CURS NR.

CĂSĂTORIA

Condiţiile de fond necesare încheierii căsătoriei

Prin condiţii de fond se înţeleg acele împrejurări care trebuie să existe la

încheierea căsătoriei pentru ca ea să fie valabilă. Condiţiile de fond la încheierea
căsătoriei se clasifică în funcţie de următoarele criterii astfel:
1. În funcţie de consacrarea lor legislativă:
a. condiţii de fond exprese;
b. condiţii de fond virtuale.

2. În funcţie de sancţiunea care intervine în cazul neîndeplinirii lor:

a. condiţii de fond dirimante;
b. condiţii de fond prohibitive.

3. După scopul pe care-l urmăresc şi elementele a căror existenţă o vizează la

încheierea căsătoriei condiţiile de fond se clasifică în:
a. condiţii de ordin fizic;
b. condiţii de ordin psihic;
c. condiţii de ordin moral.

2. Condiţiile de fond necesare încheierii căsătoriei

Potrivit dispoziţiilor legale, condiţiile de fond necesare încheierii căsătoriei sunt:
– diferenţierea de sex;
– vârsta matrimonială;
– consimţământul viitorilor soţi;
– comunicarea stării sănătăţii.

Diferenţierea de sex este o condiţie de fond virtuală şi dirimantă, rezultând atât

din interpretarea dispoziţiilor vechiului Cod al familiei, cât şi din prima parte a art.
271 noul C. civ. Dovada îndeplinirii ei rezultă din certificatele de naştere ale
viitorilor soţi, care atestă şi sexul persoanei.
Vârsta matrimonială
Vârsta matrimonială este o condiţie expresă şi dirimantă. Codul civil
stabilește ca vârsta minimă pentru încheierea căsătoriei să fie 18 ani. Totuşi, prin
excepţie, pentru motive temeinice (de exemplu, sarcina femeii), minorul care a
împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu
încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui. De asemenea, în această
situaţie, este nevoie, potrivit alin. (2) al art. 272 noul C. civ., de autorizarea
instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. În cazul în
care unul dintre părinţi refuză să încuviinţeze căsătoria, instanţa de tutelă hotărăşte
şi asupra acestei divergenţe, având în vedere interesul superior al copilului. În
cazul în care unul dintre părinţi este decedat sau nu îşi poate manifesta voinţa, este
suficientă încuviinţarea celuilalt părinte.
Dacă nu există nici părinţi, nici tutore care să poată încuviinţa căsătoria, este
necesară încuviinţarea persoanei sau a autorităţii care a fost abilitată să exercite
drepturile părinteşti.
În situaţia în care căsătoria se încheie între cetăţeni români aflaţi la bordul unei
nave româneşti, dar în afara graniţelor ţării, dispensa de vârstă se acordă de
căpitanul navei.
O limită maximă până la care se poate încheia căsătoria nu este stabilită, ceea ce
înseamnă că se pot încheia căsătorii până la o vârstă înaintată şi chiar, in extremis,
înainte de moarte. În aceste cazuri, se legalizează de obicei situaţii de fapt
preexistente (de exemplu, legalizarea unei legături de concubinaj notorie şi
îndelungată). De asemenea, legea nu stabileşte nicio diferenţă maximă de vârstă
între soţi, de unde concluzia că încheierea căsătoriei poate avea loc indiferent de
diferenţa de vârstă care există între ei.

