MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA „ŞTEFAN CELMARE”

FACULTATEA DREPT
CATEDRA DREPT PRIVAT

Note de curs
la disciplina/unitatea de curs

DREPTUL FAMILIEI
(ciclul I – licenţă)

Aprobat:
la şedinţa Catedrei Drept privat
PV nr._____ din “_____” __________________ 2019
Şef catedră
dr. în drept conf. univ., Ig. TROFIMOV
____________________________

Aprobat:
la şedinţa Consiliului Facultăţii Drept
PV nr._____ din “_____” __________________ 2019
Decan Facultăţii Drept
dr. în drept conf. univ., Al. PARENIUC
____________________________

Autor: dr. în drept

BOŞCANEANU Marcel

Chişinău, 2019
Tema 4. Încetarea, desfacerea căsătoriei. Nulitatea căsătoriei

1. Noţiunea şi temeiurile încetării căsătoriei

2. Desfacerea căsătoriei la organul de stare civilă
3. Desfacerea căsătoriei de către instanţa judecătorească
4. Desfacerea căsătoriei de către notar
5. Momentul încetării căsătoriei în urma desfacerii ei.
5.1. Momentul încetării căsătoriei
5.2. Efectele juridice ale încetării căsătoriei
6. Noţiunea de căsătorie nulă şi cauzele de nulitate
6.1. Subiecţii dreptului la acţiunea de declarare a căsătoriei nule
6.2. Efectele (consecinţele) nulităţii căsătoriei

