Țurea Alexandru-Nicolae (Master an II)

Impedimente la căsătorie, perspectivă legală și teologică

Cele două părți ale acestui eveniment din viața omului sunt strâs legate și complementare, deci
trebuie să vedem cum privesc ambele perspective și care sunt diferențele și asemănările pentru a le
înțelege deplin. Astăzi se vorbește despre două tipuri de căsătorie, cea civilă și cea religioasă, a doua
având nevoie de confirmarea primei pentru a putea fi efectuată legal și moral. Din punct de vedere
legal sau civil, conform art. 259 alin. 1 din legea 287/2009 „Căsătoria este uniunea liber consimţită
între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii.”. O definiție scurtă a actului conform
dreptului canonic ar fi „Sfânta Taină a Cununiei este lucrarea sfântă prin care se desăvârșește prin
har înțelegerea între două persoane, prin care acestea încheie căsătoria.”
Având o idee generală despre eveniment trebuie să ne concentrăm pe subiectul general, adică
impedimentele la căsătorie. Înainte de impedimente (condții negative) totuși trebuie să vedem și
condiții pentru efectuarea căsătoriei. Astfel, din punct de vedere legal avem: diferența de sex
prevăzută în articolul 271, vârsta legală pentru căsătorie (18 ani) conform articolului 272 avand și
excepție [pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în
temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea
instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. în cazul în care unul dintre
părinţi refuză să încuviinţeze căsătoria, instanţa de tutelă hotărăşte şi asupra acestei divergenţe,
având în vedere interesul superior al copilului. Dacă unul dintre părinţi este decedat sau se află în
imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, încuviinţarea celuilalt părinte este suficientă.Dacă nu există
nici părinţi, nici tutore care să poată încuviinţa căsătoria, este necesară încuviinţarea persoanei sau a
autorităţii care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti.Legea nu stabileşte o vârstă maximă
peste care căsătoria să nu poată fi încheiată. Sunt situaţii când căsătoria se încheie in extremis
vitae (în pragul morţii), pentru a legaliza, de regulă, situaţii de fapt preexistente. Legea nu impune
nici o anumită diferenţă de vârstă minimă sau maximă, astfel încât căsătoria se poate încheia oricare
ar fi diferentele de vârstă între soti.] și consimțământul ambilor soți conform articolului 271.
Din punct de vedere teologic, conform dreptului canonic, condițiile sunt împățite în patru
categorii religioase, morale, fizice și sociale. Condițiile religioase sunt: credința ortodoxă, botezul
valid, calitatea de membru al Bisericii cu toate drepturile, să nu fie logodită bisericesc cu altă
persoană, sa nu fie căsătorită (bisericesc sau civil), să nu fie căsătoriți de trei ori, să nu fie înrudiți
spiritual sau religios, să nu aibe altă confesiune, partea bărbătească să nu fie hirotonită sau hirotesită
în vreo treaptă, și să nu fi depus votul monahal. Condițiile morale sunt: să fie constienți și
responsabili, consensul căsătoriei, să fie morali, persoanele care se căsătoresc cu candidații la
preoție să fie fecioare și să nu fie înrudite prin adopție sau înfiere. Condițiile fizice sunt: să nu fie de
același sex, să nu aibe boli ce duc la înrăutațirea stării de sănătate a celuluilalt sau a urmașilor, să nu
fie lipsit de organele genitale normale, vârsta minimă căsătoriei, să fie potenți, să fie prezenți în mod
fizic și să nu fie înrudite fizic. Condițiile sociale sunt: să fie cetățeni ai statului, să aibă deplină
libertate socială, să aibă aprobarea autorității superioare sau a organelor competente și să fie
căsătoriți civil și prezentarea dovezii.
Din punct de vedere teologic aceste condiții sunt de cele mai multe ori impedimente și nu are rost
revenirea detaliată asupra acestor aspecte.
Impedimentele legale sunt în trei categorii dirimante și prohibitive, absolute și relative și fizice,
psihihice și morale.
Impedimentele sunt dirimante atunci când încălcarea lor atrage sancţiunea nulităţii absolute a
căsătoriei. în categoria impedimentelor dirimante intră: bigamia, rudenia de sânge, rudenia în linie
dreaptă rezultată din adopţie, alienaţia ori debilitatea mintală, căsătoria între persoane de acelaşi sex.
Impedimentele prohibitive nu atrag nulitatea absolută a căsătoriei, ci doar sancţiuni administrative
pentru funcţionarul care nu a fost vigilent în a le observa. Sunt impedimente prohibitive cele privind
căsătoria între copiii adoptatorului cu adoptatul sau copiii săi (deci între fraţi prin adopţie), precum
şi între tutore şi persoana minoră aflată sub tutelă.
  Impedimentele sunt absolute când ele opresc căsătoria faţă de orice persoană. Sunt impedimente
absolute: bigamia, alienaţia ori debilitatea mintală şi căsătoria între persoane de acelaşi sex. Când
căsătoria este oprită numai faţă de anumite persoane, impedimentele sunt relative, astfel sunt:
rudenia firească, adopţia, tutela.
Impedimentele de ordin fizic se justifică prin raţiuni biologice, fiziologice şi morale (de exemplu,
rudenia de sânge), impedimentele rezultând din înfiere şi tutelă se justifică prin raţiuni de ordin
moral, impedimentele rezultând din alienaţie şi debilitate se justifică prin raţiuni biologice, psihice şi
sociale.
Dovada existenţei impedimentelor la căsătorie. Potrivit art. 281 Noul Cod Civil, viitorii soţi sunt
obligaţi să arate în chiar cuprinsul declaraţiei de căsătorie că între ei nu există nicio piedică legală la
căsătorie, adică niciun impediment. Dacă declaraţiile lor sunt false, orice persoană poate face în
scris opoziţie la căsătorie (art. 285) sau chiar delegatul de stare civilă, din oficiu, dacă se întemeiază
pe probe certe (art. 286).
Impedimentele în mod clar sunt: bigamia sau statutul de căsătorit, rrudenia de sânge (linie
dreapta la infinit și cele în linie colaterală până la gradul al IV-lea inclusiv), rudenia rezultată prin
adopție, starea de tutelă, starea de alienare sau debilitate mintală și căsătoria între persoane de
același sex.
În concluzie, cele două părți au elemente comune, cât și distincte, dreptul canonic, respectiv
perspectiva teologică având o gamă mai variată și detaliată a impedimentelor ce are ca scop armonia
și bunăstarea celor ce urmează să se căsătorească.