3. Consimţământul viitorilor soţi

Consimţământul viitorilor soţi este o condiţie expresă şi dirimantă. Acesta este
reglementat de dispoziţiile art. 271 noul C. civ.,
Viitorii soţi trebuie să se prezinte împreună la sediul primăriei, pentru a-şi da
consimţământul la căsătorie în mod public, în prezenţa a 2 martori, în faţa
ofiţerului de stare civilă. Poate fi martor la încheierea căsătoriei orice persoană care
are capacitate deplină de exerciţiu. Martorii atestă faptul că soţii şi-au exprimat
consimţământul în vederea încheierii căsătoriei. Nu pot fi martori la încheierea
căsătoriei incapabilii, precum şi cei care, din cauza unei deficienţe psihice sau
fizice, nu sunt apţi să ateste că au fost martori la încheierea căsătoriei.
Pentru a fi valabil exprimat, consimţământul trebuie să îndeplinească
anumite condiţii:
– să fie neviciat;
– să fie actual;
– să fie dat personal şi simultan de viitori soţi;
– să fie constatat în mod direct de ofiţerul de stare civilă.
4. Comunicarea stării sănătăţii
Comunicarea stării sănătăţii este prevăzută în Codul civil de art. 278. În vederea
încheierii căsătoriei, viitorii soţi sunt obligaţi să declare că şi-au comunicat
reciproc starea sănătăţii lor. Dovada îndeplinirii acestei condiţii se face prin
prezentarea certificatelor medicale prenupţiale, în momentul depunerii declaraţiei
de căsătorie, şi prin inserarea în cuprinsul acestei declaraţii a menţiunii că viitorii
soţi şi-au comunicat reciproc starea de sănătate. Certificatele medicale prenupţiale
sunt valabile 14 zile de la data emiterii şi trebuie să cuprindă menţiunea expresă că
persoana se poate sau nu căsători. Examenul medical (serologic, pulmonar şi
neuropsihic) este obligatoriu şi secret (medicul nu inserează în certificat o
explicare a motivelor pentru care nu s-ar putea încheia căsătoria). Comunicarea
reciprocă a stării de sănătate se realizează prin depunerea ca anexă la declaraţia de
căsătorie, care cuprinde şi menţiunea „declarăm că am luat cunoştinţă
reciproc de starea sănătăţii noastre în vederea încheierii căsătoriei”, a actelor
medicale cuprinzând rezultatul examenelor medicale pe care viitorii soţi trebuie să
le facă în vederea încheierii căsătoriei.

