PSIHOLOGIA EDUCATIEI - Cursul 7, Anul I, Semestrul al II-lea

31. 03. 2015

P.I.P.P.

Profesor: Tinca Cretu

B) Analiza tipurilor de cunostinte pe care le pot insusi elevii in activitatea de invatare

Cognitivistii au avut in vedere, particularitatile lor psihologice si mecanismele lor de integrare in

structurile mentale. Au prelevat urmatoarele feluri de cunostinte:

1)Cunostinte declarative, care constau in concepte, idei, judecati, clasificari cu privire la toate
fenomenele care exista in univers ,inclusiv omul.

Particularitatile lor:

a) Prezinta un nivel mare de abstractizare si generalizare nuantat pe varste;

b) Se insusesc in mod constient, si daca sunt bine consolidate, se actualizeaza usor si trec usor
din nou in constiinta;

c) Sunt organizate in categorii, nu au implicatii afective, nu sunt legate de un context anume

(acontextuale), nu sunt legate de intervale speciale de timp (sunt atemporale);

d) Sunt reprezentate la nivel mental, verbal si reprezentativ.

2) Cunostinte procedurale, care in continut sunt de urmatoarele feluri:

a) Cuprind moduri de desfasurare a unor actiuni repetitive;

b)Cuprind deprinderi, reguli implicit manifestate in actiunile persoanei;

c)Cuprind acte de scriere, de citire;

d)Pot sa fie insusite fara un control constient permanent, si de asemenea, se pot automatiza, si
de aceea, se desfasoara relativ cu putin efort.

3) Cunostinte conditionale, care se refera la informatiile despre situatiile, contextele in care

putem aplica cunostintele declarative, dar si pe cele procedurale. Cunostintele conditionale se
refera chiar la motivatia noastra, la gradul de activizare si de efort care se cere in situatia
respectiva.
4) Cunostinte factuale, adica despre obiecte, despre evenimente, despre componente concrete
ale mediului nostru ambiant.

ATENTIE: In activitatea cu elevii, profesorul trebuie sa tina cont de felul de a fi al acestor

cunostinte si sa creeze conditiile cele mai bune ca ele sa poata fi invatate, insusite.

De exemplu: Cunostintele procedurale au nevoie de a se exercita in conditii de reguli, norme

constante, si de a se repeta de mai multe ori , in timp ce ,cunostintele declarative au mare nevoie
de organizare, de sistematizare, de consolidare.

C) Procesarea complexa a informatiilor in activitatea de invatare , care le si face sa se

transforme in cunostinte, adica sa aiba o structurare anumita, o organizare logica, si astfel, sa
faciliteze, sa usureze intelegerea situatiilor problematice cu care ne confruntam, sa putem
dispune de ele in explicarea acestor situatii in care lucram intr-o maniera specifica cunoasterii
umane.

Cognitivistii au constatat ca aceasta prelucrare complexa are ,de fapt, loc la mai multe
niveluri, si, ea trebuie realizata ca o analiza stiintifica a cercetatorilor care sa permita apoi
optimizarea invatarii.

a) Primul nivel este cel al cunostintelor care urmeaza sa fie invatate de catre elev. Prin
urmare, chiar profesorul trebuie sa analizeze respectivele cunostinte descifrand natura lor, daca
sunt declarative sau procedurale, intelegand unele dificultati care pot apare in insusirea lor.

b) Modalitatile de prelucrare a informatiilor in invatare (acest nivel a fost denumit

computational, pentru ca, cognitivistii s-au sprijinit foarte mult pe experientele facute in acest
domeniu- domeniul inteligentei artificiale). Sunt mai multe categorii de moduri de a prelucra
informatia, ca sa o poti codifica si recodifica, sa o poti organiza, stoca, receptiona.

c) La nivel reprezentational, adica avand in vedere cum acea tema de invatare se mentalizeaza,
adica se poate realiza un fel de evaluare a amplorii ei.

Cognitivistii fac urmatoarea diferenta: in procesul de mentalizare a cunostintelor ce vor fi

insusite, se folosesc reprezentari cu grad inalt de simbolizare, dar si cuvinte (simboluri verbale).

d) Un urmator nivel de analiza este cel al prelucrarii complexe in campul cunoasterii, ce

presupune toate felurile de proceduri de transformare a informatiilor.

e) Nivelul implementational, adica la nivelul creierului, reprezentand unitati neurofunctionale

cerebrale angajate in prelucrarea informationala complexa. (facultativ)

D) Cercetarea in profunzime a implicarii memoriei si gandirii in activitatea de invatare

(cognitivistii s-au ocupat cel mai mult de implicarea memoriei si gandirii).
1) In 1994, Schater si Tulving si-au generalizat cercetarile si au ajuns la concluzia ca, memo-
ria umana nu mai este un sistem unic de intiparire, pastrare si reactualizare a ceea ce
invatam, ci este, de fapt, o memorie multipla, adica presupune mai multe sisteme mnezice.

