Dreptul familiei - anul 4 Drept FR semestrul 1 anul universitar 2017-2018

Tema 1

1. a) Analizați prin comparație condițiile de fond la încheierea logodnei și la încheierea

căsătoriei (1 p)

1. a) Condițiile de fond la încheierea căsătoriei sunt: diferența de sex între viitorii soți,
vârsta matrimonială minimă, consințământul liber exprimat și comunicarea reciprocă a stării
de sănatate. Valabilitatea logodnei presupune însă îndeplinirea condiţiilor de fond cerute
pentru încheierea valabilă a căsătoriei, exceptând avizul medical şi autorizarea instanţei de
tutelă. Este vorba de următoarele cerinţe:
- consimţământul părţilor, care trebuie să fie liber exprimat, să fie neviciat prin eroare, dol,
violență, să fie exprimat personal și simultan de logodnici;
- vârsta matrimonială, fiind necesar ca fiecare dintre părţi să fi împlinit cel puţin 18 ani sau
minim 16 ani, dacă există motive temeinice, caz în care este necesară încuviinţarea părinţilor
sau, după caz, a tutorelui ori a persoanei sau autorităţii abilitate să exercite drepturile
părinteşti;
- lipsa impedimentelor ca: existenţa unei căsătorii nedesfăcute, calitatea de rude a părţilor în
linie dreaptă sau până la gradul IV inclusiv, exceptând ipoteza în care există autorizarea
instanţei de tutelă pentru încheierea logodnei între rudele de gradul IV, alienaţia sau
debilitatea mintală, existenţa între părţi a raportului tutore-minor, identitatea de sex.
Logodna nu obligă la încheierea căsătoriei. Cu toate acestea, se admite că
logodnicii sunt obligaţi la curtoazie şi respect reciproc. Încheierea logodnei poate fi dovedită
cu orice mijloc de probă, cum ar fi martori, fotografii, înscrisuri ce atestă diferite plăţi
efectuate cu ocazia ospăţului prilejuit de încheierea logodnei, actul de logodnă eliberat de
preot. Logodnicii au drepturi şi obligaţii egale, iar bunurile dobândite împreună pe perioada
logodnei constituie bunuri proprietate pe cote-părţi. Totodată, copiii născuţi dintr-o relaţie de
logodnă au statutul juridic de copii din afara căsătoriei.

b) Care sunt acțiunile civile care pot fi promovate în cazul ruperii logodnei, idetificați
părțile și termenul de prescripție a dreptului la acțiune (2p.)

În cazul ruperii logodnei, restituirea darurilor la cererea unui logodnic sau la

cererea terţilor, repararea prejudiciului material suferit de logodnicul vătămat, la cererea
acestuia sau a terţilor prejudiciaţi material, repararea prejudiciul moral suferit de logodnicul
vătămat, la cererea sa, pot fi solicitate pe cale de acţiune într-un termen de un an, care curge
de la data ruperii logodnei. Acest termen este unul de prescripţie, susceptibil de suspendare,
întrerupere, repunere în termen. Este vorba de o reglementare derogatorie de la termenul
general de prescripţie. Odată ce s-a împlinit termenul de prescripţie, cel obligat poate să
refuze executarea prestaţiei, dar dacă a executat-o de bunăvoie după împlinirea termenului de
prescripţie, nu mai poate cere restituirea prestaţiei, chiar dacă la data executării nu ştia că
termenul prescripţiei era împlinit. Prescripţia poate fi invocată, potrivit art. 2513 NCC, numai
în primă instanţă, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de
judecată la care părţile sunt legal citate. Ulterior acestui moment, partea interesată să invoce
prescripţia decade din dreptul de a o mai invoca, consecinţa fiind aceea a analizării
pretenţiilor ca fiind formulate în termenul legal.
2. Analizați cazurile de nulitate absolută a căsătoriei care pot fi acoperite (2 p.)

Este anulabilă căsătoria încheiată fără încuviinţările sau autorizarea prevăzute la art.
272 alin. (2), (4) şi (5). Anulabilitatea poate fi invocată numai de cel a cărui încuviinţare era
necesară. În cazurile prevăzute la art. 272 alin. (2), (4) şi (5), anulabilitatea căsătoriei se
acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, s-au obţinut încuviinţările
şi autorizarea cerute de lege. Căsătoria nu poate fi anulată dacă soţii au convieţuit timp de 6
luni de la data încetării violenţei sau de la data descoperirii dolului, a erorii ori a lipsei
vremelnice a facultăţilor mintale. În toate cazurile, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, între
timp, ambii soţi au împlinit vârsta de 18 ani sau dacă soţia a născut ori a rămas însărcinată.