6.Lipsa impedimentelor la încheierea căsătoriei

1. Noţiuni generale despre lipsa impedimentelor la încheierea căsătoriei

Impedimentele la încheierea căsătoriei sunt acele împrejurări expres
prevăzute de lege, a căror existenţă împiedică încheierea căsătoriei.
Sunt condiţii negative, numai lipsa lor determinându-l pe ofiţerul de stare
civilă să încheie căsătoria. Impedimentele se invocă împotriva viitorilor soţi pe
calea opoziţiei la căsătorie sau din oficiu de către delegatul stării civile.
Literatura de specialitate clasifică impedimentele la încheierea căsătoriei în
funcţie de următoarele criterii:
1. În funcţie de sancţiunea care intervine în cazul încheierii căsătoriei cu
ignorarea impedimentelor avem:
impedimente dirimante;
impedimente prohibitive.
2. În funcţie de persoanele între care există impedimentele avem:
impedimente absolute;
impedimente relative.
3. În funcţie de domeniul relaţiilor sociale din care izvorăsc anumite
impedimente, acestea se clasifică în:
impedimente de ordin biologic;
impedimente de ordin moral;
impedimente de ordin psihic.
5.2.2. Lipsa impedimentelor la încheierea căsătoriei
Impedimentele la încheierea căsătoriei sunt acele împrejurări expres
prevăzute de lege, a căror existenţă împiedică încheierea căsătoriei. Sunt condiţii
negative, numai lipsa lor determinându-l pe ofiţerul de stare civilă să încheie
căsătoria. Impedimentele se invocă împotriva viitorilor soţi pe calea opoziţiei la
căsătorie sau din oficiu de către delegatul stării civile.
Literatura de specialitate clasifică impedimentele la încheierea căsătoriei în
funcţie de următoarele criterii:
a) în funcţie de sancţiunea care intervine în cazul încheierii căsătoriei cu ignorarea
impedimentelor, avem:
– impedimente dirimante – sunt acelea care, prezente fiind la încheierea căsătoriei,
atrag nulitatea absolută a acesteia, şi anume: existenţa unei căsătorii anterioare
nedesfăcute; rudenia firească în grad prohibit de lege; rudenia izvorâtă din adopţie;
alienaţia şi debilitatea mintală sau lipsa temporară a facultăţilor mintale;
– impedimente prohibitive – sunt acelea care nu atrag nulitatea căsătoriei, ci numai
sancţiuni de natură administrativă, aplicabile funcţionarului care a încheiat
căsătoria în pofida reglementărilor legale. Sunt impedimente prohibitive: adopţia;
căsătoria dintre copiii adoptatorului şi adoptat sau copiii săi, căsătoria între copiii
adoptaţi de aceeaşi persoană şi relaţia izvorâtă din tutelă;
b) în funcţie de persoanele între care există impedimentele, avem:
– impedimente absolute – acelea care împiedică încheierea căsătoriei unei persoane
cu orice altă persoană, ca: starea de persoană căsătorită şi alienaţia sau debilitatea
mintală ori lipsa temporară a facultăţilor mintale;
– impedimente relative – sunt acelea care opresc căsătoria unei persoane numai cu
o anumită categorie de alte persoane, ca: rudenia firească, adopţia şi tutela;
c) în funcţie de domeniul relaţiilor sociale din care izvorăsc anumite impedimente,
acestea se clasifică în:
– impedimente de ordin biologic: relaţia de rudenie firească, care împiedică
încheierea căsătoriei atât din raţiuni de ordin moral, dar şi biologic;
– impedimente de ordin moral: tutela şi adopţia;
– impedimente de ordin psihic: alienaţia sau debilitatea mintală, atât din
considerente de ordin biologic, psihic şi moral.
Se observă că această ultimă clasificare nu este absolută şi că unele condiţii
pot fi cuprinse în mai multe categorii.
Constituie impedimente la căsătorie:
– existenţa unei căsătorii anterioare nedesfăcute (starea de bigamie);
– interzicerea căsătoriei între rude;
– interzicerea căsătoriei între rudele prin adopţie;
– interzicerea căsătoriei între tutore şi persoana minoră;
– interzicerea căsătoriei alienatului mintal şi debilului mintal;
– interzicerea căsătoriei persoanelor lipsite temporar de discernământ;
– interzicerea căsătoriei între persoane de acelaşi sex;
– interzicerea parteneriatelor civile între persoane de sex opus sau de acelaşi sex.
5.2.3. Prezentarea lipsei impedimentelor la încheierea căsătoriei
1. Existenţa unei căsătorii anterioare nedesfăcute (starea de bigamie) . În situaţia în
care o persoană este căsătorită nu poate încheia o nouă căsătorie întrucât se încalcă
principiul monogamiei.
2. Interzicerea căsătoriei între rude. Căsătoria este interzisă între rudele apropiate.
3. Interzicerea căsătoriei între rudele prin adopţie. Este interzisă căsătoria între:
adoptator şi adoptat; ascendenţii adoptatorului şi adoptat; adoptator şi descendenţii
adoptatului; ascendenţii adoptatorului şi descendenţii adoptatului; copii celui care
adoptă şi adoptat; copii celui care adoptă şi copii adoptatului precum şi între cei
adoptaţi de aceeaşi persoană.
4. Interzicerea căsătoriei între tutore şi persoana minoră.Legiuitorul a înţeles să
oprească căsătoria încheierea căsătoriei şi minorul aflat sub tutela sa, deoarece
perspectiva unei astfel de căsătorii ar aduce minorului prejudicii morale (fiindcă
tutorele trebuie să se îngrijească de minor întocmai ca un părinte) sau chiar
materiale.
5. Interzicerea căsătoriei alienatului mintal şi debilului mintal. Alienaţia şi
debilitatea mintală constituie impediment la căsătorie atât în cazul în care au fost
constatate prin procedura specială a interdicţiei, cât şi în cazul în care nu au fost
constatate printr-o asemenea procedură, deoarece legea nu distinge.
6. Interzicerea căsătoriei persoanelor lipsite temporar de discernământ. Lipsa
vremelnică a facultăţilor mintale constituie o piedică legală temporară la încheierea
căsătoriei.
7. Interzicerea căsătoriei între persoane de acelaşi sex. În situaţia în care cei doi
viitori soţi sunt de acelaşi sex căsătoria lor nu va putea avea loc fiind lovită de
nulitate absolută.
2..2.4. Dovada inexistenţei impedimentelor la încheierea căsătoriei .Viitorii soţi au
obligaţia de a preciza în declaraţia de căsătorie că nu există nicio piedică pentru
încheierea căsătoriei. Terţele persoane sau ofiţerul de stare civilă vor putea face
dovada existenţei unor asemenea împrejurări.
Dacă în urma verificărilor pe care ofiţerul de stare civilă este obligat să le
facă se va constata existenţa unui impediment la încheierea căsătoriei, cererea de a
încheia căsătoria va fi respinsă.