Pana in prezent au fost cercetate si cunoscute cinci sisteme mnezice, si anume:

a) Memoria procedurala, care are drept continut cunostinte procedurale. Acestea se memoreaza
adesea implicit, involuntar, in mare masura inconstient, si se automatizeaza. Ele nu patrund usor
in campul de constiinta, ci in mod indirect, prin interventia altui fel de memorie, de aceea, ele
sunt destul de greu de verbalizat, desi se pot desfasura foarte bine.

b) Memoria perceptuala reprezentativa, care contine forma vizuala a cuvintelor, forma auditi-
va a cuvintelor, descrieri ale diverselor structuri reale sau create de cineva. Se caracterizeaza
prin urmatoarele:
- este o memorie implicita;

- codificarea informatiei e de factura senzoriala;

- informatiile sunt, mai ales, legate de obiecte.

c) Memoria semantica- este cea mai ampla pentru mintea umana. Cuprinde cunostintele decla-
rative, fiind bine organizata si continuturile fiind bine integrate. Acest tip de memorie este
rezistent la uitare, pastreaza pe timp indelungat si foarte indelungat o serie intreaga de informatii,
serveste cel mai mult toate felurile de activitati umane, mai ales invatarea

Cognitivistii considera ca ,ceva atunci se invata ,daca trece in memoria semantica ,care este si
de lunga durata.

d) Memoria de lucru (sau primara), in care informatiile raman timp scurt, masurabil in sutimi
de secunda sau secunde.Volumul ei este mic; se produce si aici o prelucrare senzoriala. E foarte
utila pentru invatare, pentru ca, ea este cea care face trecerea spre memoria de lunga durata
(sau semantica). Totodata, atunci cand ne reamintim din memoria semantica se trece prin me-
moria de lucru.

e) Memoria episodica sau autobiografica- contine evenimente de viata; acestea sunt asociate
cu trairi afective si cu implicare personala. Sunt organizate dupa criterii personale, sunt legate de
anumite contexte in care s-au produs, sunt organizate cronologic dar fara prea multa rigoare. Nu
prea se implica in activitatea de invatare scolara ,dar se implica in procese de dezvoltare
personala.

Aceste sisteme mnezice se deosebesc intre ele dupa urmatoarele:

legaturile pe care le au cu comportamentele si cu activitatile cognitive;

 dupa operatiile specifice de prelucrare a informatiilor;

dupa mecanismele neurofunctionale;

dupa ordinea si momentul in care apar in dezvoltarea filogenetica (pe scara animala), cat si
in ontogeneza (dezvoltarea in timpul vietii fiecaruia).

Toate au functia comuna de achizitionare si reutilizare a ceea ce inveti.

E) Circulatia informatiei in sistemele mnezice

Prima legatura pe care omul o realizeaza cu obiectele si fenomenele din mediul ambiant este
ocazia de a obtine informatii despre acestea ,care intra mai intai in mecanismele senzoriale; aici
raman foarte scurta vreme, ele sunt procesate foarte putin si au o forma de procesare senzoriala,
iar aparatele senzoriale au, de fapt, componente innascute, dar intra relativ fara efort si fara ele
nu s-ar putea realiza mai departe invatarea.

*1 Se trece in alt sistem mnezic, si anume, in memoria de lucru, dar numai o parte din informatia
care a intrat in sistemul senzorial trece in memoria de lucru, iar cealalta se poate pierde. Cea care
a intrat in memoria de lucru sufera anumite modificari, prelucrari si o parte poate fi utilizata in
reactii curente, o alta parte se poate pierde, si in fine, o alta parte intra in memoria de lunga
durata. Aceasta intrare in memoria de lunga durata se face numai daca se respecta anumite
conditii, mai exact, cantitatea care intra in memoria de lunga durata, si deci, se realizeaza apoi
invatarea autentica, poate sa fie crescuta si sa fie mai departe pastrata in foarte bune conditii in
memoria de lunga durata.

Aceste conditii sunt urmatoarele:

1 sa se aiba in vedere ca insusirea actuala a unor cunostinte depinde foarte mult de

actualizarea cunostintelor insusite anterior legate de tema noua de invatat;

2 in aceasta actualizare trebuie sa se reliefeze foarte bine concepte importante sau grupuri de
concepte, care sunt numite moduri cognitive importante sau idei, cu care se pot stabili repede si
usor legaturi ale informatiilor din noua tema(se numesc idei ancora- Ausubel si Robinson);

3folosirea, inainte de a preda noua tema de invatare, a asa numitor organizatori prealabili.
Organizatorii prealabili creeaza un fel de imagini de ansamblu asupra a ceea ce se va invata, si
care, va usura considerabil stabilirea legaturilor dintre categoria de informatii din tema de
invatat, si apoi, cele cu cunostintele deja insusite.

Acesti organizatori pot fi de urmatoarele feluri:

 organizatori prealabili expozitivi cand ceea ce urmeaza sa se invete este foarte nou, si
atunci, se face un mic rezumat asupra temei de ansamblu (ex.: vom vorbi acum despre
mamifere);

organizatori prealabili comparativi adica, va consta intr-un fel de comparatie a partilor

temei care urmeaza sa fie invatata cu partile care au fost actualizate.