1. Noţiunea şi temeiurile încetării căsătoriei

Prin încetarea căsătoriei înţelegem încetarea raporturilor juridice dintre soţi
izvorîte din căsătoria legală în urma survenirii anumitor fapte juridice.
Conform art. 33 Codul Familiei aceste fapte juridice sînt:
a) decesul unuia dintre soţi;
b) declararea pe cale judecătorească a decesului unuia dintre soţi;
c) desfacerea căsătoriei prin divorţ (desfacere).
Căsătoria poate înceta prin divorţ (desfacere), în baza cererii unuia sau a
ambilor soţi ori a tutorelui soţului în privinţa căruia s-a instituit măsura de ocrotire
judiciară sub forma tutelei.
Termenii „desfacerea căsătoriei" şi „divorţul" sînt utilizaţi atît de legislaţie,
cît şi de practica judiciară ca sinonime şi înseamnă încetarea căsătoriei legale în
timpul vieţii soţilor.
Doctrina cuprinde mai multe concepţii juridice despre divorţ, avînd la bază
natura motivelor care au dus la desfacerea căsătoriei. Acestea sunt:
a) concepţia divorţului-sancţiune;
b) concepţia divorţului-remediu;
c) concepţia mixtă.
Schimbările care s-au produs în legislaţia ţărilor străine, inclusiv şi în ţara
noastră, manifestau tendinţa de a pune pe prim plan ocrotirea omului ca
personalitate şi, respectiv, dreptul de a cere desfacerea căsătoriei. Cît de negativă
nu ar fi atitudinea faţă de el, acesta trebuie recunoscut ca un drept fundamental al
omului. Am putea spune că de la concepţia că divorţul este o sancţiune, omenirea a
trecut treptat la concepţia că divorţul este un remediu pentru o situaţie imposibilă
de menţinut. în acest sens, doctrina franceză susţine că „divorţul este un rău
necesar, deoarece el pune capăt unui rău şi mai grav”.
Soţul este limitat în dreptul de a cere desfacerea căsătoriei, în lipsa
acordului soţiei, soţul nu poate cere desfacerea căsătoriei în timpul gravidităţii
acesteia şi timp de un an după naşterea copilului dacă acesta s-a născut viu şi
trăieşte.
 Legislaţia în vigoare, în art. 35 Codul Familiei, reglementează modalitatea
de desfacere a căsătoriei sub controlul statului prin trei modalităţi:
1. judiciară – prin instanţa judecătorească;
2. administrativă – prin intermediul organelor de stare civilă;
3. procedură notarială – notar.
Legea privind actele de stare civilă în art.41 reglementează temeiurile
înregistrării divorţului (desfacerii căsătoriei) acestea sunt:
a) declaraţia comună a soţilor privind divorţul;
b) declaraţia unuia dintre soţi privind divorţul şi hotărîrea (sentinţa)
judecătorească - dacă celălalt soţ este:
    - supus unei măsuri de ocrotire judiciare sub forma tutelei;
    - declarat dispărut;
    - condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani;
    c) hotărîrea instanţei judecătoreşti cu privire la desfacerea căsătoriei.
     d) încheierea notarială de desfacere a căsătoriei prin acordul soților.
2. Desfacerea căsătoriei la organul de stare civilă
La organele de stare civilă căsătoria poate fi desfăcută la cererea unuia sau a
ambilor soţi.
Desfacerea căsătoriei la organul de stare civilă este o procedură simplificată
faţă de procedura juridică. Esenţa ei constă în faptul de a le uşura soţilor desfacerea
căsătoriei în cazurile cînd destrămarea ei este atît de vădită că viaţa în continuare a
devenit imposibilă pentru ei, totodată ei sunt în prezenţa unor circumstanţe care îi
scuteşte de unele obligaţii familiale.
Conform art.36 alin.1 CF desfacerea căsătoriei la organul de stare civilă are
loc în baza acordului comun al soţilor, în cazurile în care între aceștia nu există
neînțelegeri referitoare la partajul proprietății comune în devălmășie, la
întreținerea, educația și domiciliul copiilor minori comuni sau la întreținerea unuia
dintre soți, căsătoria este desfăcută la organul de stare civilă în a cărui rază
teritorială se află domiciliul unuia dintre soţi.
Înregistrarea divorţului în temeiurile: declaraţiei comune a soţilor privind
divorţul, declaraţiei unuia dintre soţi privind divorţul şi hotărîrea (sentinţa)
judecătorească - dacă celălalt soţ este supus unei măsuri de ocrotire judiciare sub
forma tutelei, este declarat dispărut sau este condamnat la privaţiune de libertate
pe un termen mai mare de 3 ani are loc la organul de stare civilă în a cărui rază
teritorială îşi au domiciliul ambii sau unul dintre soţi ori la organul de stare
civilă unde a fost înregistrată căsătoria.
Conform art.43 alin. 2 al legii cu privire la actele de stare civilă în declaraţia
comună de divorţ se înscriu:
a) numele de familie, prenumele, data şi locul naşterii, cetăţenia, domiciliul
fiecăruia dintre soţi;
     b) numele de familie de pînă  la căsătorie al  fiecăruia dintre soţi;
     c) numele de familie la care se pretinde după desfacerea căsătoriei - pentru
soţul care şi-a schimbat numele de familie la încheierea acestei căsătorii;
     d) datele privind căsătoria, cu referire la actul de căsătorie respectiv;
     e) datele de identificare ale actelor de identitate ale soţilor;
      f) data depunerii declaraţiei.
Dacă unul dintre soţi se află în imposibilitate de a se prezenta personal
la organul de stare civilă pentru a depune declaraţia de divorţ, dorinţa acestuia
poate fi expusă într-o declaraţie separată. În acest caz, declarația va fi autentificată
de notar.
Divorţul se înregistrează în prezenţa ambilor sau a unuia dintre soţi, la
expirarea termenului de o lună de la data depunerii declaraţiei.
Primind declaraţia de divorţ, funcţionarul organului de stare civilă este
obligat să prevină soţii că absenţa nemotivată a unuia dintre ei la înregistrarea
divorţului nu împiedică desfacerea căsătoriei.
Conform art.36 alin.2 CF la cererea unuia dintre soţi, căsătoria poate fi
desfăcută la organul de stare civilă dacă celălalt soţ:
a) este supus unei măsuri de ocrotire judiciare;
b) a fost declarat dispărut;
c) a fost condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de
3 ani.
Anume în aceste cazuri, declaraţia se depune de către soţul care solicită
desfacerea căsătoriei.
  În declaraţia de divorţ se indică:
    a) numele de familie, prenumele, data şi locul naşterii, cetăţenia, domiciliul
solicitantului;
    b) temeiurile divorţului prevăzute de lege;
    c) numele de familie, prenumele, data şi locul naşterii, cetăţenia, ultimul
domiciliu al celuilalt soţ;
    d) datele privind căsătoria, cu referire la actul de căsătorie respectiv;
    e) numele de familie la care pretinde solicitantul după divorţ;
    f) datele de identificare ale actului de identitate al solicitantului;
    g) domiciliul persoanei însărcinate cu ocrotirea soțului în privința căruia a
fost instituită o măsură de ocrotire judiciară, al tutorelui averii soţului declarat
dispărut sau locul aflării (localitatea şi denumirea penitenciarului) soţului
condamnat;
h) data depunerii declaraţiei.
Desfacerea căsătoriei şi eliberarea certificatului de divorţ au loc după
expirarea termenului de o lună din ziua depunerii cererii de divorţ.
În cazul apariţiei litigiilor între soţi cu privire la copii, la partaj sau
la întreţinerea unuia dintre soți, desfacerea căsătoriei se face pe cale
judecătorească.
Dacă, după desfacerea căsătoriei de către organul de stare civilă, între soţi
apar litigii referitoare la partaj, la întreținerea, educația și domiciliul copiilor
minori comuni sau la întreținerea unuia dintre soți, acestea se vor soluţiona pe cale
judecătorească.