3. Părțile s-au căsătorit pe data de 10 iunie 2013 în municipiul Iași, iar ultima locuinţă
comună a fost municipiul Bacău, soţul fiind cel care a părăsit domiciliul, stabilindu-se la
părinți săi, în Galați. Din căsătoria părților a rezultat un copil, născut la data de 20 iulie
2014. Soția, rămasă în Bacău, dorește să divorțeze.
a) În ce condiţii, în speță, soţii pot divorţa pe cale administrativă?
b) Dar pe cale notarială?
c) Enumeraţi cererile accesorii acţiunii de divorţ întemeiată pe culpa soțului pârât.
d) Care este instanța competentă teritorial să pronunțe desfacerea căsătoriei?
e) În cazul în care reclamanta decedează în cursul procesului de divorţ, ce soluţie pronunță
instanța? (10 p.)

a) Având în vedere faptul că în cererea de divorţ pe cale administrativă fiecare dintre soţi
declară pe propria răspundere că - este de acord cu desfacerea căsătoriei, nu are copii
minori cu celalalt soţ, născuţi din căsătorie sau adoptaţi sau din afara căsătoriei lor, nu
este pus sub interdicţie și nu a mai solicitat altor autorităţi desfacerea căsătoriei – în
această speță nu este posibil divorțul pe cale administrativă.

b) Având în vedere ca din căsătorie a rezultat un copil, divorțul poate avea loc pe cale
notarială. Pe această cale soluţionarea divorțului este una mai rapidă decât în cazul
soluţionării divorţului pe calea instanţelor de judecată iar costurile ceva mai reduse pentru
părţile implicate. În procedura notarială, soţii trebuie să fie de acord cu divorţul, dar şi cu
toate efectele, atât personale, cât şi patrimoniale, care rezultă din acesta.

c) Potrivit dispoziţiilor art. 390 alin.(l) Noul Cod Civil, atunci când „divorţul se pronunţă
din culpa exclusivă a soţului pârât, soţul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să
compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar
determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită". Acest drept este recunoscut
soţului reclamant atunci când divorţul se dispune din culpa exclusivă a soţului pârât,
respectiv soţului pârât care îl solicită prin cerere reconvenţională, iar divorţul se pronunţă
din culpa soţului reclamant. Precizăm că acordarea prestaţiei compensatorii este
condiţionată de existenţa unui divorţ din culpă judiciar, nefiind admisibilă atunci când
divorţul se realizează pe cale administrativă, notarială ori de instanţa de judecată, însă
prin acordul părţilor, ori pe temeiul bolii care face imposibilă continuarea căsătoriei. În
cazul cererii de despăgubire, apreciem că nici prestaţia compensatorie nu poate fi
solicitată la un alt moment decât odată cu desfacerea căsătoriei, sub sancţiunea decăderii.
Astfel, prestaţia compensatorie urmează a fi stabilită de instanţa de judecată sesizată cu
cererea de divorţ întemeiată pe culpa soţului pârât, prin chiar hotărârea de divorţ, dar
numai în cazul în care beneficiarul a formulat o cerere expresă în acest sens, instanţa fiind
ţinută să respecte principiul disponibilităţii.
d) Competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de divorţ de către notari este una
alternativă: soţii pot divorţa atât la un birou notarial din localitatea unde au încheiat
căsătoria, cât şi la notariatul unde se află domiciliul lor comun la momentul formulării
cererii de divort. Prin ultima locuinţă comună se înţelege locuinţa în care au convieţuit
soţii. În cazul speței noastre, cuplul poate divorța la Iași sau la Bacău.

e) Când cererea de divorţ se întemeiază pe culpa pârâtului şi reclamantul decedează în

cursul procesului, lăsând moştenitori, aceştia vor putea continua acţiunea, pe care instanţa
o va admite numai dacă va constata culpa exclusivă a soţului pârât. În caz contrar,
instanţa va lua act de încetarea căsătoriei şi va dispune, prin hotărâre definitivă,
închiderea dosarului.