Dreptul la Familie

• A elaborat: Gavrilaș Ana

• UPSC-PPS gr. 103
• Chișinău 2022
Conținut:
1 Dreptul familiei.
2 Noțiuni generale despre dreptul familiei.
3Căsătoria.
4 Condițiile de încheiere a căsătoriei.
5 Raporturile patrimoniale dintre soți.
6 Desfacerea căsătoriei.
7 Autoritațile tutelare.
  Referințe
• Dreptul familiei. Nicoleta GUȚU- Academia.edu
• Codul Familiei.-Legis.md
  Familia.
• Familia- formează comunitate umană întemeiată prin
căsătorie, care îi uneşte pe soţi şi descendenţii lor prin
relaţii strânse de ordin biologic, economic,psihologic,
spiritual(în dicționarul UNESCO)

Tipuri de familii:

Familie
Familie
fundamentală
fundamentală
Familii naturale artificială
naturală și
(uniune dintre (intemeiată pe actul
morală(pe
barbat și femeie) adoptiunii)
căsătorie și
familii legitime)
• Familia- grup social realizat prin căsătorie, alcătuit din
persoane care trăiesc împreună, au gospodării casnice
comune, sunt legați prin anumite relații natural-
biologice, psihologice, morale, juridice și care răspund
unul pentru altul în fața societății.
  Dreptul familiei.
• Dreptul familiei este acea ramură a dreptului care
reglementează acele raporturi de familie, care e
necesar şi indicat a fi reglementate din punct de
vedere juridic.
• Categoriile de relaţii care decurg din dreptul familiei
sunt:
-relaţii care rezultă din căsătorie
-relaţii care rezultă din rudenie şi înfiere
-relaţii care rezultă din ocrotirea părintească
-alte relaţii asimilate celor de familie: obligaţia de
întreţinere dintrefoştii soţi, obligaţia de întreţinere
dintre părinte vitreg şi copilvitreg.
  Căsătoria.
• Casatoria - este o uniune legalizată prin care două persoane
sau mai mult de doi parteneri (în țările care recunosc poligamia)
s-au decis să întemeieze o familie, să trăiască și să-și împartă
veniturile și bunurile materiale în comun. Prin actul căsătoriei se
creează o relație de rudenie între familiile persoanelor implicate.
Căsătoria este o instituție în care relațiile interpersonale, de
obicei, intime și sexuale, sunt recunoscute într-o varietate de
moduri, în funcție de cultura sau subcultura în care se petrece. O
astfel de uniune, de multe ori formalizată printr-o ceremonie de
nuntă, poate fi, de asemenea, numită căsătorie. În anumite țări și
persoanele de același sex se pot căsători din punct de vedere legal.
• Din punct de vedere juridic, căsătoria formează o categorie
familială în sine. Soții nu sunt nici rude și nici afini și formează
împreună o familie nouă
  Condiții de încheiere a
căsătoriei.
• Înregistrarea căsătoriei reprezintă procedura de întocmire la
organul de stare civilă a actului de căsătorie, în baza declaraţiei
de căsătorie, cu respectarea condiţiilor şi în termenele stabilite
de legiuitor.Astfel, căsătoria se prezintă ca o uniune liber
consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată potrivit
dispoziţiilor legale cu scopul de a întemeia o familie şi
reglementată de normele imperative ale legii. 
Drepturile şi obligaţiile juridice reciproce ale soţilor iau naştere
din data înregistrării căsătoriei la organele de stare civilă.
• Pentru încheierea căsătoriei este necesar consimţămîntul
reciproc, neviciat, exprimat personal şi necondiţionat, al
bărbatului şi femeii care se căsătoresc, precum şi atingerea de
către ei a vîrstei matrimoniale: 18 ani.
• Organul de stare civilă, în baza art. 15 din Codul familiei, este în
drept de a refuza înregistrarea căsătoriei dacă constată că nu
• La încheierea căsătoriei între cetăţeni străini sau între
aceşteia şi cetăţeni ai Republicii Moldova, dacă cel puţin
unul dintre ei nu cunoaşte limba în care are loc oficierea
căsătoriei, precum şi în cazul în care una sau ambele
persoane care se căsătoresc sînt surdomute, se va
recurge la serviciile interpretului.
• Încheierea căsătoriei cu persoane condamnate la
privaţiune de libertate sau arestate are loc cu respectarea
condiţiilor speciale. Căsătoria cu o persoană care îşi
ispăşeşte pedeapsa administrativă va fi înregistrată după
expirarea termenului sancţiunii aplicate.
  Nu se permite încheierea
căsătoriei între:
• persoane dintre care cel puţin una este deja căsătorită;
• rude în linie dreaptă pînă la al IV-lea grad inclusiv, fraţi şi surori,
inclusiv cei care au un părinte comun;
• adoptator şi adoptat;
• adoptat şi rudă a adoptatorului în linie dreaptă, pînă la al II-lea grad
inclusiv;
• curator şi persoană minoră aflată sub curatela acestuia, în perioada
curatelei;
• persoane dintre care cel puţin una a fost lipsită de capacitatea de
exerciţiu;
• persoane condamnate la privaţiune de libertate în perioada cînd
ambele îşi ispăşesc pedeapsa;
• persoane de acelaşi sex.
 Raporturi patrimoniale între
soți.
• Raporturile patrimoniale înre soți- raporturi
juridice cu caracter patrimonial ce se stabilesc între
soți ca urmare a căsătoriei și se refera la:
