransa legatura cu conceptia generala
despre viata din diferitele epoci istorice. In acest sens, Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau
Theodosie, desi sunt impregnate de spiritul religios al Bizantului, vadesc o atitudine pozitiva fata de
educatie.
Conceptia lui C.Dumitrescu-Iasi cu privire la educatie, s-ar putea rezuma astfel: Natura ne pune
inainte o serie nesfarsita de varietati individualeImprejurarile exterioare pot favoriza sau impiedica

18 din 25
dezvoltarea lor. Ridicand o problema cu totul moderna a celor trei factori ereditate, mediu, educatie
acesta continua: E o legatura organica intre transformarile sociale si sistemele de educatie,, orice
schimbare in alcatuirea sociala trebuie sa aduca cu sine modificarea intregului sistem de educatie.
Astazi, putini psihologi ar fi dispusi sa afirme fara echivoc ca dezvoltarea s-ar datora exclusiv
unuia sau altuia dintre factorii enumerati mai sus este evident ca atat ereditatea, cat si mediul si educatia
contribuie la devenirea umana. Insa, in trecut, oamenii nu erau atat de ponderati in afirmatii.
Educatia poate fi definit ca activitatea specializata, specific umana, desfasurata in mod deliberat,
prin care se mijloceste raportul dintre om si factorii de mediu, favorizand dezvoltarea omului prin
intermediul societatii si a societatii prin intermediul omului. Educatia face medierea intre ceea ce s-ar
putea manifesta (contributia ereditatii) sub aspectul continutului, momentului, nivelului, intensitatii,
duratei, formei si ceea ce se ofera (contributia mediului).
Ca factor cu actiune preponderent constienta si deliberata, educatia are efect asupra dezvoltarii in
conditiile mentinerii unui optimum intre ceea ce poate individul la un moment dat si ceea ce i se ofera. O
oferta supradimensionata sau o oferta prea simplista poate perturba dezvoltarea psihica (in primul caz
exista riscul suprasolicitarii, iar in al doilea caz apare o slaba stimulare, ambele cu efecte negative asupra
proceselor psihice). Educatia este dependenta de ereditate si calitatea factorilor de mediu si nu
dispune de puteri nelimitate; altfel spus, nu poate reechilibra o ereditate profund afectata (de exemplu,
copiii cu dizabilitati mintale de etiologie genetica sau organica) si nici nu poate compensa un mediu
dizarmonic sau viciat (prezenta unor factori ca: violenta, abandonul, absenta confortului afectiv in
familie, boli si suferinte).
Educatia reprezinta unul din factorii care, in contextul teoriei triplei determinari, isi aduce o
contributie specifica importanta in formarea si dezvoltarea personalitatii, in interactiune cu celalti doi
factori: ereditatea si mediul.
Dezvoltarea psihica este rezultatul interactiunii dintre factorii interni si cei externi. In cadrul
acestor factori educatia detine rolul conducator, datorita specificului actiunii sale care se manifesta
mijlocit si nemijlocit prin intermediul celorlalti doi factori. Acest rol se justifica, in primul rand, prin
aceea ca educatia isi creaza ea insasi premisele eficientei prin elaborarea unor conditii interne favorabile.
La un moment dat, factorii externi actioneaza prin intermediul celor interni, iar in urma acestui proces se
acumuleaza experienta, care, la randul sau devine conditie interna si premisa a actiunii ulterioare a
acestor factori.
Educatia contribuie la imbogatirea acestei experiente in mod organizat, conform cu un scop,
insistand asupra realizarii unei corelatii optime intre aspectul informativ si cel formativ ale acestei
experiente.
Educatia nu numai ca ofera ceea ce urmeaza sa se asimileze, aceasta realizand-o si mediul, dar se
preocupa in plus si de modul cum sa se asimileze, de constientizarea necesitatii de a invinge anumite
obstacole.
Un alt argument in favoarea demonstrarii rolului conducator al educatiei se refera la interventia
acesteia in ameliorarea conditiilor de mediu, in crearea unui climat educational favorabil cu valente
educative puternice asupra formarii personalitatii umane. Formarea si educarea colectivului de elevi este
un exemplu concludent in acest sens.