5.3.Condiţiile de formă necesare încheierii căsătoriei

 Condiţiile de formă ale actului juridic al căsătoriei se referă la procedura
deîncheiere a căsătoriei, desfăşurată în etape, prin care se urmăreşte, pe de o parte,
asigurarea respectării condiţiilor de fond prescrise de lege (existenţa condiţiilor de
fond şi lipsa impedimentelor), iar pe de altă parte garantarea recunoaşterii publice a
căsătoriei şi întocmirea înscrisului doveditor al acesteia.
În prima etapă, pregătitoare, sunt îndeplinite o serie de formalităţi prealabile
şi necesare încheierii căsătoriei: depunerea declaraţiei de căsătorie de către viitorii
soţi; îndeplinirea de către ofiţerul de stare civilă a îndatoririlor impuse de lege cu
privire la verificarea îndeplinirii condiţiilor de valabilitate a căsătoriei şi de
asigurare a elementelor de publicitate a încheierii căsătoriei.
În cea de-a doua etapă are loc încheierea propriu-zisă a căsătoriei, în condiţii
de solemnitate şi publicitate. Imediat după încheierea căsătoriei este întocmit actul
de stare civilă doveditor.

1. Declaraţia de căsătorie
Aceasta se va face, potrivit art. 280 alin. (1) noul C. civ., „la primăria unde
urmează a se încheia căsătoria”. Ca excepţie, declaraţia de căsătorie se poate face
şi în alt loc, în cazurile expres prevăzute de lege. În situaţia în care viitorul soţ este
minor, părinţii sau, după caz, tutorele vor face personal o declaraţie prin care
În situaţia în care unul dintre viitorii soţi sau tutorele nu se află în localitatea
unde urmează a se încheia căsătoria, declaraţia de căsătorie se face la primăria în a
cărei rază teritorială îşi au domiciliul sau reşedinţa, care o transmite, în termen de
48 de ore, la primăria unde urmează a se încheia căsătoria.

2. Opoziţia la căsătorie
Opoziţia la căsătorie sau opunerea la căsătorie este actul prin care o persoană
aduce la cunoştinţa ofiţerului de stare civilă existenţa unei împrejurări care
constituie impediment la căsătorie sau neîndeplinirea unei condiţii de fond pentru
încheierea valabilă a căsătoriei.

Condiţiile de formă prevăzute de lege pentru momentul încheierii căsătoriei

se referă la: localitatea şi locul unde se încheie căsătoria; competenţa ofiţerului de
stare civilă; solemnitatea şi publicitatea celebrării căsătoriei.
1.Localitatea şi locul unde se încheie căsătoria
Localitatea în care se va încheia căsătoria este determinată de domiciliul sau
de reşedinţa oricăruia dintre viitorii soţi. Domiciliul acestora se dovedeşte prin
cărţile de identitate ale celor doi viitori soţi. Reşedinţa acestora se dovedeşte prin
viza de flotant.

