Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Din Iași

Facultatea de Teologie Ortodoxă:"Dumitru Staniloae."

Iubirea de vrășmaș în concepția Părintelui:

Justin Pâvu

Lucrare de seminar la disciplina

Spiritualiatae Ortodoxă-Ascetica și Mistica

Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Din Iași

Facultatea de Teologie Ortodoxă:"Dumitru Staniloae."

 Capitolul I:Date Biografice
Părintele Iustin s-a născut, conform Registrului Matricol al Mănăstirii Secu, la 10
februarie 1919, de ziua Sfântului Mare Mucenic Haralambie, în satul Petru Vodă,
comuna Călugăreni (acum Poiana Teiului), judeţul Neamţ, în familia unor români
ortodocşi foarte evlavioşi, şi a fost botezat cu numele Iosif.

La vârsta de 17 ani, în 1936, Pr. Iustin intra la Mănăstirea Durău. După un an

participă la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, iar după 2 ani din cauză
închiderii seminarului, va pleca la seminariul din Râmnicu-Vâlcea.

În anul 1940 este tuns în monahism, la 7 octombrie 1940 este hirotonit ierodiacon,
iar în 20 august 1942 este hirotonit ieromonah. În perioada 1942-1944, Părintele
Iustin Pârvu este numit preot misionar pe Frontul de Est, din Neamţ până la Odesa,
participând, împreună cu „Divizia 4 Vânători de Munte”, la luptele din cel de-Al
Doilea Razboi Mondial.

După război îşi continua studiile la Seminarul din Roman, însă în anul 1948, anul
absolvirii seminarului, la 14 mai, este arestat pe motive politice și propagandă
religioasă, peste şaisprezece ani urmând a trece pe rând prin închisori precum
Roman, Suceava, Aiud, Baia Sprie, Gherla, la Colonia de muncă Periprava, şi toate
acestea pentru dragostea față de Hristos și neam.

Alte date biografice despre pr Justin:

 Născut pe 10 februarie 1919, la Poiana Largului, Neamț.

 1936, intră frate la Mănăstirea Durău.
 1938-1940 devine membru activ la Mișcării Legionare
 1939, se înscrie la Seminarul teologic de la Mănăstirea Cernica.
 1942 – 1944, numit preot misionar pe frontul de est până la Odessa.
1
 1948, este arestat pe motive politice și condamnat la 12 ani închisoare. Trece
prin închisorile Suceava, Văcărești, Jilava și Aiud. În ultima clipă, înainte de a
fi trimis la "reeducare" la Pitești, este trimis să muncească, deținut fiind, în
mină la Baia Sprie.
 1960, este condamnat la încă patru ani de temniță pentru că nu s-a lepădat de
credință.
 1964, este eliberat și devine muncitor forestier.
 1966 – 1975, preot-monah la Mănăstirea Secu.
 1975 – 1990, viețuiește la Mănăstirea Bistrița.
 1990 – 1991, este preot slujitor și duhovnic la Mănăstirea Secu.
 1991, întemeiază Mănăstirea de la Petru Vodă - Neamț, al cărei stareț și
principal duhovnic este.
 2000, ridică un schit de maici lângă Mănăstirea Petru Vodă, o casă de
educație pentru copii și o bolniță.
 2003, înființează o publicație de învățătură și atitudine ortodoxă, cu apariție
lunară, numită Glasul Monahilor.
 2008, la data de 2 noiembrie este ridicat din gradul de Protosinghel la cel
de Arhimandrit.
 2008, înființează o nouă publicație de gândire și trăire românească,
numită ATITUDINI.
 2009, este inițiatorul campaniei împotriva actelor cu cip, lansând un APEL
către țară
 Decedat la 16 iunie 20131

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_P%C3%A2rvu.

