Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
|1
Definitie: BIOS-ul (Basic Input Output System) este o componenta software de baza a
calculatoarelor (placilor de baza a calculatoarelor), care face legatura intre componentele
fizice (hardware) si Sistemul de Operare utilizat pe computerele respectiv.
Prima oara termenul de „BIOS” a aparut la sistemele de operare CP/M (Control Program
for Microcomputers) create pentru microcomputerele Intel 8080/85, reprezentand o parte a
acestui sistem de operare ce avea sarcini in momentul procesului de boot, facand legatura
direct cu componentele hardware.
Cip EEPROM
BIOS-ul, fiind o componenta software, se afla stocat intr-un cip pe placa de baza. Initial
acest cip era o memorie non-volatila ROM (Read-Only Memory), dar, mai recent, pentru ca
era greu de actualizat, acest mediu de stocare a fost inlocuit de memoria non-volatila
EEPROM (Electrically Erasable Programmable Read-Only Memory) care poate fi montat pe
un soclu, fiind astfel usor de inlocuit.
Functiile fundamentale ale BIOS-ului sunt:
1. Verificarea componentelor la pornirea calculatorului (Power On Self-Test sau POST);
2. Incarcarea sistemului de operare de pe disc (HDD) in memoria de lucru;
3. Realizarea legaturii intre sistemul de operare si unele dispozitive fizice care fac parte din
componenta computerului.
Atunci cand calculatorul porneste, prima sarcina a BIOS-ului este sa identifice, sa verifice
si sa initializeze dispozitivele (componentele) calculatorului cum ar fi: placa video, tastatura,
mouse, hard disk etc. Mai mult decat atat, acest software configureaza anumite componente,
setarile fiind salvate intr-o memorie dedicata acestei functii care nu-si pierde datele la oprirea
computerului, aceasta fiind alimentata de o baterie CR2032 (care este cunoscuta si ca baterie
de BIOS “CMOS”)
BIOS-ul are de asemenea interfata grafica ce poate fi accesata apasand un buton specific
de pe tastatura (de cele mai multe ori tasta “DEL”, in functie de placa de baza), la pornirea
calculatorului si unde pot fi configurate anumite setari. In interfata grafica utilizatorul poate :
- configura anumite componente hardware;
- seta ceasul sistemului de calcul (calculatorului);
- activa sau dezactiva componente ale calculatorului;
Rescrierea BIOS-ului
La calculatoarele moderne, BIOS-ul, fiind stocat intr-un cip de memorie rescriptibila,
continutul acestuia poate fi inlocuit sau “rescris”. Inlocuirea acestuia poarta si denumirea de
“flashing BIOS”. Acest lucrur poate fi facut de o aplicatia software, de obicei pusa la
dispozitie de producator. BIOS-ul poate fi rescris pentru a se face upgrade, de cele mai multe
ori cu scopul de a repara anumite bug-uri, iar acest lucru se face cu cu ajutorul unui fisier
cunoscut si sub denumirea de “BIOS image” sau “Imagine BIOS”.
Vulnerabilitati ale cipului de BIOS-ului
Desi utilizarea unui cip EEPROM are un mare avantaj pentru ca i se poate face update
foarte usor de catre utilizator, exista pericolul ca un update sa fie executat necorespunzator sau
abandonat in momentul executarii procesului, ceea ce poate duce la imposibilitatea utilizarii
calculatorului sau a unor componente ale calculatorului, pana la inlocuirea fizica a cip-ului
(daca placa de baza permite acest lucru).
Pentru a evita aceste situatii, noile placi de baza din generatiile recente vin cu un BIOS
mai “securizat” pentru ca foloseste un sistem “boot block” - o portiune a BIOS-ului care
ruleaza intr-un prim pas, apoi putand a i se face update separat. Acesta este un cod sursa
(software) care verifica daca restul de cod sursa a BIOS-ului este intact, inainte de a transfera
controlul complet asupra lui. Daca “boot block” detecteaza probleme, acesta avertizeaza
utilizatorul printr-un mesaj ca procesul de recuperare a datelor trebuie facut prin boot-area de
pe un dispozitiv de stocare precum floppy, CD sau USB memory stick.
1. Standard CMOS Setup. Aici se regasesc optiunile referitoare la configurarea orei si a datei
calculatorului, precum si cele referitoare la unitatile de stocare interne (harddisk-uri, unitati
CDROM-uri, ZIP sau de banda, etc.) BIOS-urile moderne dispun tot in aceasta sectiune si de
functiile de autodetectare a harddisk-urilor in timp ce versiunile mai vechi de BIOS aveau o
sectiune speciala denumita IDE HDD Auto Detection. De regula o detectare automata a
unitatilor de stocare este de ajuns, cu toate ca BIOS-ul permite si modificarea manuala a
specificatiilor hard disk-urilor.