Educatia care se desfasoara in cadrul scolii este cel mai important factor al dezvoltarii
personalitatii. Ea are rolul de a corecta ceea ce este negativ in personalitatea elevului si de a dezvolta
toate laturile personalitatii sale, atat latura intelectuala, cat si latura caracteriala, morala si estetica. Scoala
nu formeaza doar specialisti, ci formeaza oameni, iar pentru a forma oameni, este foarte important ca toti
factorii educationali sa contribuie in mod eficient si constructiv la aceasta formare, sa colaboreze si sa se
completeze reciproc, unde si cand este nevoie.
n cadrul societii, coala devine un factor important al educaiei sistematice i continue. coala
semnific principalul cadru i mediu educaional, infuzat permanent de noi cunotine, metode, mijloace,
valori, orientat de finaliti, susinut de o asisten psihopedagogic profesionist i conceput ca o
activitate de educare a generaiei tinere, ca un sistem complex de influene organizate i exercitate
sistematic asupra copiilor i tinerilor. (Radu, 1981, apud Panturu, coord., 2008, 98)

19 din 25
 Fiind o institutie n care educaia este programat i planificat, coninuturile care se transmit
sunt selectate cu grij dup criterii psihopedagogice i principii didactice clare. Dincolo de
coninuturile concrete care se transmit n activitatea didactic, importante sunt i relaiile dintre cadrul
didactic i elevi. Profesorul, fr a relativiza valoarea cunostinelor, trebuie s procedeze n aa fel
nct s respecte convingerile elevilor. (Cucos, 2006, 49) coala obinuiete elevii s se supun
autoritii profesorului, ceea ce implic o familiarizare a lor cu normele i regulile. Elevul i nsuete
valorile elementare ale vieii morale prin experienele oferite de coal. (Doltrens, 1970) n cadrul colii
se ofer copiilor o situaie social de nalt nivel calitativ, astfel ca din relaiile umane s ia tot ce este
mai avantajos pentru educaia lor. (Bartolomeis, 1981, apud Stefan, 2003, 52)
Profesorul trebuie s in cont n orice moment de elevii si, trebuie s-i ajute s gseasc soluii
la problemele lor i s-i orienteze pe drumul cel bun, stimulndu-i s se autodepeasc. A spune c o
plant crete nu semnific c are libertatea de a se plimba unde i place, ci de a tri ascultnd de legile
naturale ale dezvoltrii ei. De fapt, libertatea acordat elevului nseamn eliberarea lui progresiv de
instinctele s nclinrile sale. Ea const ntr-un dozaj individual de permisiuni i interdicii, de liber-
arbitru i disciplin, de autoritate bazat pe constrngeri i de autoritate bazat pe ndrumare. Ea este o
pregtire permanent spre echilibrul interior, spre satisfacie, spre dezvoltarea personalitii.
(Doltrens, 1970, 18)
Pentru c profesorul i elevii aparin unei instituii colare, Emil Pun (1999) susine c este
necesar s se in cont i de particularittle acesteia, care constau n:
desfurarea simultan a dou activiti, cea managerial-administrativ i cea educaional;
participarea mai multor membrii la activitile organizaiei;
manifestarea puternic a dimensiunilor formale i informale. (apud Panturu, coord., 2008, 106)
Calitatea colii i calitatea dezvoltrii sociale sunt aspecte solidare, puternic corelate pentru
c coala mobilizeaz energiile umane ale unei societi. coala este considerat axul esenial al
dezvoltrii sociale. (Pun, 1999, 5) Pentru a se obine rezultate educative superioare, coala trebuie
s acioneze ntr-o societate n care membrii ei contribuie la propria sa perfecionare. (Stanciu, 1995, 342)
coala trebuie s ofere individului cunostinele i capacitile care s-i permit integrarea cu succes n
societate i continua adaptare la schimbrile ce apar n cadrul acesteia.
Ereditatea si mediul, intr-o interactiune si unitate perfecta, promoveaza necontenit dezvoltarea
omului, dar nu la modul spontan, ci intr-o srtuctura cu functie noua, constienta, un factor nou in formarea
omului educatia. Din aceasta perspectiva putem afirma ca educatia controleaza si organizeaza
influentele mediului asupra individului, adaptandu-le la particularitatile de varsta si individuale ale
acestuia. Astfel spus, educatia face legatura si mediaza intre potentialitatea de dezvoltare, propusa de
ereditate si oferta de posibilitati ale mediului. Educatia armonizeaza interactiunea ereditate-mediu si
creeaza un climat favorabil actualizarii potentialitatilor genetice, fapt pentru care putem spune ca
educatia este o activitate umana specializata in dezvoltare.