3. Desfacerea căsătoriei de către instanţa judecătorească

Desfacerea căsătoriei de către instanţa judecătorească are loc în cazurile
prevăzute de art. 37 Codul Familiei, şi anume dacă soţii au copii minori comuni și
nu au ajuns la un acord privind întreținerea, educația și domiciliul acestora sau în
lipsa acordului la divorţ al unuia dintre soţi, cu excepţia unor cazuri ca exemplu a
fost declarant dispărut și a cazurilor în care căsătoria a fost desfăcută prin încheiere
notarială, desfacerea căsătoriei are loc pe cale judecătorească.
Desfacerea căsătoriei are loc pe cale judecătorească şi în cazurile cînd există
acordul la divorţ al ambilor soţi, însă unul dintre ei refuză să se prezinte la organul
de stare civilă pentru soluţionarea problemei.
Legislaţia în vigoare (art. 37 alin. 3 Codul Familiei) prevede că instanţa
judecătorească va desface căsătoria dacă va constata că convieţuirea soţilor şi
păstrarea familiei în continuare sînt imposibile.
Dacă, în procesul examinării cererii de desfacere a căsătoriei, unul dintre soţi
nu-şi dă acordul la divorţ, instanţa judecătorească va amîna examinarea cauzei,
stabilind un termen de împăcare de la o lună la 6 luni, cu excepţia cauzelor de
divorţ pornite pe motivul violenţei în familie confirmate prin probe.
Dacă măsurile de împăcare nu au dat efecte şi soţii continuă să insiste asupra
divorţului, instanţa judecătorească va satisface cererea respectivă.
Tot instanţa judecătorească va fi ceea care va soluţiona litigiile în procesul
desfacerii căsătoriei (art.38 CF). La desfacerea căsătoriei, soţii pot prezenta
instanţei judecătoreşti un acord privind împărţirea bunurilor lor proprietate în
devălmăşie şi plata pensiei de întreţinere a copiilor şi a unuia dintre soți, indicînd
mărimea acesteia, precum şi privind determinarea părintelui împreună cu care vor
locui copiii minori comuni.
În cazul lipsei unui acord între soţi specificat mai sus, sau dacă se va dovedi
că acordul lezează drepturile şi interesele copiilor minori sau ale unuia dintre soţi,
instanţa judecătorească este obligată:
a) să împartă, la cererea soţilor (a unuia dintre ei), bunurile lor proprietate în
devălmăşie;
b) să determine care dintre părinţi va plăti pensia de întreţinere a copiilor
minori şi mărimea acesteia;
c) să stabilească, la cererea soţului care are dreptul la pensia de întreţinere de
la celălalt soţ, mărimea şi modul de plată a acestei pensii;
d) să stabilească cu cine dintre părinţi vor locui copiii minori după divorţ.
Alte litigii decît cele expuse mai sus, nu pot fi soluţionate în procesul de
desfacere a căsătoriei, cu excepţia acţiunii de contestare a paternităţii la cererea
soţului.
Dacă, la împărţirea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, vor fi atinse
interesele persoanelor terţe, instanţa judecătorească va dispune examinarea cererii
respective într-un proces aparte.