2. BIOS Features Setup sau Advanced BIOS Features cum se mai intalneste ea in
anumite versiuni de BIOS. Principalele setari ale acestei categorii sunt:
1st Boot / 2nd Boot / 3rd Boot (First Boot Device / Second Boot Device / Third Boot Device)
Optiuni: Disabled / IDE-0 / IDE-1 / IDE-2 / IDE-3 / Floppy / ARMD-ZIP / CDROM /
SCSI / Network
Aceasta optiune configureaza ordinea unitatilor de stocare pe care BIOS-ul va cauta un
sistem de operare valid. 1st Boot reprezinta prima unitate de stocare pe care va fi cautat un
sistem de operare. In cazul in care sistemul de operare nu este gasit pe aceasta unitate, se
trece la cele setate la 2nd Boot respectiv 3rd Boot. In cazul placilor de baza care mai au
integrat un controller suplimentar (RAID), optiunea SCSI este inlocuita cu una EXT. La
alegerea acestei optiuni ramane in sarcina BIOS-ului controller-ului suplimentar sa aleaga pe
care din unitatile de stocare de pe acel controller va fi cautat sistemul de operare.
In unele versiuni de BIOS, aceste trei optiuni sunt inlocuite de una singura, denumita Boot
Sequence. Aceasta dispune de setarile:
A, C, SCSI/EXT
C, A, SCSI/EXT
C, CD-ROM, A
CD-ROM, C, A
D, A, SCSI/EXT
E, A, SCSI/EXT
F, A, SCSI
SCSI/EXT, A, C
SCSI/EXT, C, A
A, SCSI/EXT, C
LS/ZIP, C
setarea "System" parola este ceruta in momentul in care se initializeaza sistemul, inainte
sa fie afisat altceva pe ecran.
Aceasta optiune ajuta la echilibrarea timpilor de latenta ai magistralei PCI cu cea ISA.
Magistrala ISA este mult mai lenta decat cea PCI si de aceea ciclii PCI catre sau de la
ISA ar lua mult mai mult timp. Pentru a evita acest lucru, activarea optiunii Delayed
Transaction are ca efect pastrarea intr-o memorie tampon a datelor de la (catre)
magistrala ISA si permite PCI-ului sa functioneze la viteza normala. In concluzie, este
recomandata optiunea "Enabled" care de altfel este si necesara in specificatiile PCI 2.1
AGP Mode
Optiuni: Auto / 1x / 2x / 4x
Aceasta optiune stabileste ce protocol va fi folosit pentru magistrala AGP. AGP 1x este
cel mai vechi standard AGP si are o viteza maxima de 264MB/s. AGP 2x reprezinta o
imbunatatire a lui primei versiuni, dublandu-i viteza (528MB/s) si introducand noi
functii printre care si cea de stocare a texturilor in memoria RAM. AGP4x reprezinta
standardul actual si are o viteza de transfer mai mare decat cea de la AGP2x. Valoarea
recomandata, in cazul in care si placa video suporta, este AGP4x. In cazul in care placa
video nu suporta acest standard, se va folosi unul din standardele mai vechi.
Spread Spectrum
Optiuni: Enabled / Disabled / 0.25% / 0.5% / Smart Clock
In momentul in care generatorul de ceas de pe placa de baza genereaza un tact valoarea
extrema a pulsului genereaza ceea ce se cheama interferenta electromagnetica (EMI -
ElectroMagnetic Interference). Aceasta interferenta poate afecta negativ in anumite
situatii unele placi din calculator, cum ar fi placile de sunet sau cele video. Pentru a
reduce aceasta interferenta se poate activa aceasta optiune ceea ce are ca efect modularea
semnalului. Cu toate acestea, de regula activarea Spread Spectrum scade stabilitatea si
performanta sistemului. O valoare mare (0,5%) reduce mai mult interferenta
electromagnetica, in timp ce o valoare mai mica (0,25%) este mai buna pentru
Asamblarea unui sistem de calcul - Dumitra Gianina-Mihaela – clasa a XI-a A
BIOS – Basic Input-Output System Pagina
|8
Bibliografie:
1. Smart Computing Article - What Is The BIOS? - Computing Basics • Vol.5 Issue 7
(www.smartcomputing.com)
2. http://en.wikipedia.org/wiki/BIOS;
3. http://ro.wikipedia.org/wiki/BIOS;
4. http://www.revistait.ro;
5. http://www.chip.ro;
6. http://scribd.com