2
 Capitolul al-II-lea: Iubirea de vrășmași în viziunea Sfinților Părinți:

Prin iubirea vrăjmaşilor, a duşmanilor noştri, ne facem fiii Celui Preaînalt, fiii lui
Dumnezeu. Iubirea vrăjmaşilor este cea mai mare virtute creştină. Fără această
virtute nu ne mântuim, nu dobândim împărăţia cerurilor. Pentru împlinirea acestei
porunci, avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne dă acest ajutor în
măsura în care ne rugăm şi ne smerim luând aminte la faptul că Dumnezeu ne-a
iertat, cum scrie Sfântul Apostol Pavel, când eram vrăjmaşii Lui prin
necunoaşterea Lui şi, mai ales, prin păcatele noastre prin care ne împotrivim
împlinirii poruncilor Lui. Dumnezeu ne-a iertat din nemărginita Lui iubire arătată
prin trimiterea Fiului Său în lume, Care S-a întrupat şi a pătimit şi a murit pe Cruce
(Romani 5, 10)2.

Mântuitorul ne spune să facem bine vrăjmaşilor noştri (Luca 6, 35), să ne rugăm,

să-i binecuvântăm şi să nu-i blestemăm (Matei 5, 44)3. Să nu răsplătim răul pe care
ni-l fac cu răul. Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă şi sfatul acesta: „Să-i salutăm noi
pe vrăjmaşii noştri şi să nu aşteptăm să ne salute ei“. În acest sens, avem multe
pilde din vieţile Sfinţilor. De exemplu, amintesc de una din Pateric, o carte cu
povăţuiri ale sfinţilor pustnici din vremea Sfântului Antonie cel Mare: un bătrân a
oferit unui alt bătrân o locuinţă, o chilie călugărească. Aceste două chilii erau
aproape una de alta. După un timp, bătrânul care a primit chilia spre folosinţă era
cercetat pentru povăţuiri duhovniceşti de mai multe persoane decât bătrânul care a
dat chilia. Din lucrarea diavolului, s-a iscat mare vrăjmăşie între cei doi bătrâni.

2
Biblia sau Sfânta Scriptură Tipărită cu Binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române cu Aprobarea Sfântului Sinod, EIBMOR, București, 2008.

3
Ibidem.

3
Într-o zi, bătrânul care a dat chilia s-a pornit mânios ca să-l scoată din chilia
donată. Bătrânul care a primit chilia, neştiind de planul bătrânului donator, l-a
întâmpinat cu mare bucurie, oferindu-i ospitalitatea cuvenită. Bătrânul cel mânios,
văzând dragostea celuilalt, a aruncat băţul şi s-au îmbrăţişat, împăcându-se,
iertându-se. În zilele noastre, povestea un bun creştin că o rudă foarte apropiată îl
vrăjmăşuia, rupând legăturile fireşti şi creştineşti între rude. Creştinul vrăjmăşuit a
hotărât ca de ziua de pomenire a morţilor, când se împart străchini, farfurii cu
mâncare la săraci, dar şi între rude, să meargă cu strachina cu mâncare la cel care-l
vrăjmăşuia. Acesta, văzându-l pe cel vrăjmăşuit, a rămas pentru o clipă nedumerit
şi apoi îndată s-au îmbrăţişat, s-au împăcat.

Din toate acestea vedem cât de folositor este sfatul Sfântului Ioan Gură de Aur cu
privire la iubirea vrăjmaşilor, împăcarea provenind de la unul dintre cei care au
mai multă înţelegere decât celălalt. Dacă te simţi nevinovat, s-o iei înaintea celui
care te vrăjmăşuieşte. Sfântul Apostol Pavel spune în această privinţă următoarele
cuvinte: „Dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i
să bea, căci, făcând aceasta, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui“ (Romani 12,
20)4. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele. Cărbunii de foc, spun
Sfinţii Părinţi, înseamnă dragostea noastră creştinească şi harul Sfântului Duh care
s-a coborât în limbi ca de foc în ziua Cincizecimii peste Sfinţii Apostoli şi care
coboară şi peste noi în Sfintele Taine de care ne împărtăşim, îndeosebi în Sfânta
Taină a Spovedaniei, în care ni se iartă păcatele şi în Sfânta Taină a Euharistiei în
care ne împărtăşim cu Preasfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului Iisus Hristos.
Smerenia, rugăciunea şi faptele de milostenie ne dau puterea, cu lucrarea Sfântului
Duh, ca să iubim pe vrăjmaşii noştri, iubire care ne face fii ai lui Dumnezeu,
moştenitori ai împărăţiei cerurilor.