1. Contribuția soților la suportarea sarcinilor
casniciei;
2. bunurile soților;
3. Obligația reciprocă de intreținere.
• Aceste raporturi sunt guvernate de principiul
egalitații între soți.
• Categoriile de bunuri între soți:
1. comune- bunurile dobândite în timpul
căsătoriei;
2. proprii- anumite bunuri, limitativ prevazute de
lege.
 Desfacearea căsătoriei.
• Legislația în vigoare (Codul Civil, noul Cod Civil)
prevede desfacerea căsătoriei prin divorț având în
vedere urmatoarele posibilități:
1. prin acordul soților;
2. la cererea unuia dintre soți, atunci când datorită
unor motive temeinice raporturile dintre soți sunt
grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este
posibilă;
3. la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt
care a durat cel puțin 2 ani;
4. la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de
sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
 Divorțul poate fi constatat/soluționat prin
următoarele proceduri:
1. pe cale notarială;
2. pe cale administrativă ;
3. pe cale judiciară.
  Divorț pe cale
administrativă.
• Cererea de divorţ pe cale administrativă se face în
scris, se depune şi se semnează personal de către ambii soţi,
în faţa ofiţerului de stare civilă delegat:
1. de la primăria care are în păstrare actul de căsătorie;
2. de pe raza ultimei locuinţe comune.
• În cererea de divorţ soţii declară pe proprie răspundere că:
1. sunt de acord cu desfacerea căsătoriei;
2. nu au copii minori născuţi din căsătorie sau adoptaţi;
3. niciunul dintre soţi nu este pus sub interdicţie;
4. nu au mai solicitat altor autorităţi desfacerea căsătoriei;
5. adresa ultimei locuinţe comune;
6. numele pe care fiecare sau, după caz, numai unul dintre
aceştia urmează să-l poarte după desfacerea căsătoriei.
  Divorț pe cale notarială.
• Divorțul poate fi constatat pe cale notarială de către notarul public
dacă:
1. soții sunt de acord cu desfacerea căsătoriei (consimțământ liber și
neviciat);
2. nici unul dintre soți nu este pus sub interdicție;
3. nu sunt copii minori.
• Legea 287/2009 crează posibilitatea admiterii cererii de divorț și în
cazul în care există copii minori dacă soții convin asupra aspectelor
referitoare la:
1. numele de familie pe care să îl poarte după divorț;
2. exercitarea autorității părintești de către ambii părinți;
3. stabilirea locuinței copiilor după divorț;
4. modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat
și fiecare dintre copii;  
5. stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare,
învățătură și pregătire profesională a copiilor.
  Divorț pe cale judiciară.
•Divorțul poate fi soluționat pe cale judiciară:
1.dacă soții sunt de acord cu desfacerea căsătoriei;
2.dacă nici unul dintre soți nu este pus sub interdicție;  
3.atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt
grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;   
4.la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2
ani;
5. la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă
continuarea căsătoriei;
6. în cazul refuzului ofițerului de stare civilă sau a notarului public de a constata
divorțul, soții se pot adresa instanței de judecată pentru a dispune desfacerea
căsătoriei;  
7.în cazul în care soții aleg calea administrativă pentru constatarea divorțului,
însă nu se înțeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorț
sau asupra exercitării în comun a drepturilor părintești, aceștia se vor adresa
instanței de judecată, în urma respingerii cererii de divorț de către ofițerul de
stare civilă sau după caz de către notarul public.
  Autoritățile tutelare.
• Autoritatea tutelară este o instituție a
autorităților publice locale, instituție
fundamentată de Codul Familiei. Autoritatea
tutelară are atribuții privitoare la stabilirea și
organizarea tutelei, la supravegherea, controlul
și îndrumarea activității de ocrotire a minorului,
participă activ la judecarea cauzelor cu minori,
precum și a prevenirii separării minorului de
părinți.
  Tutela.
• Tutela reprezintă formă de protecţie a minorului, de
aceea prin instituirea tutelei, trebuie să se asigure
condiţii adecvate de securitate juridică, socială etc.,
astfel cel care urmează a fi numit tutore nu trebuie să
sufere de boli grave transmisibile care ar duce la
pierderea capacităţii de muncă pentru o perioadă
îndelungată, sau astfel de boli care i-ar împiedica
deplasarea liberă, sau ar fi de o vîrstă foarte înaintată şi
nu şi-ar putea îndeplini funcţiile, să aibă calităţile
morale respective care le-ar permite să crească și să
educe minorii.
• Toate impedimentele cu privire la exercitarea
atribuţiilor de tutore sau curator, urmăresc
asigurarea condiţiilor optime de dezvoltare şi
educare a copilului, precum şi prevenirea
oricăror abuzuri asupra drepturilor copilului,
care ar putea surveni din partea persoanelor cu
atribuţii de ocrotitori legali.