4. Desfacerea căsătoriei de către notar

Conform noilor reglementări desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor este
realizată la notar (la Legea privind procedura notarială la art. 41).
Cererea de desfacere a căsătoriei prin acordul soţilor poate fi depusă la
oricare notar în baza acordului soţilor și în prezența ambilor soți sau în prezența
unuia dintre soți dacă anterior notarului i-a fost comunicat acordul autentic al
celuilalt soț de desfacere a căsătoriei şi de examinare a cererii în absenţa sa.
Cererea de desfacere a căsătoriei se întocmeşte în scris. Modelul cererii de
desfacere a căsătoriei se aprobă de către Ministerul Justiţiei. Cererea și, dacă
există, acordul autentic trebuie să vizeze, după caz, modul de participare a
părinţilor la educaţia, întreținerea copiilor minori comuni, stabilirea domiciliului
acestora, plata pensiei de întreţinere a soţului/soției sau partajul averii comune
dobîndite în perioada căsătoriei. În acest scop, părţile declară notarului pe proprie
răspunde despre existenţa copiilor minori sau concepuți, iar în cazul în care soţii au
copii minori, concomitent cu desfacerea căsătoriei, se va autentifica acordul soților
cu privire la stabilirea pensiei de întreţinere a copiilor minori şi la stabilirea
domiciliului copiilor minori după desfacerea căsătoriei.
La cererea de desfacere a căsătoriei se anexează copiile certificatelor de
naştere ale soţilor şi ale copiilor minori existenți, copiile actelor de identitate ale
soților, certificatul de căsătorie emis de autorităţile competente ale Republicii
Moldova în original şi o copie legalizată a acestuia.
Notarul explică părților consecințele juridice ale desfacerii căsătoriei,
drepturile și obligațiile părinților, regimul patrimonial al bunurilor comune.
La momentul înregistrării cererii, notarul acordă soţilor, potrivit prevederilor
Codului familiei, un termen de 30 de zile pentru eventuala retragere a cererii de
desfacere a căsătoriei. Termenul pentru retragerea cererii de desfacere a căsătoriei
poate fi prelungit cu acordul soților cu maximum 30 de zile.
La expirarea acestui termen, dacă soţii și-au exprimat consimţămîntul liber şi
neviciat şi sînt îndeplinite, cumulativ, şi celelalte condiţii legale prevăzute de
Codul familiei pentru desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, notarul emite
încheierea de desfacere a căsătoriei prin acordul soţilor, în care consemnează data
desfacerii căsătoriei, numele de familie pe care foştii soţi le vor purta după divorţ
și, după caz, mențiunile privind acordul parental referitor la plata pensiei de
întreținere a copiilor minori, stabilirea domiciliului minorilor, modalitatea de
partajare a bunurilor comune, plata pensiei de întreţinere a soţului/soției.
Încheierea de desfacere a căsătoriei se emite în 5 exemplare și produce efectul
juridic al unui act de stare civilă de desfacere a căsătoriei (divorț).
În termen de 3 zile de la data emiterii încheierii de desfacere a căsătoriei prin
acordul soților, notarul transmite organului de stare civilă teritorial, pentru
efectuarea înregistrării actului de stare civilă, împreună cu dovada achitării taxei de
stat pentru înregistrarea actelor de stare civilă, două originale ale încheierii și
originalul certificatului de căsătorie. Cîte un original al încheierii se eliberează
părților și un original al încheierii se reține de notar în arhiva sa.
Notarul poate şi să respingă cererea de desfacere a căsătoriei (art.42
Respingerea cererii de desfacere a căsătoriei). Notarul emite o încheiere de
respingere a cererii de desfacere a căsătoriei în situaţiile în care nu sînt îndeplinite,
cumulativ, condiţiile legale prevăzute de Codul familiei pentru desfacerea
căsătoriei prin acordul soților, precum şi în unul dintre următoarele cazuri:
a) unul dintre soţi nu îşi poate exprima consimţămîntul liber şi neviciat;
 b) cererea nu este semnată de ambii soţi în prezența notarului, dacă anterior
notarului nu i-a fost comunicat acordul autentic al celuilalt soț de desfacere a
căsătoriei şi de examinare a cererii în absenţa sa, iar soțul prezent insistă să fie
înregistrată cererea;
c) soţii refuză sa dea declaraţiile prevăzute de lege;
d) soţii nu prezintă, la depunerea cererii, actele necesare (copiile
certificatelor de naştere ale soţilor şi ale copiilor minori existenți, copiile actelor de
identitate ale soților, certificatul de căsătorie emis de autorităţile competente ale
Republicii Moldova în original şi o copie legalizată a acestuia);
e) în cazul în care există copii minori sau concepuți și, la expirarea
termenului de 30 de zile pentru eventuala retragere a cererii de desfacere a
căsătoriei, unul dintre soţi nu se prezintă în fața notarului, nu-și exprimă
consimțămîntul pentru desfacerea căsătoriei sau soții refuză de a încheia acordul
referitor la plata pensiei de întreţinere și la stabilirea domiciliului copiilor minori,
sau acordul încheiat contravine intereselor minorilor;
f) cel puțin unul dintre soţi nu s-a prezentat în faţa notarului la expirarea
termenului de 30 zile;
g) cererea a rămas fără obiect întrucît căsătoria dintre soţi a fost desfăcută,
fie de către o altă autoritate competentă, fie încetată din cauza decesului unuia
dintre soţi;
h) dacă soţii se împacă şi unul dintre soți îşi retrage cererea de desfacere a
căsătoriei.
În cazul respingerii cererii de desfacere a căsătoriei, notarul emite o
încheiere de respingere în 3 exemplare, dintre care unul se păstrează în arhiva
notarului, iar celelalte se transmit fiecăruia dintre soți. La respingerea cererii de
desfacere a căsătoriei, originalul certificatului de căsătorie se restituie persoanei
care l-a depus la notar.