4
Ibidem.

4
Starea de vrăjmăşie între oameni aduce moartea sufletului şi îmbolnăvirea trupului 
şi deopotrivă grăbirea morţii trupului. De aceea să punem la inimă cuvintele
Sfântului Apostol Pavel: „Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună
pace cu toţi oamenii“ (Romani 12, 18)5, iar în privinţa iubirii vrăjmaşilor să luăm
aminte că aceasta este porunca lui Dumnezeu Care plineşte lipsurile noastre
sufleteşti şi ne dă puterea cuvenită să iertăm pe vrăjmaşii noştri .

Capitolul al-III-lea: Iubirea în viziunea Pr Justin:

Părintele Iustin, ne vorbește despre gardienii pușcăriei de la Suceava, prima

pușcărie unde a fost închis, care erau din rândul milițienilor din Transnistria.

Aceștia sperând că li se vor șterge greșelile care le-au făcut pe pământul sovietic,
au început să le facă jocul securiștilor, torturând și persecutând deținuții. Dar după
ce securiștii s-au folosit de ei, au ajuns să fie coloegi de celulă cu deținuții pe care
i-au torturat.

Pr Iustin ne spune că aceștia fiind slabi cu trupul și neputând duce regimul sever
din pușcărie, porțiile de mâncare fiind mici , au fost ajutați de către cei pe care mai
înainte i-au torturat, dându-le din porțiile lor.

Ne spune Sf. Ap. Ioan în epistola sobornicească: ”Cine zice că este în lumină și
pe fratele său îl urăște acesta este în întuneric până acum.Cine iubește pe fratele
său rămâne în lumină și sminteală nu este în el. Iar cel ce urăște pe fratele său
este în întuneric și umblă în întuneric și nu știe încotro se duce, pentru că
întunericul a orbit ochii lui”6

5
Ibidem.
6
Biblia sau Sfânta Scriptură Tipărită cu Binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române cu Aprobarea Sfântului Sinod, EIBMOR, București, 2008.

5
 Întunericul a oribt ochii lui,e e vorba de ochii minții, ai înțelegerii. Adică nu din
bună stiință face răutatea.Sf. Ap Pavel înainte de întoarcerea sa la credință a
umplut Ierusalimul de sânge, el sugruma pe credincioși, prigonea pe Apostoli și a
ajutat la uciderea Sf. Ștefan, nu cruța nici bărbați nici femei.

Ucenicul său, Sf Evanghelist Luca, ne vorbește în faptele apostolilor despre

acestea:

”Pavel stircă Biserica, mergând prin case și trăgând bărbați și femei îi dă la

temniță”(F.A.8:3).7

Iar cuvântul trăgând, arată purtarea sa mânioasă, evident nu-i invită cu frumosul,
și mai înclo scrie :

”Pavel suflă cu groază și cu ucidere asupra ucenicilor Domnulu"8

Sf. Ap. Pavel făcea acestea din neștiință, crezând că este în slujba binelui.

Dar Sf. Ștefan, urmând Mântuitorului ”a strigat cu glas mare :Doamne nu le

socoti lor păcatul acesta”, iar pentru că Dumnezeu nu a socotit acest păcat, Pavel
din prigonitor s-a făcut propovăduitor al evangheliei.

Părintele nostru Iustin Pârvu ne vorbește de o întâmplare asemănătoare la minele

de la Baia Sprie. Gardienii sau caralii cum îi numește părintele erau instruiți de
către mai marii lor, că cei pe care îi păzesc, sunt criminali extrem de periculoși și
să nu intre în discuție cu ei că pot devenii destul de periculoși.