Organizatorii cognitivi pot sa fie folositi si in predarea propriu-zisa a unei teme noi de
invatare. Acesti organizatori cognitivi folositi in predarea noii teme de invatare pot fi de
doua feluri:

a) organizatori de includere in clase cu grade diferite de generalitate sau,

b) cel de includere a partilor in intreg sau, daca este cazul, a descompunerii intregului.

*2 In invatarea unei noi teme sau in lectiile de consolidare, cadrul didactic trebuie sa urmareasca
chiar proceduralizarea cunostintelor declarative. Intre aceste feluri de cunostinte se pot realiza
urmatoarele feluri de relatii:

unele cunostinte procedurale, la varstele mici ,se pot forma inaintea insusirii celor
declarative, prin invatare contextuala = asa cum copii invata sa vorbeasca in contextul
interactiunilor cu adultii si copii mai mari, si apoi vor invata gramatica si vor structura in mod
constient vorbirea lor.

Exemplu: Copiii vorbesc ca parintii lor daca parintii fac acordul grammatical, si copiii il fac,
daca parintii nu fac acordul grammatical, nici copiii nu il fac.

astfel, cunostintele procedurale stapanite pot sa sprijine apoi insusirea altor cunostinte
declarative.

De exemplu: Insusirea operatiilor aritmetice simple se transforma in cunostinte procedurale, si

vor deveni o conditie foarte buna pentru invatarea rezolvarii problemelor ca niste cunostinte
declarative.

se recomanda mereu, interactiuni si interrelatii intre cunostintele procedurale si cele

declarative, care se intaresc reciproc.

*3 O alta conditie importanta a trecerii memoriei de lunga durata este si starea sistemului
cognitiv a celui ce invata, care se refera atat la functionarea neuropsihica cat si la activizarea
mentala si la normalitatea functionarii acestor structuri.

F) Cercetarea metacognitiei
Metacognitia este o tema noua, si pentru psihologia invatarii ,dar si pentru cognitia umana in
general. Inceputurile au fost facute de Flavell, in 1976, care a observant ca productivitatea
invatarii este dependenta si de masura in care persoana care invata isi gestioneaza propria
cognitie. A fost data o definitie mai restransa si una mai larga. Flavell spunea ca ,,metacognitia
este cunoasterea despre propria cunoastere.

Definitia completa:
Metacognitia inseamna:
a) cunostintele pe care subiectul le are despre propria functionare cognitiva;
b) mecanismele de reglare si control pe care le realizeaza asupra propriei cognitii.

Prin urmare, se pot distinge doua mari categorii de componente ale metacognitiei:

I. Cunostinte propriu zis metacognitive;

II. Abilitati metacognitive.

Aceste cunostinte metacognitive pot fi de urmatoarele feluri:

1 Cunostinte intraindividuale, adica cel in cauza, cel care invata, isi da seama singur care este
modul de invatare care il avantajeaza, sau care probleme pe care le are de invatat sunt mai usoare
si care sunt mai grele, care este strategia de a invata tot materialul respectiv o data, sau de a-l
invata in portiuni, sau de a-l invata prin repetari.

2 Cunostinte interindividuale despre cunoastere, adica cum stie persoana respectiva ca

invata altcineva, uneori dandu-si seama ca e mai productiv modul celuilalt de a invata, si il preia.

3 Cunostinte universale despre cunoastere, care se refera la faptul ca trebuie sa ai o memorie

buna, sau sa iti exersezi memoria; trebuie sa te feresti de a memora mecanic, sa repeti.

I a) Cunostinte cognitive referitor la sarcinile de invatare, cum ar fi:

- Care sunt obiectivele indeplinirii sarcinii respective;

- Care sunt gradele de dificultate ale sarcinilor;
- Cum pot fi deosebite datele cunoscute de cele necunoscute;
- Care sunt modalitatile de exprimare a acestor date: exprimare numerica sau exprimare
verbala.

I b) Cunostinte metacognitive referitoare la strategii:

- Cum trebuie facut un rezumat;
- Cum pot sa fie relevate tipul de problem ace trebuie acum rezolvata;
- Care trebuie sa fie cea mai eficienta strategie.
II.Abilitati metacognitive, adica modalitati efective de stapanire a capacitatilor noastre
cognitive. Ele sunt in esenta reglatoare , si pot sa fie astfel reglate chiar componentele
motivationale ale indeplinirii sarcinilor, adica intensificarea motivarii in sarcini mai grele,
diminuarea motivarii in sarcini mai usoare, descoperirea unor motive mai importante, care sa
amplifice tonusul motivational general la acea invatare sau, eliminarea factorilor negativi,
stresanti din ambianta.

*Reglarea propriu-zisa a problemelor care urmeaza a fi invatate, si care, consta in evaluarea

strategiilor de invatare, in alegerea celei mai convenabile strategii pentru cel in cauza, in
ajustarea strategiilor, in corectarea acestor strategii, in controlul final.