Cap II:Viața duhovnicească și nevoințele ei.

Exemplu Sfântului Simeon Noul Teolog

"Sfântul Simeon Noul Teolog s-a născut în anul 949 în Galteea (Paflagonia) şi a studiat în
Constantinopol. Tatăl său l-a pregătit pentru o carieră în avocatură şi pentru o scurtă perioada
tânărul a ocupat o poziţie înaltă la curtea imperială. La vârsta de 14 ani l-a întâlnit pe renumitul
părinte Simeon Piosul la mănăstirea Studion, care avea să-i marcheze adânc dezvoltarea
spirituală. Tânărul a rămas în lume pentru mai mulţi ani, pregătindu-se pentru viaţa monahală
sub ascultarea părintelui, iar când a împlinit 27 de ani a intrat în mănăstire.

Sf. Simeon Piosul i-a recomandat tânărului să citească scrierile Sf. Marcu Ascetul pe lângă
alţi scriitori spirituali. El a citit acele cărţi cu atenţie şi punea în practică ceea ce citea. În mod
deosebit l-au impresionat trei puncte din cartea Sf. Marcu "Despre legea duhovnicească" ( Vol.
I din Filocalie).

În primul rând, trebuie să-ţi asculţi conştiinţa şi să faci ce-ţi spune ea, dacă doreşti să-ţi
vindeci sufletul. În al doilea rând, numai prin îndeplinirea poruncilor poţi atrage asupra ta harul
Sfântului Duh. În al treilea rând, cel ce se roagă numai trupeşte fără cunoştinţa spirituală este
ca şi orbul care a strigat, "Fiul lui David, ai milă de mine" (Luca 18, 38)1. Când orbul şi-a
recăpătat vederea, atunci L-a numit pe Hristos Fiul lui Dumnezeu. (Ioan 9, 38).

Simeon s-a rănit cu dragostea pentru frumuseţea duhovnicească şi a încercat să o

dobândească. Pe lângă pravila dată de părintele său, conştiinţa îi spunea să mai adauge câţiva
psalmi şi metanii, repetând constant "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!" Bineînţeles că
şi-a ascultat conştiinţa.În timpul zilei ajuta oamenii nevoiaşi care locuiau în palatul lui Patricius,
iar noaptea rugăciunile lui se prelungeau, prinzându-l miezul nopţii la rugăciune.

Odată, în timp ce se ruga, o lumină divină, foarte strălucitoare, a coborât asupra lui, inundând
camera. N-a văzut decât lumina în jurul său şi nu a mai simţit pământul de sub el. I s-a părut că

1
Biblia sau Sfânta Scriptură Tipărită cu Binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române cu Aprobarea Sfântului Sinod,EIBMOR,București,2008.
el însuşi s-a transformat în lumină. Apoi mintea i-a urcat la ceruri şi a văzut o a doua rază, mai
strălucitoare ca cea dintâi, iar la capătul ei părea că se află Sf. Simeon Piosul, cel care i-a dat
spre citire scrierile Sf. Marcu Ascetul.

La şapte ani după această viziune, Sf. Simeon a intrat în mănăstire, unde a înăsprit postul şi
privegherea, învăţând lepădarea de sine. Vrăjmaşul mântuirii noastre i-a ridicat pe fraţii din
mănăstire împotriva Sf. Simeon, care era indiferent la laudele sau reproşurile altora. Datorită
nemulţumirilor din mănăstire, Sf. Simeon a fost trimis la mănăstirea Sf. Mamas din
Constantinopol.

El a fost tuns în schima monastică acolo, înăsprindu-şi nevoinţele duhovniceşti.Prin citirea

Sfintelor Scripturi şi a scrierilor sfinţilor părinţi, precum şi prin conversaţiile pe care le purta cu
sfinţi părinţi, el a atins un nivel duhovnicesc înalt îmbogăţindu-şi cunoştinţele cele ziditoare de
suflet.

Prin anul 980, Sf. Simeon a fost făcut egumen al Mănăstirii Sf. Mamas şi a rămas în funcţie
timp de 25 de ani. El a reparat şi restaurat mănăstirea care a suferit din cauza neglijenţei fraţilor
şi a impus ordine în viaţa călugărilor mănăstirii.Această disciplină monastică strictă pe care se
lupta sfântul să o respecte, a adus multe nemulţumiri în rândul fraţilor.