Trateamentul lor rece s-a schimbat odată cu un accident care a avut loc în mină.

7
Biblia sau Sfânta Scriptură Tipărită cu Binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române cu Aprobarea Sfântului Sinod, EIBMOR, București, 2008.

8
Ibidem.

6
Un bolovan din vagoanele de transpor a căzut și a lovit un gardian în caschetă și i-a
spart capul, se zbătea pe jos plin de sânge. Un alt gardian auzind zgomotul a venit
la fața locului și a văzut colegul însângerat, se punea problema nu cumva deținuții
au fost, dacă se revoltă, aveau lopeți, târnăcoape…, dar ei au sărit în ajutorul
gardianului căzut, l-au îngrijit și l-au scos la suprafață, văzând acestea gardienii au
înțeles că deținuții nu erau niște criminali.

”Luați seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmați

cele bune unul față de altul și față de toți.”(Sf. Ap. Pavel 1 Tes. 5:15)9

Deținuții ar fi putut să fie și ei reci și să-l lase acolo, dar pentru că au urmat
evangheliei, strădania lor a fost răsplătită, gardienii au înțeles că ceea ce se spusese
depsre deținuți erau minciuni.

Au început să intre în discuție cu ei, să le aducă informații din țară (bucăți de ziare
le lăsau prin mină) și chiar aduceau vin și pâine pentru prescuri, și astfel puteau să
se împărtășească. Era mare lucru pentru ei că se puteau împărtășii, având în vedere
că trăiau mai mereu în vecinătatea morții.

Ba mai mult unul din gardieni a ajutat la evadarea unor deținuți,printr-un plan bine
pus la punct, au folosit explozibil folosit în carieră și au făcut o gaură care a ieșit la
suprafață, fugind împreună cu ei în pădurile din vecinătatea minelor, dar aceștia în
cele din urmă au fost prinși și executați. În alte relatări din temnițe aflăm că unii
din gardieni ajungeau să fie închiși alături de Sf. din temnițe pentru că refuzau să
se supună ordinelor superiorilor săi, de a tortura pe deținuți.

9
Biblia sau Sfânta Scriptură Tipărită cu Binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române cu Aprobarea Sfântului Sinod, EIBMOR, București, 2008.

7
Sau în alte relatări din cauza gesturilor de iubire a deținuților, unii torționari atei
începeau să creadă în Dumnezeu, ajungând să sfârșească în închisori ca Sf.
Mucenici, mărturisind pe Dumnezeu.

A fost un caz în care unul din torționari își cere ieratre de la cel pe care l-a
persecutat și s-au dus împreună la Domnul.

Părintele Iustin într-un reportaj vorbește că cei din închisoare ajunseseră să-i
compătimească pe torționarii lor, îi priveau cu milă, văzând că sunt legați de
nebuneasca lor mânie care îi chinuiau.

Pentru că astăzi 18 februarie, se pomenește trecerea la Domnul a Sf. Valeriu

Gafencu, supranumit și Sfântul Închisărilor, doresc să vă împărtășesc o înâmplare
din închisoarea Tg. Ocna, care este legată de acest mare Sfânt.

Închisoarea Tg. Ocna era destinată bolnavilor de TBC, iar aici a fost închis și Sf.
Valeriu, într-o stare avansată a bolii suferind și de reumatism, era imobilizat la pat.

Aceasta era o stare a multor bolnavi, dar cei care se puteau deplasa le slujeau celor
imobilizați. Aceștia foloseau cârpe din haine pentru pansarea rănilor, iar pentru că
nu erau medicamente, cârpele se lipeau de răni provocând o suferință mult mai
mare.

În această închisoare apare un nou personaj, pastorul protestant Richard

Wurmbrand, de etnie evreu. Și acesta era ținut la pat de boala care îl măcina, la
început într-o camere diferită de ce a lui Valeriu.