5. Momentul încetării căsătoriei în urma desfacerii ei. Efectele juridice ale

încetării căsătoriei
5.1. Momentul încetării căsătoriei
Momentul încetării căsătoriei are o importanţă juridică, deoarece anume de
la această dată încetează raporturile personale şi patrimoniale apărute între soţi în
urma încheierii căsătoriei.
Acest moment este în dependenţă de modalitatea desfacerii căsătoriei, în
cazul desfacerii căsătoriei la organele de stare civilă, notar, căsătoria încetează
din ziua înregistrării divorţului, iar dacă căsătoria a fost desfăcută pe cale
judecătorească, ea încetează din ziua cînd hotărîrea instanţei judecătoreşti a
rămas definitivă (art. 39 alin. 1 Codul Familiei).
Dacă problema divorţului a fost soluţionată pe cale judecătorească, acesta
urmează a fi înregistrat în modul prevăzut pentru înregistrarea de stat a actelor de
stare civilă. Astfel conform art.45 alin.2 din legea cu privire la actele de stare
civilă, în cazul în care foştii soţi încă nu s-au adresat la organul de stare civilă,
actul de divorţ se întocmeşte  pe baza hotărîrii judecătoreşti, în termen de 3 zile de
la data primirii copiei de pe aceasta, în  absenţa foştilor soţi. În acest caz, rubricile
actului de divorţ se completează, în măsura posibilităţilor, conform hotărîrii
judecătoreşti şi certificatului de căsătorie remis de către instanţa judecătorească.
La adresarea foştilor soţi în vederea primirii certificatului de divorţ, organul
de stare civilă va finaliza perfectarea actului respectiv.
    Declaraţia de înregistrare a divorţului sau cererea de completare a actului de
divorţ deja întocmit şi de eliberare a certificatului de divorţ respectiv, poate fi
făcută verbal sau în scris.
La rubrica "Data desfacerii căsătoriei" din actul de divorţ, conform art.39 din
Codul familiei, se înscrie data de la care hotărîrea judecătorească corespunzătoare
a rămas definitivă.
Soţii nu au dreptul să încheie o nouă căsătorie pînă la obţinerea certificatului
de divorţ de la organul de stare civilă în a cărui rază teritorială se află domiciliul
acestora.
Instanţa judecătorească este obligată să transmită, în termen de 3 zile de la
data cînd hotărîrea privind desfacerea căsătoriei a rămas definitivă, o copie a
acesteia organului de stare civilă din raza ei teritorială.
Căsătoria poate fi restabilită în cazul apariţiei soţului declarat decedat sau
dispărut. În cazul apariţiei soţului declarat, în modul stabilit de lege, decedat sau
dispărut şi anulării hotărîrii respective a instanţei judecătoreşti, organul de stare
civilă poate restabili căsătoria respectivă, la cererea comună a soţilor, dacă celălalt
soţ nu a încheiat o nouă căsătorie.
În cazul restabilirii căsătoriei, se consideră că aceasta nu a fost întreruptă.
Bunurile dobîndite în perioada de absenţă a unuia dintre soţi aparţin soţului care le-
a dobîndit.

5.2. Efectele juridice ale încetării căsătoriei

Divorţul produce efecte juridice pentru viitor. Efectele ţin de relaţiile
personale şi patrimoniale dintre soţi şi cele dintre părinţi şi copii, în urma
desfacerii căsătoriei dispare calitatea de soţi şi fiecare soţ divorţat se poate
recăsători. Efectele juridice sunt prevăzute de următoarele acte noramtive: art. 46
din Legea privind actele de stare civilă unde se specifică cum rămâne cu numele de
familie al soţilor după înregistrarea divorţului.
Soţul care şi-a schimbat numele de familie la încheierea căsătoriei, luînd
numele de familie al celuilalt soţ sau un nume de familie dublu prin conexare, are
dreptul să-şi menţină acest nume şi după desfacerea căsătoriei sau să revină la
numele de familie de pînă la căsătorie, indiferent de temeiurile desfacerii acesteia.
Decizia sa el o va comunica în ziua întocmirii sau completării actului de divorţ.
Între soţi încetează obligaţia de sprijin material reciproc, cu excepţia
cazurilor expres prevăzute de lege. Astfel, conform art. 83 Codul Familiei, fostul
soţ are dreptul la întreţinere după divorţ prin decizia instanţei de judecată.
Conform art.47 din legea actelor de stare civilă în actul de divorţ se înscriu:
    a) data întocmirii actului şi numărul de ordine al acestuia;
    b) denumirea organului de stare civilă care a înregistrat divorţul;
    c) numele de familie pînă la şi după divorţ, prenumele, data şi locul naşterii,
cetăţenia, domiciliul fiecăruia dintre foştii soţi;
 d) datele de identificare ale actului pe baza căruia are loc desfacerea căsătoriei;
    e) data desfacerii căsătoriei;
    f) datele de identificare ale actelor de identitate ale foştilor soţi;
    g) seria şi numărul certificatului de divorţ eliberat.
În actul de divorţ pot fi  înscrise, după caz, şi alte date, prevăzute de Agenţia Servicii
Publice.
În certificatul de divorţ conform art.48 a legii privind actele de stare civilă se înscriu:
    a) numele de familie, pînă la şi după divorţ, prenumele, data şi locul naşterii fiecăruia
dintre foştii soţi;
    b) data desfacerii căsătoriei;
    c) datele de identificare ale actelor pe baza cărora a fost înregistrat divorţul;
    d) data întocmirii actului de divorţ şi numărul de ordine al acestuia;
    e) denumirea organului de stare civilă care a înregistrat divorţul;
    f) numele de familie şi prenumele persoanei căreia i s-a eliberat certificatul de divorţ;
    g) data eliberării certificatului de divorţ;
    h) organul care a eliberat certificatul de divorţ.
Certificatul de divorţ se eliberează fiecărui soţ aparte.