Prin anul 1005, Sf. Simeon şi-a dat demisia din funcţia de egumen în favoarea lui Arsenius,
stabilindu-se undeva lângă mănăstire, în linişte.

În anul 1021 sfântul a adormit în pace întru Domnul. În timpul vieţii sale a primit darul
facerii de minuni şi chiar după moartea sa s-au petrecut numeroase minuni, printre care şi
găsirea miraculoasă a icoanei sale."2

"Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ccea ce sunt,si harul Lui care este în mine n-a fost în
zadar,ci m-am ostenit decât ei toți. Dar nu eu ci harul Lui Dumnezeu care este în mine" (I
Cor,15,10;)3 Plecând de la acest îndemn Sf.Simion ne explică faptul că atunci când vrem să
ajungem să îl cunoaștem pe Dumnezeu prin experiențe duhovnicești,nu noi suntem cei care
prin efort și ascezâ ajungem să Îl cunoaștem ci harul Său este cel care ne duce la cunoaștere.Tot
odată nu trebuie să excludem faptul că pentru a atrage harul Lui Dumnezeu,avem nevoie de

2
https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-cuvios-simeon-noul-teolog.
3
Biblia sau Sfânta Scriptură Tipărită cu Binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române cu Aprobarea Sfântului Sinod,EIBMOR,București,2008.
asceză sau nevoințe pentru a putea să ne despătimim.Nepătimirea în viziunea Sfântului Simeon
este un lucru primordial pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu.

"Desigur, foarte mulți oameni și fiecare din alt motiv s-au dedat acestor practici,dar foarte
puțini și foarte rari sunt aceia care le-au început având o temă bine înrădăcinată,o iubire de
Dumnezeu unită cu o credință de nezdruncinat"4.Prin acest paragraf se sublinează faptul că sunt
mulți cei care pornesc spre a-L cunoaște pe Dumnezeu,dar sunt foarte puțini cei care și
reușesc.Pentru a putea să ajungem acolo unde ne-am propus noi ca si creștini nu ar trebui să ne
descurajeze acest fapt,dar tot odată ar trebui să ne punem nădejdea in Hristos și să facem tot ce
stă în putința noastră să ne despătimim.

Postul,milostenia,privegherea și dragostea față de Dumnezeu și față de aproapele nostru sunt

căi prin care creștinul fie el si cel contemporna ajunge să se curețe de păcate și să atragă harul
lui Dumnezeu asupra sa.Acesta din urmă fiindui absolut vital pentru a putea să ajungă la
desăvârșire."Numai Duhul ne duce la măsura de fii ai Tatălui.Deci scopul nostru trebuie să fie
permanent dobândirea Duhului Sfânt"5.

În fond ce caută creștinii care pornesc pe acest drum? Ce este harul lui Dumnezeu și de ce
trebuie să îl dobândim? Aceste două întrebări frământă pe orice creștin care dorește să urmeze
pe calea credinței și să împlinească poruncile lui Dumnezeu.

V-om încerca încontinuare să lămurim acest lucru din perspectiva Sf.Simeon.Omul sau
creștinul are ca și scop al acestei vieți mântuirea sau îndumnezeirea sa. Acest lucru este posibil
doar ascultând și învătând tainele Bisericii și a lui Dumnezeu și lucrarea acestora cu ajutorul
harului lui Dumnezeu care ne luminează și ne încredințează că suntem pe drumul cel bun.

" Omul care caută mântuirea aude la început învățătura lui Iisus Hristos și a Sfinților Apostoli
cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu,apoi învață toate tainele prin însuși Duhul cel
Mângâietor,atât prin lucrare cât și prin experiență."6De aici deducem faptul că sunt două căi de
cunoaștere a lui Dumnezeu și de a dobândi mântuirea.Prima cale fiind aceea a ascultării
învățăturii Apostolilor și a lui Hristos cu privire la cuvântul întrupat și a tainelor Bisericii,iar

4
Comorile Pustiei,Sfântul Simeon Noul Teolog,Țelul Vieții creștine,Ed.Anastasia București 1996,pag117.
5
Comorile Pustiei,Sfântul Simeon Noul Teolog,Țelul Vieții creștine,Ed.Anastasia București 1996,pag125.
6
Ibidem,pag36.
mai apoi punerea în lucru a celor ascultate( prin mersul la Biserică,milostenie,lupta cu
păcatul,iubirea vrășmașilor),cât și prin experiențele duhovnicești.