Multe luni nu s-au putut vedea, dar gândurile lor au circulat de la unul la altul prin
frații care se puteau deplasa și aveau grijă de ei. Astfel între cei doi a început să se
lege o legătură frățească.

8
Unul din deținuți obținuse prin strădaniile familiei o cantitate de streptomicină
pentru vindecare. Cum între timp organismul său a reușit să se redreseze fără
ajutorul antibioticelor, a dăruit medicamentul lui Valeriu, fratelui de suferință,
fericit că îi poate prelungi viața.

În înalta sa dragoste și apropiere creștinească față de pastorul Wurmbrand, Sf.

Valeriu a considerat că se cuvine ca acesta să fie salvat din ghiarele morții înaintea
sa. Impresionați de gestul lui Valeriu, cei care îl îngrijau i-au respectat dorința
acestuia și i-au administrat pastorului streptomicina.

După vindecarea pastorului prima sa dorință a fost să-l vadă pe făcătorul său de
bine. Dar legăturile dintre ei nu au durat mult pentru că la numai câteva luni Sf.
Valeriu se duce la Domnul.

Pastorul a supraviețuit închisorii și a reușit să plece din țară. Astfel acesta a trăit
datorită jertfei Sf. Valeriu care a pus viața aproapelui său înainte vieții sale.

Sf. Ap. Pavel în epistola către Galateni ne spune ”Până când avem vreme, să
facem binele către toți, dar mai ales către cei de o credință cu noi”(Gal. 6,10)10 ,
asta înseamnă că dacă putem să ajutăm pe cineva de altă credință, ascultători
evangheliei ne facem.

Ioan Ianolide în memoriile sale ne vorbește și de o altă întâmplare : ”Am cunoscut

comunişti şi am cunoscut evrei în închisoare, am cunoscut de asemenea din cei
care fuseseră la putere. Am îngrijit chiar pe generalul care fusese preşedintele curţii
militare care a pronunţat condamnarea mea. Mi-a fost dat ca să-i închid ochii.
După ce îi servise pe stăpâni, fusese azvârlit şi el în temniţă.”.

10
Biblia sau Sfânta Scriptură Tipărită cu Binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române cu Aprobarea Sfântului Sinod, EIBMOR, București, 2008.

9
Cap IV Concluzii:

10
Părintele Iustin vede iubirea de vrășmași nu că pe o povară ci că un lucru esențial pentru a 
ne putea mântui și că condiție primordială în a câștigă Raiul. Părintele a explicat cele 8 trepte ale
iubirii de vrășmași:

Întâia treaptă este așadar, să ne bucuram pentru necinstiri, batjocuri, încercări și necazuri
pricinuite de cel de lângă noi.

A două, să le primeșți cu mulțumire.

A treia, să te rogi pentru a te îngriji de cei ce iti provoaca suferinte.

O patră, să iubeșți din tot sufletul  .

A cincea, așa să-l iubeșți, poate fi greu si dur dar sa il vezi că un prieten iubit.

O șasea, să-păstreze pacea sufletului când eșți jignit, batjocorit sau clar lovit , fără să te
socoteșți pe ține sfânt, iar pe cel ce-ți face față rău, nemernic.

A șaptea, să nu te tulburi aflând că și fățarnic cel pe care-l îngrijește.

O opta, să se uite de răul îndurat și când e de față neprietenul tău și când nu e, și că să se

cunoască un prieten apropiat să-l primeșți, datorită faptului că el însuși le a trăit în închisoare.11

Părintele Justin: „În momentul în care

am pierdut porunca iubirii, nu mai
suntem creştini”

11
https://www.parintelejustinparvu.ro/2016/06/16/parintele-justin-in-momentul-in-care-am-pierdut-porunca-
iubirii-nu-mai-suntem-crestini-pomenirea-de-trei-ani/.