Fara a nega importanta factorilor ereditari si de mediu, suntem totusi indreptatiti sa afirmam ca
educatia, care include un sistem complex de actiuni si influente de natura formativa si informativa, are un
rol major in dezvoltarea psihica si in formarea personalitatii umane. Mediul, asemenea educatiei,
influenteaza individul intre limitele stricte pe care le traseaza ereditatea. Cu toate acestea, parafrazandu-l
pe H. Pieron, am putea spune despre copil, ca in absenta actiunii factorului educatie, acesta ar ramane
un simplu candidat la umanitate.
Izvorul dezvoltarii psihice il constituie, dupa cum se stie, contradictiile interne care apar ca
urmare a solicitarilor externe. Crearea mijloacelor necesare pentru depasirea si rezolvarea acestor
contradictii revine, in primul rand, educatiei. Pe de o parte, educatia ofera continuturile ce urmeaza sa fie
asimilate, pe de alta parte ea se preocupa de modul in care sa fie asimilate, de formarea capacitatilor
omului de a nu se lasa derutat de obstacole sau de influente nefavorabile si de a fi receptiv la influentele
pozitive ale mediului. Rolul conducator al educatiei rezulta si din interventia acesteia in ameliorarea
conditiilor de mediu, in crearea unui climat educational favorabil, cu valente educative puternice asupra
formarii personalitatii umane.
Teza de larg circulaie potrivit creia educaia ndeplinete rolul de factor conductor n
dezvoltarea personalittii unui om, trebuie s fie interpretat n sensul c, n cazul omului, aceast

20 din 25
dezvoltare este influenat de propriile sale opiuni valorice. Fiina uman are capacitatea de a aciona
transformator nu numai asupra mediului natural nconjurtor, ci-dac este nevoie chiar asupra propriei
sale fiine. Intreg potenialul biologic (ereditar) disponibil va fi activat pentru a-i dezvolta acele
capacitti adaptative considerate necesare (valoroase) de ctre individul nsui. Din tot ceea ce i ofer
cultura i civilizaia epocii n care triete (mediul social), el va seleciona doar ceea ce consider c este
n acord cu trebuinele i idealurile sale. Acestea, la rndul lor, sunt puternic influenate de orientrile
valorice existente n societatea din care face parte.
Educaia const tocmai n influentarea deliberat a opiunilor valorice personale n acord cu ceea
ce se consider, ntr-o anumit societate, c este de dorit s fie adoptat ca ideal personal de atins.
Educatia depinde de ceilalti doi factori (ereditatea si mediul) si nu poate avea puteri nelimitate (nu
poate compensa n totalitate o ereditate afectata si nici un mediu total defavorabil).
ntr-o anumita masura educatia poate accelera dezvoltarea psihica prin varietatea experientelor de
nvatare care-si propun reducerea decalajului ntre capacitatile prezente ale individului si un nivel
superior al acestora.
Sintetizand, putem afirma cu certitudine ca dezvoltarea psihica este rezultatul interactiunii
complexe ereditate-mediu-educatie. Educatia este o forma organizata, sistematica si continua de formare
a personalitatii umane, educatia optimizand, in masura posibilitatilor, relatia ereditate-mediu.
Educatiei ii revine rolul conducator in formarea si dezvoltarea personalitatii, deoarece
organizeaza intr-o maniera optima influentele factorilor de mediu si, in acelasi timp, depisteaza
predispozitiile ereditare, le diferentiaza si le grabeste intrarea in functiune suplimentandu-le forta.
Educatia creeaza premisele interne favorabile actiunii prielnice anumitor factori externi, formarea
personalitatii fiind atat efect al actiunii educative, cat si premisa pentru derularea acesteia.