Cu privire la cea dea doua întrebare Sf.Simeon definește harul astfel:"Harul este o
dumnezeiască luminare,onebiruită putere divină,care tămăduiește și întărește pe omul
neputincios ...Acest har se mai poate numi o putere gândită a dumnezeirii lui Hristos,căci
Hristos este adevărata lumină,care luminează în Duhul Sfânt pe orice om care intră în lumea
faptelor bune."7

"Nevoitorul trebuie să se sîrguiască să fie liber.El trebuie să se depărteze nu numai de faptele

rele ci si de gândurile și de înțelesurile contrare,și să petreacă pururea în cugetări folositoare
de suflet și duhovnicești,ca astfel să rămână fără griji pentru cele ale vieții pământești"8

Pâna în acest punct am dorit să subliniez în câteva rânduri începutul vieții duhovnicești
din perspectiva Sf.Simeon și tot odată drumul pe care orice creștin îl are de parcurs dacă
dorește mântuirea.Însa tot același Sfânt parinte ne indică faptul că pe acest drum anevoios și
plin de încercări nu trebuie să mergem singuri,ci la fel ca cei doi Apostoli care călătoreau
spre Emaus,noi creștinii trebuie să călătorim pe drumul vieții duhovnicești alături de părintele
nostru duhovnicesc. Având îndemnul Mântuitorului care spune:" Căci unde sunt doi sau trei
,adunați în numele meu,acolo sunt și Eu,în mijlocul lor."Mat,18,20.

Rolul părintelui duhovnicesc în viața creștinului este extrem de important,deoarece acesta

este cel care te aduce pe făgașul credinței și care te naște de fiecare dată prin Sfânta
Spovedanie, totodată el este cel care te ajută să înțelegi fiecare experiență duhovnicească pe
care o trăești.Trebui să înțelegem faptul că nu putem ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu fără
duhovnic."Deci numai aceea care și-au stabilit cu claritate fundamentul credinței și al nădejdii
lor pe piatra ascultării față de tatăl duhovnicesc și îndrumătorul lor spiritual,și care fără ezitare
și cu supunere ascultă poruncile lui ca venind direct din gura lui Dumnezeu, aceștea reușesc
curând să se lepede de sine."9

Vedem așadar că duhovnicul în opinia Sf.Simeon este și tatăl nostru,dar și cel prin care ne
vorbește Dumnezeu.Toate nevoințele pe care Sf.Simeon le făcea,le săvârșea numai cu
bagoslovenie de la duhovnic,fără ai ieși din cuvânt pentru a se putea desăvârși.

7
Ibidem,pag37.
8
Filocalia Sfintelor Nevoințe Ale Desăvârșirii 6,Ed.Humanitas,București1997,pag27.
9
Comorile Pustiei,Sfântul Simeon Noul Teolog,Țelul Vieții creștine,Ed.Anastasia București 1996,pag117.
 "Sub influența ,se pare,a lecturii cărților duhovnicești,îndepsebi a Vieților Sfinților,tânărul
Simeon resimte adânc ticăloșia stării sale și începu să caute o persoană sfântă spre a-l călăuzi
și a-l împăca cu Dumnezeu"10. După intrarea în mănăstire a Sf.Simeon acesta primul lucru pe
care îl face este să intre sub ascultarea duhovnicului său.Vedem din citatul de mai sus
că,creștinul în natura lui caută să se împace cu Dumnezeu,iar duhovnicul este cel care îi poate
oferi acest lucru.