2. Competenţa ofiţerului de stare civilă

Competenţa ofiţerului de stare civilă se determină sub întreit aspect:
• Competenţa personală (ratione personae;
• Competenţa teritorială (ratione loci);
• Competenţa materială (ratione materiae).

3. Încheierea căsătoriei

Ofiţerul de stare civilă la data fixată pentru celebrarea căsătoriei va proceda

în felul următor:

• identifică pe baza actelor de identitate viitorii soţi şi constată că nu sunt opoziţii şi

impedimente la încheierea căsătoriei;
• în cazul soţilor minori, considerăm că acesta este momentul în care se mai poate
da încuviinţarea părinţilor, dacă nu a fost dată anterior;
• constată că sunt îndeplinite condiţiile de fond la încheierea căsătoriei, după ce ia
consimţământul ambilor candidaţi;
• ia consimţământul viitorilor soţi în vederea încheierii căsătoriei;
• declară căsătoria încheiată pe baza consimţământului viitorilor soţi;
• citeşte dispoziţiile referitoare la drepturile şi obligaţiile soţilor;
• întocmeşte actul de căsătorie în registrul de stare civilă corespunzător, act semnat
de ofiţerul de stare civilă, de soţi (cu numele care s-au învoit să-l poarte în timpul
căsătoriei) şi de cei doi martori;
• ofiţerul de stare civilă face menţiune pe actul de căsătorie despre regimul
matrimonial ales;
• face menţiunea pe buletinul de identitate al soţului care şi-a schimbat numele;
• eliberează soţilor certificatul de căsătorie.

4. Solemnitatea şi publicitatea încheierii căsătoriei

Solemnitatea încheierii căsătoriei constă în următoarele:

• căsătoria se încheie în faţa ofiţerului de stare civilă;

• căsătoria se încheie la sediul autorităţii competente;
• căsătoria se încheie în prezenţa efectivă şi concomitentă a viitorilor soţi, care îşi
exprimă personal consimţământul;
• căsătoria se încheie în prezenţa a doi martori;
• căsătoria se încheie la data stabilită;
• căsătoria se încheie numai după ce constată îndeplinirea tuturor condiţiilor pentru
încheierea valabilă a acesteia.
Publicitatea încheierii actului juridic al căsătoriei reclamă asigurarea accesului
oricărei persoane care doreşte să asiste la ceremonie, fără a fi necesară prezenţa
efectivă a publicului.

5. Momentul încheierii căsătoriei

Momentul încheierii căsătoriei este acela în care ofiţerul de stare civilă
constată existenţa consimţământului viitorilor soţi, îndeplinirea tuturor condiţiilor
pentru încheierea unei căsătorii valabile şi îi declară căsătoriţi.

Formalităţi ulterioare încheierii căsătoriei

1. Întocmirea actului de căsătorie
Ofiţerul de stare civilă după încheierea căsătoriei, întocmeşte, de îndată,
actul de căsătorie, în registrul actelor de stare civilă, care se semnează de către soţi,
de cei 2 martori şi de către ofiţerul de stare civilă.”
De asemenea, ofiţerul de stare civilă face menţiune pe actul de căsătorie
despre regimul matrimonial ales. El are obligaţia ca, din oficiu şi de îndată, să
comunice la registrul prevăzut la art. 334 alin.1, precum şi după caz, notarului
public care a autentificat convenţia matrimonială o copie de pe actul de căsătorie.

2. Dovada căsătoriei
Căsătoria se dovedeşte cu actul de căsătorie şi prin certificatul de căsătorie
eliberat pe baza acestuia.

Bibliografie
1. Emese Florian, Dreptul familiei, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2018
2. Codruta Hageanu, Dreptul familiei si actele de stare civila, Editura Universul Juridic,
București, 2017
3. Ioan Dorel Romosan , Dreptul Familiei, Ed. Universul Juridic, București, 2014