Educatia este factorul hotartor al dezvoltarii psihoindividuale a persoanei. Ea sistematizeaza si
organizeaza influentele mediului. Are o functie sociala, fiind intermediarul ntre om si conditiile de
mediu. Copilul dobndeste prin educatie norme, valori, modele care se manifesta apoi ca optiuni
personale, n comportamentul sau. El devine om social numai prin educaie. Prin intermediul educaiei
omul i nsuete limbajul social, cultura general i comportamentul moral-cetenesc, i formeaz
concepia despre lume, i dezvolt potenialul creator i se pregtete pentru integrarea socio
profesional. Individul care triete ntr-o comunitate uman beneficiaz att de o educaie spontan, care
acioneaz habitudinal asupra lui, ct i de educaia organizat, realizat prin instituii specializate, dintre
care cea mai important este coala. Iat de ce este foarte important pentru toi factorii educaionali s
cunoasc temeinic personalitatea copilului, gradul su de educabilitate i, pe aceast baz, s structureze
ntregul proces educaional.
Ereditatea ofer sau nu potenialul de dezvoltare psiho-fiziologic, mediul ofer sau nu anumite
condiii, dar educaia dirijeaz, prin procesul nvrii, formarea armonioas i integral a personalitii,
fiind factorul determinant al acesteia.
Prin intermediul educaiei, individul uman i extinde existena dincolo de limitele biologice,
devenind personalitate. Personalitatea este individualitatea confirmat de comunitatea social n interiorul
creia triete pentru a-i sluji sau mbogi valorile.
Formarea si dezvoltarea personalitatii umane este deci, un proces orientat, organizat si
constientizat prin educatie. n acest sens, E. Surdu arata ca : "Educatia depisteaza dispozitiile ereditare,
le diferentiaza, le modifica, le grabeste functionarea, le suplimenteaza forta, facnd din ele calitati".
Totodata, "influentele mediului, neorganizate, sunt directionate de educatie, oferindu-le omului n forma
pedagogica, pentru a le face durabile si consecvente."
In raport cu natura originar (dependent de ereditate), educaia nseamn influenare selectiv,
care vizeaz dezvoltarea anumitor caracteristici umane, ce vor permite individului s participe la efortul
colectiv de satisfacere a acelor trebuine si realizarea acelor idealuri, considerate dezirabile. De exemplu,
pornirile naturii umane care sunt n contradicie cu valorile spre care se orienteaz la un moment dat
umanitatea nu vor fi stimulate prin educaie. Posibilitatea unor asemenea porniri negative de a se
transforma, din caracteristici poteniale, n nsuiri de personalitate sunt astfel diminuate.
Conceptele de educaie formal, nonformal i informal
In realizarea educaiei, nvmantului i revine un rol de seam, dar el nu este singurul factor n

21 din 25
realizarea acestui deziderat; prin urmare s-a impus ideea conform creia, pe lang acest tip de educaie
oferit de sistemele instituionalizate, exist i alte tipuri de educaie care amprenteaz individul ntr-o
manier tot atat de important ca i primul tip .
Se contureaza astfel trei tipuri de educaie :
- Educaia formal: se refer la acel tip de educaie primit n coal, deci intr-un sistem
instituionalizat, structurat ierarhic i cronologic.
- Educaia informal: in acest caz individul dobandete educaia in mod independent, prin
experiena de via, prin participarea la viaa cultural(citit, etc.). Acest proces se extinde pe durata ntregii
viei a omului.
- Educaia nonformal: se dobandete in afara instituiilor de invmant, prin influena
mediului familial, al anturajului, etc., i vizeaza atat copiii cat i adulii.
Educaia formal are drept obiectiv formarea persoanei n urma unei activiti extinse pe
durata 10-20 de ani. De fapt, aa cum se precizeaza in Psihopedagogia pentru examene de
definitivare i grade didactice elaborat sub coordonarea lui C. Cucos, 1998, educaia formal
reprezint mai mult o introducere in sfera culturii i a pregtirii iniiale pentru educaia permanent
ce se va extinde pe durata intregii viei.
O trstur deloc de neglijat a educaiei formale o constituie evaluarea realizat in diferite
moduri, evaluare menita n cele din urm s faciliteze succesul colar. Specificul evalurii in cadrul
educaiei formale const n faptul c aceasta se realizeaz doar in cadrul instituiei, lucru care nu se
mai produce in cazul celorlalte tipuri de educaie, cand evaluarea cade exclusiv n sarcina individului
nsui, prin confirmarea sau dezminirea aciunilor sale tocmai de realitatea nconjurtoare.