11
 Cuprins:
Capitolul I:Date Biografice……………………… 1-2 pag

Capitolul al-II-lea:Iubirea de vrășmași în viziunea Sfinților Părinți…3-4

Capitolul al-III-lea: Iubirea în viziunea Pr Justin…………………….5-9

Cap IV Concluzii……………………………………………………..10

12
 Bibliografie

Biblia sau Sfânta Scriptură Tipărită cu Binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române cu Aprobarea Sfântului Sinod, EIBMOR, București, 2008.

Literatură Principală:

1.Adrian Alui Gheorghe - Părintele Iustin Pârvu și morala unei vieți câștigate – 2007.

2.Adrian Alui Gheorghe - Părintele Iustin Pârvu: o misiune românească și creștină – 2008.

3.Adrian Alui Gheorghe - Părintele Iustin Pârvu: o viață de mărturisitor – 2009.

4.Iustin Pârvu: Daruri duhovnicești – 2010.

5.Abecedar duhovnicesc, o crestomație de Fabian Anton, editura Eikon, Cluj, 2003.

6.Ne vorbește Părintele Justin, editura Fundației Justin Pârvu, Petru Vodă, 2011.

7.Părintele Justin Mărturisitorul - Album de fotografii si vorbe de duh, Cristina Nichituș Roncea,
editura Mica Valahie, București, 2013.

8.DUHOVNICUL - 100 de ani cu Părintele Justin. 100 de portrete de Cristina Nichituș Roncea,
Editura Doxologia, 2019.

Literatură Secundară(Surse online):

 Biografia Părintelui Justin Pârvu publicată de Mănăstirea Petru Vodă

 Pagina de internet a Mănăstirii Petru Vodă
 Apoftegme
 Foto / Video cu Parintele Iustin Parvu
 Duhovnicul a zeci de mii de romani, 5 aprilie 2004, Jurnalul Național
 A fi crestin inseamna a te rastigni mereu, 22 decembrie 2004, Catalin Pruteanu, Jurnalul
Național
 Părintele Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă din Neamț a împlinit 92 ani, 10 februarie
2011, financiarul.ro
 Parintele Iustin Parvu a trecut la cele vesnice, 18 iunie 2013, CrestinOrtodox.ro

13
 VIDEO Patimile ultimului mare duhovnic al românilor. Părintele Iustin, iubit de popor pentru
harul divin, întemnițat de comuniști pentru simpatii legionare, 17 iunie 2013, Florin
Jbanca, Adevărul
 Părintele Iustin, de la Petru Vodă, mesaj emoționant către poporul român: „Poporul e fără
stăpân, asta e drama cea mare”, 3 iunie 2013, Florin Jbanca, Adevărul
 FOTO Imagini inedite cu părintele Iustin Pârvu după două luni de tortură la Securitatea din
Roman, 27 decembrie 2013, Florin Jbanca, Adevărul
 Ultimul interviu realizat de Ziaristi Online cu Duhovnicul Neamului, la împlinirea a 94 de ani.
VIDEO, 17 iunie 2013, Victor Roncea, Ziaristi Online
 Părintele arhimandrit Justin Pârvu, model sublim al iubirii evanghelice, 20 iunie 2013, Prof.
Univ. Ioan Teșu, Ziarul Lumina
 Mărturisitor al credinței în vremuri de prigoană, 23 iunie 2013, Augustin Păunoiu, Ziarul
Lumina
 Parintele Iustin Parvu, 30 iulie 2013, Ioachim Bacauanul, CrestinOrtodox.ro
 Neamțu, Mihail (2 februarie 2009). „Noi psihoze religioase”. cotidianul.ro. Arhivat
din original la 5 februarie 2009. Accesat în 8 iunie 2019.
 Mănăstireanu, Dănuț (22 ianuarie 2009). „Isteria fundamentalista a pasapoartelor biometrice
– Persona”. Persona – Blog of Danut Manastireanu. Accesat în 8 iunie 2019.

14