" O dată ce te-ai predat pe tine întreg părintelui tău duhovnicesc,să știi că ești ca un
străin,față de toate care te atrag în afară:oameni,lucruri,bani. Fără de el nimic să nu voiești să
faci ori să împlinești în privința acestora."11

"Căci față de ajutorul și sprijinitorul meu, adică față de sfântul tău ucenic și apostol, ca și
față de Tine Însuși care m-ai plămădit, aveam suflet plin de cinstire, de prețuire și de dragoste,
căzând la picioarele sale zi și noapte și rugându-l stăruitor:< Dacă poți ceva ajută-mi!>, în
încredințarea că tot ceea ce el vorbește, poate la tine. "12

10
În Lumina lui Hristos,Sfântul Simeon Noul Teolog,Viața,Spiritualitatea,Învățătura,Ed.Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,București 1997,pag10.
11
Filocalia Sfintelor Nevoințe Ale Desăvârșirii 6,Ed.Humanitas,București1997,pag23.
12
În Lumina lui Hristos,Sfântul Simeon Noul Teolog,Viața,Spiritualitatea,Învățătura,Ed.Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,București 1997,pag91
 Cap.III. Experiențele duhovnicești ale Sfântului
Simeon Noul Teolog,comparativ cu experiențele
duhovnicești contemporane.

1.Nepătimire.
" Dar întrebarea este: ce este nepătimirea? Judecând după formarea filologică a cuvântului,
acest concept pare negativ; nu cumva şi realitatea înţelesului lui este negativă? Nu cumva prin
aceasta se înţelege o “dezbrăcare” a vieţii? Nicidecum. Nepătimirea, în înţelesul creştin, nu
înseamnă a se “dezbrăca” de fiinţă, ci a se înveşmânta cu o viaţă nouă, sfântă, veşnică, adică
cu Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: “... noi nu voim să ne dezbrăcăm, ci să ne îmbrăcăm,
ca ce este muritor să se înghită de viaţă” (2 Cor 5,4).Tânjind spre nepătimire, nevoitorul
ortodox tânjeşte spre o împărtăşire vie şi adevărată cu Dumnezeu pe care-L ştie a fi
nepătimitor."13 Sf.Simeon ne dă o definiție a nepătimirii:"Eu socot că nepătimirea nu constă
numai în abținerea de la satisfacerea patimilor precum și în îndepărtarea de acestea,ci, mai
mult, în lepădarea minții noastre de închipuirile acestora..."14. Tot el insintă și pe faptul că
nepătimirea are ca latură pozitivă o înălțare deasupra cerului,asemenea unui vultur care vrea
să zboare și își deschide aripile larg.

Nepătimirea în viziune Sfantului este o treaptă superioară sfințeniei,care are în sine diferite
trepte și care este izvorâtoare de virtuți.

"Una este nepătimirea inimii, altceva este nepătimirea trupului; cea dintâi sfințește trupul,
pe când cea de-a doua ,singură, prin sine însăși, nu folosește la nimic celui care o are."15

13
https://ro.orthodoxwiki.org/Nep%C4%83timire.
14
În Lumina lui Hristos,Sfântul Simeon Noul Teolog,Viața,Spiritualitatea,Învățătura,Ed.Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,București 1997,pag383.
15
Ibidem,pag 385.
 "Una este smerenia în cuvinte,altceva este smerita cugetare; de asemenea una este
smerenia, altceva este floarea smereniei, una sunt rod și frumusețea rodului și delceața lui,
altceva sunt energiile care decurg din acesta."16

Există, chiar și în vremea noastră,oameni nepătimitori,sfinți plini de lumina lui Dumnezeu.

2.Vederea Luminii Dumnezeiești.

Prima experiență din viața Sfântului Simeon a vederii luminii necreate a lui Dumnezeu a fost
umplut de o lumină care îl face să se bucure și să își piardă conștiința. Pentru a arăta încă o
dată importanța duhovnicului Sf.Simeon atribuie această vedenie multei rugăciuni ale
duhovnicului său.

"Deodată ( pe când zicea:<O,Doamne, milostiv fii mie păcătosului>,mai mult cu duhul decât
cu gura) deasupra lui străluci de sus,în chip arătat,o iluminare dumnezeiască ce umplu întreg
locul.Pe deasupra,adolescentului nu-și mai dădu seama,uită dacă se află într-o casă ori dacă
se află sub acoperiș.Căci,din toate părțile, el nu vedea decât lumină..."17

16
Ibidem,pag 385.
17
Ibidem,pag230.