Educaia informala exprima c racterul spontan al acestui tip de educatie, ea cuprinzand
intreaga achizitie autonoma a persoanei, dobandita intamplator. Ea este facilitata nu numai de cultura
livresca, ci i -mai ales in ultimul timp- de invazia mare a canalelor TV, a internetului, CD-uri,
DVD-uri, etc. Una dintre marile caracteristici ale acestei educatii este discontinuitatea sa, ceea ce explic
faptul c educaia informala nu poate contitui temeiul fundamental al educaiei, cu att mai mult cu ct
lumea care se contureaza tot mai pregnant este una preponderant vizual, electronic i n mai mic
masura literara. Valorificate ins judicious, elementele acestei culturi pot contribui intr-o msur
insemnat la completarea culturii i experientei elevilor.
Educaia nonformala se refera, as cum am mai precizat anterior la educaia extrascolara, i are
anumite c racteristici cum ar fi: flexibilitatea, varietatea, implicarea mai profunda inacest demers a
insesi persoanelor educate.
Dintr-o perspectiva generala, principalele perioade ale dezvoltarii psihice sunt urmatoarele:
0-1 an, perioada noului nascut
1-3 ani,perioada anteprescolara
3-7 ani, perioada prescolara
7-11 ani,perioada scolara mica
11-15 ani, perioada pubertatii
15-19 ani perioada adolescentei
Desigur aceste limite de varsta sunt flexibile si orientative, intrucat se stie ca ritmurile de
dezvoltare difera de la un copil la altul.
Din perspectiva lui Piaget, aceste perioade sunt:
0-2 ani stadiul senzorio-motor
2-7 ani perioada preoperationala
7-11 ani perioada operatiilor concrete
11-maturitate, perioada operatiilor formale
Prima perioada se caracterizeaza prin aceea ca acum copilul isi organizeaza si
interpreteaza informatiile primite prin intermediul organelor de simt, isi dezvolta
coordonarea motrica, propria schema corporala. Tot acum apare si perceptia constantei obiectului.
Cea de-a doua perioada este o perioada in care se dezvolta limbajul, si-n plus copilului nu i sunt
accessibile doua principii:principiul conservarii mateiei si principiul reversibilitatii.
Perioada a treia demonstreaza ca gandirea copilului este acum destul de asemanatoare cu cea a

22 din 25
adultului, doar ca el nu intelege notiunile pur abstracte; acestea, pentru a putea fi nelese pas cu pas
trebuie a fi raportate la concret.
In a patra perioada tanarul poate manevra logica abstracta, poate intelege diferite teorii tiinifice,
abstractiunile in genere.
Kohlberg a stabilit existenta urmatoarelor stadii ale dezvoltarii psihice, folosind drept criteriu
al stadializarii dezvoltarea morala:
4-10 ani nivelul premoral, in care copilul respecta regula morala din doua motive n principal:
teama de pedeapsa sau dorinta de a obtine simpatia cuiva.
10-13 ani nivelul moralitatii conventionale:unele pesoane raman intreaga viata cantonate in
acest stadiu, in care regula morala se respecta pentru ca pur si simplu asa e frumos, aa se cuvine,
asa e frumos, asa se face etc, fara a se mai trece regula moral prin filtrul judecatii personale.
13- pana la sfarsitul vietii ( acest stadiu poate sa nu fie atins niciodata ), nivelul autonomiei
morale in care exista doua substadii:
- primul in care omul tece printr-un filtru personal regula moral i o respect n msura
in care crede ca asa este mai bine, mai correct i mai democratic pentru sine i pentru ceilalti;
- al doilea substadiu este cel in care individul isi alcatuieste propriul sau cod de reguli
morale, din care unele pot chiuar intra in contradicti cu regulile moale unanim acceptate de ctre
societate, dar fara a fi totusi imorale.
Educatia si provocarile lumii contemporane
Se afirma pe buna dreptate, ca unul dintre elementele definitorii ale societatii contemporane este
schimbarea. Noul mileniu n care pasim a mostenit nsa multe probleme sociale, economice si politice,
care, desi au marcat n mare masura ultima jumatate de secol, sunt departe de a-si fi gasit solutiile. Dintre
aceste probleme mentionam: terorismul international, rasismul, cresterea numarului saracilor, a
analfabetilor si a somerilor, etc.