6. Noţiunea de căsătorie nulă şi cauzele de nulitate

Orice căsătorie încheiată la organul de stare civilă se prezumă că a fost încheiată cu
respectarea legii şi, deci, este valabilă. Această prezumţie poate fi înlăturată numai de către
instanţa judecătorească. Nulitatea căsătoriei este o sancţiune care se aplică în urma nerespectării,
de către cei ce se căsătoresc, a unora dintre cerinţele prevăzute de lege cu privire la încheierea
căsătoriei.
Conform art. 41 Codul Familiei, instanţa judecătorească declară nulă căsătoria dacă
aceasta:
- a fost încheiată cu încălcarea condiţiilor de încheiere a căsătoriei specidicate în codul
familiei (consimţămîntul bărbatului şi femeii care se căsătoresc, precum şi atingerea de către ei a
vîrstei matrimoniale), examenul medical, vîrsta matrimonială sau au existat impedimente la
căsătorie (ex. O persoană din cea care urma să se căsătorească era deja căsătorit);
- a fost încheiată cînd soţii sau unul dintre ei nu a avut intenţia de a crea o familie
(căsătorie fictivă).
În doctrină, nulitatea căsătoriei se prezintă în două accepţiuni. Prima este bazată pe cazul
cînd ambii soţi sau unul dintre ei au acţionat la încheierea căsătoriei ştiind că încalcă legislaţia, în
acest caz, declararea căsătoriei nule este o măsură a răspunderii juridice familiale. A doua este
cazul cînd ambii soţi nu au cunoscut şi, deci, nu este culpa lor, existenţa impedimentului la
încheierea căsătoriei (de exemplu, cei ce au încheiat căsătoria nu cunoşteau faptul că sunt rude de
sînge în gradul prohibit de lege). Aici declararea căsătoriei nule este calificată ca o măsură de
ocrotire împotriva comportamentului ilicit obiectiv.
Căsătoria poate fi declarată nulă în cazurile expres prevăzute de lege atunci cînd se
încalcă normele care reglementează cele mai importante principii ale legislaţiei familiale ca
monogamia, libertatea consimţămîntului sau cerinţele înaintate faţă de persoanele ce se
căsătoresc, cum ar fi vîrsta matrimonială, lipsa capacităţii de exerciţiu sau prezenţa anumitor
relaţii de familie între ei (adopţia, curatela, rudenia).
Încălcarea condiţiilor de formă la încheierea căsătoriei nu serveşte drept temei pentru
declararea nulităţii acesteia. În doctrină, întîlnim teoria „căsătoriei inexistente" potrivit căreia,
atunci cînd unei căsătorii îi lipseşte unul dintre elementele sale esenţiale şi cînd, pentru această
situaţie, nu este prevăzută în lege sancţiunea nulităţii căsătoriei, această căsătorie este
inexistentă, dar nu nulă. Drept exemplu ar putea servi înregistrarea căsătoriei în baza actului de
identitate al altei persoane sau înregistrarea încheierii căsătoriei de către o persoană care nu avea
împuternicirile funcţionarului de stare civilă.
 Căsătoria poate fi declarată nulă dacă nu sunt respectate condiţiile de fond stabilite de
legislaţie pentru încheierea ei.
Legea menţionează deosebit un astfel de temei pentru nulitatea căsătoriei ca căsătorie
fictivă. Dacă la încheierea căsătoriei se urmăresc alte scopuri decât cele legale, adică altele decît
întemeierea unei familii, sîntem în prezenţa unei căsătorii fictive.
Căsătoria declarată nulă se consideră ca atare din momentul încheierii ei.
Instanţa judecătorească este obligată să transmită, în termen de 3 zile de la data cînd
hotărîrea privind declararea nulităţii căsătoriei a rămas definitivă, o copie a acesteia organului de
stare civilă din raza teritorială a instanţei judecătoreşti.