Analfabeti nu sunt doar cei ce nu stiu sa scrie si sa citeasca, ci si cei care au deficiente n
cunostintele de baza, vorbindu-se de analfabetismul functional, iar mai nou si de cel computerial.
Aproximativ 42% dintre elevii romni de 15 ani sunt analfabei funcional, potrivit unui
studiu al Centrului de Evaluare i Analize Educaionale prezentat n data de 07.11.2016. Copiii pot
s scrie i s citeasc, dar nu neleg textele asimilate. Potrivit studiului amintit, elevii de 15 ani tiu s
scrie, s citeasc sau s opereze calcule, dar nu neleg noiunile nvate. Cauzele acestui fenomen sunt
diverse, iar multe au legtur cu modul n care sunt predate anumite materii n ciclul gimnazial i liceal.
Nu a vrea s spun la modul general c principala cauz este calitatea sistemului educaional
romnesc, ci modul n care nc se pred. Profesorul transmite cunotine i att. Sunt multe cunotine,
sunt profesori care nu tiu s citeasc, exist fric din partea profesorului de a da elevului ocazia s
creeze i nu n ultimul rnd faptul c, n special la liceu, nu se face disciplina de studiu, ci tiin. () Eu
predau i economie, la liceu, i dac le cer s mi dea definiia pentru viteza de rotaie a banilor, care e o
definiie foarte complex i urt, din zece elevi, 11 tiu s reproduc definiia mai bine dect o fac eu.
Dar dac le cer s dea un exemplu simplu, nu tiu s fac acest circuit i nu neleg, dei ei tiu definiii,
clasificri, vorbesc n sintagme i tiu eseuri la Limba Romn, a declarat Sorin Spineanu-Dobrot, ef
Serviciu Examene i Evaluarea Manualelor al Centrului de Evaluare i Analize Educaionale.
Educatia cauta sa contribuie la ameliorarea acestor probleme prin actiuni specifice de preventie.
Datorita esuarii n a gasi solutii putem spune ca educatia se afla n situatie de criza. Prin criza se ntelege
decalajul dintre rezultatele nvatammtului si asteptarile societatii. Dintre solutiile specifice si generale
gasite enumeram:
- inovatii n conceperea si desfasurarea proceselor educative;
- introducerea noilor tipuri de educatie n programele scolare;
- ntarirea legaturilor dintre actiunile scolare si cele extracurriculare;
- formrea initiala si continua a cadrelor didactice;
- conlucrarea dintre cadre didactice, elevi, parinti si responsabili de la nivel local;
- organizarea de schimburi de informatii ntre statele europene;
- regndirea procesului de educatie n vederea integrarii cu succes a tinerilor n viata
profesionala si sociala.

23 din 25
 Noile educatii
Problemele lumii contemporane au impus constituirea unor noi tipuri de educatie dintre care
mentionam:
- educatia permanenta sau educatia adultilor
- educatia pentru democratie si drepturile omului
- educatia pentru pace
- educatia ecologica sau educatia relativa la mediu
- educatia pentru sanatate
- educatia interculturala
- educatia pentru timpul liber
- educatia pentru comunicare si mass-media
- educatia pentru schimbare si dezvoltare
- educatia pentru o noua ordine economica internationala
- educatia economica si casnica moderna
Continuturile, finalitatile si obiectivele noilor educatii propun un demers prin care educatia ncearca sa
raspunda exigentelor lumii contemporane si sa produca o schimbare a actului educativ n favoarea
educatiei bazata pe nvatare inovatoare, societala si adaptabila.

N CONCLUZIE, dezvoltarea psihica este un proces plurideterminat, avnd urmatoarele

particularitati:
se sprijina pe ereditate,
foloseste datele oferite de mediu
este dirijata de educatie;
se desfasoara n contextul activitatii proprii de nvatare, fiind impulsionata de motivatie;
este deplina n conditiile interactiunii optime ntre cei trei factori, respectiv atunci cnd exista o
corespondenta n timp ntre desfasurarea programului ereditar si cantitatea si calitatea influentelor
externe;
are o traiectorie ascendenta din punct de vedere calitativ, non-lineara si imprevizibila;
este individuala n sensul ca prezinta numeroase aspecte de diferentiere, dincolo de legile
general-umane de dezvoltare;
este sistemica, n sensul ca orice schimbare produsa ntr-o anumita zona va avea efecte asupra
ntregii dezvoltari;
este stadiala, n sensul ca anumite perioade ale vietii se coreleaza cu schimbari cantitative si
calitative specifice.