6.1. Subiecţii dreptului la acţiunea de declarare a căsătoriei nule

Conform art. 42 Codul Familiei, dreptul de a cere declararea nulităţii căsătoriei îl au
următoarele persoane:
a) soţul minor, părinţii lui (tutorii) sau autoritatea tutelară locală, dacă căsătoria a fost încheiată
de o persoană care nu a atins vîrsta matrimonială şi această vîrstă nu a fost redusă în modul
stabilit. După atingerea de către soţul minor a vîrstei de 18 ani, dreptul de a cere declararea
nulităţii căsătoriei îi aparţine numai lui;
b) soţul ale cărui drepturi au fost încălcate prin încheierea căsătoriei.
c) soţul care nu a ştiut despre existenţa impedimentelor la căsătorie, tutorele soţului în privinţa
căruia s-a instituit măsura de ocrotire judiciară sub forma tutelei, soţul din căsătoria precedentă
nedesfăcută, alte persoane ale căror drepturi şi interese au fost lezate în urma căsătoriei încheiate
cu încălcarea prevederilor art.15 (impedimente la căsătorie), precum şi autoritatea
tutelară locală, în cazurile menţionate mai sus;
d) soţul de bună-credinţă, în cazul în care a fost încheiată o căsătorie fictivă.
Examinarea cererii privind declararea nulităţii căsătoriei încheiate cu un minor care nu a
atins vîrsta matrimonială sau a căsătoriei încheiate cu încălcarea art. 15 alin. (1) lit. f) - persoane
dintre care cel puţin în privința uneia este instituită o măsură de ocrotire judiciară (ocrotire
provizorie, curatelă sau tutelă) are loc cu participarea obligatorie a reprezentantului autorităţii
tutelare locale.
Articolul 43 alin. 1 Codul Familiei prevede că instanţa judecătorească poate recunoaşte
valabilă căsătoria dacă, în momentul examinării cauzei de nulitate, împrejurările care împiedicau
încheierea acesteia au dispărut. Nu toate împrejurările care împiedică încheierea căsătoriei pot
dispărea. Astfel, rudenia de sînge este un fapt juridic strîns legat de persoană şi dacă căsătoria a
fost încheiată de rude între care căsătoria este interzisă de lege, o aşa căsătorie nu poate fi
recunoscută valabilă niciodată.
Instanţa judecătorească este în drept să respingă cererea de declarare a nulităţii
căsătoriei în cazurile cînd aceasta a fost încheiată de către un minor care nu a atins vîrsta
matrimonială, dacă aceasta o cer interesele minorului sau dacă nu există acordul lui
pentru încetarea căsătoriei.
Căsătoria fictivă nu poate fi declarată nulă, dacă la momentul examinării cauzei
persoanele care au încheiat această căsătorie au creat deja o familie.
Conform art. 43 alin. 4 Codul Familiei, căsătoria nu poate fi declarată nulă după
desfacerea ei, cu excepţia cazurilor cînd a fost încheiată între rude a căror căsătorie este interzisă
sau de către o persoană care, la momentul înregistrării căsătoriei, se află într-o altă căsătorie.
Declararea căsătoriei nule se deosebeşte esenţial de desfacerea căsătoriei. Prin divorţ
poate fi desfăcută doar căsătoria legală care a fost încheiată în conformitate cu prevederile legii.
Nulă se declară căsătoria încheiată cu încălcarea prevederilor legale. Drepturile şi obligaţiile
soţilor la desfacerea căsătoriei încetează pentru viitor, iar la declararea nulităţii - din momentul
încheierii căsătoriei.
Pot cere desfacerea căsătoriei soţii şi tutorele soţului incapabil, pe cînd nulitatea o poate
cere, în anumite cazuri, orice persoană ale cărei drepturi au fost lezate.
 6.2. Efectele (consecinţele) nulităţii căsătoriei
Conform art. 44 Codul Familiei, căsătoria declarată nulă de către instanţa judecătorească
se consideră ca atare din ziua încheierii căsătoriei ei şi nu dă naştere la drepturi şi obligaţii între
soţi, cu unele excepţii prevăzute de lege.
Nulitatea căsătoriei produce efecte nu numai pentru viitor, ci şi pentru trecut. Astfel
hotărîrea instanţei de judecată cu privire la declararea căsătoriei nule operează retroactiv. Din
punct de vedere juridic, soţii sunt consideraţi că nu au fost niciodată căsătoriţi între ei. Drept
rezultat soţii nu au avut drepturi şi obligaţii personale şi patrimoniale care rezultă dintr-o
căsătorie legală.
Bunurile procurate în comun de către persoanele a căror căsătorie a fost declarată nulă
aparţin acestora cu drept de proprietate în diviziune, iar contractul matrimonial se consideră nul.
În cazul în care căsătoria este declarată nulă:
a) instanţa judecătorească, la cererea soţului de bună-credinţă, este în drept să-l oblige pe
celălalt soţ la plata pensiei de întreţinere, să aplice, la împărţirea bunurilor dobîndite în comun
pînă la declararea nulităţii căsătoriei, regulile stabilite de art.20 (proprietatea în devălmăşie), 25
(împărţirea proprietăţii în devălmăşie), 26 (determinarea cotelor-părţi în proprietatea în
devălmăşie), precum şi să recunoască valabil, total sau parţial, contractul matrimonial;
b) soţul de bună-credinţă este în drept să ceară, în modul stabilit de legislaţia civilă,
repararea prejudiciului moral şi material cauzat.
Soţul de bună-credinţă, după declararea nulităţii căsătoriei, este în drept să păstreze
numele de familie ales la încheierea acesteia.
În conformitate cu art. 44 alin. 5 Codul Familiei, declararea nulităţi căsătoriei nu
afectează drepturile copiilor născuţi din această căsătorie.