Se vorbete adeseori despre limitele educaiei: biologice, sociale, pedagogice. Aceasta nseamn,
pe de o parte, c posibilitile de aciune transformatoare ale unei persoane asupra propriei persoane i
asupra lumii exterioare- esena uman- pot fi limitate, n dezvoltarea lor, de potenialul biologic
disponibil, de instrumentaia social pe care o gsete n cultura i civilizaia mediului social cruia i
aparine, dar i de ndrumarea propriului efort de modificare operativ a capacittilor personale de aciune
adaptativ. Aceast ndrumare exprim rolul esenial el educaiei : orientarea valoric a efortului
personal, recomandarea modalittilor de aciune cele mai eficiente n raport cu scopurile urmrite i
crearea unor condiii favorabile dezvoltrii personalitii

5. LIMITELE EDUCABILITATII
La nivel individual, educabilitatea poate fi limitat biologic, social i pedagogic.
KRIEKEMANS A. consider c se poate vorbi de o limit inferioar a educabilitii i de o limit
superioar.
Limita inferioar se gsete acolo unde este imposibil de a trezi o via moral, orict de
elementar ar fi ea.
Limita superioar ine de libertatea omului, care- nu este exclus- s refuze s se educe. In acest
caz, educatorul va gsi n libertatea elevului su limita activitii sale educative. Se poate spune c
limita superioar a educabilitii e determinat de libertatea celui care se formeaz.

24 din 25
 La ntrebarea dac, n asemenea cazuri, educaia poate atinge nucleul existenial al omului,
autorul consider c acest lucru este posibil n anumite momente favorabile, mai ales momentele de
criz, care suscit bunvoina celui care se educ si dorina lui de a transcede. Nu nseamn c trebuie
s practicm intenionat o pedagogie a crizei, cum sugereaz unii pedagogi existenialiti. Trebuie
ateptate momentele favorabile, momentul fertil sau explozia copilului(MONTESSORI)
Limitarea social a educabilitii se produce atunci cnd mediul social n care se dezvolt copilul
nu-i ofer, de la vrsta cea mai fraged, cele mai favorabile condiii pentru dezvoltarea propriilor sale
resurse originale. De exemplu, nivelul sczut de aspiraie spre studii superioare din mediul familial se
poate transmite copilului diminund disponibilitatea lui de a depune eforturi colare ndelungate si
valorificarea superioar a potentialului su nativ superior ntr-un anumit domeniu. Este acea limit
superioar a educaiei care ine de libertatea omului.
Limitarea pedagogic se produce atunci cnd copilul are neansa de ntlni educatori care prin
modul lor de aciune reuesc contraperformana de a distruge interesul copilului pentru un domeniu al
cunoaterii sau al creatiei. Este cazul, acelor elevi care declar, de exemplu, c dup attea suferinte
ndurate pentru a promova un anumit obiect de studiu, atunci cnd vor termina coala, nu vor mai pune
niciodat mna pe o carte din domeniul acela. Poate fi un alt motiv al apariiei limitei superioare a
educabilitii.

BIBLIOGRAFIE
http://www.scritub.com/sociologie/EDUCABILITATEA-EREDITATEA-MEDI224119718.php
https://ro.scribd.com/doc/77175561/ereditate-mediu-educatie
http://www.referatul.ro/referate/ereditate.-mediu.-educatie.html
http://www.qreferat.com/referate/pedagogie/Educabilitatea-concept-factori719.php
http://documents.tips/download/link/ereditate-mediu-si-educatie
https://pascuadriana92.wordpress.com/2013/05/08/factorii-educatiei-in-faurirea-omului-este-important-
mai-intai/
https://www.uoradea.ro/display4185
http://pshihopedagogie.blogspot.ro/2008/08/tema-4-definitivat.html
Lect.univ.drd.Claudia Hanga - Curs PSIHOLOGIA EDUCATIEI

25 din 25