Subiecte pentru lucrul individual asupra temei (şi întrebări recomandate

pentru discuţii la seminar):
1. Numiţi temeiurile încetării căsătoriei şi caracterizaţi-le.
2. Care sînt temeiurile şi ordinea declarării persoanei ca decedată?
3. În ce cazuri căsătoria poate fi restabilită în urma încetării ei?
4. Formulaţi noţiunea divorţului. Clasificarea divorţului.
5. Care sînt condiţiile desfacerii căsătoriei la organelle de înregistrare a actelor
de stare civilă?
6. Analizaţi procedura desfacerii căsătoriei la cererea ambilor soţi.
7. Numiţi şi desfăşuraţi conţinutul condiţiilor desfacerii căsătoriei la cererea
unuia dintre soţi..
8. Analizaţi conţinutul art.37 a Codului familiei.?
9. Numiţi şi caracterizaţi motivele temeinice de divorţ.
10. Care este considerat momentul încetării căsătoriei în urma desfacerii ei ?
11. Organul de stare civilă cercetează motivele desfacerii căsătoriei?
12. Analizaţi efectele juridice ale încetării căsătoriei.
13. Desfacerea căsătoriei poate afecta situaţia juridică a copiilor născuţi în
această căsătorie?
Subiecte pentru lucrul individual asupra temei (şi întrebări recomandate
pentru discuţii la seminar):
1. Ce înţelegeţi prin căsătoria nulă şi care sîn cauzele de nulitate?
2. Care articole din Codul familiei prevăd declatarea nulităţii căsătoriei?
3. Încălcarea căror condiţii servesc temei pentru declararea nulităţii căsătoriei ?
4. Analizaţi căsătoria inexistentă.
5. Clasificaţi nuliatea căsătoriei.
6. Poate fi încheiată căsătoria în lipsa unuia dintre viitorii soţi?
7. Formulaţi noţiunea căsătoriei fictive. Analizaţi căsătoria fictivă.
8. Numiţi subiectele dreptului la acţiunea de declarare a căsătoriei nule.
9. Care sunt condiţiile de recunoaştere a căsătoriei nule ca fiind valabilă?
10. Care este deosebirea dintre declararea căsătoriei nule şi desfacerea
căsătoriei?
11. Relaţia de rudenie este o nulitate absolută sau relativă?
12. Formulaţi noţiunea căsătoriei sanate sau însănătoşite.
13. Numiţi efectele nulităţii căsătoriei.
14. Există obligaţia de întreţinere între soţi în cazul nulităţii căsătoriei?
15. Daţi noţiuea căsătoriei putative.
16. Are dreptul soţul după declararea nulităţii căsătoriei să-şi păstreze numele de
familie ales la încheierea acesteia ?
17. Numiţi organul competent pentru declararea căsătoriei nule şi momentul din
care căsătoria se consideră nulă.
18. Poate oare fi declarată nulă căsătoria după desfacerea ei?
19. Comparaţi efectele nulităţii căsătoriei cu efectele desfacerii căsătoriei.